Sunteți pe pagina 1din 48

3

_______________________________________________________________________________
Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA
ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE
* Serie veche nouă* Anul I, nr. 3, mai 2009 *ISSN 2066-0952
VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc
VATRA, Seria 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga
___________________________________________________________________________________________________________________
Puls D. Poptămaş - Philobiblon mureşean,
O bibliografie a eseului românesc contemporan
1944 - 1976, Ţara Fagilor, Bibliografii
mureşene, A.Cosma «Scriitori români
mureşeni» ; N. Băciuţ - Babel după Babel,
Jorge Louis Borges îşi imagina Manualul de ceară, Aproape departe, Ceasul de
paradisul sub formă de bibliotecă şi această flori, Alb pe alb, Zonă liberă, Solstiţiu la
asociere metaforică a marelui argentinian are şi echinox; V. Marica - Ziua canonului, Laguna
un substrat real: într-o bibliotecă nu doar citeşti, umbrei, Vecernii, Metanii; L. Lădariu- Prezent,
cunoşti, te informezi, ci şi te relaxezi., ca într-o Furată, trădată
oază de rai. mereu, Onomastica
Biblioteca ierbii, Veghe cu
«Târgu-Mureş» care în fluturi; C. Moraru –
curînd îşi va sărbători Obsesia
cei 13 ani de activitate credibilităţii; Z.
este anume o astfel de Ghiţulescu -
oază luminătoare şi Izbăvitoarea povară,
răcoritoare pentru toţi Veşnicul început; M.
cei care îi trec pragul. Suciu - America,
În contextul prezent continuu,
dezvoltării dialogului Raţia car, Părinţii
interuman prin noştri, ţăranii; I.
intermediul cărţii şi a Şandru - Oameni şi
bibliotecii, echipa bibliotecii «Târgu-Mureş» locuri din Căliman, Basarabia iarăşi şi iarăşi.
organizează şi desfăşoară un divers spectru de Nu în ultimul rînd vreu sa-l menţionez
programe şi proiecte culturale pentru toată pe prof. Timotei A.Enăchescu, originar din
comunitatea chişinăuiană. În cadrul activităţilor Basarabia (Dubăsarii Vechi), care a donat
de promovare a cărţii şi a bibliotecii se pune instituţiei noastre biblioteca sa personală în
accentul pe valorificarea patrimoniului extrem număr de 2 mii volume dintre care cărţi
de bogat de informaţii, pe creaţia literară a valoroase despre Mihai Eminescu. În baza
autorilor din Chişinău şi a celor din Târgu- donaţiei scriitorului târgumureşean am fondat
Mureş. «Colecţia Mihai Eminescu» în anul 2000,
Zilele bibliotecii «Târgu-Mureş» - cea declarat Anul Eminescu şi am organizat o serată
mai reprezentativă activitate culturală care literară consacrată Marelui Geniu.
întruneşte anual numeroase personalităţi de vază La activităţile culturale au fost mereu
ale culturii, literaturii, artei, ştiinţei şi vieţii prezenţi membrii Uniunii Scriitorilor: acad.
politice de pe ambele maluri ale Prutului. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, regretatul
Biblioteca «Târgu-Mureş» a găzduit sute de acad. Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Ion
personalităţi notorii din Moldova cît şi din Hadîrcă, Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, Pavel
România care au participat la manifestări Balmuş, Leo Botnaru, Spiridon Vangheli,
culturale de mare succes, precum: lansări de Vladimir Beşleagă, Eliza Botezatu, Serafim
carte, prezentăti de carte, simpozioane literare, Saka, Andrei Burac, Argentina Cupcea-Josu şi
conferinţe, dezbateri ş.a. Pe parcursul anilor au încă mulţi alţii – nu ştiu dacă este vreun scriitor
existat relaţii de colaborare cu Ambasada care n-o fi trecut pragul bibliotecii «Târgu-
României în Republica Moldova prin : Mureş».
Excelenţa sa Victor Bîrsan, Romeo Săndulescu, Toate acţiunile culturale de suflet
Nicoleta Toia, Ion Ţăranu ş.a. transformate într-un spectacol al inteligenţei
Suntem recunoscători personalităţilor umane, prin intermediul unui dialog cu minţile
târgumureşene, care ani la rînd, lăsînd la o parte luminate ale timpului au reuşit să creeze
interesele personale au făcut efortul de a bibliotecii «Târgu-Mureş» o imagine bună în
parcurge mii de kilometri pentru a fi împreună comunitate şi să atragă la lectură un număr
cu noi, pentru a valorifica istoria neamului, impresionant de cititori.
pentru a da noi conturi culturii, literaturii, artei şi CLAUDIA ŞATRAVCA,
tradiţiilor neamului românesc. Director, Biblioteca Publică «Târgu-Mureş»,
În cadrul Zilelor bibliotecii s-au Chişinău
organizat lansări şi prezentări de carte a ______
intelectualilor din Târgu-Mureş Foto: O delegaţie de târgumureşeni, 1997.

2
interpreta şi prin lectură psihanalitică, prin cele
VATRA DIALOG mai noi teorii, care îmi plac din cale afară,
cu despre rostul somnului de-a compune poveşti
protectoare. Ideea că visul are rostul de a spune
IRINA PETRAŞ nişte poveşti atât de valabile, încât eu să nu mă
trezesc, deşi stimulii exteriori ar trebui să-mi
provoace întreruperea somnului, că toate acestea
le fac visele pentru mine, ca să aibă linişte
creierul meu şi să prelucreze, să proceseze toate
datele zilei, pentru a le trece din memoria
temporară în cea de lungă durată... Visul e o
metaforă ce poate fi tradusă în nenumărate feluri
Că o parte a creierului, cea care visează, e cea
care îi ţine deoparte, la distanţă, pe toţi
conturbatorii, ca o altă parte a sa să poată lucra
mi se pare un lucru nemaipomenit. Să spui
poveşti ca celălalt să aibă linişte să lucreze. Asta
e ideea. Voi scrie această carte. Are deja 200 de
pagini scrise. Trebuie s-o rotunjesc şi va apărea,
cred, anul viitor.
V.M.: Realizez un interviu cu un critic
ideal; aşa vă numea Ion Simuţ într-un
comentariu din „România literară”. Să priveşti,
astăzi, în critica literară lucrurile drept în faţă
este un risc?
I.P.: Nu neapărat! Aşa le-am privit
întotdeauna. Eu sunt un critic literar care nu-şi
face niciodată iluzii, nu se lasă amăgit. Asta nu
înseamnă că nu-i place din cale afară jocul ăsta
„Clujul literar este (...) foarte divers,
dublu, numit la un moment dat supraimpostură,
un fel de unitate a contrariilor” pornind de la desenele lui Escher. Când am scris
despre Istoria critică... a lui Manolescu, într-o
Valentin Marica: Aţi publicat Cartea de cronică care a apărut în „Apostrof”, am
vise? Era o promisiune făcută cititorilor... comentat acest lucru, trimiterea lui Manolescu la
Irina Petraş: Promisiunea mi-o făceam desenele lui Escher, cu cele două mâini care se
mai degrabă mie. Sunt dintre visătorii de calibru, desenează una pe cealaltă, în acelaşi timp, pe o
ca să zic aşa... Am fost foarte încântată când am hârtie ea însăşi prefăcută, căci prinsă în pioneze
descoperit în cărticica lui Cărtărescu, De ce pe o planşetă, toate acestea numite de Bruno
iubim femeile, o secvenţă despre visătorii care se Ernst cu un termen foarte bun, supraimpostură,
duc noaptea la culcare ca la a doua slujbă, un fel care nu are nimic negativ în el, ci, dimpotrivă,
de slujbă onirică... Mi-a plăcut secvenţa, pentru cuprinde toată partea bună a iluziilor omeneşti:
că asta am simţit dintotdeauna. Sunt dintre cei relaţia ficţiunii cu realitatea, apoi a textului
care visează enorm, extrem de ficţionat, incorporând o anume viziune cu succesiunea de
întotdeauna în culori, până într-acolo, încât variante ale realizării sale prin lecturi, lectura
multe lucruri le „ştiu” din vis. S-a întâmplat să critică, obiectiv-personalizată, ea însăşi ficţiune
nu călătoresc foarte mult, dar călătoresc atât de intermediată de o altă ficţiune, toate acestea
mult în vise şi cu atâtea detalii „reale”, încât mă prinse în chenarul schimbător al generaţiilor,
simt ca o călătoare dintre cele mai epocilor, contextelor şi, iarăşi, prinse toate
experimentate. aceste splendide trişerii în pioneze într-o
Călătoriile din vis, întâmplările din vis, Istorie... Prin urmare, în această supraimpostură
toate poveştile din vis sunt atât de complicate, pe care eu o văd ca pe un joc, pornesc de la
încât partea mea de prozatoare, pe care am lăsat- ideea că am făcut un contract în alb cu scriitorul:
o în sertar în urmă cu vreo 40 de ani, crede că se eu îl citesc la modul serios, mi se pare important
poate răzbuna, chiar dacă aşa de târziu, prin ceea ce face, încerc să găsesc nişte fire de care
această Carte de vise. Nu vor fi interpretări de să trag în aşa fel, încât sensurile lui să aibă un
vise sau ghicit în vise, ci vor fi nişte proze răspuns, să vibreze în sensurile mele, deci să ne
eseistice, pornind de la visele mele. Le voi întâlnim pe nişte înţelesuri comune. Dacă aşa

3
priveşti lucrurile şi mai ai şi privirea admiraţie nu ne sunt încă acoperite. Din cauză
„specialistului în moarte”, cum îmi place să mă că nu iubim foarte tare decât ceea ce facem noi
numesc (în glumă!), priveşti toate lucrurile şi cu ca indivizi şi avem întotdeauna suspiciuni şi
gândul că nimic nu e definitiv şi că nimic din ce oarecare dezgust faţă de tot ceea ce se întâmplă
facem nu e decât provizoriu şi poate fi oricând să fie făcut de ceilalţi . Avem o reacţie îngustă la
îmbunătăţit. Nu există absoluturi şi, prin urmare, tot ce înseamnă comunitar, la tot ce înseamnă
e aiurea să crezi că în literatura contemporană comunitate, la tot ce înseamnă vecinătate,
trebuie să te apropii numai de elite, că nu ziceam eu, cu un cuvânt al saşilor între care am
contează nimeni altcineva, ceea ce mi s-ar părea crescut. Pe de altă parte, bârfim în permanenţă
la fel de ameţitor, de monoton, de greţos chiar, societatea românească că nu-i în stare de eforturi
ca şi cum aş fi obligată să mă plimb numai din care s-o ridice acolo unde merită. Dar, în
pisc în pisc şi să n-am nicio vale împădurită şi momentul în care raftul nostru nu mai este firav,
niciun râu; prin urmare, la o înălţime care nu ci avem Dicţionarul General al Literaturii
este la îndemână oamenilor, numai la îndemâna Române, Dicţionarul Zaciu-Papahagi-Sasu,
celor care îşi fac iluzii că se găsesc pe aceste istoriile acestea pomenite mai sus, ca să nu mai
piscuri. vorbesc de dicţionarele care se scot pe regiuni
Privesc literatura ca pe o încercare de a te sau teme, toate aceste lucrări, chiar dacă nu sunt
acomoda cu muritudinea. Este, în cele din urmă, rotunde, perfecte şi absolute (spun încă o dată:
definiţia însăşi a rostului artei în viaţa omului. eu cred că nu avem acces la absolut, această
Ideea de a te acomoda cu muritudinea, cu acest iluzie veche ne aduce multe rele), în loc să ne
„amănunt” că eşti muritor, dar, în acelaşi timp, bucurăm că au apărut, reacţia generală a fost
eşti în stare să laşi urme, şi că, în cazurile aceea a supărărilor, iarăşi individuale: nu sunt şi
fericite, urmele tale sunt frumoase în sensul eu, de ce este celălalt, dacă sunt, de ce nu am
foarte larg, înalt şi profund al cuvântului, asta mi atâtea pagini câte are celălalt. Toată această
se pare nemaipomenit şi aşa întâmpin eu reacţie nu arată decât că, în continuare, nu
literatura. Ovidiu Pecican mă numea suntem în stare de eforturile acelea de
neoiluministă, fiindcă în cartea mea de curând perspectivă, de lungă durată cărora le deplângea
apărută, Literatură română contemporană, absenţa un Rădulescu-Motru, nu suntem în stare
cartea mea de o mie de pagini, sunt scriitori de să ne privim ca o comunitate. De aici porneşte
toate categoriile, de toate vârstele şi de toate totul. Iar vâlva...? Vâlva nu face decât să te
calibrele. Însă fac o precizare. Eu nu ţin neapărat scuze de datoria de a lua aceste lucrări la studiat
să inventariez tot. Niciodată n-am făcut asta. Nu cu creionul în mână, de a le citi pagină de
scriu despre o carte pe care nu pot decât s-o pagină, de a vedea ce rezistă şi ce nu rezistă,
înjur, prin urmare aleg mereu să citesc cărţile după părerea ta personală şi remaniabilă. Dar
bune şi foarte bune. Destul de repede îmi dau acest efort al lecturii nu se mai face. Am
seama, cu gustul lecturii exersat de atâtea impresia că, faţă în faţă cu aceste apariţii de
decenii, dacă o carte îmi spune sau nu ceva. ultimă oră şi de mare anvergură, cărţi
Dacă are măcar o faţă din multele posibile, monumentale, oricum am lua-o, oricât de multe
merită să fie reţinută. N-am inventariat toţi hibe le-ai găsi, ca să vorbesc ardeleneşte, reacţia
veleitarii, pe toată lumea care şi-a fabricat o primă la noi este dă-l încolo, uite că... Acest dă-l
carte. Nicidecum. Niciunul dintre scriitorii încolo (am folosit anume această expresie)
enumeraţi aici nu e un scriitor de care ne-am merge pe ideea de a-l pune deoparte pe celălalt
putea lipsi fără regrete. şi de a te scuti pe tine de obligaţia de a lua în
V.M.: Vă ascult şi mă gândesc la critici serios efortul lui de-o viaţă, de decenii etc. Să
importanţi care au spus că sunteţi vegheată de crezi că în toate aceste lucrări nu poţi găsi decât
Perpessicius... Nu mai vorbim la această oră de nenumărate lucruri rele (mult spus!), Manolescu
acel raft firav al lucrărilor de referinţă. Ele le numea capricii, asta înseamnă să nu înţelegi
există; Istoriile lui Manolescu, Alex Ştefănescu, că un critic literar, un istoric literar este şi el
Eugen Negrici, Dumitru Micu, Mircea scriitor. Fiind scriitor, are voie să aibă capricii.
Ghiţulescu (despre teatru), Cornel Ungureanu, Are şi el metafore obsesive, în sensul foarte larg.
Marin Mincu . Dar, de ce atâta vâlvă după ce Aşa stând lucrurile, trebuie să-i priveşti opera ca
aceste istorii au fost editate? pe o carte de literatură, deci ca pe transferul unei
I.P.: Cred că nu suntem în stare să gândim subiectivităţi, fie ea şi critică, în pagină.
la rece – recele acela fierbinte, generos şi V.M.: Dacă un critic este şi scriitorul,
echilibrat – ceea ce se întâmplă în literatură şi nu reporterul poate fi măcar o clipă poetul...,
avem destul de dezvoltată, noi, românii, partea întrebându-vă: Ce credeţi despre greşeală şi
aceea care ţine de admiraţie. Exerciţiile de iertare în critica literară?

