Sunteți pe pagina 1din 17

CURSUL I

A. H E M A T O P O I E Z A
Hematopoieza - reprezint\ ansamblul mecanismelor care asigur\ produc]ia tuturor elementelor figurate sanguine pornind de la celula stem. Celulele sanguine sunt `n cea mai mare parte diferen]iate, elemente terminale [i func]ionale ale liniilor celulare medulare. Aceste celule au posibilit\]i foarte reduse sau absente de sintez\ proteic\ [i diviziuni celulare (hematiile [i trombocitele sunt celule anucleate). Durata de via]\ este scurt\ : ore pentru neutrofile, zile pentru trombocite si s\pt\m^ni (120 zile) pentru eritrocite. ~n acela[i timp, num\rul acestor celule circulante este crescut [i men]inut relativ constant. Astfel, hematopoieza asigur\ o produc]ie celular\ constant\, foarte important\ din punct de vedere cantitativ : in fiecare zi se produc aproximativ 1013 celule sanguine ceea ce corespunde la peste 2 milioane de hematii/sec. Aceast\ activitate productiv\ este asigurat\ de o mic\ popula]ie de celule din maduva osoas\, numite celule su[e hematopoietice. Hematopoieza este controlat\ foarte strict pentru a asigura men]inerea constant\ a num\rului de celule sanguine `n ciuda varia]iilor consumurilor importante legate de contexte patologice (hemoragii, infec]ii ...). Aceast\ reglare se bazeaz\ pe mecanisme celulare si umorale (factori de cre[tere) care pot fi stimulatorii sau inhibitorii pentru hematopoiez\. Hematopoieza cuprinde c^teva etape importante : - autore`nnoirea celulelor stem ; - angajarea celulelor stem `n procesul de diferen]iere [i orientare spre o anumit\ linie celular\, trec^nd prin etapa celulelor progenitoare ; - proliferarea, diferen]ierea [i maturarea celulelor progenitoare conduc^nd spre un anumit tip celular matur.

I. Dezvoltarea hematopoietice

sistemului

hematopoietic/organele

Sediul hematopoiezei variaz\ `n func]ie de etapa evolutiv\. Diferitele localiz\ri ale hematopoiezei, `n evolu]ie, nu sunt exclusive unele fa]\ de altele, pot exista suprapuneri `ntre ele, `n timp. Hematopoieza are dou\ etape importante : hematopoieza primitiv\ [i hematopoieza definitiv\. Ia. Hematopoieza primitiv\

Debuteaz\ `n ziua 19-a vie]ii embrionare [i dureaz\ p^n\ `n s\pt\m^na 8. La `nceput, este mezodermic\, cu formarea de insule sanguine la nivelul sacului vitelin extra-embrionar. ~n insulele sanguine celulele centrale se diferen]iaz\ `n eritrocite nucleate iar celulele periferice formeaz\ primele celule endoteliale. Ib. Hematopoieza definitiva ~ncepe `n s\pt\m^na 8. Apari]ia re]elei vasculare care conecteaz\ sacul vitelin de embrion [i diferitele organe [i ]esuturi embrionare `ntre ele permite trecerea celulelor stem hematopoietice din agregatele primitive, `n circula]ia embrionar\ [i, apoi, `n orgnele hematopoietice. ~n cursul vie]ii fetale precoce, dup\ a [asea s\pt\m^n\ de gesta]ie [i pe parcursul celui de al doilea trimestru de sarcin\, organele hematopoietice principale sunt : ficatul [i splina. Ulterior, organul hematopoietic principal devine m\duva osoas\. La na[tere, cavit\]ile medulare ale oaselor reprezint\ situsul hematopoietic major. Toate oasele sunt implicate `n procesul hematopoietic. ~n evolu]ie, procesul hematopoietic activ se restr^nge la oasele scurte [i late (calota cranian\, stern, coaste, oasele bazinului, vertebre). ~n rest, m\duva osoas\ ro[ie, hematoformatoare, este `nlocuit\ cu m\duv\ gras\, galben\. La acest nivel, predomin\ adipocitele. Totu[i, la acest nivel, ca [i `n alte organe ale sistemului reticuloendotelial, r\m^n celule stem multipotente ca celule hematopoietice `n repaus. Aceste celule `[i p\streaz\ capacitatea de activare astfel c\, `n situa]ii de necesitate, sau patologice (sindroame mieloproliferative, anemii hemolitice) s\ dea na[tere la focare hematopoietice extramedulare. Varsta individului Situs-ul hematopoiezei Embrion a-3 a-7 utero
a a

Sacul vitelin apoi ficatul luna in Splina predominant

a-4a a-5a luna in Cavitatea medulara utero granulocite [i plachete a-7a luna Na[tere Na[tere maturitate Adult

Cavitatea medulara - eritrocite Predominant medular; splina [i ficatul in caz de necesitate Num\rul de situs-uri active in maduva osoas\ scade dar `[i men]in capacitatea hematopoietic\ m\duva osoas\ active\ la nivel craniu,

