Sunteți pe pagina 1din 21

Strategii de plasamente pe pietele financiare

Bursa reprezinta o culme a pietei maturitatea, sau chintesenta ei. Dezvoltarea comertului inceputa in timpuri istorice primitive a avut nevoie de mii de ani pana a gasii aceasta forma sublimate de tranzactii, inventand bursa. Bursa inseamna institutia ce gazduieste o piata bursiera .Bursa in sens general poate defini o piata specifica dar in sensul folosit aici (sens restrans) este o institutie a economiei de piata in care se manifesta o piata organizata, libera, eficienta, transparenta, corecta, adaptabila si lichida. Pietele de capital de marfuri si de servicii au de fapt in bursa imaginea perfecta, confunadandu-se cu ea in unele situatii. Termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata ca forma organizata de schimb pentru marfuri si/sau titluri financiare. Denumirea provine de la numele unei vechi familii de hangii Van den Bourse, un local numit Hotel de Bourse in holul caruia se negociau periodic metale pretioase, hartii de valoare etc. Pe frontispiciu, cladirea avea sculptate in piatra doi saculeti de bani, de unde si denumirea localului, care in secolele XIII-XIV a servit drept loc de intalnire pentru negustori. Ulterior, dezvoltarea comertului a impus concomitant si piete specializate de concentrare a cererii si ofertei pentru realizarea celui mai bun prt. In esenta, notiunea de bursa indica locul de intalnire a vanzatorilor si cumparatorilor, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si a ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in documentele de specialitate. Astfel, in legea romana asupra burselor din 1929 (legea lui Virgil Madgearu) se arata: bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul. Legea 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori definea bursa de valori astfel: institutie cu personalitate juridical asigurand publicului prin activitatea intermediarilor autorizati sisteme, mecanisme,si proceduri adecvate pentru efectuarea continua, ordonata, transparenta si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare si care constituie piata oficiala si organizata pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota, conferind economiilorinvestite in ele garantia morala si securitate financiara prin masurarea continua a lichiditatii respectivei valori mobiliare. 1.Dupa obiectul tranzactiilor, avem burse de marfuri, burse de valori si burse de servicii. 2. Dupa forma de organizare avem burse publice si burse private. 3. Dupa numarul de participanti (numarul de membrii) avem burse cu participare limitata si burse cu participare nelimitata. 1

4. Dupa gama de marfuri sau titluri tranzactionate avem burse specializate si burse universale. 5.Dupa modul de executie a contractelor exista burse spot (cash) si burse la termen sau cu tranzactie in marja. 6.Dupa tehnica tranzactionarii burse cu strigare libera si burse electronice. Caracteristicile pietei bursiere: 1. Este o piata de marfuri si de valori. 2.Este o piata dematerializata (simbolica). La bursele de marfuri nu se negocieaza asupra unor bunuri fizice, individualizate si prezente ca atare la locul contractarii, ci pe baza unor documente reprezentative, care consacra dreptul de proprietate asupra marfii si constituie imaginea comerciala. Bursa este o piata dematerializata unde se incheie contractul intre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizandu-se in cadrul acestei piete. In cazul burselor de valori, obiectul tranzactiilor este el insusi simbolic, fiind reprezentat de titluri ce confera drepturi patrimoniale asupra emitentului, iar dematerializarea este data de faptul ca tranzactiile bursiere se refera la inscrisuri ce pot fi evidentiate in cont, simbolice, lipsind chiar forma materiala (hartia de valoare), evidentierea transferurilor realizandu-se prin conturi. 3.Este o piata libera bursele asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei care se manifesta in mod real in economie. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate la bursa decat acele marfuri sau valori pentru care exista o concurenta libera, adica un numar sufficient de mare de ofertanti asfel incat san u apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului; bursa este opusa prin esenta sa ideii de monopol, fiind adepta ideii de concurenta. 4.Este o piata organizata tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli bine cunoscute si respectate de participanti. Aceasta nu inseamna controlul pietei ci reglementarea ei in scopul de a crea sau asigura conditiile pentru desfasurarea concurentei libere, deci un system de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare. 5.Este o piata reprezentativa serveste drept reper pentru toate tranzactiile care se efectueaza cu acele marfuri pentru care ea constituie piata organizata. La bursa se stabileste pretul pentru marfurile negociate (curs al bursei), element essential pentru toate tranzactiile comerciale care se desfasoara in tara respective si chiar in cazul marilorburse, in lume. Functia centrala a bursei este aceea de a stabili zilnic nivelul preturilor, adica punctual de echilibru al pietei, acel prt care asigura volumul maxim de tranzactie. Prin aceasta functie a sa, bursa devine un reper al intregii activitati economice, sursa de informare a agentilor economici. Functiile bursei 2

1.Organizarea unei piete vaste prin reglementari, prin conditiile generale si prin concentrarea cererii si ofertei se realizeaza o piata vasta cu un numar important de participanti, piata astfel obtinuta fiind semnificativa in dimensiune si mai ales in calitate, respective in puritatea conditiilor de concurenta asigurate. 2.Formarea unui pret corect mecanismele de formare a pretului urmaresc iguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii si al ofertei sa se realizeze in punctul ce reprezinta pretul correct, acesta fiind pret reprezentativ pentru intreaga piata de referinta. 3.Armonizarea preturilor bursa realizeaza si difuzarea informatiilor care apoi realizeaza armonizarea preturilor pe intreaga economie. Informatia bursiera joaca rolul de mediator pe piata nationala, stabilind pretul de referinta, celelalte produse sau servicii armonizandu-se cu acesta. 4.Acoperirea riscurilor prin intermediul pietei bursiere a mecanismelor specifice de tranzactii se realizeaza operatii de acoperire a riscurilor. 5.Barometru economic evolutia pietei bursiere are un character de reductibilitate. Cursul stabilit in bursa devine un instrument de analiza economica si evaluare. 6.Feed-back economic semnalul generat de evolutia pietei bursiere devine criteriu de decizie economica, cursul bursier, indicii de bursa fiind considerati semnale de reactie inversa actorilor de pe piata. Institutia bursei Bursa reprezinta o institutie reprezentativa pentru o economie libera cu orientare spre piata. De aceea este foarte importanta structura ei, modul de organizare, de functionare, de administrare si control precum si mecanismul decizional din cadrul institutiei. Institutia bursei poate fi organizata sub forma juridica de societate, organizatie non-profit publica sau private, reglementata prin legi sau decrete sau autoreglementata si care are un spatiu in care se intalnesc cumparatorii si vanzatorii de titluri financiare. Din punct de vedere al regimului juridic, o bursa poate fi reglementata sau organizata ca o institutie publica sau ca o entitate private.De obicei, forma cea mai intalnita este de asociatie non-profit.In general documentele ce consfintesc elementele necesare functionarii institutiei bursiere sunt statutul si regulamentul bursei. Statutul bursei

