Corbea HaiduculPoezie popular culeas de Gheorghe Dem Theodorescu.

Balada face parte din culegerea de foclor a lui G. Dem. Teodorescu ?i a fost scris la Lacul Srat, n ziua de 9 august 1883, dup lutarul Petrea Cre?ul Solcanul. Foicic mrcine, Asculta?i, boieri, la mine S v spun pe "Corbea" bine! Frunz verde pelin?, Zace-mi, zace n temni?, Pus de vod Stefni?, Zace-mi Corbea viteazul, Zace-mi corbea haiducul. In temni? la Opri? Unde-mi zace Corbea-nchis, ?ade-n apa Pn-n sap ?i-n noroi Pn la turloi, Cu lacte pe la u?e Cu mini dalbe n ctu?e, Iar la gt pecetluit Cu cinci litri de argint, Cum n-am vzut de cnd sunt. Frunzuli? trei foi late, De ce n temni?a-mi ?ade? Pentr-un palo? ferecat, Numa-n aur mbrcat, De nu ?tiu cine furat; Pentr-un ro?u bidiviu, Cal nebun, ro?u zglobiu, Ce-a fost prins de prin pustiu. ?i-n temni? de cnd ?ade? De nou ani jumtate ?-alte trei zile de var; Numele-i merge prin ?ar. Frunza verde de cicoar, Tot mai zace-ntemnicioar Nou ani ?i jumtate ?i al?i nou mi mai ?ade: De trei ori tot cte nou mi fac douzeci ?i ?apte De cnd n temni? ?ade. Azi e sfnta smbt, Mine mi-e duminic, Chiar Dumnica cea mare Zi de sfnt srbtoare. Ies din sfnta mnstire, De la sfnta leturghie, To?i boierii la plibare,

?i vod, la vntoare. Frunzuli? lemn uscat, Iaca, mare s-antmplat Ca chiar miculi?a Corbii Fugit-n ?ara Moldovii, Bab Slab ?i-nfocat, Dar la minte nteleapt, La cuvinte Propiat ?i-n zrfir mbrcat, Vreo trei-patru ou?oare Duce Corbii la-nchisoare. ?i-n temni? de mncare. Lua trgul Tot de-a lungul ?i uli?i d-a curmezi?ul Pe unele se-drepta, P-altele Se rtcea. Pn' la temni?-ajungea. Iar dac mi-?i ajungea, Baba Slab ?i-nfocat Dar la minte nteleapta, La cuvinte Propiat Cu zrfir mbrcat, La fereastr s-a?ez ?i din gur tot striga: - Corbeo, maic, aici e?ti? Corbeo, maic mai trie?ti? Spune-mi, maic, de e?ti viu, Spune maichii, ca s ?tiu; Ca de-ai fi micu?a mort, S dau la popa de-un ort, Cu popa sa te citesc, De pomeni s-?i ngrijesc! Corbea dao auzea, Glasul c-i n?elegea ?i din gur-i rspundea: - Maic, miculi?a mea, Parca tot sunt viu, Dar numai sufletu-mi ?iu. n temini? m-am uscat, C-n ea, de cnd am intrat, Din chica ce mi-a crescut Mi-am fcut De a?ternut,

Cu barba m-am nvelit, Cu must?i m-am ?tergrit. Aicea, cnd am intrat, Ce-am vzut cnd m-am uitat? Bjbiau ?erpoaicele ?i erau Ca acele, Broa?tele Ca nucile, Naprci Ca undrelele. Acum sunt ?erpoaicele, Maic, sunt ca grinzile, Broa?tele Ca ploscile, ?i naprci Ca butile. De cnd, maic, am intrat, Pic de vin n-am mai gustat, Somn nu m-a mai apucat, Pe toate ca le-am rbdat ?i pe toate le-a? rbda De n-ar fi una mai rea, C-o drcoaic de ?erpoaic, Bat-o Maica Precist S-a-ncuibat n barba mea. Ea, maic, ca mi-a ouat, Oule ?i le-a lsat n fundul salvarului, Fundul pozunarului; n snul meu c-a clocit; ?i puii ?i-a colcit n snul meu ca ?i-i cre?te ?i de coaste m ciupe?te. Unde, maic se zgrce?te, Inimioara mi-o race?te! Unde, maic, se ntinde, Inimioara mi-o coprinde! M-sa, dac-l auzea, M-sa, mare, ce-mi fcea? Nici o clipa nu pierdea, Ci degraba c-mi pleca, La crciuma se ducea, Mna pe-o cofa punea, Cinspreci oca vin turna, Iute-napoi se-ntorcea La fereastra c-o ducea ?i-n mna Corbii c-o da. Corbea, dac mi-o vedea,