4
larg, şi îngust subiectiv. Deci, nu văd niciun fel
de greşeală, niciun fel de vină, toate sunt
I.P.: Ce cred în viaţa obişnuită... Eu nu manifestări în clipă, pe care le poţi remedia în
cred în ideea de păcat. Nu cred în ideea de vină timp, dacă ai timpul respectiv, sau le poate
şi de instanţe care ar putea să ierte, care ar putea remedia istoria literaturii, secolele succesive. Mă
să răscumpere. Nici vorbă. Eu cred că aşa cum şi îngrozesc să mă gândesc la ce vor face
în faţa morţii suntem singuri, şi nu e nicio secolele succesive... (râde).
îndoială că aşa suntem, suntem singuri şi în faţa V.M.: Vă întrebam de greşeală şi iertare,
propriei vieţi. Viaţa o facem mai bună sau mai gândindu-mă la felul în care critica literară este
rea, după puterile noastre, iar greşelile nu sunt dominată de lumea lui Abel şi Cain şi mai puţin
decât experienţă. Viaţa te experimentează, vorba de lumea lui Hyperion.
lui Mark Twain, de multe ori pe părţile Cum este cartea la care un critic literar
neexperimentate... Prin urmare, a greşi nu scrie 35 de ani ?
înseamnă decât a încerca o cale care se I.P.: Te gândeşti la...
dovedeşte că nu e cea bună. Greşeala începe să V.M.: Literatură română contemporană.
devină periculoasă şi poate perturba mersul O panoramă.
vieţii tale şi al vieţii celorlalţi în momentul în I.P.: Eu am încercat să fiu foarte limpede
care nu faci pasul înapoi, să vezi ce anume ai în cuvântul înainte. E o carte la care am lucrat
uitat, ce anume n-ai ales bine şi să faci o nouă 35 de ani, dintr-o anume perspectivă. Scriu din
alegere care s-ar putea dovedi mai bună. Deci, 70 cronică literară, însoţesc scrisul
persistenţa pe calea greşită mi se pare vină. contemporanilor mei cu recenziile, cu
Vorbind despre critica literară, faptul că ai interpretările, cu comentariile mele, dar
spus la un moment dat un lucru, cum s-a nicidecum nu m-am gândit, când am scris prima
întâmplat în istoria literaturii, la noi şi cronică literară, că voi scoate peste 35 de ani o
pretutindeni, fiindcă gustul tău n-a fost destul de panoramă a literaturii contemporane. Prin
pe fază, că ai spus că un anumit scriitor nu este urmare, această panoramă a fost lucrată din
bun şi s-a dovedit după o vreme că judecata ta e fragmente, aş zice, pas cu pas, cu fiecare cronică
incorectă, asta nu e o vină care trebuie şi cu fiecare recenzie din 70 şi până adineauri.
răscumpărată de tine. Niciodată nu voi spune că Am decis împreună cu Aura Cristi, ideea a fost a
a greşit Maiorescu că nu l-a recunoscut pe X sau ei, să adun activitatea mea de critic literar într-o
a greşit Lovinescu că nu l-a gustat pe Y. Asta nu carte. Am ales s-o aranjez în ordine nu
înseamnă decât că lectura are etape, ere cronologică, ci de dicţionar, deci alfabetică,
succesive şi că, prin urmare, la modul cel mai pentru că ordinea cronologică ar fi fost mai uşor
firesc şi mai nelitigios (nu de dus la „cremenal”, suspectată de ceilalţi ca intenţie de a oferi o,
vorba lui Caragiale), eu, criticul de astăzi, pot să după mine, falsă istorie. Nu am scris o istorie a
spun: Uite, X s-a înşelat la momentul respectiv, literaturii, pentru că asta înseamnă gândirea la
dar nu că are vină, nu că se află în greşeală. E un moment dat, chiar dacă acest la un moment
vorba de gustul la o anumită oră istorică, la o dat înseamnă 5 ani, dar este un moment dat mai
anumită oră literară, într-un anumit context şi concentrat, gândirea întregii literaturi şi

5
insistarea anume pe curente, tendinţe, să vorbesc cu atâta degajare, era ca şi cum ştiam
perspective. Panorama fiind aranjată în ordine totul despre Camil Petrescu. Nici vorbă de aşa
alfabetică face ca texte din 70 să stea alături de ceva, de aceea, n-au trecut mulţi ani, când
texte din 2008, printr-o întâmplare a alfabetului biblioteca care s-a aglomerat în spatele meu m-a
(o doză ludică substanţială există în firea mea). făcut să-mi fie oarecum jenă de cartea de debut.
Mi s-a părut interesant să aflu cum se simt Erau o mulţime de lucruri ce trebuiau refăcute,
textele mele de vârste atât de tonul nu era bun etc. Atunci
diferite, unele lângă altele. am refăcut-o, ajungând la
Atunci când am făcut corectura ediţia a 3-a, a 4-a. Schiţele
lucrării, am băgat de seamă că pentru un portret la Camil
se simt bine şi că se descurcă Petrescu le tot refac, găsesc
vârstele succesive. Întotdeauna mereu ceva de adăugat, ceva
m-am crezut un fel de de spus, şi din perspectiva
matrioşkă; toate vârstele mele lecturilor proaspete, însă în
trecute sunt unele peste altele, toate aceste lecturi succesive
sunt înăuntru şi pot, la o adică, la Camil Petrescu nicio clipă
să le convoc la o conferinţă, le n-am ajuns la concluzia lui
pot pune să vorbească deodată. Manolescu că nu are talent.
Ceea ce am şi făcut aici, mi-am Dimpotrivă!
convocat vocile critice din V.M.: Reveniţi şi la
vârstele succesive(vezi şi Feminitatea limbii române
tripticul de vârste diferite cu sau acesta e un subiect
figura mea, pe copertă), să se închis?
vadă că e o panoramă a scrisului I.P.: Cărţile mele...
meu critic. Sigur că, dacă voi îmi place să le las în voia lor.
avea timp, e un material În momentul în care am
consistent de la care pot pleca încheiat o carte, nu sunt
pentru a face o lucrare rotundă, care să fie deloc genul care roagă în stânga şi-n dreapta să
gândită într-o anume perioadă de timp se scrie despre ea. Nici nu mă străduiesc să
concentrat pe scormonitul desenului din covor. trimit cărţile peste tot, deci mi se pare că s-a
V.M.: Stau bine, împreună, vârstele încheiat datoria mea faţă de carte în momentul în
succesive din Panorama scrisului care am dat-o la tipar. Lăsându-le singure,
Dumneavoastră critic. Cum stau alături lecturile cărţile mele se descurcă mai greu, mai ales acum
pe care le-aţi făcut de-a lungul anilor din opera când circulaţia cărţilor e aşa cum e. Aşadar, au
lui Camil Petrescu. Aţi debutat în 1981 cu eseul ajuns mai greu la cititor. Dar, şi cartea despre
Proza lui Camil Petrescu, apoi aţi scris Schiţe moarte şi cea despre feminitatea limbii sau cea
pentru un portret . Vă este şi acum opera lui despre locuri şi locuire au reacţii entuziaste,
Camil Petrescu subiect critic predilect? după 10 ani de la apariţie. Sunt un pic uimită,
I.P.: Am făcut un curs special Camil deşi ştiu de ce se întâmplă aşa. Feminitatea
Petrescu, în anii studenţiei, cu Mircea Zaciu. De limbii române a trezit reacţii şi peste hotare.
acolo pornesc toate. Eram colegă de curs cu Sunt prieteni din Franţa, Italia, care au început
Dinu Flămând şi Ion Cristoiu. Eram puţini să-şi pună întrebarea cum se raportează limba
studenţi. Mircea Zaciu era extrem de pretenţios, lor la genul substantivelor, faţă-n faţă cu limba
însă un mare profesor şi un coleg mai mare română. E un subiect care poate fi dus mult mai
foarte bun. Camil Petrescu mi-a plăcut din liceu, departe şi cu o secvenţă pe care am inventat-o
când l-am citit, dar atunci, la cursul din într-un moment de joc şi care, iarăşi, are mai
studenţie, am simţit că există lucruri pe care aş nou reacţii foarte bune, cea cu declinarea
vrea să le aprofundez şi că aş găsi lucruri care poeziei.
mi se potrivesc, pentru că asta faci când scrii cu V.M.: Sunt şi alte eternităţi... Despre
foarte multă căldură despre un scriitor şi-l simţi feminitate, moarte şi alte eternităţi este o scriere
aproape: te descoperi acolo pe tine. Cum spunea din biografia Dumneavoastră.
Ortega y Gasset, îţi răspunde ceva neliniştii tale; Alte eternităţi pot fi şi dicţionarele pe
şi atunci zici că-i adevărat. Aşa s-a întâmplat, care le-aţi conceput; dicţionare- antologii...
răspundea unor nelinişti de-ale mele. Cartea de I.P.: Aici intervin două lucruri. Pe de-o
debut este cea în care am refăcut teza de parte, faptul că am crescut la Agnita, un târg pe
doctorat despre Camil Petrescu, dar era, cum să jumătate săsesc. Prin urmare, educaţia mea este
zic, prea sigură pe ea. Eram prea tânără atunci ca săsească şi înseamnă respect pentru vecinătate,

2
pentru ordine, dorinţa de a şti cum stai, ce
lucruri ai, unde sunt, de unde le găseşti şi cum
poate să-ţi fie viaţa mai uşoară în relaţia ta cu
lucrurile din jur, fie că e vorba de lucruri din
preajmă sau din depărtare. Aceasta ar fi o
explicaţie a interesului meu pentru dicţionare şi
antologii. Cealaltă explicaţie este că jumătate
din viaţa mea am fost profesoară şi cealaltă
editor. Ca profesoară – mă consider în
continuare profesoară –, am vrut ca această
calitate a mea de bună-conducătoare-de-carte să
fie materializată în nişte instrumente de lucru
care să le fie foarte la îndemână elevilor şi
colegilor mei, profesori. Ideea de a pune în
ordine şi de a crea nişte instrumente de care să
se bucure celălalt, dorinţa de a transmite imediat
ceea ce am citit se pot recunoaşte în aceste
dicţionare-antologii. Panorama criticii literare I.P.: Siberia spiritului... e un lucru în care n-am
ia texte critice, referinţe critice, secvenţe din crezut niciodată. Pentru că se vorbeşte mult
opera unui autor... E ciudat şi minunat în acelaşi despre criză, circulă pe internet câteva fraze ale
timp, când descoperi, foarte repede, cum textele lui Einstein care zicea că lucrul cel mai bun care
celorlalţi te conduc de la un moment dat, e un fel i se poate întâmpla unui om sau unei ţări este să
de reciprocitate, nu numai eu am ales secvenţele, treacă printr-o criză. Sau, cu un proverb
secvenţele s-au impus singure, în aşa fel încât în românesc, Nevoia te învaţă... E bine să fii într-o
Panoramă găseşti nişte constante pe care nu le- zonă de carenţă, de absenţă, de rău, ca să vrei să
am vizat anume. Descoperi, după ce Panorama faci binele, să încerci să răzbaţi. Când totul
a fost gata, cu toată antologia de texte, că textele merge foarte bine, nu mai ai nimic de făcut. Pe
îşi răspund, că intră în dialog şi în polemici. Este de altă parte, nu cred în dependenţa atât de
o carte mai rotundă decât am crezut. Tot aşa, strânsă a omului (vreau să spun a scriitorului, a
Teoria literaturii care are deja vreo 6 ediţii. artistului) de vremile politice pe care le
Teoria literaturii, iarăşi dicţionar-antologie, traversează. Categoric, un regim sau altul îţi
pentru că mi s-a părut întotdeauna că mai bine poate pune piedici, îţi poate îngreuna viaţa
învaţă celălalt când îi dai şi o bucată de realitate, diurnă, dacă o numim nocturnă pe cea creatoare.
o probă, o mostră pe care i-o pui sub nas. Nu e Însă, dacă eşti cel ce gândeşte singur, am spus-o
destul să spui ce este metafora, dacă nu-i dai şi de multe ori, trimiţând la Arghezi, un regim nu-
10 exemple, să vadă pe viu despre ce e vorba. ţi poate face mare lucru, dacă nu vrea anume să
Visez un Dicţionar (e un proiect foarte te omoare. Prin urmare, dacă nu te omoară, dacă
mare, nu ştiu cum voi reuşi să-l duc la capăt), un te lasă în viaţă, gândul tău rămâne în continuare
mare Dicţionar critic al scriitorilor ardeleni, liber. Nu este şi n-a fost nicidecum o Siberie a
care ar trebui să fie şi el dicţionar-antologie, să spiritului. Colegii noştri foarte speriaţi de
cuprindă toţi scriitorii ardeleni importanţi, cu moartea culturii şi de Siberia prin care am trecut
referinţe critice, cu secvenţe semnificative şi şi-au revenit şi, de-o vreme, tot mai puţină lume
exemplare pentru personalitatea unui autor. S-ar vorbeşte despre cât de întunecată a fost
ajunge la un volum de 2-3 mii de pagini; jumătatea de secol. Fără îndoială – întunecată,
scriitorii ardeleni şi cărţile lor, cum scriu, cum dar am traversat-o. Dacă iei literatura română de
au fost primiţi în epocă, să se afle acolo totul, ca la origini şi până în prezent şi faci un soi de listă
într-un fel de cămară sadoveniană, unde toate cu opere care rămân, listă de capodopere,
stau cu etichete puse în bună rânduială... observi că nu există 10 ani goi. Dacă în fiecare
V.M.: Sunteţi redactor-şef la o importantă deceniu există măcar o carte memorabilă,
editură, Casa Cărţii de Ştiinţă, preşedinte al înseamnă că această Doamnă, Cultura, s-a
Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj; timpul vă este descurcat, indiferent de regimurile pe care le
bine chibzuit..., iar eu mai am încă o pagină de traversa, de catastrofele naturale, sociale,
întrebări. Voi selecta... politice prin care a trecut. Cultura, atâta timp cât
Aţi vorbit în scrierile Dumneavoastră există oameni, nu moare. N-am nicio îndoială.
despre omul pe muchia abisului şi, de asemenea, Tot aşa, Siberia spiritului e o sintagmă scornită
despre o Siberie a spiritului (când i-aţi comentat de oportunişti .
lui Mircea Ghiţulescu studiile despre teatru).