Acesta reglementeaza de obicei urmatoarele probleme:numele, prenumele, sediul, scopul, membrii bursei, conducerea executive si functionarii bursei, managementul bursei, principiile generale de functionare a bursei privind contractile, procedura de tranzactie si executarea contractelor. Regulamentul bursei cuprinde doua mari subiecte:procedura de cotare(listare) respectiv mecanismul tranzactiilor. Membrii bursei Persoanele fizice sau juridice care se asocieaza in vederea formarii unei institutii bursiere sau in cazul celor publice reglementate prin legi, persoanele juridice autorizate dobandesc calitatea de membrii ai bursei. Accesul la calitatea de membru se face prin diferite proceduri.Exista burse la care admiterea a noi membrii este nelimitata, pe cand la altele numarul membrilor este fix(burse inchise). Conducerea si administrarea bursei Aceasta e formata din 4 tipuri de organe: 1.organele de decizie 2.organele de executie 3.organele de control 4.organele consultative 1.Organele de decizie(organul supreme poate fi Adunarea Generala sau Asociatia bursei, Consiliul de Administratie). AGA se intalneste de obicei o data pe an si iau decizii cu referire la strategia institutiei, respectarea cadrului normative, elaboreaza sau modifica regulamentul, desemneaza oganele de conducere permanenta, aproba exercitiul financiar precedent. 2.Organele de executie asigura desfasurarea curenta a activitatii bursei si sunt alcatuite din cadrele de conducere si functionari superiori, directori executivi si deasemenea lucratori operativi, in general personalul de executie. Principalele departamente ale unei burse sunt: a)departamentul pentru cotatii urmareste desfasurarea tranzactiilor, asigurand conditiile desfasurarilor, colectand informatiile si stabilind cotatia. b)departamentul informative ce are rolul sa realizeze informarea asupra cotelor, volumului tranzactiilor si altor date ce compun informatia bursiera. c)departamentul de cercetare-dezvoltare elaboreaza strategia de viitor a institutiei in urma analizelor de piata sau prin lansarea unor produse noi bursiere. 4

d)departamentul pentru membrii stabileste legatura dintre bursa si membrii sai precum si admiterea de noi membrii la bursa acolo unde statutul bursier permite acest lucru. e)departamentul de relatii internationale realizeaza legatura cu alte institutii similare din lume. f)departamentul de lichidare-compensare acesta se ocupa de executarea contractelor, realizarea compensarii si lichidarii lor. 3.Organele de control realizeaza controlul activitatii financiare si sunt alcatuite din cenzori si/sau auditori care analizeaza operatiile interne ale institutiei bursei sin u a tranzactilor din ring. 4.Organele consultative sunt denumite de obicei comitete.Acestea sunt formate din specialisti in diferite domenii care consulta bursa in probleme de specialitate.Cele mai intalnite domenii in care numite astfel de comitete sunt:comitetul de supraveghere ce are rolul de a veghea la respectarea normelor si procedurilor legale; comitet pentru membrii ce urmareste respectarea criteriilor penru calitatea de membru, comitetul de etica bursiera e face investigatii asupra eticii afacerilor din bursa si a rezolvarii litigiilor, comitetul pentru operatiuni cu noi produse bursiere care se ocupa cu introducerea de noi produse sau admiterea de noi titluri financiare in tranzactia bursiera.

Mecanismul bursier
Investitorii bursieri sunt fie cumparatori, fie vanzatori.Pentru a demara procedura de tranzactie, acestia trebuie sa ia legatura cu o firma membra a bursei, care poate as tranzactioneze instrumental bursier solicitat. I . In prima faza a tranzactiei bursiere(initierea operatiuni) intre investitor si agentul sau de bursa se realizeaza doua operatiuni: a) investitorul trebuie sa-si deschida un cont al clientului la broker. Acesta va fi un cont in moneda de tranzactii pentru comparator sau un cont de evidenta al titlurilor detinute de vanzator. Contul cumparatorului trebuie sa contina suma echivalenta valorii tranzactiei in cazul tranzactiilor cash sau numai o cota denumita marja initiala in cazul tranzactiilor in marja. In cazul vanzarilor in lipsa, vanzatorul nu trebuie sa detina initial titlurile pe care le vinde, deci contul lui la broker in acest caz va fi descoperit. b) ordinul de tranzactionare pe care investitorul il adreseaza firmei de intermediere bursiera solicitata. Acesta poate fi un ordin de vanzare sau de cumparare, dupa pozitia pe care vrea sa o adopte investitorul pe piata. 5