Tocmai din adnc ofta. Ochii la cer ndrepta, La Dumnezeu se gndea, La Dumnezeu se uita. Dumnezeu ca se-ndura, Dumnezeu l-invrednicea ?i putere c-i dedea. El, dac se odihnea, Cu ochii negri se uita, Cofa cu mna lua, ntr-o parte se lasa, Cam intr-o rna se da, Cofa la gura ducea, Buze pe cofa Punea, Si din cofa cnd sorbea, Tocma-n fund ca-i rasufla. Si cnd cofa arunca, peste cap cofa cnd da, Paisprece hoti dobora Si pe loc ii omora. Apoi cu ma-sa vorbea Si din gura ce-i zicea? Maica, maiculita mea, Nu-i pacat de viata mea? Stau in temnita bagat Pentr-un palos ferecat, De nu stiu cine furat, Pentru Rosu bidiviu Pentru Rosu meu zglobiu: Alta vina nu mai stiu. M-am gndit, M-am razgndit Si iata ce-am planuit! Azi e sfnta smbata, Mine e duminica, Chiar Duminica cea mare, Zi de sfnta sarbatoare Cnd ies domni la vnatoare Si boierii la plimbare. Tu, maicuta, sa teduci Si pe voda sa-l apuci, De departe sa-ngenunch, Mna, poala sa-i saruti, De deaproape sa te rogi Si din gura tu sa-i zici: "Iarta, Doamne Stefan-voda, Iarta, Doamne, pe Corbea, C-o da bir ca birnicii, Galeata ca nemesii, Banetul ca vamesii S-o fi-n rnd cu boierii!"

Du-te, maica, si te-ntoarce, Doar mnia i s-o-ntoarce. Baba, unde-l auzea, Baba nu mai astepta: Chiar atuncea se ducea, Drumul lui voda-l tinea De departe-ncenunchea, Mna, poala-i saruta, De d-aproape se ruga Si dsin gura mi-i zicea: - Iarta, Iarta, Doamne Stefan-voda, Iarta, Doamne, pe Corbea, Saracut de maica-sa, C-o da bir ca birnicii, Galeata ca nemesii, Banetul ca vamesii S-o fi-n rnd cu boierii! Stefan-voda-ntelegea Unde baba-l atingea, Si-n gura mare-i zicea: - Baba Slaba Si-nfocata, Dar la minte Inteleapta, La cuvinte Propriata, Asculta, babo, la mine, C-o sa-tti spui de Corbea bine. Azi e sfnta smbata, Mine e duminica, Chiar Duminica cea mare, Zi de sfnta sarbatoare, S-ai sa fii d-o soacra mare. Lui Corbea, petceluit Cu cinci litre de argint, Fata mare i-am gasit, Frumoasa cum nu e-n lume, S-o cheama, babo, pe nume Jupneasa Carpena, Adusa Din Slatina, Numai din topor cioplita Si din barda barduita, Pe la vrf cam ascutita, Pe la mijloc e strujita, La tulpina varuita, Pentru Corbe-al tau gatita. Babo, am mai ingrijit Lautari de i-am tocmit Lautari de Bucuresti, Pe galbeni imparatesti, Cu papucii Galbiori Cu ceacsirii

Rosiori, Cnd ii vezi, te infiori Si te cutremuri sa mori! Ct era ea de batrna, Sarea mai ca o copila: Intr-o fuga alerga Si la Corbea se ducea, La temnita ajungea, De fereastra se lipea, Toate i le povestea. Corbea, daca-mi asculta Corbea greu se necajea Si oftnd ii raspundea: - Ci taci, maica, la naiba, Ca asa e femeia: Poale lungi si minte scurta, Judecata mai marunta, Cap legat, inima-ncinsa, Si de minte necoprinsa. Eu ti-am zis duminica, Tu mi te-ai dus smbata. Jupneasa Carpena, Adusa Din Slatina Nu mi-e, maica, sotia, Ci-mi este, maica, teapa Sa ma cunune cu ea, Saracut de viata mea. Lautarii Cine-mi sunt? Vulturii ce zboara-n vnt Cu penele zugravite, Cu boturi de pietre scumpe, Cu picioare Galbioare Si de snge rosioare. Ei pe mine s-or lasa cu carnea-mi s-or satura, Cu snge s-or adapa: Iaca, maica, nunta mea! Ma-sa unde-l auzea, Imi ofta Si imi plngea, Cu pumnii-n cap se batea, Iar Corbea ce mi-i zicea? - Lasa, maica, bocetul, Ca sa nu-ti pierzi cumpatul, Ca de pacatele mele Oi da seama eu de ele. Vaz ca nu vrea Dumnezeu Ca sa scape Rosul meu: D-o scapa el, ma duc eu. De vrei, maica, eu sa scap Du-te iute si degrab',