3
Am fost indignată în primăvara lui 90, de V.M.: S-a scris, s-a vorbit mult despre
pildă, când am citit în presa locală un text al faima Clujului literar. Cum este Clujul literar de
unui profesor de română care zicea că, în fine, astăzi?
putem face ore de literatură adevărate. Am I.P.: Clujul literar de astăzi este divers.
răspuns imediat: Îmi pare rău, niciodată în cele Ceea ce se întâmplă îmi place. Am încercat să
50 de minute ale orei tale de literatură, în faţa pun la cale nişte întâmplări care să le amintească
elevilor, nu s-a întâmplat să te controleze cineva scriitorilor că sunt membrii unei comunităţi, că
sau să-ţi impună să spui într-un fel sau altul. Că aparţin de o anumită asociaţie, mereu conştientă
la lecţiile de învăţământ politic, la activităţile din că scriitorul este o singurătate. Eu pot să-i aduc
afara orelor, ai fost obligat să asculţi sau să spui pe scriitorii clujeni la o reuniune în care să
texte pe care le-am considerat un fel de uium dezbatem o anumită problemă, îi pot mobiliza,
datorat ideologiei şi care te puteau pune în să fie împreună, asta poate face Uniunea
situaţii neplăcute dacă nu le acordai un spaţiu, Scriitorilor, dar în niciun caz Uniunea nu poate
dincolo de asta, în cele 50 de minute eram înlocui truda fiecăruia, acţiunea fiecăruia. E
stăpânul absolut, la liceu, apoi la facultate, unde vorba de o asociere de singurătăţi, de inşi fiecare
puteam să vorbesc oricât de bine şi de frumos cu perspectiva lui, idealurile lui, tristeţile lui.
eram în stare despre Blaga, să zicem. O Clujul literar este, din acest punct de vedere,
schimbare de regim nu te poate face profesor foarte divers, un fel de unitate a contrariilor,
mai bun, dacă nu eşti... suntem de toate felurile, scriitori din Cluj, dar şi
V.M.: Din cărţile Dumneavoastră se alte judeţe, şi fiind aşa cum trebuie, după mine:
învaţă. Volumele din Ştiinţa morţii sunt şi adică, nemulţumiţi cât încape, dar în stare să
manuale susţinând ideea: literatura română – facem lucruri bune, gata să râdem la o întâlnire a
ars moriendi. scriitorilor şi să ne supărăm foarte tare pentru că
I.P.: Eu zic că literatura în general este ars avem orgolii şi vanităţi şi fără acestea nu ştiu ce
moriendi. Am ales anume sintagma aceasta din ne-am face. E o viaţă literară complicată, ca
laboratorul eminescian, pentru că mi-a plăcut viaţa în general.
dublul sens pe care sintagma îl acceptă. Sunt Vom lansa curând o carte, se numeşte
lucruri pe care le putem neglija, dacă nu e cineva Clujul din cuvinte, este o antologie de texte ale
să ne tragă de mânecă. Există cele două ştiinţe. scriitorilor clujeni, dar nu numai, pentru că sunt
Odată, ştii că eşti muritor, e o cunoaştere pe care şi scriitori legaţi de Cluj, ca Nicolae Balotă, care
o ai faţă de propriul tău destin: e limpede, sunt s-a născut la Cluj, sau Breban, care a scris
muritor. Asta înseamnă că am o anumită postată despre Cluj, sau Manolescu care-l vizita pe
rezervată, destinată mie şi că de mine depinde în Zaciu şi se simţea bine la Cluj, alături de texte
cele din urmă cum o folosesc, cât de bogat o pot ale unor clujeni din secolele 16-17. Toate
traversa. Pe de altă parte, vine celălalt sens al acestea combinate cu fotografii vechi şi noi, dau
ştiinţei. Nu numai că ştii că eşti muritor, dar să şi o carte de 420 de pagini. Cei care o vor citi vor
ştii să mori. Să înveţi această seninătate a păţi ce am păţit eu, lucrând la această carte, vor
muritorului (cum am spus-o, mă simt de privi mai în stare de veghe în jurul lor, vor vedea
profesiune muritoare), dar care înţelege să se altfel casele pe lângă care trec, străzile, şi se vor
situeze faţă-n faţă cu această implacabilitate a simţi mai aparţinători acestui spaţiu de enunţare.
morţii cu toată forţa lui creatoare. Sigur, nu voi V.M.: Vine reporterul să completeze
mai fi, dar, atâta vreme cât sunt, vreau să las Clujul din cuvinte, spunând : „Irina Petraş are
nişte urme, iar cele pe care le poţi lăsa trebuie să entuziasmul şi generozitatea lecturii.
fie pozitive. Dacă înveţi să mori, nu mai încap Personalitatea ei se manifestă în capacitatea de
lucruri rele. Este lecţia pe care am încercat s-o a înţelege şi de a admira. Nu e supărată,
transmit prin cărţile mele. Se schimbă ierarhia, morocănoasă sau rea niciodată, nu strecoară
să schimbă priorităţile. Dacă ştiu că am o bucată subtilităţi meschine pe sub pragul niciunei fraze
de viaţă şi nu mai mult, de ce să-mi pierd critice, e directă şi transparentă în aprecieri”
această bucată, minute, ore importante şi unice (Ion Simuţ).
din această viaţă limitată, invidiind, urând,
săpând pe ceilalţi, demolând lucruri în locul Interviu realizat de
cărora eu nu pot pune ceva mai bun. E şi asta o VALENTIN MARICA
manie, să nu-ţi placă nimic, dar să nu ai nimic pentru Radio Mureş
mai bun decât ceea ce dărâmi de pus în loc. Cam şi preluat cu acordul celor doi.
asta ar fi ştiinţa morţii şi eu o exersez cu sârg. Foto: Laura Poantă

4
Cleopatra Lorinţiu

Evocare

La câţiva ani după revoluţie, în apropierea unui


13 decembrie, trist, păcătos de deprimant, l-am
auzit pe Tom rostind, alb, aproape fără ton,
aproape fără interogaţie, sieşi oarecum: Ce-ar fi
făcut Nichita, acum?
Cred că asta se petrecea după apariţia
unei serii de articole “dure” în care erau
“executaţi” pe rând Arghezi, Sadoveanu,
Eminescu, Labiş.
“Execuţii” publice, cam ca ale unei
armate de ocupaţie.Aşa percepea el articolele umilinţă suferea imens, cerând un sprijin, un
dure ,adeseori nedrepte sau defăimătoare. Tom ajutor, o pârghie de salvare pentru scriitor.
se gândea probabil la “execuţia” memoriei lui Asta e, Tom nu era pe lista bună, nu se
Nichita,dar ea s-a produs ticălos, infam, grosier, dăduse-n vânt după politici, nici după Piaţa
o explozie de urât de cuvinte, fără de cuvinte, Universităţii, nu era nici monarhist, nici ţărănist,
fără legătură cu ideea de critică, doar un lung şir nu era nici cu Alianţa, nici măcar liberal, n-avea
de complexe şi resentimente refulate. (La foarte gaşcă protectoare, mai toţi prietenii îi erau
puţin timp după moartea lui Gheorghe înşiraţi la Bellu şi Străuleşti II.
Tomozei,la 31 martie 1997 , « prinţul Tom » A urmat deci ce era de aşteptat – cărţile s-au
cum îl alintă Nichita, am asistat şi la “execuţia” oprit, n-au mai căpătat nici o para, unele s-au
lui – acuzat de “asasinat moral” evident, a lui “rătăcit” prin edituri, omul Tomozei a
Labiş, asta după ce o viaţă şi-a dedicat timpul şi supravieţuit el ce-a supravieţuit cu o treime din
talentul lui îngrijindu-i opera, memoria, salariu femeii de serviciu şi gata. Sfârşitul.
imaginea publicând ediţii peste ediţii, prefeţe şi Pentru el nu s-a găsit un loc nici măcar în
albume memoriale ). cimitir, la Bellu.
Aşadar, ce-ar fi făcut Nichita acum sau Uite că Raiul a fost mai îngăduitor şi l-a primit.
altfel spus ar fi putut el oare fi instanţa poetică
majoră, capabilă să împiedice o derivă, vreo *
derivă, deriva însăşi? Am în faţă câteva dosare doldora de
Cred că Nichita ar fi murit de inimă rea semne. Scrise de Nichita şi trimise lui Tom.
de-o mie de ori văzând bătaia de joc, kitch-ul Scrise de Tom şi trimise lui Nichita. Risipite de
vieţii publice, jurămintele mincinoase şi Nichita pe foi zburătoare, pe şerveţele şi plicuri
sărutarea tălpilor făcute cu pompă mare şi întoarse, colecţionate de Tom cu meticulozitatea
televiziune la scară. lui proverbială, celebră, disperată, în ideea că,
Ocupaţi cu ei înşişi , cu “imaginea”, cu odată, cineva, îndrăgostit de scrisul lor, de ce-au
obsesia de-a îndeplini orice dorinţă a “prinţesei făcut şi ce-au gândit, de forma lor de prietenie
mofturoase”, poate, poate îi intră-n graţie, poate, poetică va alcătui cartea. Carte a unei prietenii, a
poate îi sărută mânuşiţele, ocupaţi să piardă unei epoci literare. Semne de acest fel vor fi
averea ţării ,ocupaţi cu sciziunile şi găsite poate la doctorul Donoiu, prietenul lor
sciziparităţile, guvernanţii nu l-ar fi băgat în devotat, numismatul, la Dora Stănescu, la alţi
seamă pe Nichita, ba chiar ar fi considerat că e prieteni. Nu-mi fac griji că oarecine s-ar putea
niţel pătat, primise şi-o decoraţie pe vremea lui oferi să le publice - deunăzi un confrate mi-a
Ceauşescu... Dovada că aşa e o reprezintă chiar şoptit oarecum stânjenit “Păcat că Tom a fost un
felul în care s-au purtat cu Gheorghe Tomozei. scriitor de stânga!” Auzi!
Ultimii ani, Tom i-a trăiat deznădăjduitor, Stins în 13 decembrie 1983 Nichita n-a
încăpăţânându-se să trăiască, să supravieţuiască, mai apucat această categorisire. El ne-ar fi putut
luptându-se cu morile de vânt, colindând astfel spune că n-am fi de stânga ori de dreapta
birourile cu birotică de lux ca un tânăr debutant ci am putea fi trimbulinzi...
cu dosărelele sub braţ, scriind oferte graţioase Din generozitatea Respirărilor sale s-a
(vi le pot pune pe toate la dispoziţie!) de-a căror creat o mare dragoste de literatură. N-o să

5
idealizăm defel o atmosferă, un timp. Şi pe Tipărea
vremea lui Nichita există cenzură. Delaţiune. Peste pielea mea
Minciună ipocrită. Trădare. Răutate. Prostie. Şi Incunabule.
pe vremea lui Nichita unii jurau ipocrit. Şi pe Era fără-ndoială femeia
vremea prieteniei lor, viaţa literară era un câmp Mânată spre mine de unul, Nichita
de bătălie. Exersam supravieţuirea. Numai că tot De la Nicheea..."
ce a fost Nichita a rămas în cărţi. Şi tot ce a fost
Tom a rămas în cărţi. Timpul acesta fragmentat Nichita din frânturi
de neputinţă, timpul luptelor fratricide, al
încrâncenării pentru funcţii şi putere, şi iluzorii Am rarul favor de-a putea contempla, pipăi,
piedestale n-are nici o legătură cu nemurirea. atinge file scrise sau desenate de el, semne
Istoveşte nu numai scriitorul ci şi cititorul palpabile cum că zeul a fost aievea.
devenit doar un biet degustător de politichie Mi le-a lăsat, prietenul lui de poezie, de viaţă
searbădă... şi frumuseţe, iar de acum, şi prietenul lui de
* moarte, Gheorghe Tomozei. Tom, cum îi
Când dictatura devenise un carusel nebun al spuneau prietenii.
persecuţiei şi umilirii, respiram prin literatură. Obiceiul lui Tom de-a aduna totul, dar chiar
Îmi amintesc doar ultima “telegramă” din şirul totul, orice semn material al vieţii şi al
celor 13, publicate în volumul Respirări (Editura comunicării celor ce-i erau aproape sau pe care
Sport-Turism, 1982) de Nichita (cel etichetat azi îi preţuia (câteodată, şi am destul exemple, şi al
de-un confrate în bătaie de joc, fireşte drept celor pe care-i detesta sau care făcuseră faţă de
“reprezentativ” pentru comunism. el gesturi impardonabile) părea la un moment
Iată ce scrie reprezentativul: “Telegramă. dat o manie sau măcar un hobby excentric.
Încetaţi cu numărarea morţilor. Comunicaţi Când am răsfoit însă cu atenţie dosarele
imediat cifrele, ce şi cum. Nu vă lăsaţi. În meticuloase aranjate, cu note “ajutătoare” scrise
curând o să trimitem aer. Faceţi economie la de Tom de mână, fotografii, plicuri, manuscrise,
respiraţie. Ţineţi păsările cerului la subţioara bilete lăsate-n uşă sau scrisorele de complezenţă
voastră până când vă venim în ajutor”. scrise vreunei cuconiţe, ba chiar şerveţelul pe
Nichita îi vârâse de fapt în buzunar, îi care scrie “Suntem la Athenee Palace unde nouă
înfrânsese mult dinaintea Revoluţiei. Un ne place” cu pixul, de un Nichita voios şi
marţian uluitor rătăcit printre noi. trimbulind, am avut clar sugestia unei lumi şi-a
unui timp.
* Dincolo de imaginea publică, inconfundabilă
Mi-am întruchipat, în singurătate, propria mea şi profund originală, acest Nichita din frânturi
formă de evocare. adaugă nuanţe chipului marelui scriitor român
A lui Nichita. A lui Tom. A prieteniei lor. care se pare că a schimbat nu numai mijloacele,
Nichita, stins pe 13 decembrie. Tom avea să ci şi linia poeziei române contemporane.
moară într-o zi de 31, acelaşi treisprezece Între Nichita anului 1981, pe care de pildă mi-l
inversat, dar 31 martie, straniu, ziua de naştere a aduc aminte, cel tulburător de îndrăgostit de
lui Nichita. Soarta jucându-se astfel, într-un misterioasa tristeţe din ochii de icoană ai Dorei,
anume fel, cu cifrele vieţii şi morţii şi făcându- şi Nichita din “dosarul” alcătuit de Tom pentru
se să ne gândim un strop la nemurire. posteritate (o posteritate foarte curioasă, nu una
Şi ca să mă credeţi că ei sunt acum pe-o tâmpă şi dezinteresată, ignorată şi grobiană) e o
margine de stea uitându-se mustrător către noi, o diferenţă: se simte timpul scurs, se simte cum o
să vă rog să citiţi un acest poem premonitoriu “altă vârstă” îşi risipea verva, hazul şi, de ce nu,
scris de Tom, în care până şi moartea se vedea chiar bucuria vieţii şi-a jocului printre rânduri
că şi-au trecut-o unul altuia, precum o cană cu frânte, inspirate şi mereu neliniştite.
vin: Cine va publica oare cartea prieteniilor?
"Visul din 31 martie Cine s-ar încumeta să multiplice fericit
semnele, frânturile, gingăşiile nesfârşite ale
Venise la mine smerita, acelei întâlniri unice, irepetabile?
Pulpeşa, dagherotipa, Cine, în această lume grăbită ar vrea să-şi
Muierea, curva, fata, amintească de Nichita şi Tom, cei aşezaţi acum
Neîntâmplata şi eterata. pe-un colţ de stea?
Până când va veni acest răspuns, un dosar
Cu doar puţine vocabule doldora de manuscrise, desene, semne, plicuri,
Ea, cu buzele, poze, frânturi adică, aşteaptă răbdător.

6
Atlas
Poeţi italieni de azi
de nespus şi mut
ieşind prin rănile inimii
sfâşiate.

CHE DIRANNO
ALLA MADRE
Che diranno alla madre
ripiegata sulle vitree pupille
del figlio ridotto a brandelli?
Ce vor spune Mamei Parleranno della vita e del Cuvintele noastre
nulla Luna, fantomatică prezenţă…
Ce vor spune mamei parleranno di foglie e di fiori Avem cuvintele pentru a
aplecată asupra pupilelor e della falce che recide comunica
vitroase parleranno dell’anima che Eternul şi Universalul,
ale fiului rupt în bucăţi ? grida dar nu ajung.
e della fede che consola. Se nasc pe buze,
Vor vorbi despre viaţă şi atingându-se uşor;
despre nimic E insieme al respiro
cântă muzica poeţilor,
vor vorbi despre frunze şi effonderanno nell’aria
melodiile Serafinilor.
despre flori echi di sacre scritture Dar inima de ce nu zboară?
şi despre secera care retează e note di antichi poeti. Ar trebui să-şi deschidă aripile,
vor vorbi despre sufletul care inima…
strigă Ma le parole dei profeti Îi este frică de linguşeli,
şi despre credinţa care nulla potranno contro le ferite inima,
consoleaza. dell’anima uncinata se pierde în noapte,
nulla potranno contro il vuoto prin vânt, neauzit.
Şi împreună cu suflul che inghiotte ogni luce Cuvintele atunci,
vor răspândi în aer nulla potranno contro la rămân acolo;
mute, silenţioase…
ecouri de sacre scrieri pietra
Chiar şi când se roagă la Cer,
şi note de antici poeţi. che grava sul cuore. chiar şi când vor să nimerească
Soarele.
Dar cuvintele profeţilor E allora se ne andranno
nu vor avea putere împotriva se ne andranno per la loro Le nostre parole
rănilor strada
sufletului indescifrabil se ne andranno come sono La luna, spettrale presenza…
nu vor avea putere împotriva venuti Abbiamo le parole per
golului comunicare
portandosi dietro
ce înghite orice rază de L’ Eterno e l’ Universale,
la luce obliqua degli uomini ma non bastano.
lumina affiliati. Nascono dalle labbra,
nu vor avea putere împotriva E non sentiranno l’eco della si sfiorano;
pietrei pena atroce suonano la musica dei poeti,
care apasă asupra inimii. risuonare fra le pareti del le melodie dei Serafini.
cuore impietrito. Ma il cuore perché non vola?
Şi atunci vor pleca E non vedranno lo strazio Dovrebbe allargare le ali,
vor pleca pe strada lor indicibile e muto il cuore….
vor pleca cum au venit stillare dalle ferite dell’anima Ha paura delle lusinghe,
ducând cu ei il cuore,
dilaniata.
lumina oblică a oamenilor de e si perde nella notte,
lângă ei. tra il vento, inascoltato.
Le parole restano,
Şi nu vor simţi ecoul
allora, lì;
pedepsei atroce Versiune în limba română mute, silenziose….
răsunând între pereţii inimii de Elena Daniela Sgonea Anche quando pregano il Cielo,
împietrite. şi Eugen Evu anche quando vogliono centrare
Şi nu vor vedea chinul il Sole.