coaste, stern, vertebre, pelvis, extremit\]ile proximale ale femurului

II. M\duva osoas\ la adult


M\duva osoas\ (MO) este localizat\ `n cavitatea a numeroase oase. De[i este dispersat\ din punct de vedere anatomic, prezint\ o unitate de organizare datorit\ particularit\]ilor vasculariza]iei sale [i re]elei de celule stromale care stimuleaz\ hematopoieza. La adult, MO activ\ reprezint\ aproximativ 50 - 60% din volumul medular total [i se limiteaz\ la oasele craniului, clavicule, vertebre, stern, bazin, extremitati proximale ale femurului si humerusului. ~n oasele cu hematopoiez\ activ\, se produce o involu]ie adipoas\ mai marcat\ `n partea central\ a osului [i se accentueaz\ cu `mb\tr^nirea. Din punct histologic organizatoric, MO cuprinde mai multe compartimente : - Un cadru osos, cu celule asociate ; - Un compartiment vascular cu anumite particularit\]i - Parenchimul hematopoietic. - Un micromediu sau trama conjunctivo-vasculara care cuprinde celulele stromale [i matricea extracelular\ II.1. Cadrul osos Este un os spongios, compus de o `ntret\iere de lamele osoase sau trabecule care delimiteaz\ mici spa]ii (lojete) [i diverse celule : osteobla[ti, osteocite, osteoclaste. - Osteobla[tii - celule de origine mezenchimatoas\ care secret\ tropocolagen (precursor de colagen ce va forma trama osteoid\), glicoproteine, mucopolizaharide [i factori de cre[tere : GM-CSF, M-CSF, IL1, TGF. - Osteocite derivate din osteoblaste. Sunt con]inute `n cavit\]i numite osteoplaste ; particip\ la nutri]ia [i activitatea osoas\. - Osteoclaste celule de origine monocitar\macrofagic\ cu rol `n osteoliz\ rezorb matricea mineral\ osoas\ prin secre]ia de acizi organici care solubilizeaz\ s\rurile de calciu. Sunt stimulate de parathormon [i de factorul activator al osteoclastelor (OAF) `n contexte patologice. Viata osului este ciclic\ cu edific\ri [i rezorb]ii succesive (reinnoirea total\ a structurii osoase se realizeaz\ `n aproximativ 20 ani). Osul este format initial sub o forma nemineralizata (os osteoid) apoi mineralizarea survine `n mod secundar. II. 2. Vascularizatia osoasa
3

Are un rol func]ional : nutri]ia, oxigenarea, produc]ia de factori de crestere, [i eliberarea de celule mature. Sinusurile venoase medulare sunt formate dintr-un monostrat continuu de celule endoteliale ale c\ror jonc]iuni sunt realizate printr-o juxtapozi]ie celular\ cu o discret\ suprapunere a marginilor citoplasmatice. Pe fa]a extraluminal\, celulele endoteliale sunt acoperite de un strat discontinuu format de celule reticulare adventiceale (fibrobla[ti sau miofibrobla[ti care prezint\ o serie de prelungiri ce formeaz\ o re]ea extins\ `n spa]iul medular extravascular). Migrarea celulelor hematopoietice intra [i extravascular, la nivel medular se realizeaz\ la nivelul sinusurilor venoase. Un rol esen]ial `l joac\ celulele endoteliale care regleaz\ trecerea intravascular\ selectiv\ a celulelor sanguine mature, c^t [i trecerea intramedular\ a progenitorilor hematopoietici, `n special dup\ grefa medular\. II.3. Parenchimul hematopoietic : Din punct de vedere structural se caracterizeaz\ prin juxtapozi]ia de diverse celule mieloide care se reg\sesc `n mici regiuni definite de c\tre lamelele osoase (lojete medulare). Acestea con]in o tram\ (fibre ale matricei extra-celulare [i fibrobla[ti), adipocite, celule endoteliale, capilare sinusoide si ansamblul de elemente imature si diferen]iate ale hematopoiezei. Regiunile endostale juxtatrabeculare sunt mai bogate in precursori hematopoietici ; compartimentele de maturatie sunt mai `ndepartate. ~n patologie, `n sindroamele mielodisaplazice, se constat\ focare de celule imature la distan]\ de endost [i de capilarele sinusoide (ALIP). Din punct de vedere func]ional, parenchimul hematopoietic se organizeaz\ `n mai multe compartimente ierarhizate : - celulele stem hematopoietice - celulele progenitoare - celulele precursoare a) Celulele stem Produc]ia permanent\ a tuturor celulelor mature din s^nge este asigurat\ de o popula]ie celular\ medular\, destul de restr^ns\ numeric, capabil\ de autore`nnoire, de proliferare intens\ [i diferen]iere celulele stem hematopoietice totipotente. Capacitatea de autore`nnoire asigur\ men]inerea unei rezerve constante de celule stem. Capacitatea proliferativ\ crescut\ asigur\ un num\r sporit de celule descendente. Totu[i, nu trebuie uitat c\ num\rul de diviziuni succesive la care particip\ o celul\ stem este limitat. Un studiu experimental a ar\tat c\ o celul\ stem poate da na[tere la peste 500.000 celule diferen]iate, dup\ doar 19 diviziuni succesive.
4