Ordinul de bursa cuprinde instructiuni date de catre investitor agentului sau agentiei de brokeraj, cu privire la conditiile in care doreste sa se execute vanzarea sau cumpararea titlurilor financiare specificate in contul sip e raspunderea sa. Elementele componente ale ordinului sunt: 1) tipul operatiunii vanzare sau cumparare 2) produsul(denumirea titlurilor financiare) 3) cantitatea (marimea ordinului) 4) pretul (corespunzator tipului de ordin) 5) termenul de valabilitate Tipuri de ordine 1) ordine de piata prin acest ordin investitorul cere sa se cumpere sau sa se vandal la cel mai bun pret de pe piata. Aceasta este de fapt o instructiune ce trebuie executata, oricare ar fi pretul cerut sau oferit in ring in momentul in care ordinal ajunge acolo. Pe o piata dinamica, un ordin la piata este relative sigur si este foarte des utilizat. Ins ape o piata mai putin active, acest ordin ar trebui utilizat numai cand este important ca tranzactia sa fie executata imediat, deoarece pretul de realizare a tranzactiei este posibil sa devina mult mai mare sau mai mic decat cel dorit initial datorita evolutiei dezordonate a pretului pe piata. 2) ordinul limita prin care investitorul specifica cel mai mare pret dispus sa-l plateasca in calitate de cumparator sau cel mai mic pret dispus sa-l accepte in calitate de vanzator. Aceste ordine se mai numesc si ordine cu pret. Daca un investitor doreste sad ea un ordin limita inseamna ca in situatia in care este vanzator nu va accepta un pret mai mic decat cel specificat, iar daca este cumparator va accepta preturi mai mari sau egale cu cel specificat in ordin. 3) ordinul stop este un ordin de cumparare, plasat la un nivel deasupra pretului curent al pietei sau un ordin de vanzare cu pretul la un nivel sub cel al pietei. Acest tip de ordine sunt folosite 2 scopuri: pe de-o parte de a limita riscul unei investitii prin precizarea pretului la care pozitia va fi lichidata daca piata are o evolutie nefavorabila sip e de alta parte de patrundere pe piata dupa ce piata a depasit nivelul pretului specificat. Reguli de executare a ordinelor de bursa 1) Regula de prioritate temporara ce este descrisa de formula primul venit-primul servit.(ordinele se executa respectandu-se ordinea in care au fost transmise). 2) Ordinele la piata au prioritate maxima. 3) Agentul de bursa trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari inaintea celor la preturi mai mici. 4) Ordinele de vanzare la preturi mai mici au prioritate in fata celor de vanzare la preturi mai mari. 6

5) Ordinele la pretul cel mai apropiat de ultima cotatie sunt prioritare. Dup ace primeste ordinul de la client, agentul de bursa transmite ordinul biroului situate in ringul bursei prin fax sau electronic, iar de aici ajunge la brokerul de ring, intermediarul ce are rolul de a participa la licitatia bursiera.

II A doua faza licitatia bursiera. Dupa ce primeste ordinul, brokerul de ring fie ca tranzactioneaza cu ajutorul calculatorului, fie ca negocieaza cu un specialist, fie cu alt broker, participa la procesul de contractare bursiera simultana cu stabilirea pretului, proces desfasurat in conditii de concurenta libera. Rezultatul este contractul bursier care este standardizat si prin care o parte vinde iar cealalta parte cumpara titlul bursier la pretul negociat si stability in urma procesului numit licitatie bursiera. Pretul astfel stabilit poarta denumirea de curs bursier. Cursul, la randul sau, este comunicat oficial pentru a fi afisat sau transmis presei, publicului in general sau sistemului informativ al bursei in particular. Brokerul de ring va transmite in continuare firmei membra a bursei rezultatul tranzactiei. Tipuri de licitatie bursiera 1) licitatia pe baza de carnet de ordine agentul bursier centralizeaza ordinele pe un carnet de ordine, respectand regulile de prioritate prestabilite. Ordinele sunt repartizate pe coloane dupa categorii,iar la unele burse sunt transmisibile de la un broker la altul. 2) licitatia prin afisare in cadrul acestui procedeu se foloseste un system de afisaj, la inceput tabla cu creta, mai tarziu afisajul electronic pentru prezentarea celor mai bune ordine sau preturi de vanzare sau cumparare. Stabilirea cursului se realizeaza atunci cand un tert accepta fie un ordin de cumparare fie un ordin de vanzare afisat, pretul tranzactiei devenind curs current. 3) licitatie prin anuntare publica a ordinelor aceasta tehnica este folosita atat pentru piata continua cat si pentru piata intermitenta si se realizeaza prin anuntarea de catre un functionar al bursei al titlului ce se tranzactioneaza si apoi brokerii striga preturile de vanzare, respective de cumparare intr-un ring bursier dedicate. Tranzactia bursiera si implicit cursul se realizeaza atunci cand un ordin strigat este acceptat tot prin strigare. 4) licitatia in groapa este specifica burselor de marfuri de la Chicago unde agentii de bursa se strang intr-o groapa hexagonala unde se striga si se gesticuleaza folosind un cod de semen pentru a stabili cursul. 5) licitatia electronica care se realizeaza prin includerea ordinului pe calculator, transmiterea lui prin reteaua de calculatoare iar incheierea contractului se executa automat prin program. III Ultima faza este executarea contractului bursier. Aceasta etapa incepe prin comunicarea tranzactiilor contractate casei de clearing. Membrii bursei sunt de obicei si membrii ai casei de clearing, iar daca, iar daca nu informatiile sunt transmise unui membru al casei de clearing cu care brokerul are contract. Acesta le transmite casei, casa de clearing preia toate informatiile legate de contractile bursiere 8

incheiate, le prelucreaza si le transmite bancii de compensare, banc ace poate face parte din casa de clearing si care crediteaza contul brokerului vanzatorului si debiteaza contul brokerului cumparatorului respective transfera titlurile din contul agentului vanzatorului in contul agentului cumparatorului. Dupa acest transfer de fonduri, banca informeaza casa de clearing precum si membrii casei de clearing despre realizarea procesului de compensare. Ultimul pas este realizat prin transferarea informatiei catre investitorii ce au declarat mecanismul bursier si totodata se realizeaza si debitarea contului cumparatorului deschis la broker, respective creditarea contului vanzatorului.