7
Poet întâi de toate, Michel Collot, care
are la activ nu mai puțin de patru volume –
Ieșirea din uitare (Le Cormier, 1997),
Haosmos (Belin, 1997), Siguranța neclintită
(La lettre volée, 2002) și Din carne și aer (La
lettre volée, 2008), pare că a ajuns în critica
literară și în cercetarea modernității poetice pe
calea poeziei. ceea ce poezia are să-mi spună, de a-i reda
Numai citind și scriind poezie a ajuns să spontaneitatea care rămâne întotdeauna
reflecteze asupra unor teme esențiale în ceea imprevizibilă, exuberantă în prizele discursului
ce privește poezia modernă – „orizontul”, critic sau teoretic, de a-i oferi ocazia să se
„peisajul”, „emoția” sau chiar „corpul” cărora le-a înnoiască. De aceea am reluat o activitate
dedicat opere de calitate devenite repede de poetică mult mai susținută care a făcut loc
referință în domeniu. poemelor din Chaosmos (Haosmos) care sunt
Profesor de literatură franceză la Paris III, Noua mult mai recente și foarte diferite în maniera de
Sorbonă, domnia sa conduce în această abordare a scrisului poetic.
Universitate și Centrul de Cercetare „Scriiturile Revista „Pretext”: Issu de l’oubli îmbrățișează
modernității” asociat CNRS-ului. o formă versificată, iar Chaosmos pe cea a
poemului în proză. Practicați simultan aceste
http://pretexte.club.fr/revue/entretiens/discu două formule? Cum se întâmplă la
ssions- dumneavoastră alegerea formei?
thematiques_poesie/discussions/michel- Michel Collot: Să recurg la proză se impune în
cazul meu, fără să știu bine de ce. Dacă privesc
collot.htm
retrospectiv, întrezăresc câteva motivații pentru
Revista „Pretext” – Publicați eseuri teoretice
această schimbare de manieră. Poemele din
de mai bine de 10 ani, dar descoperim abia
Issu de l’oubli erau majoritatea foarte eliptice,
acum poezia dumneavoastră, o poezie a cărei
legate de minunate dar trecătoare epifanii;
calitate lasă repede să se ghicească faptul că
vroiam să creez spațiu unei dezvoltări fără a
scrieți de mult timp. Ce v-a determinat să
renunța la condensarea care definește poemul:
amânați momentul publicării și de ce ați lăsat să
să depășesc instantaneul, să elaborez o
treacă așa de mult timp?
Michel Collot: În istoria mea personală scrierea construcție mai complexă, deși fragmentară.
de poeme a precedat preocupările pentru critică Proza îmi permitea de altfel să abordez o mai
și reflexie teoretică. Aceasta s-a întâmplat în mare paletă de teme și tonuri, de a mă apropia
primul rând pentru a putea să-mi explic ceea ce de experiența concretă, mult mai cotidiană și, de
asemenea, unică: să evoc mult mai precis
simțeam atunci când citeam sau scriam poezie.
Această experiență îmi deschidea un orizont, anumite locuri și momente ale existenței mele.
contrar a ceea ce susținea poetica anilor 70 Mi s-a înfățișat ca necesară pentru a surprinde
care insista pe ideea textului închis și a dezordinea din viața și din lumea noastră. Dar
pentru a face din acest haos un cosmos,
intranzitivității limbajului poetic. M-am gândit că
această proză tinde a fi poem și își amintește
este momentul să elaborez și să promovez o
adesea de vers: rigorile ritmului, apelul la
alternativă teoretică centrată pe ideea
orizontului. A fost o misiune dificilă, laborioasă sonorități joacă aici un rol foarte important.
care a determinat trecerea în plan secund a Anumite texte din Chaosmos se apropie chiar
activității creatoare din care s-a născut. Acestui destul de mult de versificarea tradițională din
termen ce a presupus o îndelungată muncă i-am volumul Issu de l’oubli al cărui vers este foarte
dedicat culegerea de texte poetice Issu de întrerupt, uneori chiar fărâmițat. Proza din
l’oubli (Ieșirea din uitare) care conține creații Chaosmos poate sfârși cu amplificarea și
mai vechi dintre care unele au apărut în revistă generalizarea versului, în timp ce Issu de
în cursul anilor ‘80. Vroiam să scot de sub l’oubli se preocupa de reducerea lui. Și aceasta
uitare aceste texte care au hrănit eseurile se întâmplă pentru a demonstra că, de la o
teoretice și critice și să ilustrez practic concepția formă la alta, granițele sunt permeabile
despre poezie pe care am apărat-o și care era favorizând tranziții și schimbări. Astăzi este
din acel moment susceptibilă de a fi mai bine moda prozării și a prozaizării versului: eu am
primită. A fost de asemenea o modalitate de a mai degrabă tendința de a poetiza proza.
reveni asupra poeziei, de a-i lăsa liberă Important este să dai cuvântului un ritm: de a-i
inițiativa, de a mă apleca mai mult asupra a da un accent sensibil, protejând totuși tăcerile. Și

8
această întreprindere nu are aceleași mijloace în cum vă situați raportându-vă la aceste două
versuri și în proză; îmi place mult să trec de la curente?
una la alta. Lucrez acum la o carte de versuri Michel Collot: Scriitura poetică angajează un
destul de diferite de cele din Issu de l’oubli. Dar subiect, o lume și un limbaj care interacționează
de fiecare dată intenția unui sens și viziunea în alchimia verbului. Orice practică sau teorie
unei lumi sunt cele care caută să prindă care privilegiază unul dintre termenii acestei
consistență de-a lungul unei forme specifice: relații complexe excluzându-i pe ceilalți riscă să
aceasta se impune la mine, sărăcească poezia, să o
nu mai sunt eu cel care alege. priveze de una dintre
Revista „Pretext”: În dimensiunile ei constitutive.
volumul Materia-emoție ați Literalismul tinde să
demonstrat cum emoția în disocieze travaliul asupra
paroxismul său poate duce la limbii ca expresie a sinelui și
„confuzia dintre subiect și ca experiență în lume. Neo-
obiect”. Pe când în lirismul a avut meritul de a-i
Haosmos poetul devine fi redat subiectului un loc al
descriptor. Cum vedeți relația lui, excesiv uneori mai ales
dintre descriere și emoție, în ceea ce privește tendința
dintre obiectivitate și lirism? de a inunda poemul cu
Michel Collot: Termenul de confesiuni autobiografice
descriere mă deranjează sau cu efuziuni
puțin deoarece este legat în sentimentale. Detractorii
conștiința literară de idealul neo-lirismului au avut teren
naturalist de reproducere prielnic pentru a-i reproșa
integrală și obiectivă a unei subiectivismul și idealismul
realități exterioare subiectului. Termenul de „a în numele unui obiectivism și materialism
evoca” mai degrabă îmi convine pentru că el lingvistic. Această dispută îmi pare să conducă
face să se audă componenta subiectivă a spre separări sterile, moștenite din tradiția
oricărei apropieri poetice de real, de asemenea noastră poetică și filosofică, între subiect și
evidențiază rolul ce revine imaginației și vocii obiect, literă și sens, materie și spirit. Experiența
întrucât ele fac vizibilă poezia. Atunci când mă poetică ne invită, dimpotrivă, să depășim aceste
îndrept spre un obiect sau spre un loc o fac mai fragmentări artificiale. Ceea ce propun în
puțin pentru a-l restitui prin el însuși, ci mai Materia-emoție este de a redefini lirismul nu ca
degrabă pentru a evoca întâlnirea cu el, expresie a unui sentiment interior, ci creație a
circumstanțele întâlnite în momentul dat, unei noi emoții care nu prinde contur decât prin
impresiile și emoțiile pe care le trăiește, orizontul materia lumii și a cuvintelor. Mă înscriu astfel în
pe care mi-l deschide. Dacă descriu efectiv prelungirea eforturilor făcute pe parcursul unui
câteva aspecte ale sale, o fac pentru a încerca întreg secol pentru a promova „lirismul obiectiv”
să dau formă unui afect, și doar pe acele care mi (J. Romains), un „lirism al realității” (Reverdy),
se par a fi caracteristice, capabile să exprime și sau un „lirism al materiei” (Marinetti, dar și
să incite. Atunci când scriu „Curaj orgolios, prin Ponge). Cel mai important, dar și cel mai dificil
geam deodată ne inundă lumina” este pentru a de gândit și de așezat între coperțile unei lucrări
încerca să fixez impresia de verticalitate, de este tocmai această alianță a termenilor în
transparență și de luminozitate care m-a aparență antinomici. Munca asupra literei, de
stăpânit într-o zi intrând în Galeria Vittorio exemplu, nu se opune lirismului. În tentativa
Emanuele la Milano. La ieșirea din metrou și din mea de a exprima ceea ce am simțit în Galeria
Piața Domului, pe atunci în plină construcție, mă Vittorio Emanuele am înțeles repede că
descoperisem într-un microcosmos urban a rezonanțele acestui spațiu erau inseparabile nu
cărui armonie m-a transpus dintr-odată într-o doar prin topografia lui, ci mai ales prin
stare neașteptată de încântare în fața căreia nu toponimie. Mai ales cuvântul „galeria” mi-a atras
aveam vreun argument. Această ciudată emoție atenția, perfectă anagramă a lui „allegria”. L-am
era intim legată de fizionomia locurilor, de luat deci ca titlu și am lucrat totodată asupra
atmosferă, de configurare, de arhitectură și chiar referentului și asupra semnificanților. Aceasta
de materialele din care era construită (piața). înseamnă să las să rezoneze în mine și în text
Doar descriind toate acestea puteam să le simt aceste sonorități prin care am putut să-mi
rezonanța interioară. Descrierea poate fi lirică – exprim bucuria și să-i dau cuvântului o nouă
așa cum este la Zolà, de pildă. rezonanță: aceea a cuvintelor din poemul meu.
Revista „Pretext”: Într-o oarecare măsură Reviata „Pretext”: În Chaosmos faceți apel la
Materia-emoție poate părea o tentativă de a concret și, denunțând denaturarea peisajului,
depăși disputa dintre literalitate și neo-lirism. încercați să reanimați conotația. Trebuie să se
Credeți că aceasta este o falsă dezbatere și

9
vadă aici o neîncredere privind abstractizarea, Aceasta înseamnă să fii mult în apropierea
atât în pictură, cât și în poezie? inaccesibilului.
Michel Collot: Punând accent pe materialul Revista „Pretext”: „Când vom ști să menajăm,
verbal sau pictural, o întreagă tendință a artei și în noi și în jurul nostru, spațiul necesar pentru a-l
literaturii moderne ajunge, în mod paradoxal, să primi pe celălalt, să primim în viețile noastre
concedieze materialitatea lumii în favoarea unei vidul, fără a ne grăbi să-l umplem?” vă întrebați
abstractizări care își arată astăzi limitele. Este în Chaosmos. Îl prezentați de asemenea pe
adevărat totuși că emanciparea vis-à-vis de celălalt ca și cum ar deschide orizontul. Aceasta
constrângerile mimesisului a permis nu numai vrea să însemne că atribuiți poetului un rol etic?
să fie descoperite resursele materiei înseși, dar Michel Collot: Refuzul unui limbaj autosuficient,
și de a exprima aspecte ale lumii și ale eu-lui pliat pe sine însuși, dorința de a așeza poemul
care scapă reprezentării: există o abstractizare pe un orizont care îl debordează - răspund
lirică și un peisagism abstract, de exemplu, care preocupării de a nu rămâne prizonierul unei
spune ochilor mei despre om și lume mai mult logici de identitate, de a te deschide în fața
decât arta clasică a peisajului sau a portretului și alterității. Este un gest „poetic”, pentru a folosi
care este inaccesibilă conștiinței și cunoașterii. expresia lui Michel Deguy, în dublul sens al
Pictorii pe care îi evoc în ultima secțiune din cuvântului ethos: manieră de a locui în lume și
Chaosmos sunt pentru majoritatea de a trăi împreună. Poeții nu au avut decât o
combatanților cumva abstracți, și tocmai datorită mare tendință de a-și cultiva unicitatea, până în
interesului important pe care îl acordă materiei punctul de a se închide într-un idiom, într-un
pictura lor evocă puternic pentru mine un aspect „idios cosmos”. Îndepărtarea este astfel așezată
sau altul al lumii. Mă fac să trăiesc o aventură, între experimentarea poetică și o literatură de
atât fizică cât și spirituală, încât am îndrăznit să masă care creează publicului o imagine
formulez în legătură cu picturile lor aceste convenabilă și de complezență. Trebuie cultivate
câteva proze. Dar când cercetarea formală se limba și experiența comune, pentru a le
continuă la nesfârșit pentru ea însăși riscă să transforma, dacă nu vrem să le lăsăm pradă
piardă din vedere scopul și să devină un simplu unei deculturalizări masive. Nu este vorba aici
joc. Această metodă se supralicitează – în despre faptul că poetul va livra publicului un
minimalism, sofisticare sau derizoriu – pe mesaj sau o lecție de morală. Este vorba despre
măsură ce semnificația se diminuează din ce în faptul de a spune ceva în maniera sa personală
ce până în punctul în care devine o pură și de a da de înțeles, întrucât poezia este
autoreferențialitate: „acesta este un poem” sau purtătoarea unei arte de a trăi. Logicii
„aceasta este o operă de artă”. Mi se pare că cumulative care precede din ce în ce mai mult
golindu-se astfel de orice conținut, limbajul, depozitarea și circulația informațiilor, poezia îi
plastic sau verbal, se sărăcește pe sine însuși. opune, de exemplu, spațiile albe, contururile
Marile inovații formaliste sunt însoțite de o nouă albe, tăcerile sale, care protejează un spațiu
viziune asupra lumii. Cu siguranță, această potențial în care altcineva va putea găsi loc să-și
viziune nu ar ști astăzi să se traducă printr-o desfășoare libertatea de a citi. Într-o societate
revenire pur și simplu la figurație, în sensul care tinde să izoleze indivizii și într-o lume care
obișnuit al termenului. Ea trebuie să înfrunte exacerbează agresiv diferențele sau trăsăturile
examenul unei defigurații, care privește de caracteristice asimilându-le, poezia restaurează
asemenea subiectul însuși, mai puțin susceptibil sensul relației. Metafora ne învață că un cuvânt
de a afirma o identitate decât de a interoga o își dorește să spună un lucru și să semnifice un
intimă alteritate. Dar să nu uităm că orice figură altul, totodată diferit și asemănător. Peisajul
țâșnește dintr-un fond care simultan îl oferă o vedere de ansamblu care pune în relație
mobilizează și-l deprimă. Așa se întâmplă și cu apropierea și depărtarea, cerul și pământul,
peisajul care este închipuit mult prea adesea ca omul și natura: un punct de vedere personal
o imagine a lumii înțelepte și stabile; însă asupra unei lumi comune. Lăsând să joace
experiența peisajului, așa cum o înțeleg eu, și libere diferențele pe fondul unei referențialități
așa cum o analizează filosofi precum Erwin împărțite, poezia propune un mod de a
Straus sau Henri Maldiney, comportă un fel de comunica bazat pe un schimb între
vertij și de deposedare față de infinitatea individualități, și nu pe ignorarea acestora.
universului. Și dacă am insistat mult pe orizont, Eficiența expresiei creează condițiile unui corect
este pentru că acesta rezumă ambiguitatea raport cu celălalt.
oricărui peisaj: delimitează un ansamblu vizibil și Propos recueillis par Chantal Colomb. Michel
organizat, dar marchează, de asemenea, pragul Collot a répondu à cet entretien par écrit.
unui spațiu invizibil și insesizabil. A lega poemul (Opinii culese de Chantal Colomb. Michel Collot
de un orizont înseamnă a căuta de a restabili cu a răspuns în scris acestui interviu)
lumea o legătură care nu ar putea fi mimetică Traducere în limba română de
deoarece include distanța care le separă. GABRIELA MOCĂNAŞU