Du-te-n tara Moldovii, Du-te la grajdul Corbii, La groapa cu sapte nuci, Pe Rosul sa mi-l aduci, Deselat si destolat, Ca paunul nerotat; Dar sa nu uiti, maica mea, O pernita de subt sea, Nici prea lunga, Nici prea scurta, Cusuta Cu pietre multeBcsita Cu pietre scumpe, Si cioltarul de argint, Face dra pe pamnt, Cum n-am vazut de cnd sunt Si cu el de t-ei intoarce, Sa vii la oras incoace, Cu Rosul Legat de fru, Cu frul Legat de bru. Iar voda, de l-o vedea, La suflet l-o sageta: El pe mine m-o chema Sa-i incalec pe Rosul, Ca sa-i vada umbletul. Du-te, maica, si sa vii Ca tot oi fi printre vii. Unde baba l-auzea Tistimel imbrobodea, Cararuia-si apuca Si mergea, mare, mergea Pna colo-n Moldova, Cum ii zise corbea. Acolo de-mi ajungea, Sapa-n mna de lua, Tot gunoiul rascolea, Si, trei ceasuri de-mi sapa, Grajd de piatra ca gasea Si pe Rosu-l destupa. La use cnd ajungea, Lacat la use gasea, Lacat mare ct cofa Pe cheier, mare, chema, Douasprece chei cata Pa cnd le potrivea, Lacatul ca-i descuia Baba usa deschidea Si pe Rosu cnd vedea, Ochii i se-ntuneca. Cu jaratec il hranea, Cu apa il adapa, Cu vinisor il spala.

Baba, mare, ca-mi lua Si pernita de supt sea, Cusuta Cu pietre multe, Bcsita Cu pietre scumpe Si cioltarul de argint Face dra pe pamnt. Rosul din gura-i zicea: - Sterge-ma, batrna mea, Ca v-o fi, babo, pacat Aici de cnd m-ati bagat: Ca mi-am intrat tretior, S-acuma ies batrior. De capastru de-l lua S-afara de mi-l scotea, Vnt de vara Mi-l batea, Vnt de seara 'L-adia. Rosul mi se-nviora, Ochii roata ca-si facea, Pretutindeni se uita, Toata tara coprindea, Si-n tafturi De se umfla, Pamnturi Cutremura, Si-ncepea de rncheza, Casele a rasuna, Casele se darma, Numai stlpii ramnea. Si se uita: Cata, mare, pe Corbea! Baba pe Rosu-l lua, De capastru-l aducea, La oras ca-mi ajungea. Cnd pe ulita intra, Rosul, mare, rncheza: Negustori se spaimnta, Boieri afara-mi iesea, Toti pe Corbea ca-mi vorbea Si din gura mi-si zicea: - Parc-ar fi scapat Corbea! Cine pe baba-ntlnea, Cine pe Rosu vedea, Tot mereu ca-mi intreba: - Nu ti-e Rosu de vnzare, Sa-ti dm galbeni si parale, Ori sa faci d-un schimb cu noi, Pentru unul sa-ti dam doi, Ti-om plini pna la trei? Dar baba ce raspundea, Dar baba ce le graia? - Nu mi-e Rosu de vnzare,

Nu mi-e Rosu de schimbare, Ci-mi este de daruiala Cui o da pe Corbe-afara! Negustori, cum auzea, Boieri, cnd intelegea Babei, mare, raspundea: Du-te, baba, la naiba, Nu ti s-ar plini vorba! Cnd era Corbea prin tara, Ne facea Si de ocara, Ca daca ne jafuia Si daca ne inmuia, Cnd ii mai ziceam ceva, Maciuca ca-mi scutura Si de spete Ne-ndoia Si neveste Ne rapea Si cu ele Se plimba! Ea la temnita mergea Si lui corbea-l arata, Iara Corbea mi-onvata Ce sa faca maica-sa. Foicica s-o lalea, Baba ici, baba colea, Baba-mi bate ulita Tot cu Rosu dupa ea, Pe Rosul Tragnd de fru, Cu frul Legat de bru. Si mergea, mare, mergea Pn' la curte mi-ajungea. Dar la curte ce era, Dar la curte ce gasea? Voda-n palme ca batea, Divan mare c-aduna: Toti boierii ca chema, Toti boierii ca-mi venea Ca sa-nsoare pe Corbea Cu mireasa Carpena, Adusa Din Slatina, Si sa-i faca nunta mare Ca-ntr-o zi de sarbatoare. Iaca, mare, se-ntmpla Ca si baba mi-si trecea, Pe Rosul Tragnd de fru, Cu frul Legat de bru. Stefan-voda, de-l vedea, De fereastra

Se lipea, Barba-n gura Sumetea, La boieri ca-l arata, Rvna-n suflet le intra. Si ei, mare, ce-mi facea? Slugulitele ce-avea, Calarasii ce-i slujea Ei la baba trimitea Ca sa-ntrebe pe baba De-i Rosu de Pe Rosul Tragnd de fru,Cu frul Legat de bru. mnzare, Tot pe galbeni si parale, De-i Rosu de schimbare, pentru unul sa-i dea doi, Sa-i plineasca pn' la trei. Dar baba ce raspundea? Baba una c-o tinea: Nu mi-e Rosu de vnzare, Nu mi-e Rosu de schimbare, Ci-mi este de daruiala Cui mi-o sta pe el calare. Voda, dac-o auzea, Boierii, daca vedea, Pe slujbasi ca trimetea Sa-ncalice pe Rosul, Sa le-arate umbletul, Ca le-a rmnit sufletul. Slugi la Rosu se ducea, Slugi la el navala da, Mna pe drlogi punea, Pe spate mi-l neteza, De sea ca se sprijinea. Rosul nimic nu facea, Far' de numai c-astepta Calaretul cnd sarea, S-atunci bine ca-i venea, Numa-n tafturi se umfla Si departe-l azvrlea, Fierea-ntr-insul catranea, Mort pe js il asternea. Trnti o data, de doua, Trnti mare pn' la noua Cnd... baba daca-si vedea, Mila ca i se facea, La Stefan-voda mergea Si din gura mi-i zicea: - D-alei, Doamne Stefan-voda, Copil esti, Ori tot mai cresti? Nu-ti mai fereca oastea,