Tranzactii cu optiuni
In general contractile cu optiuni pot fi definite astfel: optiunile reprezinta contracte prin care o parte contractuala numita vanzator (writer) cedeaza celeilalte parti, cumparatorul(holder) dreptul darn u si obligatia de a vinde respective de a cumpara la un prt(Pret de exercitare) , determinat in momentul incheierii contractului o marfa, sau un active financiar, contra unui prt numit prima, si pana la o data stabilita in momentul incheierii contractului. Primele contracte de acest gen au fost dezvoltate in evul mediu la bursa din Amsterdam. Dupa 1973 optiunile devin titluri negociabile in bursele din Chicago si New York si dupa 1987 la Paris.Ulterior optiunile se tranzactioneaza si la alte burse. Utilizarea contractelor de optiune I. In evul mediu bursa din Amsterdam II. Dupa 1973 in bursele din Chicago si New York III. Dupa 1987 in bursa din Paris IV. Ulterior in majoritatea burselor Optiunile negociabile in bursa sunt contracte standardizate intre vanzatorul optiunii si cumparatorul optiunii prin care primul vinde celui de-al doilea dreptul darn u si obligatia de a cumpara sau a vinde un active.Optiunea creaza deci obligatii fata de acest active support. Clasificarea optiunilor si stilurile de tranzactionare a optiunilor Exista doua tipuri fundamentale de contracte de optiuni disponibile si doua stiluri importante de tranzactionare a optiunilor: 9

a)Optiunea de cumparare(Call option) este o forma standardizata de contract care da dreptul darn u si obligatia cumparatorului ca intr-o anumita perioada de timp sa cumpere activul support la un prt stability initial prin contract, iar cealalta parte, vanzatorul, isi asuma obligatia de a pune la dispozitie activul suport in situatia in care cumparatorul isi exercita dreptul de cumparare in intervalul de timp pana la scadenta. b)Optiunea de vanzare(Put option) este un contract standardizat care da cumparatorului dreptul darn u si obligatia ca intr-o anumita perioada de timp sa vandal activul support vanzatorului optiunii la un prt stability initial prin contract.Pe de alta parte vanzatorul optiunii put isi asuma obligatia de a cumpara activul support la pretul stabilit initial, daca cumparatorul isi exercita dreptul de vanzare in perioada de timp pana la scadenta. Stiluri de tranzactionare a optiunilor: a)stilul american permite exercitarea optiunii in orice moment, inainte de expirare. b)stilul european permite exercitarea numai la data de expirare. Elementele optiunii 1)Marimea optiunii este dimensiunea activului support la care se face referire in contractul de optiune.Ex: atunci cand activul de baza il constituie actiunile, un contract pe optiuni poarta 100 de titluri. 2)Durata de viata perioada de timp in care optiunea poate fi exercitata. 3)Pretul de exercitare este pretul de referinta, predeterminat prin contract, cu care activul support poate fi cumparat sau vandut. 4)Exercitarea optiunii cand cumparatorul optiunii isi manifesta dreptul contractual el efectueaza o operatiune care este denumita exercitarea optiunii. 5)Pretul optiunii sau prima reprezinta pretul pe care-l plateste cumparatorul optiunii pentru a avea fie dreptul de cumparare in cazul optiunilor Call , fie pe cel de vanzare al activului support in cazul optiunilor Put. Pentru optiunile nestandardizate care nu sunt titluri bursiere, prima este fixa, pe cand la cele negociabile prima este variabila si se coteaza in bursa. Pretul optiunii(prima) are 2 componente: a)valoarea intrinseca b)valoarea timp Componentel primei: a)valoarea intrinseca(Vi) b)valoarea timp(Vt) Prima=Vi+Vt 10

a)optiunea Call:Vi=C-Pe b)optiunea Put:Vi=Pe-C C=cursul activului support Pe=pretul de exercitare al optiunii Cele 4 pozitii de baza ale unei tranzactii cu optiuni Investitorii care doresc sa intervina pe piata optiunilor se pot situa in una din urmatoarele pozitii de baza: A. ca si comparator(pozitia Long)

1)al unei optiuni de cumparare(Call) 2)al unei optiuni de vanzare(Put) B. ca si vanzator(pozitia Short)

1)al unei optiuni de cumparare(Call) 2)al unei optiuni de vanzare(Put) I Cumpararea unei optiuni de cumparare(Long call) Cumparatorul unei optiuni de cumparare dobandeste dreptul de a deveni proprietar asupra unei unitati de transzactie(cantitate determinate din activul support) la un pret fixat(Pe) in momentul incheierii contractului.Dobandirea acestui drept se face in schimbul primei care se plateste tot la incheierea contractului.Daca, pana la scadenta, cursul activelor support creste peste nivelul pretului de exercitare plus prima, cumparatorul castiga, daca se mentine intre aceste limite va pierde(prin exercitarea optiunii) o suma mai mica decat prima, iar daca se inregistreaza o scadere a cursului cumparatorul abandoneaza optiunea pierzand prima. Detinatorul unei pozitii long call mizeaza pe o crestere puternica a cursuljui activului de baza, situatie in care el poate castiga nelimitat.Daca nu exista crestere, sau daca scad cursurile, acesta pierde dar limitat, pierderea maxima fiind egala cu prima platita initial. II Vanzarea unei optiuni de cumparare(Short call)