Aceste celule nu pot fi identificate morfologic, cel pu]in cu tehnicile actuale. Se crede c\ sunt celule mononucleate, cu un diametru de 6 microni [i un raport nucleo-citoplasmatic foarte ridicat. Marea majoritate sunt `n repaus celular (faza G0 a ciclului celular). Recunoa[terea celulei se face pe baza analizei fenotipului imunologic (markerii de suprafa]\ exprima]i pe membrana celular\) : CD34+, CD38-, DR-, CD45RA-, c-kit+, CD19-. Recent au fost descoperite dou\ antigene noi, exprimate pe membrana acestor celule : HCA (molecul\ de adeziune) [i HCC-1. Celulele hematopoietice pot trece `n s^ngele periferic, fie `n etapa de recuperare a unei neutropenii postchimioterapie, fie sub efectul stimulator al factorilor de cre[tere hematopoietici. Se pare c\ aceste celule hematopoietice sanguine ar fi mai imature dec^t celulele hematopoietice medulare prelevate `n faz\ stabil\ (`nafara situa]iilor men]ionate mai sus). Celula stem totipotent\, aflat\ `n repaus (faza G0), sub ac]iunea unor factori stimulan]i, va intra `n ciclul celular conduc^nd la diviziunea celular\. Rezultatul diviziunii vor fi celule stem identice [i/sau celule angajate. Exist\ opinii diferite, potrivit c\rora diviziunile celulare conduc^nd la cele dou\ tipuri de celule fiice sunt independente, `n func]ie de stimul. Al]i autori sunt de p\rere c\ diviziune celulei stem totipotente este asimetric\ conduc^nd la dou\ celule fiice diferite : una identic\ cu ea `ns\[i (autore`nnoirea cu men]inerea rezervei) [i una angajat\ `n procesul de diferen]iere, spre anumite linii celulare. Celula angajat\ rezultat\ `n prima genera]ie are poten]ialul de a da descenden]i apar]in^nd mai multor linii celul\ stem pluripotent\ sau multipotent\ (mieloid\ sau limfoid\). ~n etapa urm\toare procesul de diferen]iere continu\, cu restric]ia la o singur\ linie celular\ - celula stem unipotent\. Deci, celula stem va suferi un proces de diferen]iere [i proliferare. Proliferarea va asigura un num\r crescut de celule descendente. Diferen]ierea sau angajarea va determina orientarea treptat\ spre o anumit\ linie celular\ sanguin\. Acest proces ireversibil va determina pierderea capacit\]ii de re`nnoire [i limitarea posibilit\]ilor de evolu]ie spre diferitele elemente mature. b) Celulele progenitoare Odat\ procesul de angajare ini]iat, celulele intr\ `n compartimentul celulelor progenitoare, compartiment intermediar `ntre cel al celulelor stem [i al celulelor precursoare. Celulele progenitoare au o ierarhie proprie, de la cele mai precoce, cu o gam\ mai larg\ de posibilit\]i evolutive, spre cele tardive, mature cu o singur\ posibilitate evolutiv\. Se pare c\ procesul de angajare are o ordine bine definit\ a
5

etapelor. O prim\ etap\ este angajarea pe linia mieloid\ [i respectiv limfoid\, d^nd celule progenitoare pluripotente (CFUGEMM [i CFU-L). Ulterior procesul de diferen]iere progreseaz\ cu restr^ngerea paletei evolutive. Fiecare celul\ progenitoare va da na[tere la un repertoriu bine definit [i limitat de celule mature. Fiecare celul\ progenitoare `[i p\streaz\ capacitatea proliferativ\ [i va suferi multiple diviziuni la fiecare etap\, p^n\ la intrarea `n compartimentul de celule precursoare. ~n paralel cu procesul de multiplicare se continu\ [i cel de diferen]iere, dar capacitatea de diferen]iere se restr^nge de la o etap\ la alta. Aceste celule progenitoare cuprind : CFU-E (colony forming units erytrocyte), CFU-G (granulocyte), CFU-M (monocyte/macrophage), CFU-MK (megakariocyte), CFU-preB (B lymphocytes), CFU-DL (dendritic/langerhans cell). ~n anumite linii celulare, cum este cazul celei eritrocitare, pot exista mai multe etape de matura]ie. Toate aceste celule nu pot fi identificate morfologic la examenul microcscopic, dar pot fi identificate prin capacitatea lor de a forma colonii celulare. c) Celule precursoare Celulele precursoare reprezint\ stadiile finale ale hematopoiezei. Celulele sunt destul de diferen]iate pentru a fi identificate morfologic la examenul microscopic pe frotiuri medulare. Capacitatea de proliferare s-a redus la maximum `nc^t celulele mai pot suferi, `n medie, patru diviziuni celulare. ~n paralel, celulele sufer\ modific\ri asociate cu ultimile etape matura]ie care conduc la elementele figurate mature. Modific\rile se refer\ la dimensiuni (dimensiunile celulei scad pe m\sura diviziunilor ultime) aspectul nuclear (nucleul `[i mic[oreaz\ dimensiunile, cromatina se condenseaz\ `n gr\mezi, nucleolii, prezen]i la `nceput, dispar) [i aspectul citoplasmatic (ini]ial citoplasma este intens bazofil\ datorit\ `nc\rc\rii cu ribozomi [i sintezei proteice intense, ulterior tinctorialitatea vireaz\ treptat spre acidofilie, [i se `ncarc\, eventual, cu granula]ii). Acestea vor p\r\si m\duva trec^nd `n circula]ie pentru a compensa pierderile cotidiene. II.4. Stroma medular\ (Micromediul medular) Hematopoieza la adult are loc `n medulara oaselor late [i scurte. Biopsiile osoase au ar\tat c\ celulele hematopoietice sunt localizate `n compartimente situate `ntre trabeculele osoase. La acest nivel, `nafar\ de aceste celule hematopoietice [i structurile vasculare, mai pot fi puse `n eviden]\ elemente celulare nonhematopoietice [i structuri acelulare. Toate acestea, `n ansamblu, alc\tuiesc stroma medular\ sau micromediul
6

medular, concept important `n `n]elegerea mecanismului hematopoiezei. Stroma este alc\tuit\ din : elemente celulare : miofibrobla[ti, adipocite, celule endoteliale, limfocite, plasmocite, macrofage ; matricea extracelular\ : proteine fibroase (colagen I, III, IV, V, VI, fibronectina), glicoproteine (laminina, hemonectina, nascina, trombospondina) [i proteoglicani. Stroma sau micromediul medular joac\ un dublu rol esen]ial `n procesul de hematopoiez\: asigur\ fenomenul de homing (de localizare) la nivel medular al celulelor stem hematopoietice [i deci al hematopoiezei. Astfel, pe de o parte, se asigur\ prin anumite semnale atragerea celulelor stem cu colonizarea spa]iilor medulare osoase. Colonizare care are loc fie `n procesul ontogenetic, fie `n cazul celulelor stem toti- sau multipotente recirculate prin s^ngele periferic, fie `n caz de gref\ medular\. Pe de alt\ parte, se asigur\ fixarea celulelor hematopoietice la nivel medular, limit^nd trecerea celulelor `n s^ngele periferic doar pentru elementele mature. Acest fenomen implic\ un proces de adeziune a celulelor hematopoietice la celulele [i matricea stromal\. Rezult\ o interac]iune direct\ celul\celul\. Celulele hematopoietice [i cele stromale exprim\ la nivel membranar molecule de adeziune car permit fixarea intercelular\ [i ancorarea la matrice. Celulele stromale produc [i elibereaz\ numero[i factori de cre[tere [i inhibitori care moduleaz\ procesul de hematopoiez\.