10
Eseu ceasornic. Lui Dumnezeu nu-i oferim doar părţi din
viaţa noastră, din când în când, fragmente de iniţiere
spirituală, ci chiar viaţa noastră în unitatea ei; ca să
nu flămânzim şi să nu însetăm, cum propovăduieşte
eu, tu şi El; căci unde sunt doi sau trei adunaţi întru’ litera biblică.
numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor ( Matei Pornind de la textele sacre, Sfânta Predanie,
18,20). Această comuniune, în noua carte a Danielei paradigme ale meditaţiilor filozofice contemporane şi
Gifu, autentifică evoluţia spirituală prin iubirea ca de la iluminări biografice ( fusesem, în visele mele,
jertfă. „Creatura încă mai geme, aşteptându-şi adesea vizitată de îngeri... ), Daniela Gifu diversifică
izbăvirea - consemnează Serghei Bulgakov în Lumina ideea de iniţiere spirituală, o reconsideră, armonizând
neînserată - şi întreaga lume tânjeşte şi suferă din abordarea intuitivă cu cea cugetătoare , subiectivul şi
cauza amestecului şi înfruntării dintre bine şi rău.” raţionalul, pentru ca omul postmodern, căruia i se
Autoarea contrapune dezechilibrului spiritual („slăbirii” adresează, să aibă accees la o exprimare chibzuită
sensului) iubirea cea mai presus de cunoştinţă şi privind : iubirea duhovnicească, structura trinitară a
acordul cucerniciei dintre voia mea, voia ta şi voia Lui. omului, problematica postului, deznădejdea sufletului,
Trecerea de la voia noastră la voia cerească (o epică vameşul zilelor noastre, melancolia sărbătorilor
a urcuşului, a treptelor) este un exerciţiu continuu al creştine, frumuseţea divină a fiinţei umane, creşterea
vindecării de îndărătnicia individuală şi propriul nivel omului prin stările izbăvitoare ale tainicului liturgic,
spiritual al autoarei, cel al iniţierii. După 33.Jurnal de limpezirea ochilor împăienjeniţi, sinceritatea căinţei,
iniţiere spirituală, Daniela Gifu reiterează, în vătămarea luminii prin agoniseală necontrolată,
intimitatea Legii divine din eu, tu şi El, Editura Limes, trădarea ca formă a iubirii sinelui, mâinele edenic,
2009, nevoia de iniţiere spirituală, spre starea de pierzaniile zeilor pământeni. Autoarea ştie, precum
pace odihnitoare, spre un profil al omului drept, Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani, că El este o
salvându-şi conştiinţa din indiferentul neant. Ce este „instanţă” solicitantă, provocatoare şi absorbantă. De
neiniţiat, argumentează autoarea, nu durează şi nu aceea, creează o matrice de iniţiere spirituală în care
exprimă spiritul divin din om, deviind percepţiile iubirea să aibă rangul aşteptărilor divine, al nădăjduirii
manifestării dumnezeirii. Noile niveluri iniţiatice vinului nou, în burdufuri noi (Matei, 9, 16-17), iar
mărturisite în eseuri, fragmente autobiografice şi spiritul individual să-şi urmeze periplul cu scopul de
cugetări, iradiază din stări de conştiinţă (cartea e un identificare a sa cu ipostaza de spirit universal. Astfel,
jurnal al stărilor de conştiinţă) în legătură cu posibila argumentează autoarea, relaţia între suflet şi Suflet
reîncreştinare a umanului, „rechemarea la ordine” (v. Absolut este relaţia dintre parte şi Tot, orientată spre
Georges Gusdorf) prin apropierea de El. Trecerea de înţelegerea sensului de Unitate. Daniela Gifu
la un nivel spiritual la altul, urcuşurile ( în poezia lui mărturiseşte plinătatea lui Dumnezeu, insuflându-le
Vasile Voiculescu întâlnim metafora azurului suitor) (dăruindu-le) celorlalţi din putinţa sufletului, spre
consacră găsirea sensurilor împlinitoare şi puterea de înmulţirea binelui spiritual; conştientizarea spirituală
ordonare a vieţii prin idealul divin. naşte puterea de îndreptare. Lepădând grija cea
Invocăm o altă aserţiune din contemplaţiile lumească, convulsia ispitelor, şovăiala şi „începătura
metafizice ale lui Serghei Bulgakov, potrivit căreia El, mândriei”, Daniela Gifu instituie un tărâm al împăcării,
cea mai intimă esenţă a omului, este mai aproape de care este, de fapt, al coexistenţei iniţiatului spiritual cu
noi decât suntem noi înşine, cu vicisitudinile, ceilalţi. În tonuri imperative şi calme, grave şi subtile,
înstrăinarea şi versatilitatea noastră, întrucât eu,tu şi sentenţioase, partiturile eseistice, ale fragmentelor
El este cartea înfăptuirii asemănării cu Dumnezeu şi autobiografice şi ale cugetărilor numesc forme noi de
a stărilor sufleteşti de desăvârşire prin moartea îndreptare spirituală: creaţi condiţiile pentru ca spiritul
păcatului pentru totdeauna. să vină să se instaleze în voi. (O.Aivanhov)
Ca şi în 33.Jurnal de iniţiere spirituală, D. Gifu Criticul Petru Poantă vorbea despre unele cărţi
preia codul poruncilor dumnezeieşti, ramificându-l în care la lectură îţi dau sentimentul plenitudinii.
îndreptar spiritual, adresându-se unui interlocutor Acuitatea subiectului, cursivitatea eseurilor din
care la rându-i să reverbereze învăţăturile eu,tu şi El, fervoarea fragmentelor autobiografice şi
îndreptarului. Daniela Gifu numeşte izbânda divinului, tălmăcirile din cele 33 de trepte de iniţiere, de la
cerul din viaţa omului, comuniunea ego-alter, ce ar sfârşitul cărţii, pornind de la texte ale desăvârşirii
putea să pară stereotipii tematice, dar tocmai prin fiinţei umane scrise de filozoful şi pedagogul Omraam
repetare, prin timpul lor continuu şi originalitatea Mikhael Aivanhov, acurateţea ideatică, lipsa notaţiilor
punctelor de vedere, prin colocviul interior al autoarei ostentative îţi dau sentimentul plenitudinii; repetând o
de a-l aduce pe Dumnezeu în om la starea de puritate întrebare din Imnele lui Simeon Noul Teolog : Cum pe
numită şi împrietenirea cu El, îşi amplifică Cel pe care lumea nu-l cuprinde, îl va cuprinde
semnificaţia. Scrisul Danielei Gifu, în mare parte grăirea limbii?
proză eseistică, poartă simbolistica bătăilor de VALENTIN MARICA

11
Bosch. Istoria se împarte în două, Ceauşescu
şi post-Ceauşescu. Detaliile textului
accentuează atitudini omeneşti, necazurile
imense şi piedicile zilnice ale individului
creator aflat faţa în faţa maşinăriei
instituţiilor statului lui Ceausescu, formate
din tovaraşi fără principii morale cu funcţii
mai mult sau mai puţin importante, numiţi
ierarhic datorită unei „origini sănătoase” ,
...o carte a curajului în care face disecţia unei iar post-Ceausescu cu domni, care dispun de
societaţi a Epocii de Aur îngenuncheată de activişti
veroşi şi de informatori ..
averi imense cu istoric dubios, averi
asimilate în trecutul duplicitar-servil, unii
Editura Corvin publică un volum de sporindu-le după evenimentele din 1989,
excepţie, scris de un scriitor de exceptie - fiind răsplătiţi tot ei, prin tenebroasele
Eugen Evu. Poetul propune publicului afaceri de culise, pe seama confiscării
cititor o carte testament, Tresarirea Focului revoluţiei, şi care au devenit peste noapte
(volumul II). Primul apăruse la editura politicieni aleşi de un electorat naiv, care
Signata, din Timişoara, în 2oo2, 6o4 aşteaptă cuminte să fie îndoctrinat cu noile
pagini, fiind excepţional receptat, premiat precepte ale mondialitatii. Proiecţiile
de Academia ASLA Oradea şi de Salonul jurnalistice amintesc de suita picturilor
Internaţional de Carte – la Congresul auto-portretistice ale lui Rembrandt, dar şi
româno-american. Ca şi primul volum, de celebra lucrare „Lecţia de anatomie”, în
acesta este scris într-o modalitate modulară, sensul că este „conspectat” sau autopsiat,
surprinzătoare. Cartea este compusă din peiorativ zicând, cadavrul totalitar în
„Briliantul” şi „Noaptea” (jurnale 1980- hidoşenia lui, pe masa de subsol a unei
2006), „Cârtiţa pe acoperiş” şi „Cagule” perioade încă tulburi.
(Teatru-pamflet). Aşadar, Eugen Evu scrie o carte a
Cartea-document cuprinde, cum spune curajului în care face disecţia unei societaţi a
autorul în scrisoarea care a acompaniat Epocii de Aur îngenuncheată de activişti
volumul, „şi o parte de spicuiri din jurnalele veroşi şi de informatori bolşevici, care au
ce le-am ţinut ascunse când am fost hărţuit conspirat diabolic să distrugă un popor
de securiştii şi activiştii ceauşişti”. Sunt întreg! Autorul descrie angoasa zilnică de a
observaţii zilnice fără dată, comentarii la supravieţui cu tacâmuri obţinute pe bonuri,
evenimentele zilnice, impresii din cele citite într-un regim semi-cazon, la cozi
sau experienţe directe de viaţă. Gândurile şi degradante, umilitoare, spectrul mizeriei
sentimentele autorului, proiectate într-un existenţiale fiind halucinant (Este bizar că
mediu în continuă dezintegrare, sunt mulţi ţin să uite totul, amăgindu-se că astfel
înregistrate aşa cum le trăieşte, alături de doar au visat urât: dar coşmarul a fost
comentarii despre întâlniri cu alţi autori, real). Consemnările alternează cu lecturi din
deriziunile sau măruntele conflicte din viaţa autori universali, jurnalistul se împarte între
societăţii, inclusiv a celei literare, sau cu cei realitate şi ficţiunea cunoaşterii ca un
la putere care-l măsoară cu neîncredere de refugiu şi un anume auto-tratament
fiecare data, sunt inserate documente care psihoterapic…
atestă „lucrarea informativă” a poetului, liste Apartamentul cu gândaci şi fără căldură
cu cei găsiţi la Arhivele C.N.S.A.S. ale iarna, cu copiii bolnavi şi cu autorul însuşi
securităţii, dovezi ale turnătoriei aţâţate între într-o stare mereu maladivă, fixează
scriitori, el fiind acuzat de „defăimarea coordonatele suferinţei. Aici scriitorul
realităţii socialiste”, ori de atitudini ostile creează terorizat de informatorii care-i caută
„orânduirii”, etc. Atmosfera este sumbră, paginile de manuscris prin pătrundere
învăluită într-o suferinţă acută, alienantă. ilegală la domiciliu, prin sustragerea
Impresia este aceeaşi pe care o simţi în corespondenţei de la poştă şi
faţa unei pânze alegorice de Hyeronymus copierea frazelor „incriminante”, prin

12
ascultarea telefonică, urmăriri, etc., inclusiv ei, auzit ca un ecou îndepărtat) se simte
prin gunoaie. Sunt redate dovezi coppy suprarealist, iar modalitatea psiho-analitică
despre turnători, unii dintre ei fiind colegi aminteşte de Sigmund Freud. Eugen Evu
scriitori. Volumul este cartea conflictului caută semnificaţii în delirul verbal al
dintre bine şi rău, un Rău enorm care personajelor. Tipologic, recunoaştem în
aproape înneacă pe autor într-o nelinişte personajul principal Găunescu, un fel de
care-l urmăreşte egal în starea de veghe şi în monstru atipic, dar model pentru mulţi
starea de somn… Cum titrează el, este ţinta dintre falşii „transformişti” ieşiţi la iveală
de a distruge însuşi omul, „ţinta cap de om” din confuzia istoriei recente . Scriitura se
din recuzita armatei. prezintă ca un set de imagini – colaje, care
Societatea trecută „de la comunism la se amestecă într-o anecdotă extravagantă
consumism”, post-Ceauşescu, în care „de import albano-greco-balcanic” (precum
trăieşte acum, este prezentă în volum în îmi clarifica autorul în scrisoarea sa din ajun
formă de Bâlci al Deşertăciunilor, unde de sărbători) despre modalitaţi de avansare
puţini sunt cei care au acces să se înfrupte cu politică.
înghiţituri pantagrueleşti, în timp ce un Cagule „este o satiră tăioasă, care
întreg popor, intimidat de regimuri politice analizează cu minuţiozitate, în stil
de diverse coloraturi, priveşte la viitor cu parafrazic-ludic grotesc- exotic, relaţii între
neîncredere şi uimire, neputincios în lipsa personaje care, deşi comunica verbal, nu-şi
sensurilor şi direcţiilor democraţiei spun nimic. Este doar surogatul derizoriu al
veritabile. Schimbarea este greoaie, comunicării derutate, între identităţi
epuizantă, corupţia face ravagii. Autorul devastate de efectele unor decenii
înregistrează gânduri şi sentimente despre de totalitarism. Acest pamflet se cere pus în
tragedia mamelor şi a tinerilor care trebuie scenă la un mare festival de teatru, eventual
sa ia drumul străinătăţii să lucreze în condiţii prin mijloacele ingenioase pe care le
extrem de grele pentru a asigura un trai impune, pentru a se savura grotescul
esenţial celor rămaşi acasă. De fapt, celula situaţiei în care sunt proiectate personajele.
de bază a societăţii, este cea care şi în Masivului volum 2 i-au urmat alte două (!),
continuare suportă presiunile alienante, qatrologia însumând peste 2000 de pagini.
devastatoare. Existenţa redevine un şantaj Resursele poetului par nelimitate, ele fiind
pentru supravieţuire, de astă dată pe ale unei „ memorii ce „se extrage spre a
canavaua confuziei, falimentului economic uita”... Dramaticul se împleteşte cu şarje
şi raptului parveniţilor din straturile uneori terifiante, de un lexic pitoresc şi
privilegiate şi ieri, intrate acum în lumea umor transilvănean însă amintind de Eugen
capitalului preluat abuziv de la statul Ionescu, neaşteptate pentru cei ce nu îi
măcinat de politicianism şi dezbinări de cunosc tăişul pamfletelor, şi polemici.
care se profită. Enunţînd paradoxist, Eugen Evu scrie
Cagule (Teatru-pamflet) aminteşte de undeva că pentru el „umorul este doar o
aciditatea verbală a genialului I.L.Caragiale dimensiune a tragicului”, de contraatac, un
într-o Scrisoare Pierdută, de absurdul din reflex din adâncime al conştiinţei, de a
Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett şi rezista absurdului existenţial prin luare în
de automatismul limbajului din Cântăreaţa derâdere a tot ceea ce tinde să distrugă şi
cheală de Eugen Ionesco. Personajele, la eul, şi subconştientul uman individual, în
Eugen Evu, apar acţionând într-un univers scopul massificării. Un volum memorabil de
corupt şi absurd care sufocă. Valuri după la un autor de mare talent, care se află, iată,
valuri de vorbe-i îneacă paroxist pe la a 37 –a sa carte.
protagonişti într-o nouă ordine care le este
străină. Conflictul dintre personaje MARIANA ZAVATI GARDNER
(personaje individuale corupte rezonante Norfolk, U.K.
vis-à-vis de corul de inspiraţie parafrazică
antică, care reprezentând cumva voalat (sic!)
libertatea de conştiintă, sau reminiscenţele