11

Vanzatorul unei optiuni de cumparare primeste la semnarea contractului prima, care pentru el reprezinta un castig daca actiunile de baza nu-si modifica pretul. Acesta se angajeaza sa execute, la cererea cumparatorului, contractul, adica sa-I predea acestuia, in schimbul pretului negociat initial(Pe), cantitatea de titluri. III Cumpararea unei optiuni de vanzare(Long put) Cumparatorul unei actiuni de vanzare plateste prima vanzatorului in schimbul dreptului de a decide daca exercita sau abandoneaza contractul.Cumparatorul de Put nu trebuie sa detina activele support in portofoliu la angajarea acestei pozitii si nici sa constituie vreo garantie la broker.Acesta mizeaza pe o viitoare reducere a cursului activelor support astfel incat sa le poata cumpara de la bursa titlurilor la pretul zilei(mai mic) si apoi sa ceara exercitarea contractului, adica sa-l oblige pe vanzatorul optiunii sa le cumpere la pretul initial(Pe) mai mare. Rezultatele tranzactiei sunt favorabile pentru client numai daca se produce o scadere a cursului activelor de baza; in toate celelalte cazuri el pierde, dimensiunea maxima a rezultatului nefavorabil fiind limitata la Prima platita initial. IV Vanzarea unei optiuni de vanzare(Short put) Vanzatorul unei actiuni de vanzare incaseaza Prima, dar se angajeaza sa cumpere activul support daca cel ce a cumparat optiunea de vanzare se decide sa vanda.Vanzatorul unei asemenea optiuni mizeaza pe o crestere(sau pe un nivel stationar) al cursului activelor support in raport cu Pe, eventualitate care-I adduce un castig egal cu Prima. Daca insa cursul scade castigul sau se diminueaza, iar daca scaderea este sub nivelul Pe-Prima pierderile sale pot fi oricat de mari.

Operatiuni de acoperire
Hedging Tranzactiile de hedging constau in luarea la bursa a unei pozitii futures aproximativ egala, dar opusa in raport cu o pozitie cash(pe marfa fizica) existenta sau anticipate in momentul incheierii contractului bursier.Cu alte cuvinte este un mijloc foarte eficient de protectie a producatotilor si comerciantilor impotriva riscului degradarii preturilor. Scopul acestei tranzactii il constituie limitarea pierderii in situatia unei evolutii nefavorabile de curs. Exista doua tipuri de hedging: 1)de vanzare sau scurt(Short hedge) 12

2)de cumparare sau lung(Long hedge) 1.Hedgingul de vanzator(short hedging) Este initiat de cel care detine, cumpara sau produce anumite marfuri fizice, in scopul de a se proteja impotriva riscului scaderii preturilor.Acesta angajeaza o tranzactie futures de vanzare (short)pentru o cantitate echivalenta de marfa print-o implicare financiara de mici dimensiuni.Daca riscul(scaderea preturilor) se produce valoare stocurilor de marfuri fizice pe care el le detine in mod efectiv se reduce in mod corespunzator(ceea ce-I pricinuieste o pierdere);avand in parallel o tranzactie de vanzare(Short) care se finalizeaza(in cazul scaderii preturilor la nivelul P1) cu castig pentru initiator, pozitia bursiera angajata ii ofera posibilitatea compensarii(cel putin partiale) a pierderii determinate de diminuarea valorii stocurilor effective de marfa.Este insa posibil ca, pana la scadenta tranzactiei de vanzare(short), preturile sa creasca la nivelul P1.In aceste conditii cresterea valorii stocurilor de marfuri fizice este anihilata de pierderea pe care clientul o inregistreaza la lichidarea contractului futures comercial. Prin hedgingul de vanzare, operatorul renunta la un eventual profit datorat unei evolutii favorabile a pretului pe piata spot(cash fizica) , in schimbul asigurarii unei protectii la o eventuala scadere a pretului.Deci prin impotriva riscului scaderii pretului, operatorul amaneteaza orice posibilitate de castig viitor.Hedgerii sunt de obicei operatori ce manifesta o adversitate la risc.

2 Hedgingul de cumparator(long hedge) Cumparatorul de pe piata spot, oricare ar fi aceasta piata spot(piata de marfuri, piata valutara, piata titlurilor de credit, a eurodolarilor, in general piata monetara, piata de capital) este amenintat de riscul ca pretul spot viitor sa creasca.Adica, la un moment viitor cand operatorul va planifica sa cumpere un active, pretul acelui active ar putea fi mai mare decat un prt estimate acum, ceea ce ar conduce la o eventuala pierdere.Cumparatorul este astfel pus in situatia de a se proteja impotriva riscului de crestere a pretului spot.Pentru a compensa acest risc, operatorul va efectua mai multe operatii pe piata futures sip e piata spot care impreuna constituie hedgingul de cumparare.Cu alte cuvinte, hedgingul de cumparator se angajeaza de firmele comerciante sau de productie, care urmeaza a se aproviziona cu anumite marfuri fizice la o scadenta ulterioara.Pentru aceste firme riscul consta in eventualitatea cresterii preturilor marfurilor respective. Protectia impotriva acestui risc se poate realize prin angajarea unei tranzactii futures de cumparare (long).

13

Daca se produce riscul (deci preturile cresc la nivelul P1) sporirea cheltuielilor de aprovizionare este compensate de diferenta pozitiva cu care se finalizeaza tranzactia futures de cumparare(long).Daca insa preturile scad (la nivelul P1) economia ce se putea realiza din aprovizionarea cu marfuri mai ieftine este anihilata de pozitia long care se finalizeaza cu pierderi. Prin hedgingul de cumparare la fel ca la cel de vanzare, operatorul renunta la un eventual profit datorat unei evolutii favorabile a pretului pe piata spot, in schimbul asigurarii unei protectii la o eventuala crestere a pretului spot de cumparare.Prin protectia impotriva riscului de crestere a pretului de cumparare, operatorul amaneteaza orice posibilitate de castig viitor pe piata spot chiar daca preturile de cumparare devin mai mici.