IV. Factorii de cre[tere hematopoietic\


Factorii de cre[tere hematopoietic\ reprezint\ un grup heterogen de citokine care stimuleaz\ celulele progenitoare ale sistemului hematopoietic. Drept consecin]\ se ini]iaz\ procesul de diferen]iere, proliferare [i maturare al acestor celule. Marea lor majoritate sunt glicoproteine. Sunt sintetizate [i elaborate (cu excep]ia eritropoietinei) de c\tre celulele stromei medulare dar [i din alte organe (celulele endoteliale, fibrobla[ti, monocite/macrofage, limfocite). Factorii de cre[tere se leag\ specific de receptori corespunz\tori de pe membrana celulelor hematopoietice. Ei joac\ un rol esen]ial `n reglarea hematopoiezei, at^t `n perioadele de s\n\tate, c^t [i pe timp de boal\. Grupul factorilor de cre[tere este extrem de heterogen at^t din punct de vedere al structurii chimice primare, dar [i din punct de vedere func]ional. Sunt factori de cre[tere capabili s\ ac]ioneze pe mai multe linii celulare (Il-3, GM-CSF), dup\ cum exist\ factori cu specificitate pe anumite linii celulare (EPO,
7

G-CSF, M-CSF). Exist\ factori care influen]eaz\ toate etapele devenirii celulelor hematopoietice, dup\ cum exist\ factori de cre[tere care ac]ioneaz\ punctual, fie `n stadiile precoce asigur^nd recrutarea celulelor aflate `n repaos [i introducerea `n ciclul celular cu ini]ierea angaj\rii celulare [i prolifer\rii, fie ac]ioneaz\ numai `n stadiile mai tardive fiind necesare diferen]ierii [i matur\rii celulare. Astfel procesul de hematopoiez\ necesit\ colaborarea tuturor acestor factori pentru ini]ierea [i finalizarea sa. Factorii de cre[tere `[i pot exercita ac]iunea reglatoare asupra hematopoiezei at^t `n mod endocrin (ac]iunea la distan]\, pe cale sanguin\), `n mod paracrin (prin contiguitate, fie prin secre]ie, fie prin contact membranar), dar [i `n mod autocrin (fie prin secre]ie, celula posed^nd [i receptorul membranar corespunz\tor, fie direct intracelular). Mul]i dintre factorii de cre[tere au fost identifica]i, ca [i gena lor codant\. Gena a fost clonat\ [i astfel s-a putut trece la produc]ia lor pe scar\ larg\ prin inginerie genetic\. Acest lucru a permis stuierea lor [i studiul in vitro al procesului de hematopoiez\ `n scopul amelior\rii `n]elegerii lui. ~n acela[i timp a permis utilizarea lor `n terapeutic\ : colectarea celulelor stem pentru gref\, diminuarea duratei [i profunzimii aplaziilor post-chimioterapie, post-gref\ a) Controlul pozitiv al hematopoiezei ~n ansamblu, hematopoieza este controlat\ `n mod pozitiv de : factori cu ac]iune sinergic\, care ac]ioneaz\ asupra celulelor stem totipotente (capabile de autore`nnoire) IL-3, IL-1, IL-6 ; factori care ac]ioneaz\ asupra celulelor pluripotente [i asupra progenitorilor cei mai diferen]ia]i IL-3, IL-4, GM-CSF ; factori care ac]ioneaz\ asupra etapelor tardive ale diferen]ierii [i matur\rii, av^nd specificitate pentru anumite linii celulare G-CSF, M-CSF, Epo, MK-CSF sau Tpo, IL-5. Rolurile factorilor de cre[tere sunt : 1) asigur\ antrenarea celulelor aflate `n repaos [i intrarea lor `n ciclul celular proliferant, ac]ion^nd mai ales `n timpul stadiului G1. 2) activeaz\ factori de transcrip]ie ai unor gene cu declan[area sintezei proteinelor codate [i, astfel, ini]iaz\ procesul de angajare [i apoi diferen]iere pe diferitele linii celulare. 3) asigur\ supravie]uirea celulor hematopoietice. b) Controlul negativ (inhibitor) al hematopoiezei Sistemul de control negativ este mai pu]in bine cunoscut dar progrese importante s-au realizat `n ultimii ani. Ca [i factorii
8

stimulan]i, factorii inhibitori ac]ioneaz\ la mai multe nivele ale prolifer\rii [i diferen]ierii hematopoietice. Ei nu au specificitate de linie celular\. Factori de control negativ : Prostaglandinele E Interferonii Tumor Necrosis Factor alfa (TNF alfa) Transforming growth factor beta (TGF beta) Macrophage inflammatory protein (MIP1) Isoferitinele acide Lactoferina Tetrapeptidul acetil-N-Ser-Asp-Lys-Pro (AcSDKP, Seraspenid) Pentapeptid pGlu-Glu-Asp-Cys-Lys (pEEDCK) Factorul plachetar 4 (PF4)