13
SONIA, romanul unei Autorul – s-o spunem de
la început - nu pare foarte
singurătăţi preocupat de felul în care
De la Luigi B. Mureşanu citire: „Încă o figură progresează naraţiunea sa.
însolită a geografiei culturale româneşti, Iulian Din această cauză cartea nici
Dămăcuş, discret şi dificil, dar cu un destin literar nu are o structură epică
aparte, continuă lista scriitorilor importanţi pentru precisă. Succesiune de
care, ca să-l parafrazez pe Alex. Cistelecan, Parisul tablouri, romanul pune accent
cultural rămâne Clujul. Poate singurul nume literar pe boema vieţii unui personaj
autentic al Gherlei de azi, Dămăcuş devine, cu - fire detaşată şi sperioasă - cu înclinaţie evidentă
fiecare titlu publicat, o tot mai aparte voce în agora spre tot ceea ce este intim, ferit de publicitate, spre
scriitorilor actuali: metaforic, ludic, non- raporturile ambigui dintre bărbat şi femeie.
convenţional, uneori stângaci şi exuberant, scrisul Sonia este romanul unor iubiri adolescentine:
său îl recomandă, cred, ca un câştig al filialei clujene Nadine, Elise, Sonia… Şi romanul unei singurătăţi.
a Uniunii Scriitorilor, pe listele căreia nu de mult a „Cât despre fata aceea, mai bine să n-o afli…
fost acceptat” (vezi „Poema experimentală”, în nici n-o vei găsi de altfel, pentru că aceea pe care o
„Mişcarea literară”, nr. 1/2008, p. 98). cauţi, mai trăieşte doar în visele dumitale şi în
Iulian Dămăcuş s-a născut la 27 iulie 1949, în scrisorile de-acum patruzeci şi ceva de ani… Ca în
Cătina, judeţul Cluj, a absolvit Facultatea de Litere a aceasta trimisă de-acolo din Valea Soarelui de ea,
Universităţii Babş-Bolyai Cluj şi este, actualmente, cea de altădată, în care-mi scria că tocmai citise
profesor de limba franceză la Gherla. A debutat cu Piatra lunii de W. Collins din care dădea un citat:
epigrame în revista Urzica, scrie în continuare şi «Lacrimile îţi umplu uşor ochii când eşti tânăr şi
publică haiku; colaborează la diferite reviste din ţară începi viaţa; lacrimile vin uşor când îmbătrâneşti şi o
şi străinătate. Debut editorial: în antologia „Eterna părăseşti…» (eu tocmai împrumutasem cartea de la
epigramă”, 1990. Este autorul unor volume de bibliotecă…). Nu mi se părea deloc literatură prima
epigrame, haiku şi poezii. În 2005 publică primul parte a citatului, mai ales atunci când în vacanţă
volum de proză scurtă: „Ochii albaştri ai bunicii”, fiind, aşteptam şi aşteptam… un semn de la Nadine.
Editura Limes, Cluj-Napoca, urmat, în 2007, de un Credeam că partea a doua fusese aşa, ca pentru
alt volum de proză, „Dealul cu cătină”, Casa Cărţii echilibrul frazei… Cum îmi puteam imagina
de Ştiinţă, Cluj-Napoca, cărţi inspirate din lumea bătrâneţea, o Sonie bătrână!?… Elise şi-o fi
satului ardelean, înscriindu-se astfel în buna tradiţie schimbat numele, firesc, doar nu era să rămână
a lui Slavici – Rebreanu – Pavel Dan, fapt constatat, singură. Ce legi ciudate! Cu alt nume, femeile devin
de altfel, şi de Ion Cristofor în prefaţa volumului ale cuiva, proprietatea cuiva… dar asta le conferă
„Dealul cu cătină”: „Scriind despre ţărani, Iulian responsabilitate etc şi etc… Ce m-ar ajuta acum s-o
Dămăcuş continuă, în fapt, să exploateze teme ale recunosc pe veritabila d-nă Elise X? Ochii, la fel ca
prozei ardeleneşti tradiţionale. Ca şi în romanele lui în cazul Nadinei? Elise avea ochii verzi, Nadine
Slavici şi Rebreanu, prozatorul e atent la impactul avea ochi de japoneză. Ai Elisei erau ca o mare
brutal al individului cu circumstanţele potrivnice al furtună, ai Nadinei – o mare liniştită. Apele
istoriei sau ale propriului destin. Tema obsesivă a liniştite…”
setei de pământ revine şi în acest caz, chiar dacă Poveştile de dragoste nu sunt câtuşi de puţin
provocările istoriei se schimbă acum cu repeziciune spectaculoase, n-au mister, sunt fragile şi lipsite de
şi cu o brutalitate neîntâlnită în alte epoci. pasiune. Dar tocmai platitudinea, castitatea şi
Observaţia socială e şi aici prezentă, prozatorul efemeritatea iubiţilor, tocmai caracterul friabil al
urmărind un număr mare de destine individuale, în presupuselor iubiri conferă dramatism singurătăţii
secvenţe a căror dimensiune redusă îl obligă la schiţe personajului-narator.
de portret mai mult sau mai puţin elaborate.” Ca să conchidem: Materie epică densă şi fluidă,
Cea mai recentă apariţie editorială a lui Iulian diversificată tipologic şi rearticulată simbolic; un
Dămăcuş este romanul SONIA, Editura Grinta, Cluj- ritm adaptabil, alert sau lent, al naraţiunii; un montaj
Napoca, 2008. Literatură a observaţiei subtile, inteligent şi un bun dozaj; o vizibilă maturitate
poetice, SONIA este un roman de dragoste, este un artistică faţă de precedentele sale cărţi de proză fac
asemenea roman care în egală măsură putea fi un dovada unui prozator nu doar talentat, ci şi exersat.
jurnal. De fapt, chiar de la un jurnal pleacă totul,
jurnalul unui adolescent, un jurnal rătăcit şi aflat AUREL PODARU
după mulţi ani: prilej de nostalgice aduceri aminte.

14
iar amiaza trece ca un suspin. Toţi cîinii care au
clamat suferinţa cadînei vor fi ucişi, iar aceasta va
încerca să le prindă durerea în culorile pînzei –
excelentă imagine ! Relaţia Silberta - Stăpîn nu
se reduce – din fericire pentru carte - numai la
dragostea fizică. Femeia caută peste tot urmele
Metodic, didact cum i se cade unui profesor, secrete ale bărbatului, încearcă să le citească, să-l
dar neascultător, nesupus ca un adevărat poet, citească. Mila bărbatului este jalnică,
Alexandru Jurcan îşi precede planul poveştii (Ed. mucegăită…Aici cititorul se simte îndreptăţit să
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007) cu un citat se-ntrebe dacă Stăpînul este un misogin, ori
din Cîntarea Cîntărilor 8/4, Vă rog fierbinte, fiice dispreţul său este doar o încercare de a se
ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, apăra?Altfel decît Miller desigur, Alexandru
până nu vine ea, îndemn inutil de altfel, dar pe Paleologu în Bunul simţ ca paradox,Ed. C.
care complice, autorul cărţii îl reaminteşte cu R./2oo5 scrie că Femeia are o „physis”
asunsă intenţie…Rememorînd următorul fragment concordantă cu cosmosul avînd o vocaţie pentru
din cartea lui Henry Miller - Tropicul Cancerului, sacrificiu, pătimire, totodată şi pentru geneză,
pag.225, Ed. Univers, 2007: „Pămîntul nu este un contrazicîndu-l pe G.Călinescu pentru care femeia
platou arid (…) ci o uriaşă femeie cu braţele şi e o fiinţă doar fizică. Ori stăpînul /poetul se-
picioarele desfăcute, cu un tors de catifea care se ntristează ştiind că nu va fi vreodată în stare să-i
umflă şi se ridică o dată cu valurile oceanului. descopere în întregime misterul?...Mila Stăpînului
Pare o căprioară uneori, o căprioară prinsă în … şi prima revoltă a femeii, un vulcan care
capcană, care aşteaptă cu inima înfiorată aprinde copacii - ce forţă! şi ce frumoşi copacii
cimbalele să sune şi cîinii să latre. Dragostea şi verzi arzînd! Sacrificiul, lucrarea femeii sunt
ura, disperarea mînia, mila, dezgustul, ce sunt nelimitate; toate sunt însă de ordin material: îl
toate astea faţă de dezmăţurile planetelor? ” - hrăneşte, îl spală pe bărbat, îi ascunde falusul şi
constat că „apărarea” Stăpînului este inutilă. Un înghite cheia. Dar se spune că ea şi-ar fi vîndut
sărut mai adînc decît refugiul peştelui în mare, îi sufletul; îl va trata deci şi altfel sau îl va reduce la
pecetluieşte soarta. Poemul este o înşiruire de starea de animal, un animal însă, pe care-l iubeşte
haiku-uri, un mozaic, un vitraliu, totul abia (?) ori îl doreşte doar din orgoliu, el e Stăpînul şi
mişcător şi cu atît mai profund. Tinereţea din fruntea sa grea de sudoare ţîşni spermă pe toţi
Stăpînului curgătoare ca o apă niciodată aceeaşi, pereţii palatului. Cînd tot haremul gravitează în
nicicum acelaşi bărbat. Fiecare nou orgasm e-al jurul falusului, ea, Silberta îl descoperă pe bărbat,
altuia…(prea repetarea cuvîntului)... Sic transit… pe animal şi pe stăpîn în conţinutul craniului. A
Disperarea femeii nu poate fi mai bine exprimată găsit altceva decît ştiau celelalte? Voia să afle
decît prin glasul şi rînjetul cîinilor. Dar ce farmec altceva? Îşi făcea iluzii, ori voia doar dovada?
ar avea trezirea iataganului roşu dacă somnul, Încearcă să nu fie Fyzha, Aimée, Mazada? ori să
indiferenţa bărbatului n-ar fi remarcate de Silberta, fie (cît) toate la un loc? În atîta roşu, în atîta
de corbii negri ca sufletul ei, de stîncile care se fac fierbinte, riscul de a deveni un deşert de gheaţă,
ecoul durerii? Ca un învingător, dimineaţa, are efectul unui duş rece, dar femeia nu renunţă .
Stăpînul ( apelativul însemnînd - pînă la un loc - Nici poetul, care ca un sfetnic şi-a făcut datoria de-
mai mult decît un rang social) se retrage sleit de pe a o preveni. Nici sclavele nu încearcă sensibilitatea
cîmpul de bătălie al nopţii, în timp ce duşmanul /sensibilizarea sufletului Stăpînului. O va face oare
învins de virilitatea lui se reface tocmai din acei Silberta ca unică soluţie pentru atingerea scopului
stropi de viaţă dăruiţi/furaţi în învîrtirea nefirească ? Şir de întrebări în nopţile celor o mie şi una…
a trupurilor în flăcări. Furia actului sexual se De după gratii, o adevărată rugă a femeii care se
domoleşte printr-o reconvertire a acestuia într-un confundă cu seva pîntecelui masculin. Roata
fenomen natural plin de semnificaţii - ploaia norocului se-nvîrte, şi din truda albastră Stăpînul
dătătoare de viaţă. Altfel, Stăpînul este un tip iese învingător, înnoit prin moartea cadînelor.
domestic; îi mai lipseşte şorţul pentru a părea un Teama de viitor nu-l părăseşte şi el îşi pune
bucătar desăvîrşit… Poetul nu-i acordă şansa sămînţa în borcane vrăjite. Poemul – o lamentaţie,
…unei atari vestimentaţii care i-ar acoperi falusul un lai foarte elaborat, precum construit este şi
îndreptat spre călcîie - o imagine demnă, e drept, demersul femeii care face din răbdare o armă
nu atît de un Stăpîn de harem cît de pana unui redutabilă. În Haina de jad se adevereşte (aşadar)
scriitor care face din umor un instrument de lucru calea aleasă de Silberta eu (doar) mai stau lîngă
de care s-a servit pînă în prezent cu succes! sufletul Stăpînului cu speranţa cîinelui adăstînd
Femeia renaşte bărbăţia, dar bărbatul drept lîngă fîntîna seacă. Fac dragoste cu stăpînul în
răsplată o umileşte cu înşiruirea isprăvilor trecute, absenţa lui - e o mărturisire surprinzătoare dacă ai

15
trecut prin labirintul gurii - poem care ne face să-i cartea mai sus menţionată) vede şi finalul
iertăm autorului vreo exageraţiune sau vreo demersului său, sfîrşit cu atît mai dezolant cu cît
repetiţie supărătore. Totul pare neschimbat, iar lupta a fost mai îndelungată. În patul plăcerilor
cadîna e pe punctul de a-şi pierde speranţa zăcînd tale dăruirea femeii ajunge la paroxism lasă-mă să
pe gunoiul aşteptărilor sarbede. Ce folos că în fiu falusul tău! Cititorul crede că în continuare
sfîrşit Stăpînul îşi dă seama de suferinţa ei? Doar femeia vrea să afle ce anume apreciază Stăpînul la
Allah o mai poate ajuta …şi autorul pe care am fi celelalte femei, să cunoască farmecele lor ascunse,
tentaţi să-l acuzăm că torturează sufletul femeii, şi se întristează văzînd că ea e în stare să-şi vîndă
dacă n-am şti că de fapt suferă împreună cu ea. sufletul pentru (chiar şi) acest bărbat, dar poate e
Fiece vers e întîi un oftat al celui ce scrie - şi dacă sacrificiul suprem, căruia cititorul îi acordă o notă
personajul şi-l însuşeşte - şi o face - , atunci de nobleţe, femeia apreciind că lepădarea de
înseamnă că e din sufletul Silbertei, al tuturor spiritual este gestul cel mai înalt pe care-l poate
silbertelor…Marii amanţi sunt obsedaţi - scrie Al. face. Cititorul se bucură nu pentru că în sfîrşit
Paleologu – de întrebarea fără răspuns : comment Stăpînul o invită pe cadînă să-l urmeze, ci pentru
peut-on être femme?... Lucrurile se precipită în că o invită spre a-i cunoaşte viaţa interioară, semn
sufletul femeii gata să-şi curme viaţa, iar amintirea că-i apreciază spiritualitatea. Destăinuirea e
ei o va răzbuna cuţit de aur! Zisele femeii vădesc o dureroasă pentru oricine şi poate de aceea
îndemînare poetică de invidiat în spunerea şi Stăpînul amînă întîlnirea cu Silberta. Sugestiv e
nespunerea lucrurilor şi a întîmplărilor în care ele- prezentat chipul Stăpînului aşa cum el se crede
şi află rostul. Nici nu se putea fără măiestrie în perceput de femeia pe care o numeşte far al
ruga pentru măcar a mia şi una noapte! Oare eşuărilor mele oarbe. Cititorul e mereu atent
Silberta s’avilit-elle autant, sau e doar dorinţa, pentru că el crede pînă la sfîrşit că nu s-a lăsat
acea dorinţă pe care bărbaţii doar o purtat prin meandrele unei simple poveşti de
bănuiesc/ghicesc? Cititorul nu poate renunţa la alcov, de pofte, de viscere…şi e mulţumit de
opinie/atitudine - el trebuie să treacă alături de cuvîntul spirit hrănit de lucrarea cadînei. Stăpînul
unul dintre protagonişti : blestemă împreună cu are în sfîrşit viziunea lumii reale despărţind iubirea
femeia şi se revoltă cînd o vede umilindu-se. de luxură, cînd el era un simplu mecanism de
Stăpînul va plăti, va plăti îi dă speranţa că produs plăcere. Urările sunt blestem sau expresie a
Silberta nu abandonează lupta, căci e o luptă, iubirii pentru sclava vieţii mele ? Mult subliniatul
veşnica luptă între sexe, între orgolii. Pentru că sufletul şi sexul era o constatare aşteptată, pregătită
femeia nu e obsedată de sex, ea fiind mai presus, pe care i-a dezvăluit-o cadîna cititorului. Aşadar
nu se vindecă/salvează prin carnal, ci prin muzică. lupta femeii a fost menită doar pentru a-l ajuta pe
Cobra stăpînului, dimpotrivă, se va ascunde. Stăpîn să vadă această deosebire înainte de
Fantoma dorinţei, a voinţei şi a consecvenţei venirea morţii ? Stăpînul moare cu adevărat sau
bîntuie haremul vrînd să fie omniprezentă, să nu moare ca obiect( sexual)? Acum trăieşte o nouă
rateze furtuna(…) cînd muşchii de oţel devin viaţă numită dragoste. Indiferent de jocuri / jocuri
izvoare. Fastul haremului, viaţa pietrei, bunătatea perverse, Stăpînul devine sclav şi se destăinuie iar,
mării descrise cu o paletă artistă te fac adesea să cu frică şi cu spaima celui ameninţat să rămînă
uiţi de frămîntarea cadînei care afectează întreaga singur! Stăpîn peste ce, dacă nu peste iubire? dar
natură ca o dezintegrare a răului; prin durere vine cine poate stăpîni iubirea, a sa ori a altuia?
eliberarea! O altă soluţie ar fi uitarea, dacă aceasta Stăpînul el singur ştiind ce ascunde masca, o
s-ar face tăind fîşii din imaginea bărbatului dorit, dăruieşte pe Silberta fiului său. În dialogul surzilor
dar e posibil? Cititorul ar fi vrut să nu afle cei doi vorbesc despre jocul lor de-a viaţa. Jocul s-
mărturisirea aceasta: trăiesc sub imperiul cărnii şi a încheiat, scena nu mai beneficiază de lumini
se-ntreabă dacă pînă acum s-a-nşelat şi e colorate, doar lumina albă, dureros de albă
dezamăgit, dar mai încolo femeia spune îl iubesc descoperă sufletul zgribulit de întuneric al
şi prin asta se înalţă din nou. Fiecare act sexual e o Vizirului. Se va sinucide la noapte ?
sinucidere? Sinuciderile imperfecte ale De-o vîrstă cu poetul, cititorul se bucură că s-a
Stăpînului…Ce-i pregăteşte cadîna acestuia după scris şi pentru el o carte. L-a redescoperit pe autor
ploaia cea curăţitoare a mîrşavelor împreunări? şi crede că se aseamănă: între ei, cu personajele
Visurile / imaginaţia erotică a femeii anticipează cărţii, cu fiecare dintre acestea. Hypocrite lecteur
marea lor întîlnire. Femeia trăieşte deja noaptea , - mon semblable,- mon frère!...
mult rîvnită. Cititorul îşi păstrează convingerea că
raţiunea n-o părăseşte pe Silberta care în ciuda IULIAN DĂMĂCUŞ
tenacităţii cu care-şi urmăreşte scopul (Femeile au
o vocaţie a pragmaticului investită cu o imanentă
şi elementară graţie observă Al. Paleologu în

