Ursache Sorina 1 Anul 1 A

Cardiopatia ischemica- EKG

Cardiopatia ischemica este boala coronariana ischemica cea mai frecventa si cea mai importanta cauza de deces pe plan mondial. In limbajul obisnuit este echivalenta, deseori, cu angina pectorala sau cardiopatia ischemica dureroasa, conexiune care este incorecta din punct de vedere stiintific si care poate genera confuzii periculoase. Este apreciata o boala preponderent masculina, ceea ce este de asemenea eronat. Este considerata fatalist si de asemenea, gresit, o boala predilecta a varstei inaintate. Stenoza (obstructia, obstacolul) se poate forma pe o singura artera principala (stenoza unicoronariana), pe doua sau trei artere. O alta varianta mai rara- de cardiopatie ischemica este produsa prin afectarea arterelor coronare mici, asa cum se intalneste la diabetici sau hipertensivi. Este adevarat ca simptomul clinic principal al cardiopatiei ischemice este durerea, care poate aparea in crize repetate, cu caracter tipic si care dureaza cateva minute in angina pectorala sau peste 15 minute in infarctul miocardic. Exista si forme de ischemie nedureroasa, la care pericolul fenomenului in sine se asociaza cu riscul nedetectarii la timp; prezinta mai multe forme: ischemia silentioasa tranzitorie sau stabila, insuficienta cardiaca de natura ischemica, aritmii de cauza ischemica si cel mai tragic moartea subita coronariana. Diagnosticul cardiopatiei ischemice se bazeaza pe investigatii, de la cele mai simple la unele foarte complexe. Prima la care se recurge este electrocardiograma, EKG, care se poate face in repaus (in afara crizei dureroase), la efort, in timpul crizei dureroase. Traseul normal al unei EKG este format dintr-un complex de unde :P,Q,R,S si T. In ischemie se produc modificari ale undei T si segmentului ST, precum si aparitia unor unde Q anormale, mai ample. La ecocardiografie, zonele ischemice se misca anormal, mai lent sau sunt imobile. Scintigrama cu taliu radioactiv evidentiaza zonele de ischemie, care capteaza mai putin substanta radioactiva decat cele normal vascularizate. Tomografia de emisie cu pozitroni (PET) evalueaza ischemia si mai ales viabilitatea miocardului afectat. Cea mai precisa metoda in diagnosticarea si stadializarea cardiopatiei ischemice este coronarografia sau angiografia coronariana prin cateterism cardiacn care este invaziva, nelipsita de riscuri si contraindicatii. In plus, ea poate fi urmata si de o interventie terapeutica. In timpul coronarografiei se introduce un cateter (un tub subtire) pana la inima si se injecteaza substanta de contrast in coronare, dupa care se fac radiografii. Se localizeaza astfel stenozele (chiar daca nu se pot identifica placile instabile si nu poate preciza daca miocardul respectiv este viabil sau nu) si se poate interveni pentru rezolvarea blocajului si revascularizarea zonei. Angiografia coronariana se poate face si prin tomografie computerizata sau RMN. Examinarile sunt neinvazive, lipsite de riscuri, dar ele sunt mai putin precise si nu pot fi urmate de o interventie sau procedura terapeutica.