A. ERITROPOIEZA
Eritrocitele la adultul normal provin din celulele su[e (stem) din m\duva osoas\ hematopoietic\ care, dup\ ce s-au diferen]iat, sufer\ un proces de matura]ie ce dureaz\ n jur de [ase zile. ntregul proces prin care eritrocitele sunt produse la nivelul m\duvei osoase se nume[te eritropoiez\. Eritropoieza este un proces controlat care asigur\ o produc]ie continu\ ce nlocuie[te pierderile fiziologice men]in^nd constant\ masa eritrocitar\ total\ din organism. Eritropoieza implic\ un num\r [i o varietate mare de celule n diferite etape de matura]ie ncep^nd de la prima celul\ stem angajat\ spre linia eritrocitar\ p^n\ la eritrocitul matur. Aceast\ ntreag\ mas\ de celule eritroide a fost denumit\ eritron. Acest concept prive[te masa eritroid\ ca o unitate tisular\ func]ional\. Eritropoieza cuprinde mai multe etape. Celula stem multipotent\ sub ac]iunea unor stimuli se angajeaz\ spre linia eritroid\. Celulele rezultate vor suferi ini]ial un proces de proliferare [i diferen]iere n etape iar ulterior un proces de matura]ie. Celulele cele mai precoce ale liniei ro[ii formeaz\ compartimentul celulelor progenitoare cuprinznd BFU-E (burstforming unit-erythroid) [i CFU-E (colony-forming uniterythroid). Aceste celule nu pot fi recunoscute din punct de vedere morfologic dar pot fi identificate func]ional prin capacitatea lor de a forma in vitro colonii eritroblastice. Procesul se continu\ cu compartimentul celulelor precursoare ce cuprinde n ordine maturativ\ : proeritroblastul, eritroblastul bazofil, eritroblastul policromatofil, eritroblastul acidofil, pentru a ajunge la reticulocit [i, n final, eritrocitul matur. Eritrocitul, celula matur\ circulant\, are aspect de disc biconcav cu diametrul de 7-8 m, reprezent^nd forma cea mai avantajoas\ din punct de vedere al raportului suprafa]\/volum, ce asigur\ o nc\rcare optim\ cu hemoglobin\. Pe frotiu apare ca
9

o celul\ rotund\, f\r\ nucleu, cu citoplasma ro[ie-roz, mai palid\ central [i mai intens\ periferic. Durata medie de via]\ este de 120 zile. Func]ia principal\ este de transport al oxigenului de la pl\m^ni la ]esuturi. De aceea interiorul celulei con]ine 90% hemoglobin\ [i 10% ap\. Eritropoieza, ca ntreaga hematopoiez\, se afl\ sub controlul factorilor de cre[tere, n principal sub controlul eritropoietinei cu specificitate aproape exclusiv\ pentru linia ro[ie. Eritropoietina este un hormon glicoproteic produs n principal la nivel renal, pare-se de celulele intersti]iale din apropierea tubului contort distal. Produc]ia hepatic\, esen]ial\ la f\t, reprezint\ doar 10-15% la adult. Sinteza eritropoietinei este sub controlul presiunii O2 la nivel tisular.

B. GRANULOCITOPOIEZA
Granulocitele din s^nge sunt celule care, a[a cum arat\ [i numele, con]in `n citoplasm\ numeroase granula]ii. ~n func]ie de afinitatea tinctorial\, se disting trei tipuri de granula]ii, care dau [i numele celor trei subpopula]ii de granulocite : neutrofile, eozinofile [i bazofile. Granulocitele neutrofile sunt cele mai numeroase. Granulocitele se formeaz\ `n m\duva osoas\ hematopoietic\. Ele iau na[tere, ca [i seria eritrocitar\ [i megacariocitar\, dintr-o celul\ su[\ pluripotent\, care se diferen]iaz\ spre progenitorul specific liniei. Procesul de matura]ie la nivel medular dureaza aproximativ 7 zile [i cuprinde `n jur de 4-5 mitoze. Procesul de diferen]iere [i maturare se traduce morfologic prin schimb\ri de form\ ale nucleului [i o maturare progresiv\ a citoplasmei, cu pierderea bazofiliei [i apari]ia de granula]ii specifice. La nivel medular, `n cadrul procesului de maturare, pot fi diferen]iate mai multe etape pe linia celulelor precursoare : mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat [i granulocitul matur sau polimorfonuclearul (PN). Neutrofilele constituie 40-70% din totalitatea globulelor din s^nge. Linia lor de matura]ie constituie popula]ia majoritar\ din maduv\. Raportul granulocite/eritrobla[ti este de aproximativ 3/1. Aspectul pe frotiu este al unei celule rotunde cu diametrul de 12-14 microni. Nucleul este format segmente (blocuri) cromatiniene (2-5) reunite prin filamente fine. ~n s^ngele periferic, 50% din neutrofilele mature au 3 lobi, [i sub 5% au 5 lobi sau peste. Citoplasma este roz, plin\ cu numeroase granula]ii neutrofile. 70-80% dintre granula]ii sunt neutrofile, iar restul sunt azurofile.