Ca nimeni n-o-ncalica, Afar' numai de corbea! El singur l-o-ncalica, Sa v-arate umbletul Cum n-a mai vazut omul! Stefan-voda mi-auzea Si din palme ca-mi batea, Porunca la slugi dedea Ca s-aduca pe Corbea, Ca-l asteapta si curtea, Si curtea si mireasa. Slujitorii ca-mi pornea Si pe Corbea ca-l scotea, Si pe Corbea-l aducea Pe doua roate de plug, Cu lantusul pus la gt Si la piept petceluit Cu cinci litre de argint, Cum n-am mai vazut de cnd sunt. Corbea-n curte cnd intra, Cocoane se spaimnta, Boierii cruce-si facea De urt ce mi-l vedea: barba 'I bate genunchiul, Chica ii bate calciul; Barba si mustatile 'I-acopera minile; Genele, Sprncenele 'I-nfasoara bratele, Atunci voda, de-l vedea, Ce din gura ca-i zicea? - Corbeo, nu mai suspina Ca sosit si ziua ta: Ca azi mi te-om cununa, Ca sa joci la nunt ta. Pan' s-o gati mireasa, Ia-ncaleca pe Rosul, De ne-arata umbletul, Ca ne-a secat sufletul. Dar Corbea ce-i raspundea Si din gura ce-i zicea? - Cum o vrea maria-ta, Dar sa-ncalic n-oi putea, Ca mi-e legata mna; Iar d-ai frica c-oi scapa, Zi sa-mi lege Pe dreapta, Sa-mi dezlege Pe stnga. Si cnd vorba-si ispravea,

Stefan-voda poruncea Si pe stnga-i slobozea. Cxorbea, mare, ce facea? Iar la voda se-ntorcea Si din gura mai zicea: - Sa-ncalic, maria-ta, Teama mi-e ca n-oi putea cand pe Rosu-ncalicam, Minile catusi n-aveam, Nici eram petceluit Cu cinci litre de argint De la pipt si pn' la gt. Stefan-voda, de-auzea, Stefan-voda poruncea, Pe toate le farma. - Incalica! ii zicea. Corbea, mare,-i raspundea: - De ti-e frica c-oi scapa, Leaga-mi, Doamne, pe dreapta, Dar sa-ncalic n-oi putea. Cnd pe Rosu-ncalicam, Frumusel ca ma tundeam: Radeam Barba Voiniceste, Lasam Chica Haiduceste, Dar acum nu ma cunoaste Si la mine nu se lasa! Stefan-voda ce facea? Stefan-voda poruncea Si pe Corbea ca-l tundea Si pe Corbea a-l radea,Ca cu minte judeca Ca tot l-asteapta teapa. Corbea se mai invrtea, Corbea pe Rosul privea Si din gura ce zicea? - Gata sunt, maria-ta, Dar stii, Doamne, au nu stii, cnd pe Rosu-ncalicam Ce fel de haine purtam? Pe Rosu, Doamne, puneam Ast cioltar, tot de argint, Lat si lung pn' la pamnt, S-asta perna tescuita, Cu pietre scumpe-mbcsita, Si ma armam Soldateste, Si ma-mbracam Chip domneste: Rosul ca ma cunostea, Rosu singur se pleca. Stefan-voda, d-auzea, Si mai mult se-nfierbnta, Si mai mult la cal poftea. Hainele Ca-si dezbraca,

Armele ca mi-s scotea Si lui corbea le-arunca. - Ci-ncalica! ii zicea. corbea, mare, se plkeca, Corbea, mare, le-mbraca. De Rosu s-apropria, Cruce mare ca-si facea Si-n minte ca mi-si zicea! "Multamesc lui Dumnezeu Si de bine si de rau! De-nalic pe Rosul meu , Acu-mi scapa capul meu!" El la Rosu se ducea, Frumusel ca-l netezea, Haiduceste-i fluiera, Iar Rosu ca-i rncheza. Picioru-n scara punea, Dar piciorul Nu-ncapea, Si-atunci semnul Ca-i facea: Rosul, mare,-ngenunchea Pna Corbea 'Ncaica. Toata curtea se mira! Dar Corbea ce mai facea? Catre voda se-ntorcea Si din gura-i mai zicea: - D-alei, Doamne Stefan-voda, De ti-e frica c-oi scapa, Zavoreste-ti Curtile Si inchide-ti Portile, De la poarte cea mai mica Pn' la poarta cea mai mare, Fiindca Corbea e calare: Mai armeaza-ti Slugile Si-ntareste-ti Strajile, Sa te lase grijile: Pune, Doamne, dorobanti, Mai marunti si mai inalti, Unii Tot cu pusca Plina, Altii Cu sabie'N mna Sa dau Rosului drumul, Sa v-arate umbletul, De ti-e drag ca sufletul! Stefan-voda se-ntorcea, Cu boieri se sfatuia Si boierii ce-i zicea? - Dac-ai face, Doamne,-asa, N-are pe unde scapa, Ca nu-i uciga-l crucea! Stefan-voda i-asculta