Operatiunile facultative
Intre tranzactiile ferme si cele facultative exista o deosebire foarte importanta: in timp ce operatiunile ferme nu mai pot fi abandonate, cele facultative permit cumparatorului la scadenta sa faca diferite optiuni prin care sa-si limiteze pierderea sau sa-si majoreze castigul.Tranzactiile facultative presupun doua forme:tranzactiile cu prima si stellage. Un investitor, anticipand in luna martie cresterea cursului actiunii A pe piata franceza, cumpara un contract cu prima pentru scadenta iunie la pretul de 1050u.m. cu prima de 50u.m./actiune. 1) 2) 3) Cs=1150(Cs>Pe+prima) executam contractul. Ct<Cs<Pe executam contractul(pierdere<prima) Cs<Ct abandoneaza contractul(pierdere>prima) pierderea=prima

Ct=cotatie la termen sau piciorul primei Pe=pretul pe execitiu Cs = cursul la scadenta Tranzactiile cu prima sunt operatiuni bursiere care se practica in scopuri speculative sau pentru acoperirea impotriva unor riscuri(intre care cel mai important este riscul de pret) in care cumparatorul, in schimbul unei prime fixata de bursa isi creaza posibilitatea ca la scadenta sa opteze pentru finalizarea sau rezilierea contractului.In operatiunile cu prima, cumparatorul trebuie sa constituie o marja egala cu prima inmultita cu unitatea de tranzactie. Marimea primei se numeste dont si este fixate de consiliul burselor.Pretul contractelor depinde de cursul actiunii, de scadenta contractului si de tendinta estimate a pietei. 14

Dupa angajare, tranzactia cu prima se finalizeaza la scadenta convenita.Inainte de a decide pentru ce va opta, cumparatorul compara cursul de exercitare cu cel de la scadenta.Astfel, pot apare urmatoarele situatii: 1)Daca la scadenta Cs>Pe , el va opta pentru finalizarea tranzactiei.Castigul cumparatorului va fi Pf=n(Cs-Pe) Pf = profitul N= numarul de contracte tranzactionate 2)Cand cursul actiunilor creste dar nu atat de mult cat a prognozat clientul astfel ca, Ct<Cs>Pe, in acest caz clientul va opta pentru final;izarea tranzactiei deoarece fie nu pierde nimic, fie pierde, dar nivelul pierderilor este cel mult egal cu marimea primei. 3)Daca cursul actiunilor scade astfel incat Cs<Ct, optiunea clientului va fi pentru rezilierea si abandonarea primei, ceea ce limiteaza pierderea la nivelul primei. Pd=n(Ct-Cs) Pd= pierderea N= numar contracte tranzactionate Vanzatorul angajat intr-o astfel d operatiune poate deci pierde nelimitat, in timp ce castigul sau maxim poate fie gal cu valoarea primei. Operatiunile de tip stellage Piata tranzactiilor facultative nu a disparut insa.In locul optiunilor cu prima pentruvalori traditionale s-au dezvoltat, foarte mult in ultimii ani, operatiunile de tip stellage, acestea sunt tot contracte optionale in care cumparatorul, la una din scadentele fixate, are dreptul de a opta pentru calitatea de cumparator sau vanzator.Contractul initial fixeaza 2 limite(borne) ale pretului, care se vor compara cu pretul efectiv din ziua scadentei, servind pentru formularea optiunii. Dupa initierea unei tranzactii cu scadentele t1-t3, pentru unitatea N de optiuni, cu bornele de pret Bi si Bs, Bi = borna inferioara si Bs= borna superioara cumparatorul urmareste evolutia cursurilor la scadenta(Cs) si poate face una din urmatoarele optiuni: a) Daca la scadenta, Cs>Bs acesta va face optiunea pentru calitatea de comparator , va dobandi astfel N contracte la valoarea unitara Bs, pe care le poate valorifica imediat la Cs obtinand un profit de: Pr=N(Cs-Bs). Pr = profit N= numar de contracte tranzactionate 15

b) Este posibil ca, la aceeasi scadenta, Cs sa fie chiar mai mic decat borna inferioara. Cs<Bi. In acest caz cumparatorul are dreptul la optiunea de vanzator (contractul initial il oblige pe partenerul vanzator sa accepte aceasta ipostaza, deci sa devina el comparator).Initiatorul operatiunii va achizitiona de pe piata la vedere N contracte la pretul Cs si va onora tranzactia initiala, vanzandu-le la pretul Bi.Profitul initiatorului va fi egal cu: Pr=N(Bi-Cs) Cele 2 borne sunt Bi si Bs sunt astfel fixate incat operatiunea sa devina interesanta si pentru partener(vanzator care, astfel, se vede pus in situatia ca , la scadenta sa piarda , indifferent daca la scadenta se inregistreaza o crestere sau o scadere a cursului).Aceasta inseamna ca ecartul dintre Bi si Bs trebuie sa fie sufficient de mare, astfel incat initiatorul sa poata obtine profituri doar in situatiile unor fluctuatii foarte mari ale cursului current. c)In situatia in care Cs se situeaza exact la jumatatea distantei dintre Bi si Bs. Cs=(Bi+Bs)/2 pierderea initiatorului este maxima si este egala cu Pd=N(Bs-Bi)/2 indiferent care este optiunea acestuia(vanzator sau comparator). d)In situatia in care Bi<Cs<(Bi+Bs)/2 initiatorul pierde, de asemenea, mai putin insa decat in varianta precedenta, dar numai daca face optiunea pentru calitatea de vanzator. Pd=N(Bi-Cs) e)La scadenta, cursul este situate in pozitia (Bi+Bs)/2<Cs<Bs initiatorul face optiunea pentru cumparator si pierde. Fiind vorba de scadente multiple initiatorul poate astepta momentul cel mai favorabil, ceea ce inseamna ca pierderea se inregistreaza de obicei la ultima scadenta.Operatorul prudent poate limita insa dimensiunile pierderii(atunci cand observa ca nivelul cursului este stationar , intre cele 2 borne) finalizand tranzactia la cea mai apropiata scadenta. Vanzatorul de stellage castiga deci in toate situatiile in care la scadenta Bi<Cs<Bs, castigul sau fiind maxim atunci candCs este situate la mijlocul distantei dintre cele doua borne, respective pierde in toate situatiile in care Cs are o variatie care determina depasirea uneia dintre borne.Optiunile de tip stellage se angajeaza ca tranzactii speculative sau de acoperire atunci cand se preconizeaza o variatie foarte puternica a cursului , dar nu se poate anticipa sensul acestei miscari, partenerul anticipand(in schimb) o variatie de mici dimensiuni a cursului.

