Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890, d. 9 noiembrie 1970) a fost un general i un politician francez.

n 1940 a devenit ef al guvernului francez din exil la Londra, iar n 1945 a fost ales primministru de ctre Parlamentul francez. n 1958 a fost ales preedinte al Franei, post pe care l-a pstrat i dup alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcia de preedintele al Statului.

n al doilea rzboi mondial

Apelul la rezisten de la 18 iunie 1940 La 18 iunie 1940, de Gaulle se adreseaz poporului francez prin Radio Londra, de la microfonul BBC, chemnd francezii la rezisten. Cabinetul britanic se opune iniial ideii, care este ns susinut de Winston Churchill[1]. n Frana, apelul a putut fi auzit la ora 19.00. Acest discurs rmne unul dintre cele mai celebre din istoria francez. Lucru interesant, cuvntarea iniial a lui de Gaulle nu s-a pstrat dect n forma unei nregistrri fcute la 22 iunie 1940. n prealabil, guvernul britanic i propusese ministrului francez de interne, Georges Mandel, s treac n Regatul Unit pentru a lansa el nsui un apel la rezisten. Mandel demonstrase, prin avertismentele sale repetate mpotriva celui de-al III-lea Reich (i n opoziie pe aceast tem cu prietenul su, preedinte al Consiliului de Minitri, Lon Blum), c era un om de stat i de caracter. El ns a refuzat s prseasc Frana pentru a nu se expune criticii de a fi un dezertor - lucru care ar fi fost de ndat exploatat, cu att mai mult cu ct el era evreu. Se cunoate astzi c ntreaga zi de 18 iunie cabinetul britanic a discutat textul care urma a fi citit de ctre de Gaulle. Vechii artizani ai Acordului de la Mnchen, al cror exponent era ministrul afacerilor externe, lordul Halifax, doreau s menajeze guvernul Ptain i s atepte s vad dac acesta va semna efectiv un armistiiu. Winston Churchill, care optase dintotdeauna pentru o politic ferm fa de Hitler i fa de continuarea luptei, a trebuit s-i pun autoritatea n joc. De Gaulle a putut n cele din urm s citeasc textul pe care l-a propus, dar a trebuit s accepte modificarea primelor dou rnduri ale acestuia[2] ntr-un sens mai puin dur pentru guvernul francez. Aceast schimbare, lung timp necunoscut, a disprut n textul transmis ctre pres i apoi n Memoriile generalului.