Si porunca poruncea: Strejile Ca intarea, Portile mi Ca incuia, Curtile Ca zavora Si cu mintea cugeta: "N-are pe unde scapa, Ca nu-i Uciga-l crucea!" Iata Corbea ca-ncerca Iata Corbea ca-mi pornea. Drumul Rosului cnd da, Brazda neagra revarsa; Cnd cu Rosu-l frncuia, Cu copita cnd lovea Pietrele ca scapara, Braza rosie varsa: C e brazda plugului Att e a Rosului! Odata curtea-nvrtea, Iar cnd fu de-al doilea, Printre lume se baga: De ma-sa s-apropia Nimeni seama nu-i baga Iara daca s-apropia, Mna pe a-sa punea De-a-ncalare-o arunca, Lnga el c-o aseza. Si-mi pornea, mare, pornea, Curtea mare de-nvrtea, Curtea mare ocolea, Ocolea de-a doilea. Dar pe cnd se invrtea, Ochii-si negri d-arunca, Zid d-a curmezis imi sta. Si, cnd bine ca-i venea, Unde zidul'Nalt era, Pe Rosul Ca-l sprijinea, Pe Rosul ca-l repezea, Si Rosul ca-mi sforaia, Dincolo de zid sarea Cu Corbea si cu ma-sa: Toata curtea-marmurea! Atunci Corbea se oprea, Cu Stefan-voda vorbea Si din gura-l judeca: - D-alei, Doamne Stefan-voda, Ce ti-am fost eu vinovat De-n temnita m-ai bagat? Telegari nu ti-am furat, Cocoana nu ti-am luat, Copii nu ti-am pradat: Tu-ntemnita m-ai bagat

Si m-ai tinut nemncat, Nemncat, neadapat, Ca p-un mare vinovat, Sa stau cu serpoaicele Si sa-mi cnte broastele, Sa hranesc naprcile. Acum, Doamne Stefan-voda, Ai oameni Ca sa-ndrazneasca Cu cai buni sa ma goneasca, Ca sa ma mai logodeasca Cu mireasa cea domneasca, Cu mireasa Carpena, Adusa Din Slatina? Cum zicea Si cum vorbea, Pinteni Rosului ca da Si, mare, daca-mi pleca Inc-o data-i mai zicea: - Rami, Doamne, sanatos, Ca la bune mini ti-am fost! Iara voda-i raspundea: - Nu este din vina ta, Ci mi-e chiar greseala mea. Umbla, Corbeo, sanatos, ca un trandafir frumos, Ca la bune mini mi-ai fost! Si cnd Corbea se ducea, Corbea, mare, tot zicea: - D-alei, Doamne Stefan-voda, D-o da bunul Dumnezeu Sa faca pe gndul meu, Stiu ca bine ti-ar mai fi si de mine-ai pomeni, Numai eu sa mi te-apuc De vreo doi-trei pasi la cmp! Corbea, mare, ce-mi facea? El p-att nu se lasa: La temnita se ducea, O oca de vin umplea, Pe vataf ca mi-l chema Si din gura mi-i zicea: - Poftim, vere, vin de bea, Ca si eu m-am inbatat, Fiindca voda m-a iertat! Vataful, cnd auzea, Vataful se bucura: Oca din mna-i lua Si la gura c-o ducea. O ducea, ori n-o ducea, Ca Corbea nu-l adasta: Mna-n par ca mi-i punea, Cu gura mi-l judeca:

- Nu ti-a fost, mai, de pacat Ca de viu tu m-ai mncat? Douazeci si sapte ai Stii cum ma mai chinuiai! Cum din gura-l judeca, Palosul domnesc scotea; Sapte bucati il facea, Si de par il apuca, Capu-n temnita-i zvrlea, Trupu-afara ramnea Si la cini, mare, ca-l da, Iar din gura-i mai zicea: - Mai vataf, minte sa tii L-altul de hac sa nu vii Si sa-nvete de la mine Cine-o mai face ca tine! Iar d-ai daca pornea Si pe Rosu-ncalica, Tot la curte se-ntorcea: Drept pe poarta ca intra, Ca nimeni nu-l astepta. Stefan-voda ce-mi facea? Cu boieri se sfatuia Si la masa-i ospata. Corbea, daca-mi ajungea, De pe cal descalica, Tocma-n casa ca-mi intra. Stefan-voda tremura, Boierii incremenea. De frica ce le era, Ei la masa ca-l poftea. Dar Corbea ce mi-si facea? El la masa nu sedea'N pragul Usii se punea, Palosul In mini ca lua, Mnecile-si sumetea, Pe boieri ca mi-i taia: Snge la glezne era. Apoi Corbea se scula, Iar pe Rosu-ncalica, Si pe Rosu-l repezea, S-apuca de mi-si mergea Tot n ?ar ungureasc, Acolo s haiduceasc. Boiera?ii s-mi triasc, Pe lutar s-l cinsteasc, C boieri s-or pomeni Pn soare-n cer o fi!