10

C. SERIA

MONOCITO - MACROFAGICA

Studiul modern al fagocitelor la mamifere a fost `nceput secolul trecut de c\tre Metchnikoff. Studiul ontogeniei, cineticii, [i func]iei celulelor fagocitante la animale a determinat crearea conceptului de sistem monocitic-macrofagic sau sistemul fagocitic mononuclear. Acest sistem cuprinde monobla[tii [i promonocitele din m\duva osoas\, monocitele sanguine, [i macrofagele libere [i fixate `n ]esuturi. Sistemul fagocitic mononuclear cuprinde monoblastul, promonocitul, monocitul si macrofagul. ~[i are originea, ca [i restul elementelor figurate sanguine, la nivelul m\duvei osoase hematoformatoare. Produc]ia debuteaz\ prin progenitori foarte nediferentiati = CFU-GEMM (Colony Forming Unit Granulocitar, Eritroblastic, Megacariocitar si Monocitar) care, sub influen]a diverselor citokine (SCF, FLT3-L, GM-CSF, IL-3) vor da na[tere la progenitori diferen]ia]i. Acesti progenitori mieloizi mai diferentiati (CFU-GM) (Granulocitari [i monocitari), vor prolifera `n prezen]a IL-3 [i GM-CSF (Granulocyte Monocyte - CSF). Apoi, prezenta suplimentara de G-CSF stimuleaz\ orientarea spre CFU-G (care vor da na[tere la linia granulocitar\ neutrofil\), `n timp ce prezen]a suplimentar\ de M-CSF determin\ diferen]ierea spre progenitorii CFU-M apoi spre precursorii monocitari monoblastul si promonocitul. In final rezulta monocitul. Timpul de diferentiere al CFU-GEMM in monocite medulare = aprox 4-5 zile. Macrofagul constituie elementul central `n reglarea monocitopoiezei. Macrofagul activat de diver[i stimuli (imuni, endotoxina) este capabil s\ produc\ M-CSF [i GM-CSF ce vor stimula monocitopoieza. ~n acela[i timp macrofagul produce citokine (TNF, IL-1) care vor stimula celulele endoteliale [i mezenchimale s\ produca M-CSF [i GM-CSF. ~n acela[i timp GM-CSF interac]ioneaz\ cu macrofagul matur [i `l activeaz\ cresc^ndu-i poten]ialul citotoxic. Limfocitul T activat secret\ GM-CSF [i IL-3 care vor ac]iona local [i vor regla proliferarea [i activarea macrofagelor `n focar. Monocitele p\r\sesc m\duva la scurt timp dupa ultima diviziune celular\, ceea ce explic\ faptul c\, spre deosebire de granulocite, nu exist\ o rezerv\ medular\ de monocite. Ele trec `n circuitul sanguin. La adultul normal monocitele reprezint\ 16% din popula]ia leucocitar\. Monocitul medular r\m^ne `n maduv\ o zi dupa care migreaz\ in s^ngele periferic unde circula 1-4 zile `nainte de a ie[i din capilare (prin diapedeza activ\) pentru a se localiza in tesuturile din organism. Se transforma in histiocit cu functie

11

macrofagica si imuna. Durata de viata este de la 3 luni la 3 ani. Spre deosebire de polinuclearele neutrofile monocitele si histiocitele sunt inca capabile sa prolifereze (chiar daca slab), dar mai ales sa sintetizeze numeroase componente (citokine, altele..). Potrivit localizarii lor tisulare aspectul difera [i au denumiri diferite: Ficat = celule Kpffer Maduva osoasa = macrofage medulare Rinichi = celule mezangiale intraglomerulare Creier = celulele microgliei Seroase = macrofagele seroaselor Plaman = macrofage alveolare Splina = macrofage sinusale Ganglioni = macrofage sinusale (in sinusuri), celule interdigitate (regiunile T), celule foliculaire dendritice (centrii germinativi) Os = osteoclaste multinucleate Func]ii `ndeplinite : - fagocitoza - initierea raspunsului imun prin calitatea de celula prezentatoare de antigene - raspunsul inflanmator - coagulare

D. LIMFOPOIEZA
Limfoctele reprezint\ o popula]ie heterogen\ de celule care difer\ mult `ntre ele din punct de vedere al originii, c\ii de maturare, durat\ de via]\, teritoriile preferen]iale de populare `n organele limfoide, markeri de suprafa]\, func]ie. Diferite aspecte morfologice ale acestor celule ca : m\rime, granula]ii, raportul nucleo-citoplasmatic prezint\ diferen]e `ntre o subpopula]ie limfocitat\ [i alta. Totu[i, diferen]ele sunt greu de sesizat pentru a diferen]ia `ntre ele aceste subpopula]ii doar pe criterii morfologice. Cea mai important\ metod\ de diferen]iere a subpopula]iilor limfocitare `ntre ele se bazeaz\ pe identificarea unor structuri proteice, dintre care unele sunt glicoproteine, exprimate la nivelul membranei celulare. Acestea constituie markeri celulari de suprafa]\ [i au fost denumite antigene cluster of differentiation (CD). Aceste antigene pot fi prezente pe mai multe linii celulare, unele pot avea specificitate pentru o anumit\ linie celular\, iar altele pot avea specificitate pentru o anumit\ etap\ din evolu]ia (maturarea) liniei celulare respective. Identificarea lor, cu ajutorul anticorpilor
12

monoclonali, permite identificarea liniei [i etapei evolutive a celulei respective. Faptul este cu at^t mai important pentru identificarea originii celulare a unei celule maligne. ~n ceea ce prive[te markerii limfocitari, au fost clasifica]i `n trei tipuri : - markeri de diferen]iere B sau T - cu specificitate pentru fiecare linie limfocitar\ `n parte ; - markeri de matura]ie structuri care apar `n anumite etape ale devenirii celulei respective, put^nd dispare la etapele urm\toare ; - markeri de activare antigene care apar `n cursul ciclului celular `ndic^nd o proliferare limfocitar\. Limfocitele, ca [i restul celulelor sanguine, deriv\ din celula stem hematopoietic\ totipotent\, prin intermediul unei celule progenitoare primitive, angajate spre linia limfoid\. Diferen]ierea `n acest sens depinde de o serie de factori celulari [i umorali (micromediul) ca [i de alte celule sanguine specializate provenite din celula stem. Dup\ angajarea pe linia linia limfoid\, celulele progenitoare continu\ s\ prolifereze, s\ se diferen]ieze [i s\ se matureze, conduc^nd la dou\ clase mari de limfocite : limfocitele B [i limfocitele T. Capacitatea lor func]ional\ va asigura cooperarea, constituind elementele esen]iale ale sistemului imunitar. Cele dou\ clase, de[i prea pu]in distincte morfologic, au func]ii diferite [i, `n acela]i timp, exprim\ la nivel membranar o serie de structuri antigenice care le va asigura func]ia [i recunoa[terea (imunofenotipaj). Cele mai importante sunt dou\ tipuri de molecule cu func]ie de receptor : imunglobulina mebranar\ exprimat\ de limfocitul B [i receptorul T (TCR T cell receptor, cu molecula asociat\ CD3) exprimat de limfocitul T. Relativ recent a fost identificat\ o a treia subpopula]ie limfocitar\, limfoctele non-B, non-T sau limfocitele null. Spre deosebire de eritrocite, granulocite [i trombocite, limfocitul matur nu constituie elementul terminal al liniei sale, av^nd posibilitatea ca sub o stimulare corespunz\toare s\[i recapete capacit\]ile proliferative cu reevolu]ie spre stadiul de limfoblast. * Scurt rezumat al diferen]ierii limfocitare. a) Diferen]ierea limfocitar\ B Limfocitele B se dezvolt\ plec^nd de la o celul\ su[\ hematopoietic\ situat\ `n m\duva osoasa. Celula pro-B este celula cap de serie [i exprim\ markeri B. In acest stadiu incepe procesul de rearanjare a genei codante pentru lan]urile grele ale imunglobulinelor (IgH), a c\ror