16
Filtre fusese stăpână. „În relaţia mea cu publicul-
mărturiseşte Dan Puric- eu sunt iepurele. Îl
dezvrăjesc, îi redau memoria, îi arăt de unde vine
şi încotro se duce. Şi succesul meu cred că
MOTTO:” Nu vă doresc să citiţi cartea, doresc să
înseamnă că publicul îsi redescoperă dragostea
o deschideţi, pentru că veţi întâlni acel eu care vă va
face să ieşiţi la suprafaţă. Îndrăzniţi să fiţi ceea ce
pentru Cel care ne-a zidit.”
sunteţi!” ( Dan Puric) Cum se numeşte cel care „dezvrăjeşte” şi face
recurs la memorie? Un „trezitor” de conştiinţe şi
Într-o lume aflată în derivă morală, existenţa de suflete, un om carismatic al cărui cuvânt
reperelor umane devine crucială pentru individ: luminează gândul, căci „A mărturisi este darul pe
Dan Puric este o persoană respectată deopotrivă care mi-l face Hristos”, spune Dan Puric.
de tineri şi maturi, pentru curajul său de a nu Descoperiţi forţa extraordinară a cuvântului
purta mască şi de a- şi mărturisi credinţa. „Eu lămurit de puterea credinţei în capitolele „Mătur
mi- am înţeles menirea astfel: să mătur poteca poteca spre Biserică”, „Dragostea mai presus de
spre Biserică. Încerc să- l sensibilizez pe omul artă”, „Zodia supravieţuirii”, „Cele trei priviri”,
modern, prin artă, faţă de cuvântul fragmente ale unei cărţi de excepţie a zilelor
Mântuitorului”, mărturiseşte Dan Puric într-un noastre!
interviu realizat de Claudiu Târziu, publicat în MARIANA CHEŢAN
revista Formula As.
Dar cine este Dan Puric? Personalitate
complexă a culturii româneşti, actor, dansator,
scenograf, regizor, mim şi scriitor, dar, probabil, Jurnalistul Menuţ Maximinian este unul
mai presus de toate, o conştiinţă trează a vremii. dintre cei mai prolifici scriitori tineri, cu
Conoscut mai bine publicului larg prin activităţi diverse şi care, aparent, nu au afinităţi
spectacolele sale, Dan Puric creează prin între ele. Cultura scrisă, etonografia şi folclorul,
intermediul lor, povestiri fascinante, în care activităţi de voluntariat în sfera dreptului omului
propune comunicarea fără cuvinte: limbajul şi realizator de televiziune, Menuţ a reuşit ca
trupului ţine loc de limbaj verbal şi spectatorului într-un timp record să întrunească sufragiile
îi este solicitată din plin imaginaţia şi inteligenţa cititorilor, să câştige respectul şi simpatia
pentru a lua parte la acest „dialog” imaginar. publicului de toate vârstele şi din toate
Cartea „Cine suntem” ( ed. Platytera, 2008) categoriile sociale.
cuprinde comunicări, conferinţe, predici şi A păşit cu dreptul în lumea cărţilor, cu un
interviuri acordate de autor unor jurnalişti volum care întrunea în paginile sale o serie de
precum Claudiu Târziu, Robert Turcescu, Alice interviuri interesante, inedite şi spumose ca
Năstase, Bogdan Gamaleţ. stropii de şampanie. Mai apoi, ne-a surprins
Volumul cuprinde teme de mare actualitate frumos cu pagini dense de monografie locală, cu
cum sunt naţiunea, neamul românesc, regimul referinţă directă la Diug, satul de care încă se
comunist de exterminare şi tăria credinţei simte legat prin rădăcini şi bucuriile pe care i le
creştine, pierderea identităţii ca efect al rezervă acel colţ de paradis terestru situat pe
globalizării formale şi modalităţile de regenerare Valea Ilişuei. O carte cu conotaţii sociale clare
a demnităţii naţionale. dar care, scrisă cu talent, a devenit literatură
Conştiinţă înaltă a vremii noastre, care crede în bună, a fost inspirată de copiii dintr-un orfelinat
puterea spiritualităţii româneşti şi care a văzut al României actuale.
toată lumea, Dan Puric vorbeşte despre valorile Mai recent, în 2008, la Editura Karuna din
naţionale care nu trebuie neglijate: „Este nevoie să Bistriţa, Menuţ Maximinian îşi publică volumul
privim detaşat integrarea: ei ne civilizează, noi îi Pe aripile cerului. De fapt, un jurnal de
spiritualizăm; ei ne aduc administraţie observaţii fine şi expuneri de stări şi sentimente,
performantă, dar, sufleteşte, le putem dărui noi el ,,fotografiază,, o lume pe cale de dispariţie şi
mai mult.” care, ca o fata morgana, se află la limita dintre
O paralelă cu largi conotaţii pe care autorul o ficţiune şi realitate. Pornind de la lumea
aminteşte în cartea sa este cea din basmul imaginară, care… încape într-o coajă de nucă,
„Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, cu aplecări clare spre arhaic şi cutumele unei
când eroului, ajuns pe tărâmul de dincolo, i se cere civilizaţii de tip rural, şi unde Menuţ face o
să nu meargă niciodată pe o anumită câmpie. Şi figură de artist al cuvântului,- filmul cărţii se
totuşi, el ajunge în locul interzis urmărind un derulează în secvenţe independente una de alta,
iepure şi dintr-o dată îşi aminteşte cine este şi i se în fragmante de imagini şi acţiuni umane care, la
face dor de părinţi, căci până atunci uitarea îi prima citire, nu par a avea legătură una cu alta.

17
Lumea decupată de Maximinian Menuţ şi prinsă că facem cu toţii parte din peisasjul pe care ni-l
( romantic) de Aripa cerului, este o lume din înfăţişează cu dragoste dar mai ales cu
,,bucăţi,, care aşezate sun lupă, ca într-un joc de amărăciunea copilului care realizează nebunia
puzzle ne arată dimensiunea unui spaţiu populat adulţilor şi conştinetizează că, el singur nu are
cu eroi, eroi adevăraţi de literatură , care trăiesc putere să schimbe lumea în bine.
în noi şi lângă noi. Una peste alta, cartea este încă o cărămidă
Inspirat din mediul care îl înconjoară, solidă în construcţia literară pe care Menuţ
Menuţ foloseşte personaje anonime, dar uşor de Maximinian o realizează din mers cu harnicie,
recunoscut în realitate,- pentru a ilustra stările de talent şi bucuria creaţiei.
tensiune teribilă, cum ar fi în Super Preş, pagini MELANIA CUC
în care umorul inundă amărăciunea şi autorul nu
trece cu vederea teatrul ieftin dat de cei
atotputernici.
În ,,Graniţă şi pită ,, tristeţea autorului se
resimte cu acuitate teribilă, derizoriul şi infinitul
spaţiului din care ţăranul îşi ia lumea în cap,
pleacă în lume după o ,,pită,, mai albă se
Dan Sociu e un mare poet. Cîntecele sale
confundă până la lacrimă. Casele noi şi
excesive spun asta. Dar, citind cartea sa de
sfindătoare prin opulenţă, dar în care nu
locuieşte nimeni, sărbătorile de iarnă care trec proză, romanul Urbancolia, m-am trezit în faţa
fără a fi împodobite cu veselia tinerilor,- tineri aceluiaşi scriitor pe care genul literar stă, in
ce muncesc în străinătate,- toate aceste detalii opinia mea, mai prost decât prima haină, deşi
fac o adevărată pagină de istorie actuală, o finţurile de prozator ale sale sunt de nediscutat.
E un roman aproape tipic american, adaptat, ca
frescă de deznădejde în cronica localităţilor
democratia, la noi, un roman teatral, interesant,
noastre rurale, de care Menuţ Maximinian se
simte legat cu nojiţele responsabilităţii sale de asemanator cu o carte a unui frustra(n)t, Ionuţ
intelectual care vede lumea prin propriile sale Chiva, 69, dar, evident incomparabilă cu acest
percepte. glosar de sexualitate, excretii si masturbari.
Cartea lui Sociu e teatrală, cu o frazare
Satul care se stinge! Aceasta este imaginea
interesantă, lapidară si aerisit. Eu, desi are 200
care transpare mereu, chiar şi acolo unde
autorul, voit sau nu, încearcă să salveze de pagini, am citit-o într-o oră si jumătate. M-a
aperenţele, descriind cu lux de amănunte fascinat deşi e plină de chestiuni pornografice şi
pitoreşti locurile şi oamenii pe care îi cunoaşte de dejecţii si eu nu mă simt un adept al acestui
aşa cum se cunoaşte pe sine. fel de a scrie. Cartea m-a captat deşi nu e stilul
meu, desi nu imi plac modele literare în care
În ,,Pană de păun ,, autorul face
Dan Sociu se încadrează, vorbind la nivel
interferenţă între o lume a zeilor din Olimp şi
lumea satului transilvan, locul unde Baba Ioana general, căci, dacă vorbim la nivel de detalii şi
îşi începe vraja odată cu răsăritul soarelui. de nuanţe s-ar putea sa îmi placă sau macar sa
Fantasticul şi realul, miticul transpuns într-un îmi dea de gândit. Un fel de jurnal frustrat,
cartea, autobiografica întocmai, nu spune lucruri
topos fecund şi născător de legende, iată spaţiul
noi deloc, ci dă frisoane. Mă tem de unii autori
prin care Menuţ Maximinian se învârte ca un
fecior la jocul de duminică. Mai puţin sigur pe el valorosi, cum este Dan Sociu, să nu aibă soarta
mi s-a părut a fi în fragmentele în care defineşte unor cărţi de val tocmai fiindcă au mers cu valul,
cu uneltele scrisului, spaţiul urban,- barurile de să nu fie niste Bijuterii de familie de Petru
Dumitriu ale perioadei nu pro ruse, ci pro
noapte, întâlnirile cu scritorii care-s hotărâţi să
americane. Sa nu uităm că roata literaturii se
facă o carieră indiferent de preţul plătit.
învârteşte concomitent cu roata istoriei. Şi să
Pilduitoare în substrat dar efervescente şi
plăcut a fi lecturate, povestirile din volumul ,,Pe avem în vedere asta. Aşadar îl preferam pe Dan
aripa cerului,, sunt mostre de talent nativ ale Sociu ca poet, dar îl descopăr şi ca prozator, nu
unui jurnalist care vede totul, notează ce-i place mai bun, ci mai comun prin temele alese,
frustrante si frustrate, cum sunt şi în Orbitor de
şi mai ales ce nu-i place în ceea ce-l înconjoară,
M. Cărtărescu întrucâtva, perioada comunistă
apoi, retras în liniştea unei dupăamiezi de
duminică , îşi construieşte cartea ca pe o oglindă etc., lucruri spuse si răspuse. El, in toată tragedia
în care aripa cerului se vede răsturnată. lui schimbă topica glumei şi asta îl face potabil.
Menuţ Maximinian construieşte o lume Asta potenţează bancul, sa spun aşa. îl vad mai
original, indubitabil, în poezie pentru ca Dan
din lumini şi umbre, o lume în care , dacă am fi
Sociu e un poet valoros, printre cei mai buni, nu
un pic mai atenţi cu noi înşine, am putea observa
cel mai bun, dar intre primii doi, trei, poate.