Soarele ?i lunaBalad popular culeas de Gh. Dem. Teodorescu.

Lacul-Srat Brila Foaie de cicoare, n prundu? de mare Iat c-mi rsare Puternicul Soare. Dar el nu-mi rsare, Ci va s se-nsoare; C mi-a tot umblat Lumea-n lung ?i-n lat, ?ara Romneasc ?i Moldoveneasc Lungi?, Curmezi?, Mre, nou ai, Tot pe nou cai; Patru-a ciumpvit, Cinci a omort ?i tot n-a gsit Potriv s-i fie Vro dalb so?ie; Fr de mi-a gsit ?i mi-a nimerit, La nou argele, Nou feciorele, n prundu? de mare, Pe unde rsare. A mai mititic, Ca o floricic, n mijloc ?edea, La lucru lucra, Pe toate-ntrecea; C ea tot ?esea, ?esea, -nchindisea, ?i ea se numea Ileana Simzeana, Doamna florilor ?-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui. Soare rsrea, ?i Soare-mi venea L-a gur d-argea. Cu dnsa vorbea, Frumos c-o-ntreba, Din gur-i zicea Ilean, Ilean, Ilean Simzean, Doamna florilor ?-a garoafelor,

Sora Soarelui, Spuma laptelui, ?e?i ?i-nchindise?ti, Fir verde-mplete?ti ?i mi te zore?ti Cm?i s-mi gte?ti, ?i mi te grbe?ti S te logode?ti; C eu mi-am umblat Lumea-n lung ?i-n lat, ?ara Romneasc ?i Moldoveneasc Lungi?, Curmezi?, Mre, nou ai, Tot pe nou cai; Patru-am ciumpvit, Cinci am omort ?i nu mi-am gsit Potriv prin lume Afar de tine. Ileana Simzeana, Doamna florilor ?-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Ea, dac-auzea, Din gur-i gria Puternice Soare, E?ti puternic mare, Dar ia spune-mi Oare Und s-a mai vzut ?i s-a cunoscut, Und s-a auzit ?i s-a pomenit S ia sor pe frate ?i frate pe sor? De mi-ei arta, Atunci te-oi lua, Atunci, nici atunci! Unde-o auzea, Soarele-mi ofta ?i iar o-ntreba ?i iar o ruga ?i iar o-mbia, Pn-ce Ileana Din gur-i gria Eu c te-oi lua, Cum zici dumneata, Viteaz dac-i fi

?i te-i bizui De mi-ei isprvi Pod pe Marea Neagr, De fier ?i o?el, Iar la cap de pod, Cam d-o mnstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, S-mi plac ?i mie, C-o scar de fer Pn la naltul cer! Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine c-i prea. n palme-mi btea ?i pod se fcea; La cap - mnstire, Chip de pomenire; ?i iar mai btea, Scar se-ntindea, O scar U?oar, De fier ?i o?el, Pn la naltul cer. Dar el ce-mi fcea? Pe pod c-mi trecea, Pe scar suia, Pe scar U?oar, Pe scar de fier, n cuie d-o?el, Pn la naltul cer. ?i, de-mi ajungea, Unde se ducea? Tot la mo? Adam, ?i la maica Iova. Ei, de mi-l vedeau, Nainte-i ie?eau, Din gur-i griau O, preasfinte Soare, Puternice mare, Ce-mi cltore?ti, De ne ispite?ti? La ce te gnde?ti ?i la ce pofte?ti? ?i el rspundea, Din gur zicea Iaca, mo? Adam,

?i tu, maic Iovo, Mie mi-a venit Vremea de-nso?it ?i eu c-am umblat Lumea-n lung ?i-n lat, ?ara Romneasc ?i Moldoveneasc Lungi?, Curmezi? ?i tot n-am gsit Potriv s-mi fie Vro dalb so?ie; Fr de mi-am gsit L-a gur d-argea Numai pe sor-mea, Sor-mea Ileana, Ileana Simzeana, Doamna florilor ?-a garoafelor! Atunci mo? Adam ?i cu moa?a Iova, Unde-l auzea, Ru c le prea, Soarelui zicea Preasfin?ite Soare, Puternice mare, Unde-ai auzit ?-ai mai pomenit, Unde-ai cunoscut, Unde-ai mai vzut S ia sor pe frate ?i frate pe sor, C cin n-o lua Raiul c-o d-avea, Iar cine-o lua n iad c-o intra. Soarle se uita, Din ochi cuta, Nimic nu gria; Iar mo?ul Adam ?i cu moa?a Iova De mn-l luau, La rai mi-l duceau, Rai c-i artau ?i de ce vedea, Bine c-i prea; Numai mese-ntinse, Cu fclii aprinse, Cu pahare pline, n cntece line; Jur-prejur de mese