13

expresie este intra-citoplasmatic\ `n stadiul urmator de limfocit pre-B. Rearanjamentul locusului codant pentru lan]urile u[oare conduce la expresia membranar\ a unei IgM complete [i trecerea `n stadiul de limfocit B matur. Expresia membranar\ a IgD este posibila printr-un episaj alternativ. Limfocitul exprim\, in acest moment, markerii B : CD19 [i CD20. Limfocitul B naiv, care nu a `nt^lnit `nc\ antigenul, ajunge `n s^ngele periferic apoi `n organele limfoide secundare, la nivelul foliculilor primari, in contact cu celulele dendritice foliculare. O subpopulatie dintre aceste limfocite B exprima CD5 (reg\site in leucemia limfatic\ cronica). In cazul `nt^lnirii cu antigenul, limfocitul B prolifereaz\ [i se diferen]iaz\ in cadrul unei structuri care se nume[te centru germinativ. La periferia centrului germinativ se constituie zona de manta unde sunt excluse limfocitele B care nu au specificitate de antigen. Rezult\ astfel foliculul secundar care este format din centrul germinativ [i manta. Maturatia limfocitului B `n contact cu antigenul se inso]e[te de : o Muta]ii somatice ale genelor codante pentru lan]ul greu [i lan]ul u]or al Ig duc^nd la o cre[tere a afinit\]ii acestei Ig pentru antigenul corespunzator. o Produc]ia de celule B cu memorie [i plasmocite dedicate secretiei de anticorpi. o Un switch izotipic survenind `n mod esen]ial `n celulele plasmocitare fiice de la IgM c\tre IgG, IgA sau mai rar, IgE. Limfocitele cu memorie sunt situate, `n principal, `n zona marginal\ (ganglionar\ periferic\ sau mezenteric\, splenic\) [i exprim\ IgG `n concentra]ie mare pe suprafa]a lor. Plasmocitele se `ntorc `n m\duva osoas\, `n principal, [i spre mucoase pentru a secreta imunglobulinele (IgG, IgA, IgE).

b) Diferen]ierea limfocitelor T Limfocitul T se diferen]iaz\ tot din celulele su[e hematopoietice. Precursorii T migreaz\ din m\duv\ sau ficatul fetal c\tre timus (unde iau denumirea de timocite) unde are loc, ini]ial, rearanjamentul locusului codant pentru lan]urile [i ale receptorului T (TCR). ~n caz de e[ec al acestui rearanjament, timocitul i[i rearanjeaz\ locusul codant pentru lan]urile [i ale TCR. Timocitele sufera apoi :

14

o selec]ie pozitiv\ care conduce la expresia CD4 (T auxiliar) sau CD8 (T citotoxic). o selec]ie negativ\ care elimita limfocitele autoreactive. Limfocitele T care p\r\sesc timusul au, `n marea lor majoritate, un TCR , doar o minoritate exprim\ un TCR. Ele exprim\ in marea lor majoritate antigenele CD2, CD5 [i CD7 [i sunt fie CD4+, fie CD8+, rareori CD4-CD8-. c) Diferen]ierea limfocitelor natural-killer (NK) Celulele NK au o diferen]iere apropiat\ de cea a celulelor T dar nu exprim\ TCR. Func]ia lor este apropiat\ de cea a limfocitelor T citotoxice. In acest scop ele pot exprima markeri T precum CD2, CD5, CD7 sau CD8 ca [i CD3 intra-citoplasmatic. Exprima [i al]i markeri mai specifici precum CD16, le CD56 [i CD57.

E. TROMBOCITOPOIEZA
Trombocitele reprezint\ termenul final de maturare al liniei megakariocitare. Elementele acestei linii pot fi izolate din snge [i m\duva osoas\ prin centrifugare sub gradient (ex Ficoll-hypaque), triaj celular cu anticorpi monoclonali (Ac mo), [i cultivare pe medii semisolide n prezen]a unui ser de la un pacient cu insuficien]\ medular\ cantitativ\ : serurile de la astfel de pacien]i sunt bogate n factori de cre[tere. Linia megakariocitar\ provine ca [i celelalte linii din celulele stem hematopoietice (CSH). Linia ncepe n momentul n care celula hematopoietic\ pluripotent\ se transform\ ntr-o celul\ capabil\ s\ prolifereze [i s\ dea o colonie de megakariocite in vitro - progenitorul megacariocitar. Dup\ un num\r de mitoze n compartimentul celulelor progenitoare, celula ajunge ntr-un stadiu de tranzi]ie, n compartimentul celulelor precursoare, n care celulele nu se mai divid, ele suferind doar endomitoze. Compartimentul celulelor progenitoare este heterogen cu o ierarhie precis\ constituind o linie continu\ de celule. Dou\ trei tipuri de progenitori au fost identificate fie pe baza studiului tipului de colonii ob]inut in vitro (cu c^t m\rimea coloniei este mai mare sau cu c^t timpul s\u de apari]ie `n cultur\ este mai lung, cu at^t progenitorul din care a provenit colonia este mai primitiv), fie pe baza studiului ploidiei megakariocitelor ce compun o colonie izolat\. Progenitorii megakariocitari se `mpart schematic `n trei tipuri : BFU-MK (Burst Forming Units Megakaryocyte), CFU-MK (Colony Forming Units Megacaryocyte), LD-CFU-MK (Low density).

