Sunteți pe pagina 1din 2

Domnule diriginte, domnilor profesori,

Permitei-mi, ca in numele clasei a VIII-a A, sa va impartasesc ultimele noastre impresii asupra a tot ceea ce am trit in aceasta scoal timp de opt ani de zile. Mrturisesc cu regret nespus ca timpul a fost necrutor cu noi, grbindu-ne parca zborul spre alte inaltimi. Insa azi aripile s-au frnt, zdrobite de greutatea apasatoare a lacrimilor ndurerate ale despririi. De pe cmpul amintirilor culegem astzi flori de Nu-m-uita nsngerate si le colecionam in cartea inimii spernd ca nu se vor ofili niciodat. Dei spinii trandafirilor ne-au urmat ntotdeauna drumul anevoios spre victorie, am reuit mpreuna sa depim momentele neplcute a acestei calatorii, bucurndu -ne acum de mirosul si frumuseea bobocului nflorit. Zmbesc la clipele datatoare de lumina: la prima poezie si serbrile din grdinia, la scenetele binecunoscute dintre greier si furnica ce au colindat att anii precolari cat si clasele primare. Nostalgic m cuprinde amintirea majoretelor vesele, imbracate in alb, ca nite ingerai inoceni si jucui. Sfietorul moment al despririi dintr-a patra cnd ne-am luat rmas-bun de la doamna invatatoareAlba-ca-Zapada din poveste, cea care ne-a fost mama patru ani de zile si care ne-a invatat sa scriem si sa citim. Sa nu uitam insa si de doamnele educatoare care ne-au ndrumat paii mruni tot nainte si gndirea spre lumina. Toate concursurile din gimnaziu, premiile si reuitele. Evoluia noastr. Olimpiadele ne -au ajutat in ascensiune. Dar si activitile ecologice. Cat mi-as fi dorit sa nu se fi terminat niciodat! Jocurile copilriei mi revin in minte: Baba-oarba, Sticlua cu otrava, batista parfumata, fete, flori, biei, Zilele saptamanii, att de departe si totodat att de aproape in ultimele zile. Infantil, ar spune unii. Dar cnd am crescut att de repede incat sa spunem ca aceste jocuri nu mai sunt de noi? Sa ne fi rpit nemilosul timp copilria? Nu poate. Ea traieste aici, in inimile noastre. Emoia clasei a V-a. Cum s-o uitam? Profesori noi, chiar si colegi noi. O experiena total necunoscuta. Paseam ca intr-un labirint fara sfrit, ca mai apoi sa ne ndrume paii spre ieire, noua noastr mam doamna dirigint Elena Marian. Cate nu ne-a iertat?! Cate nzbtii si obraznicii! Uitate sunt acum. Nu mai e loc dect de amintiri plcute. Si totui noi va cerem azi iertare, cum niciodat nu am fcut-o. Iertare pentru toate momentele nefericite! Iertare din inima! Va juram ca nu va vom uita niciodat! Cum nu-i vom uita nici pe profesori. Cat de scumpa e menirea de-a fi dascl! Sa te sacrifici pe tine pentru a-i invata pe alii. Sa te oferi, asumndu-ti toate consecinele, unor copii ce poate nu te vor respecta, ce poate nu-ti vor da buna ziua. Cu toate acestea sa le insufli inca nelepciune, sa-i educi, sa-i ndrumi in viata, sa

le deschizi mintea. Cta povara Si noi? Noi nu nelegem. De ce sa invatam? De ce sa facem teme? Iar profesorii ofteaz, riscnd mai departe si ne invata. Prea scurte sunt rndurile pentru gndurile pe care vreau sa vi le impartasesc. Mult prea scurte. Insa vreau sa le mulumim doamnei Maftei Maria, care ne-a dezvluit tainele limbii materne, dar si pe cele ale francezei si latinei; domnului Budescu Iulian care ne-a povestit istoria poporului roman; d-nei Boatca Cristina care ne-a ajutat sa vizitam ntreaga Romnie in doar cteva ore de geografie. D-nilor profesori de sport, Popa Vasile si Csaba Vasile, care ne-au dezvluit intelesul sintagmei Mens sana en corpore sano!. D-nelor de cultura civica, David Clara si Butnaru Anisoara, care ne-au reamintit ce nseamn cultura naionala si patriotismul. Profesoarei de biologie, Szabo Elisabeta, cu ajutorul creia ne cunoatem propriul corp. Doamnei Sova Diana care ne-a introdus in lumea fascinanta a chimiei, Tifrea Lenuta ce ne-a ndrumat in calea noastr spirituala, Lazarescu Mihai ce ne-a oferit numeroase cunotine practice si nu in ultimul rnd mulumesc profesorilor de limba engleza- Matei Alina, de muzica- doamna Antal si doamna Mardare si de fizica- domnul Butnaru, care la fel ca si ceilali ne-au oferit sprijinul lor de dascli spre o educaie aleasa. M ntreb cum de au trecut anii? Cum de azi suntem la sfritul clasei a VIII-a, cnd mai ieri eram a Va. Apoi a VI-a. Apoi a VII-a siam crescut. Am tot crescut. Azi in acest moment solemn va cerem tuturor iertare pentru clipele neplcute si va promitem o umila fraza: Mulumim si nu va vom uita! Prea pmnteana pentru sacrificiul dumneavoastr nepamantean, dar nu putem gndi acum altceva. Am vrea doar sa strigam, sa ipam Nu mai vrem sa cretem! Nu vrem sa plecam! Nu vrem sa ne desprim! Dar destinul e mut si surd la cerinele noastre, aa ca noi ne resemnam. Totui nu vom opri potopul de lacrimi, nu vom opri durerea, doar o vom acoperi cu amintiri. AMINTIRILE CLASEI a VIII-a A! Cojocaru angelica Valentina pagu Cordos constantin Diaconescu ana