Stau n cete dese Sfin?i ?i mucenici, Mai mari ?i mai mici, O sut ?i cinci; Iar mai jos de ei, Sfin?i mai mrun?ei, O sut ?i trei. ?i tot mai era ?i tot mai vedea Femei cuvioase, Micu?e duioase, Fecioare curate, Uci?i n dreptate, O?ti de biruin? ?i so?i cu credin?. Dar tot mai era ?i tot mai vedea, Pu?in de mergea Printre rmurele, Dalbe psrele Cnta-n versurele ?i nu prea cnta, Ci se gongnea, Din gur-mi zicea Ferice, ferice, Ferice de noi, De prin?ii no?tri Care ne-au fcut, Care ne-au nscut ?i ne-au botezat ?i ne-au cre?tinat, C, dac-or tri, Sraci n-or mai fi! De tot ce vedea Bine c-i prea ?i se mul?mea. Afar de-mi ie?ea, Iar?i mo? Adam ?i cu moa?a Iova Cheile lua, La iad l ducea, Iadul descuia, n iad l bga ?i de ce-mi vedea Pr i se zbrlea C-n focuri ardea, Greu se vieta Ho?i ?i clctori, Ri crmuitori ?i nurori pizma?e ?i soacre trufa?e,

Fii necuvio?i, Preo?i mincino?i. Afar cnd ie?ea, Soarle ce-mi vedea? Un pom ofilit, Un pom ctrnit; Printre rmurele, Ni?te psrele Cnta-n versurele, Dar nu prea cnta, Ci se vieta, Din gur gria Vai ?i vai de noi, De prin?ii no?tri Care ne-au fcut, Care ne-au nscut, C ei ne-au lsat, Nu ne-au botezat, Nu ne-au cre?tinat ?i d-or mai tri, Tot sraci c-or fi, Greu s-or pedepsi! De tot ce vedea Mult ru c-i prea, Nu se mul?mea. Foaie, foicea, Soarle ce-mi fcea? De cte vedea Nu se-ndupleca, Ci, mre,-mi pleca, Ci, mre,-mi zbura L-a gur d-argea, Tot la sor-sa ?i iar o-ntreba ?i iar o ruga ?i iar o-mbiia Pe dnsa s-o ia. Ileana Simzeana, Doamna florilor ?-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Dac-l auzea ?i dac-mi vedea C tot nu scpa, Ea tot mai cerea, Din gur-i zicea Frate, fr?ioare, Puternice Soare, Spune mie Oare

Cine-a cunoscut, Cine-a mai vzut, Cine-a auzit, Cine-a pomenit S ia sor pe frate ?i frate pe sor? Dar eu te-oi lua Viteaz dac-i fi ?i te-i bizui Pn-n zori de zi Mie s-mi croie?ti ?i s-mi isprve?ti Peste Marea Neagr Un pod de aram, S nu-l bagi n seam, Iar la cap de pod, Cam d-o mnstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, S-mi plac ?i mie. Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine c-i prea, N palme c-mi btea, Podul se-ntindea, Un pod de aram, De nu-l bagi n seam ?i d-o mnstire, Chip de pomenire, Cnd le isprvea, La ea se ducea, De mn-o lua, La pod c-o ducea, La pod c-ajungea, La pod de aram, De nu-l bagi n seam ?i, pod cnd trecea, Pod c zornia, Pod se cltina, C n-a mai vzut, Nici n-a cunoscut, C n-a auzit, Nici n-a pomenit S ia sor pe frate ?i frate pe sor. Floare ?-o lalea Podul cnd trecea, Pe pod cnd mergea Ctre mnstire Pentru pomenire

?i la cununie S-i fie so?ie, Ileana Simzeana, Doamna florilor ?-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Din gur-i zicea ?-astfel i gria Frate, fr?ioare, Puternice Soare, Ia mai spune-mi Oare Und s-a mai vzut ?i s-a cunoscut, Und s-a auzit ?i s-a pomenit Mirele d-a dreapta, Mireasa-nainte? Ci mi-a fost ?-o fi ?i s-o pomeni Mirele-nainte, Mirease d-a stnga! Puternicul Soare, Puternic ?i mare, De mn-o lsa, Nainte-i trecea, Iar ea, vai de ea, A?a de-mi vedea, Cruce c-?i fcea, n mare srea ?i mi se-neca. Domnul se-ndura Mrean c-o fcea. Soarele-mi vedea ?i nmrmurea ?i se vieta, Nvodari chema, Nvod aducea ?i-n mare-l bga; Mul?i galbeni c da S-i scoa? dalba. Lupta ce-mi lupta n de?ert era, C ei n-o gsea ?i n-o mai prindea; Fr de ce-mi scotea ?i-n nvod trgea? O mrean de mare, Cu solzii de zare. Pe mal d-o scotea,