15

Odat\ intrate n compartimentul precursorilor, sau de matura]ie, celulele sufer\ un proces de matura]ie at^t nuclear ct [i citoplasmatic. Din acest moment celula nu se mai divide. Nucleul [i dubleaz\ succesiv con]inutul n ADN f\r\ a se divide (endomitoz\). Astfel celula [i cre[te ploidia de la 2N pn\ la 64-128N. La om, majoritatea megakariocitelor sunt 16N (50%). Pe m\sur\ ce [i cre[te ploidia nucleul rotund devine anco[at apoi polilobulat [i [i condenseaz\ cromatina. n paralel are loc o maturare a citoplasmei cu formarea de granule: dense, alfa [i lizozomale, apari]ia unor antigene plachetare, formarea memebranelor de demarca]ie ale sistemului de membrane ce comunic\ cu exteriorul. Ele provin din invaginarea membranei plasmatice. Au rolul de a constitui o rezerv\ de membrane a megakariocitelor. Astfel, `nainte de a elibera trombocitele, megakariocitul se alunge[te lu^nd forma unei caracati]e, alungire ce se face datorit\ rezervei de membrane [i derul\rii ei cu ajutorul microtubilor. La intervale regulate apar constric]ii unde se concentreaz\ microtubii [i microfilamentele care vor rupe citoplasma [i vor forma trombocitele. Megakariopoieza are loc la nivelul m\duvii osoase unde megakariocitele se reg\sesc preferen]ial la nivelul subendoteliului sinusoidelor. Fiecare megakariocit d\ na[tere la 1.000-8.000 de plachete. Se discut\ tot mai mult rolul pl\mnului ca situs principal de producere a plachetelor (din megakariocite ce au p\r\sit m\duva prin pasaj transendotelial, [i au fost captate la acest nivel). n ceea ce prive[te mecanismul de producere a plachetelor exist\ 4 teorii : plachetele ar nmuguri la suprafa]a megakariocitelor foarte pu]in probabil teritoriile plachetare ar fi predeterminate ca m\rime [i form\ n interiorul megakariocitelor ; megakariocitele s-ar fragmenta n pl\mn sub efectul for]elor fizice ale curentului sanguin ; teoria cea mai acceptat\ este aceea potrivit c\reia megakariocitele ar trimite prelungiri lungi (pseudopode) care se fragmenteaz\ n plachete. Fragmentarea ar avea loc n circuitul sanghin unde a fost trimis pseudopodul (prin endoteliul vascular). Reglarea produc]iei de plachete se realizeaz\ prin intermediul a trei parametri independen]i : num\rul de megakariocite (mecanismul de proliferare), volumul mgakariocitelor; talia megakariocitelor care depinde de ploidia lor. Cre[terea ploidiei rezult\ prin endomitoz\, `nso]it\ de cre[terea volumului celular [i citoplamatic.

16

maturarea citoplasmatic\ (cu dezvoltarea re]elei membranare intracitoplasmatice membrane de demarca]ie care vor servi ca membrate citoplasmatice pentru trombocite). Reglarea produc]iei plachetare (megakariopoieza), conform ipotezi dublei regl\ri survine la dou\ niveluri celulare distincte : o prim\ citokin\ (MK-CSF) ac]ioneaz\ numai asupra etapelor precoce ale diferen]ierii (celulele progenitoare), [i un factor tardiv de diferen]iere (trombopoietina) ce influen]eaz\ procesul de maturare al megakariocitelor [i ploidizarea lor. Cercet\rile au ar\tat c\ IL-3 [i GM-CSF joac\ rolul de MK-CSF fiind capabile s\ induc\ formarea de colonii megakariocitare prin ac]iunea concomitent\ asupra BFU-MK [i CFUMK. Trombopoietina ac]ioneaz\ asupra etapelor ulterioare al\turi de citokinele din familia IL-6. Pe de alt\ parte, megakariopoieza este inhibat\ n mod fiziologic de factori inhibitori elibera]i de plachetele activate: TGF-beta, PF4, beta tromboglobulina. Trombopoietina (TPO) este hormonul fiziologic care regleaz\ produc]ia trombocitar\. Studiile au demonstrat faptul c\, pe l^ng\ ac]iunea sa preponderant\ asupra liniei megakariocitare, TPO ar juca un rol principal `n etapele precoce ale hematopoiezei. Gena TPO uman\ este situat\ pe cromozomul 3, `n 3q27-28.. Gena este exprimat\ `n mod esen]ial, `n ficat, rinichi dar [i `n m\duva osoas\, de fibroblastele medulare `n cultur\ [i de celulele endoteliale din cordonul ombilical. In vitro, TPO este responsabil\ de : cre[terea taliei [i ploidiei (deobicei peste 64 N) a megakariocitelor (MK) `n cultur\; inducerea form\rii de colonii megacariocitare de talie mic\, comport^nd 3 - 5 MK pe colonie; inducerea de markeri de diferen]iere megakariocitar\ pe celulele CD34+ : glicoproteina GP Ib et glicoproteina GP IIb/IIIa.

17

S-ar putea să vă placă și