Paradisurile fiscale
16

Paradisurilesau oazele fiscale nu au character de noutate, nu sunt un produ specific societatii contemporane.Evaziunea fiscala internationala cu ajutorul si in teritoriile cu statut fiscal special s-a produs inca din antichitate in insulele vecine Atenei, in evul mediu in porturile Tarilor de Jos, in secolul al XIX-lea in Canada s.a.m.d.Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a reprezentat momentul cresterii importantei paradisurilor fiscale.In raportul Gordon realizat la cererea Ministerului Finantelor din Franta, publicat in 1983, paradisul fiscal este definit ca fiind orice tara care este considerata ca atare si care se vrea astfel.Roger Brunet defineste paradisul fiscal ca fiind un teritoriu in care persoanele fizice si societatile au impresia de a fi mai putin impuse decat altundeva.Paradisul fiscal reprezinta un mijloc, un instrument prin care se realizeaza evaziunea fiscala internationala de catre contribuabili care cauta un tratament fiscal mai avantajos.Paradisurile fiscale ofera avantaje fiscale comparative cu alte entitati juridice pentru a atrage societati in expansiune si capital.Ofera protectie prin lege pentru operatiunile financiare si comerciale realizate de persoane fizice sau juridice.Paradisurile fiscale dispun de acorduri fiscale in vederea evitarii dublei impuneri cu tarile industrializate, urmarind asigurarea reducerii impozitelor aplicate in mod normal investitiilor straine comparativ cu cele din tarile semnatare. Factorii generali ai paradisurilor fiscale: 1)neincrederea in agentiile guvernamentale 2)multi investitori traiesc cu teama ca agentiile guvernamentale de protectie a investitorilor nu sunt suficient de puternice pentru a le proteja interesele pecuniare. 3)scaderea increderii in institutiile financiare locale 4)Nevoia de securitate financiara proprie. Factorii determinanti in alegerea paradisurilor fiscale:generali, particulari, specifici. Factorii generali acestia trebuie analizati prin prisma costurilor si riscurilor care le prezinta asupra atingerii obiectivului propus: 1)statutul juridic trebuie sa fie bine precizat 2)existenta consensului politic 3)situarea geografica 4)stabilitate politica si economica 5)structura sociala 6)moneda si controlul schimbului 7)volumul afacerilor 8)costul,timpul necesar crearii unei institutii 9)regimul fiscal 10)acordurile fiscale 17

11)acordarea de garantii specifice Factorii particulari sunt determinati de motivatia si situatia fiecarei persoane fizice si juridice: 1)domiciliul sau rezidenta persoanelor fizice si influenta schimbarii acestora 2)sediul societatii si transferal acestuia 3)schimbarea sediului presupune riscuri legate de evolutia politica si economica a reglementarilor fiscale 4)transferul capitalurilor 5)accesibilitatea paradisului;acesta se refera la: a)posibilitatea obtinerii unei vize de intrare b)posibilitatea de a cumpara sau inchiria locuinte c)conditii de viata convenabile d)costul operatiunilor de stabilire e)mijloace de transport rapide la preturi neprohibitive f)limba vorbita 6)societatile-releu, cutia de scrisori sau societati-ecran;rolul lor este in scadere, aceste societati au aparut datorita dorintei persoanelor fizice si juridice de a-si realize obiectivele fara a modifica locul de origine al veniturilor, in conditiile impedimentelor reprezentate de contolul schimbului, regimul fiscal utilizat de tari si acordurile fiscale. 7)asigurarea secretului operatiunilor se refera la asigurarea secretului bancar si protejarea anumitor operatiuni si acte.In Bermude, Bahamas, Cayman, Panama nu se solicita rapoarte privind situatia financiara a societatilor.Pastrarea secretului bancar constituie obiectul unor mari controverse. 8)utilizarea de reprezentanti 9)rezidenta fictive 10)existenta acordurilor fiscale;exista peste 900 de acorduri fiscale revizuibile in timp ale caror consecinte trebuie avute in vedere.Se au in vedere urmatoarele aspecte: a)existenta si sensul dat conceptului de sediu permanent in conceptia fiscala b)clauzele cu privire la reducerea impozitelor retinute la sursa(dobanzi, dividende); c)existenta clauzei privind schimbul de informatii fiscale intre tari care reprezinta un aspect negative; d)clauzele privind exonerarea unor venituri din activitati specifice. Factorii specifici tin de particularitatile diverse ale regimurilor juridice, sistemelor fiscale, de avantajele acordate de guverne.Cadrul juridic care reglementeaza desfasurarea operatiunilor economice poate fi uneori mai important decat avantajele fiscale acordate.