Pe mal d-o zvrlea, Sfin?i din cer vedea, Jos se scobora, N palme c-o lua ?i mi-o cur?a ?i mi-o tot freca, Solzii de-i cdea, ?i-n cer mi-o zvrlea. Colo, mo? Adam ?i cu moa?a Iova, Unde mi-o vedea, Ei, mre, c-mi sta De mi-o sclivisea, Nume c-i ddea, Lun mi-o chema. Iar ea, vai de ea, Mre-ngenunchea, Lacrimi c vrsa, Pe Domnul ruga. Domn c-o auzea, Domn c-o asculta, Din gur-mi gria ?i mi-i osndea Lumea ct o fi ?i s-o pomeni, Nu v-?i ntlni, Nici noapte, nici zi; Soare cnd o sta Ctre rsrit, Luna s-o vedea Tot ctre sfin?it; Luna d-o luci Ctre rsrit, Soarele mi-o fi Tot ctre sfin?it! ?i d-atunci se trase ?i d-atunci rmase, Lumea ct o fi ?i s-o pomeni C ei se gonesc ?i nu se-ntlnesc Lun cnd luce?te, Soarele sfin?e?te; Soare cnd rsare, Luna intr-n mare.

Iancul JiianulBalad popular culeas de Gheorghe Dem Theodorescu.

Lacul Srat - Brila

Foicic trei gutui, Trei gutui, trei almi, Iancule, de unde vii? Ia, d-aci, de peste Jii! Iancule, ce-ai trguit? Dat-am aur ?i argint Pe vro cinci oca de plumb, S duc la bie?i n crng; C bie?ii, fr-de minte, Risipesc la gloan?e multe, Nu le st nimeni-nainte ?i nu ?tiu trage la ?inte: C bie?ii, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii, Nu ca mine, -n crnuri vii! Pn vorba nu-mi sfr?ea, Iact-mi ?i potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceau?ul poterii, Slujitorul domniei, De-l vedea, i tot zicea: Iancule, Jiianule, Ado-ncoace povara, C-o s-?i vie greu cu ea ?i d-te de voia ta, S ne scapi de vro belea! Ba de voie nu m-oi da, Nici povara nu mi-?i lua, C mi-am dat bnu?i pe ea! Iancule, romn turcit, Ce te por?i a?a gtit, Numa-n aur ?i argint Din cre?tet pn-n pmnt? De m port a?a gtit, Dumnezeu m-a druit! Iancule, romn turcit, Las-te de haiducit, Las-?i nebuniile, Las-?i haiduciile, S-?i dau boieriile! Ba eu, zu, de m-oi lsa: Tu cu boieria ta, Eu cu haiducia mea; C ce c?tigi tu-ntr-o var, Eu c?tig numa-ntr-o sear ?i beau cu mndra-ntr-o toamn! M-a fcut maica voinic, S n-am fric de nimic; M-a fcut maica fecior,

S dau taichii ajutor: S m ?iu pe la strimtori, Pe la mun?i, n trectori, n drum, pe la negustori, Cnd se-ntorc din Rureni Cu punga cu glbiori ?i cu murgii sprinteori! ?i cum sta ?i cum vorbea, Bine vorba nu-mi sfr?ea, Pinteni murgului c da, Trei pistoale slobozea, Nevzut c se fcea ?i gonea, mre, gonea, Pn-la Olt c-mi ajungea, Dincolo de Slatina; Pn-n malul Oltului, La captul podului. Foicic de lipan, Mi podar, Mi crciumar, Trage podul, S trec Oltul! L-oi trage De mi-i da ortul! Mi podar, Mi crciumar, Ai auzit d-un Jiian, D-un pui?or de oltean ?i d-un ho? de cpitan Ce czne?te pe podari, Bea vin de la crciumari, Ia mieii de la ciobani ?i pinea de la brutari, Bea, mnnc, nu d bani? C d-oi sta s tot pltesc, Geaba c mai haiducesc! Mi podar, Mi crciumar, Trage podul, S trec Oltul, C-aicea te calc focul ?i te prpdesc cu totul. Trage podul mai d-a drept, C-?i trimet un plumb n piept, Trage podul mai la vale, C-?i trimet un plumb n ?ale! Dar dect para la pod, Mai bine cu murgu-not, C mi-e murgul nescldat, Astzi l-am nclicat,

rec prin Olt ca pe uscat; C mi-e murgul scurt n gt, Scurt n gt ?i lung n trup, Trec prin Olt de nu m ud! Foicic trei granate, Trecu Oltul d-aia parte, Ciocoi l-ntreab de carte, El i-arat pu?ca-n spate ?i din ochi dac-l prive?te, Pleac ?i mi-l spovede?te: Floricic usturoi, Usturoi n patru foi, Bat-te crucea, ciocoi, De te-oi prinde-n sat la noi, S-?i dau mciuci, s te-moi! Unde vz ciocoi pe drum, ?i mi-l vz mai albstrnd, M fac broasc pe pmnt, Numai ct un pui de cuc ?i iau pu?ca s-l mpu?c, S-l lovesc unde mi-l doare, La netezul prului, Unde-i ps ciocoiului, Unde-i greu voinicului, n calea sufletului. Frunzuli? lemn uscat, Aoleo, ciocoi bl?at, Sunt trei ani de cnd te cat, Sunt trei ani ?-o sptmn, Pnte-oi dobndi la mn, S-?i iau pielea de pe cap, S-mi fac toc la mzrac, ?i pielea de pe picioare, S-mi fac tocuri la pistoale!