18

Clasificarea paradisurilor fiscale Paradisurile fiscale pot fi impartite in principale si secundare , in cadrul celor principale identificandu-se sase tipuri de tari, impartite in baza principiului dispozitiilor legale: 1)State care nu aplica niciun fel de impunere asupra veniturilor si cresterilor de capital pentru persoane fizice:Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Bahrein, Monaco. 2)State in care impozitul pe venit sau profit este stability pe o baza teritoriala;aceste tari acorda o exonerare a profiturilor din operatiuni realizate in afara teritoriului:Costa Rica, Hong Kong, Panama, Venezuela, Marea Britanie(pentru societati nerezidente). 3)State in care cotele de impunere sunt putin ridicate, nivelul lor redus datorandu-se fie stabilirii lor ca atare de catre stat, fie ca urmare a aplicarii unei reduceri, datorate acordurilor privind evitarea dublei impuneri:Liechtenstein, Elvetia, Irlanda. 4)State care ofera exonerari fiscale industriilor create in vederea dezvoltarii exporturilor:Irlanda pentru societatile create inainte de 1.01.1981. 5)State care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau offshore:Luxemburg, Singapore. 6)State care ofera alte avantaje specifice anumitor societati:Antigua, Jamaica, Barbados. In categoria paradisurilor fiscale secundare se include state mici si industrializate in care nivelul de impunere a anumitor forme de venituri este ridicat , dar exista dispozitii legale cu character particular ce pot fi utilizate intr-o operatiune de tax planning de catre investitori. Caracteristicile paradisurilor fiscale Printre caracteristicile paradisurilor fiscale se regasesc: 1)Impozitele reduse Majoritatea tarilor considerate paradisuri fiscale nu impugn niciun impozit pe venituri sau impugn impozite doar asupra unor categorii de venituri, fie impun un impozit redus, in comparative cu impozitele impuse de tarile de origine ale celor care folosesc paradisurile fiscale respective. 2)Secretul Un anumit grad de secret bancar este o caracteristica comuna atat tarilor care sunt considerate a fi paradisuri fiscale, cat si celor care nu intra in aceasta categorie. Cele mai multe tari asigura o anumita protectie a inormatiilor bancare sau comerciale.In acelasi timp, cele mai multe tari nu vor proteja aceste informatii in cazul unei anchete legale din partea unui guvern strain, mai ales atunci cand aceasta ancheta este facuta in baza unui tratat.Gradul de secret si amploarea restrictiilor variaza 19

de la tara la tara.Astfel, unele state mentin o distinctie intre evaziune fiscala si alte activitati criminale, cooperand atunci cand este vorba despre investigarea cazurilor infractionale din afara sferei taxelor, dar refuza sa coopereze in cazurile de evaziune fiscala. 3)Incurajarea dezvoltarii domeniului bancar Activitatea bancara tinde sa joace un rol deosebit de important in economia unui paradis fiscal dacat in economia unei tari care nu este considerate astfel.Cele mai multe tari paradisuri fiscale urmeaza o politica de incurajare a activitatii bancare din strainatate.Paradisurile fiscale prospera in larga masura datorita prezentei bancilor straine.Unul dintre criteriile importantei activitatii bancare pentru o economie este relatia dintre volumul de bunuri straine sub forma depunerilor bancare si volumul comertului exterior total al tarii respective. In comparatie cu comertul exterior, depunerile bancare din strainatate in paradisurile fiscale sunt considerabil mai mari decat conturile bancare straine in tarile care nu sunt paradisuri fiscale. 4)Mijloacele de comunicatie moderne Numeroase tari considerate paradisuri fiscale poseda instalatii de comunicare moderne, de o calitate deosebita, mai ales servicii de telefoane, cablu s.a. care le leaga cu alte tari. 5)Lipsa de control asupra monedei Controlul care se exercita in multe paradisuri fiscale este un control cu dubla moneda, care face deosebire intre localnici si straini si intre moneda locala sic ea straina.Ca regula generala, locuitorii tarii sunt supusi controalelor asupra monedei, darn u si cetatenii straini.In mod normal insa, strainii sunt supusi controalelor in ce priveste moneda locala.O companie create intr-o tara paradis fiscal si al carei proprietar este un cetatean strain care isi desfasoara cea mai mare parte a activitatii in afara paradisului fiscal este, in general, considerate ca entitate cu regim de strain in ceea ce priveste controlul asupra schimburilor valutare.Astfel, un strain poate infiinta o companie intr-un paradis fiscal pentru a-si desfasura activitatea in alte jurisdictii.Compania nu va fi supusa controalelor asupra schimburilor valutare in paradisul fiscal atat timp cat activitatea ei se desfasoara in moneda altor state sin u se angajeaza in tranzactii in tara paradis fiscal respective. 6)Publicitatea promotionala Cele mai multe tari paradisuri fiscale isi fac singure publicitate pe aceasta tema datorita avantajelor pe care le prezinta atragerea investitiilor straine.Aceste tari vad in activitatea financiara o sursa de venituri relative stabile si cauta sa o promoveze active. Paradisul fiscal este utilizat de un evazionist fiscal, in principal, pentru a face greoaie sau imposibila evidentierea veniturilor nedeclarate, analiza, circuitul fondurilor, dovedirea existentei surselor de fonduri neimpozitate.In mod deosebit, paradisurile fiscale sunt utilizate si pentru a crea

20

un apparent cadru de legitimitate pentru documentele justificative necesare unor companii sau persoane fizice. In functie de relatia paradis fiscal facilitate fiscale cu efecte asupra contribuabilului, tranzactiile pot fi: 1)tranzactii care sunt motivate din punct de vedere fiscal, in concordanta atat cu litera, cat si cu spiritual legii, appreciate ca planificare fiscala; 2)tranzactii care utilizeaza acele laturi, parti permissive ale cadrului legislative si/sau administrative, far area-credinta, appreciate ca evitari de impozite; 3)tranzactii incheiate prin incalcarea legii, manifestandu-se reaua-credinta, appreciate ca evaziune fiscala; 4)alegerea celui mai bun Nu exista un paradis fiscal perfect sau cel mai bun, pentru ca intr-o astfel de situatie toti investitorii vor invada acel teritoriu, iar celelalte paradisuri fiscale vor disparea.S-au facut incercari de a stabili un system de ierarhizare, astfel incat sa se poata gasi cel mai bun paradis fiscal din toate punctele de vedere, dar acest lucru nu a reusit.

21