18
Poetul Dan Sociu se află la al doilea roman al
său, Nevoi Speciale, Polirom 2009. Dacă ştim
despre botoşăneanul nostru că este un veritabil
poet, acum nu constatăm, pentru că acest lucru îl
constatasem de la prima proză a sa, certificăm că
el este şi un foarte talentat prozator. Totuşi, nu la
fel de sclipitor precum poetul!
Nevoi speciale este o proză mult mai bine
condusă decât precedenta, Urbancolia, mai puţin
dură în limbaj, în aparenţă, dar mai contondentă
în subtext. Poate fi chiar o armă albă pentru cei
mai slabi de înger. Romanul reduce excesul de
vulgaritate şi sporeşte dinamica tragică a
poeţilor de la Akademie Solitude. O fi roman
realist întrutotul, deoarece ştim câte ceva despre
Personajele secundare sunt prea sumar descrise
biografism-biograficul lui Dan Sociu, sau n-o fi?
şi evidenţiate, autorul parcurgând la tehnica
Nu cred că este important mai mult decât până la
minimalizării, a golirii de conţinut, cu toate că e
rama prozei, care se citeşte foarte uşor şi ne
vorba de artişti, descriindu-i prin obiecte(lucruri)
scoate din convenţii şi din schematisme pe când
pe care le au, prin inanimate. Ori, când descrii
în Urbancolia, poetul părea să facă un al nu ştiu
un om prin inanimate asta e o denotaţie, o
câtelea remake al generaţiei sale, mai puţin
direcţie pură, o intenţionalitate certificată.
original.
Fluxul e foarte important la Dan Sociu care scrie
Se simte experienţa precedentei cărţi, iar
liniar dar nu scrie plat, ci drept, veridic, nu e
prezenta e pur şi simplu frumoasă, dar, asemeni
deloc fantast, ştie perfect frazeologia să o
unei muzici impresioniste, fără finalitate. Sau
subsumeze intenţiei şi să sconteze nu reacţii ci
finalitatea este chiar ea însăşi. La început ne-a
acele tonuri din cititor care îi pornesc orchestra
părut schiţată şi neadâncită, cu relaţii prozastice
internă. Acest lucru ar trebui să fie un
seci, de tipul: I-am zis şi mi-a zis, şi i-am
compliment, el provoacă scântei prevăzând tot
adăugat, apoi el mi-a adăugat...dar profunzimea
sensul care nu e atât enigmatic pe cât e trist. E
ei nu stă în dialoguri, ci în poetica şi metapoetica
sfâşietor de trist, dar greu comparabil cu proza
ei, în comparaţii, în esenţe, în observaţia unui
altui prozator de pe la noi.
om ce pare lehamisit şi ca eul liric din Poema
Dan Sociu a deprins să scrie realitatea de lângă
finală a lui Bacovia, dar care şi-a păstrat
el, locuri unde fantezia încape doar ca didascalie
abilitatea aproape jurnalistică a unui om
sau ca metaforă încununatoare, lucruri care fac
supradimensionat prin minimalizare.
textul viu, care îl mişcă, în rest jonglează şi pune
Dacă Diriga e un fel de Viviana a copilăriei, cu
la fereastră legături de nervi, cum ar pune de
acest roman constatăm că nici Dan nu mai e
usturoi, să se păzească de platitudine. Degeaba,
Duţu şi că această colonie de artişti, acest
ea nu există, ce poate periclita proza lui e
muşuroi e un minunat pretext de a lucra nu cu o
învârtirea pe loc drept, dar şi acesteia îi putem
tristeţe, cu o bizarerie, ci cu o orchestră de
găsi o scuză, faptul că personajul se ascunde în
tristeţi, cu o polifonie de autodezastre şi
spatele unor iluzii, chiar în spatele unor fetişuri
autoratări ambalate să nu pară, un Bacovia
ca să îşi justifice nişte nevoi speciale.
pluriform şi mai sociabil. Dan Sociu, deşi,
Până una-alta, cartea lui Dan Sociu e un tonic
evident, nu se exclude prin scrisul său generaţiei
pentru un gust de toamnă sau, ca să îl
sale, are o originalitate a prozei lui, dar şi
parafrazez, e un joint făcut poştă din suflet în
aceasta se datorează poetului. E foarte controlat,
suflet. Mult mai mult suflet decât fum.
milimetric, ştie să taie şi nimic poetic la el în
proză nu sună banal, şters, vetust sau drăgălaş. DARIE DUCAN
Ar fi şi greu la "poetul ploşniţelor" cum îl numea
cineva.

19
a venit Împăratul! – e atâta
PAŞTE proaspătă – neîntinată bunătate – cerească
rare păsări sfinte – poate îngeri blândeţe – în
zboară peste vişinii în floare stăpânirea lui absolută – încât
e atâta alb – încât te doare: până şi ziarele s-au oprit din
de atâta sărbătoare – sângeri... scârţâitul lor slugarnic – despre
democraţie...
Hristul – în lumină de petale
împărat stăpân peste grădină până şi ziua a uitat să mai fie şi
se arată spre iertare – şi suspină noapte...
când vreun suflet îi alunecă din poale
a venit Împăratul! – cu
aleluia – susură copacii atâta linişte albă a umplut
aleluia – scânteiază cerul grădina şi ochii – încât nimeni
nu ucideţi – nu ucideţi mielul nu mai simte nevoia să mai
să nu stingeţi în grădină macii privească la televizor:

Golgota a fost – acum e linul Împăratul – hlamida lui


a-nflorit văzduhul – alb şi moale florile de vişin – mai mult decât oricare
(Moartea s-a făcut frumoasă cale...) – soare : ele revărsând
şi-a închis prin Sine-n lume chinul bine

se îngroapă – sub pleoapa uitării – în flori albe


de
vişin – Mocirla – hlamida
lui de iubire – atotiertătoare – în albeaţa
caldă – a petalelor ei – curmă – încă
de pe buze – încă din
beciul minţii – orice început de
zvâcnet al cozii de drac: bârfă – cârtire şi
zvon...

a venit Împăratul!
iată singura – eterna – beată
cât şi clipa goetheană de
fericire – REALITATE

de acum – până-n vecie


nimeni nu va mai avea dreptul de a fi
toropit: Cristalul
cu toată asprimea lui
rece – trezitoare de
aştri în sânge – fulgerătoare de monştri în
vise – a învins
VIŞINI ÎN FLOARE menuetul de îngeri este ritmul – de-acum – al
aortei – al
a venit Împăratul! – nimeni
auricolelor şi
n-a auzit huruitul roţilor
ventricolelor noastre
caleştii Maiestăţii Sale – dar
Maiestatea Sa este
a venit Împăratul!
aici! – hlamida albă
dacă nu vă puteţi bucura – măcar
a acoperit pământul – ca pe un
priviţi – şi
nou – izbăvitor văzduh – cu blândul –
smeriţi-vă trufiile sufletului – în
atotcuprinzătorul
liniştea cea vie – foşnitoarea maree de alb - a
totalitarism - al
Sărbătorii
Înţelegerii
ADRIAN BOTEZ

20
urechea lui era
o maşină de tocat cuvinte
spumă albă ca mana
ieşea din ele
în capul lui se făceau floricele
care-i ieşeau pe gură
de pe câmpii
aceia eul meu ca un ou
pe care şi-i iau lepădat de sine
poeţii vara ca să fiu ecou
înapoi. păsărilor ce vin pe deasupra
din gura Domnului

lepădat de sine
eu într-un Sine mai mare:
lepădat de mine cascadă
devenim doi vuietul ei rugăciune asurzitoare
eu-însumi şi eu-lepădatul, aburii ei ploaie pulbere
eu-însumi sunt ăsta: punctul de curcubeie
ce se rostogoleşte din idealul izvorârii, al
curgerii, al înrâuririi ou în Ou
cu eu-lepădatul e mai greu de înţeles poposit în oh
pentru că eu fără de eu-însumi
devin lume, devin cosmos, devin Dumnezeu eul meu ca un ou
cum poţi să înţelegi că punctul poate lepădat de sine
cuprindeTotul ? avort temporar
cum să înţelegi că micul cuprinde Marele? pe ceairul raiului

faţă în faţă cu eul-lepădat eul meu ca un ou


te cuprinde copleşirea lepădat de sine
îngenunchezi, pleci capul; pe ceairul raiului,
eul meu lepădat e acelaşi cu eul lui lepădat, înroşit de ruşine;
acelaşi sub privirea fără de capăt
cu eul ei lepădat, cu eul lor sub privirea s-fântână
a Păstorului
acelaşi
noi
eul meu ca un ou
tragem după noi absolutul, acelaşi
înroşit de ruşine
ne ţinem la spate idealul
şi muncit, chinuit, scris, împistrit
fără s-o ştim
pe dinăuntru
în loc in-vers
să strângem toate lepădatele-euri
nu lăsa Doamne gălbenuşul meu
ca nişte bucăţi ale aceleaşi frânghii
să se treacă
aceluiaşi cordon
fă-L de lumină ca soarele
ombilical
cel cu aripi tăiate-mprejur
al luminii Pasărea-cerc.
pururea fiitoare
21
ARGUMENT (Je glissais dans l’énorme iris
des nuits migrantes sous les
Sunt confrerii paupières)
bizare ORB Je commence saisir
ierarhii que la mort est la vie
Neanturi spornice urzind Orb Ma main droite s’enferme
hilar alergând dans le livre
alergând Et je suis toute entière ici
Un demonism scabros le- alergând mon sourire est tout entier
animă sfâşiind valuri de întuneric
Exhibă sex impur tipărind văzduhul Rien ne me sépare de ma
delirul rece cu cioturile mort
inimi chircite însângerate
suflete betege ale sufletului
SAREA
E şoul -şourilor
(Se-nţelege AVEUGLE Ci eu coboram sfâşiată de
la circul vorbelor lumina lunii
paiaţa-i rege) Aveugle Ci eu mă târam în cioturi de
Aplauze tac courrant aripe
Petarde inutile courrant Ci eu orbeam şi muţeam
Strănută-n urmă viespi courrant şi disperam
de fum déchirant les flots des urcând ademenită de muzici
ténèbres cu pulbere în gene
Şi
imprimant les airs cu surâsul pietrificat
Punct
avec les tronçons Ci eu eram acolo
PANOPTICUM
sanglants şi voi ştiaţi
de l’âme
ARGUMENT Ci eu eram sarea
Pe - masa –ospeţelor-voastre
Il y a des confréries bizarres SURÂSUL
des hierarchies
Néants féconds Nesăbuit mi te căutam şi-n LE SEL
ourdissannt hilairement somn
Erai departe - îmi erai Mais
Un démonisme scabreux les aproape je descendais
anime (Alunecam în irisul enorm al brisée par la lumière de la
Exibent sex impur nopţilor lune
le délire froid migrând sub pleoape) Mais je trâinais
cœurs rabougris E moartea viaţă - încep să les ailes cassées
âmes souffrantes înţeleg Mais je devenais aveugle
C’est le show - des shows Mâna mea dreaptă se et je devenais muet
închide-n carte et je déséspérais
(ça s’entend Şi-s toată-aici séduite par les musiques
au cirque des mots surâsul mi-e întreg la poussière en cils
ç’est le paillasse le roi) le sourire pétrifié
Applaudissments se taisent De moartea mea nimc nu mă Mais j’étais là
Pétards inutiles desparte et vous saviez
éternuent en arrière
guepes de fumée J’étais le sel
LE SOURIRE Sur – la – table – de – vos -
Et festin
Point Absurdement
PANOPTICUM Je te cherchais meme dans le (Din vol.Zodia Lupilor)
(Din vol.ODAIE SUB CER) sommeil
Tu étais loin - pour moi tu SÂNZIANA BATIŞTE
étais près
22
Proza ţinut-o tot aşa, îngrijorându-i pe bătrâni. După
care n-a mai răbdat şi le-a spus, ba le-a arătat şi
banul. De data asta, bâtu cel atoateştiutor n-a
mai fost găsit acasă. Văzuse el bani, dar aşa ceva
nu mai văzuse, darămite să-i cadă şi în mână. Ce
a putut spune a fost că minunăţia nu putea fi
pierdută decât de ţiganii corturari, lăieţii
(fragmente) căldărari care trecuseră cu câteva zile în urmă pe
uliţă, ciorovăindu-se şi chelfăindu-se între ei.
Numai ei puteau avea asemenea bani. Dar mai
... S-a întâmplat însă ceva cu totul şi cu totul întâlneşte-te cu ei! În orice caz, a mai spus bunul
deosebit, ceva pe potriva a ceea ce era aşteptat, după ce şi-a venit bine în fire, pe banul ăsta îţi
dacă nu şi mai şi; ceva care, dacă n-a sugrumat puteai lua gaz şi sare să-ţi fie pe tot anul. Şi cu
măcar pentru un răstimp răsufletul de moarte al patru-cinci cutii de chibrituri te pricopseai, ca să
spaimei, a făcut măcar nişte spărturi , nişte nu mai vorbim şi de lumânări şi de tămâie. Buna
ferestre slute prin care să mai vezi, să mai pipăi - ce i-o fi venit, că parcă uitase de asta, dar uite
şi chiar să mai guşti şi alt că nu uitase - şi-a
fel de ciosvârte de viaţă; amintit că încă de a
ferestre cu atât mai slute, cu doua zi de nuntă
cât la gură aduceau cu o pusese ochii pe un
forfecătură de lumină care bariş negru ca pentru
îţi forfeca şi îţi orbea ochii, femeile măritate, să-l
iar pe măsură ce pătrundeai aibă de duminică şi
în căscătură, te rătăcea în de dus la biserică.
trupul nesfârşit al unei Acum... dacă s-ar
prăpăstii negre; una dintre târgui cu hoţul de
întâmplările acelea care, fie prăvăliaş... Bâtu, că el
sporesc, fie încetinesc şi purta căciulă şi
răresc clătinăturile lumii. pălărie, a pus capăt
Cu vreo două săptămâni vorbăriei spunând ce
în urmă , aflându-se singur mai era de spus.
pe uliţă, copilul îşi găsise <<Copile, ăsta e
ceva de jucat sau, dacă nu norocul tău şi norocul
de jucat, de făcut ceva. Îşi nu trebuie dat din
târşâia picioarele desculţe prin ţărâna caldă mână. Să ai grijă de el ca de ochii din cap, că
fierbinte a uliţei într-un fel de arătură. Dintr-o numai o dată vine. Să ascunzi banul undeva
dată, degetele au dat la iveală un bănuţel de unde nici bună-ta să nu ştie, că ea, o fi ea de-a
culoarea gutuii coapte care, cum a dat cu ochii noastră, dar e parte femeiască şi... Să-l iei cu tine
de soare, cum a început să strălucească, şi numai când ai nevoie de putere. Că îţi dă putere.
strălucea de să-ţi ia ochii. Ce putea fi? Dacă era Când ieşi cu el pe uliţă, să nu-l arăţi nimănui, că
rotund şi semăna cu un ban – mai văzuse bani – oamenii nu mai sunt oameni, nici copiilor să nu
cu toată strălucirea lui nu putea fi decât tot ban. le arăţi, că nici ei nu mai sunt copii. Gândul că îl
A avut putere să se aplece, să-l ia şi s-o tulească ai te întăreşte.>> Bâtu ştia ce spune. Nu numai
spre casă. Nu s-a oprit decât în fundul grădinii putere îţi dădea banul de aur, ci şi curaj, puterea
unde putea cerceta în voie ce strânsese în pumn, curajului.
că îl dureau degetele de atâta strângere. Da, ban Într-o duminică... hei, ce duminică a fost aia!
era, dar ce fel de ban? În faţa strălucirii lui toţi – cu banul în gură – avea el şi un buzunar la
banii ceilalţi s-ar fi ruşinat. După ce s-a săturat flaneraş, dar n-avea încredere în el, tot aşa cum
să-l privească pe amândouă feţele – pe fiecare nu se putea baza nici pe mână că o să stea tot
avea nişte încondeieturi care abia îi pipăiau şi îi timpul făcută pumn, într-o dumincă, tot din vara
mângâiau buricele degetelor – după ce, vorba aceea... Împins de curaj, din uliţă în uliţă, s-a
vine că s-a săturat – de aşa ceva nu te poţi sătura trezit de unul singur chiar în faţa bisericii. Nu
– a ales ca ascunzătoare o scorbură dintr-un prun mai fusese de mult pe aici şi una din cauze era
bătrân. A aşezat bănuţul cu grijă, dar n-a făcut că îi fusese frică să nu-l prindă cumva sfârşitul
nici câţiva paşi şi s-a întors repede să-l mai departe de casă. Copleşit de grija comorii, poate
mângâie şi să-l mai culce o dată. Pe urmă, nu nu s-ar fi gândit tocmai acum la sfârşitul
trecea cât trecea, şi iarăşi la prun. Câteva zile a pământului, dacă nu s-ar fi arătat nişte semne.

23
Din spate, parcă fugind după el şi ajungându-l, o mai apropiaţi? – poate că cineva s-a oprit asupra
gâlceveală, o bolboroseală când răguşită, când a ceea ce era atunci mai de văzut. Doar cineva...
spărtigoasă, o tuse poticnită des, dar nu a lui, ci Pe urmă, prin ochii acestui cineva, ar fi văzut...
a norilor bolovănoşi şi neguroşi care abia îşi Oricum, cu puterile adunate, dar
târau burţile doldora de apă, dacă nu, Doamne, neîndestulătoare pentru a-l ajuta să se mai
fereşte! şi de gheaţă. Şi venea dinspre el un val închine încă o dată şi pentru a-l putea întoarce
de aer rece care îi da fiori. Semn? Venea ploaie cu spatele în mersul spre uşa deschisă de o mână
mare de tot, iar el... singur şi departe de... Dar nu prea judecată, copilul a ieşit împleticindu-se
uite, Casa Domnului e aici, la doi paşi, şi şi, cu siguranţă, furtuna l-a luat în braţe fără să
ocrotire mai bună decât aici... Preotul n-o să-l bage de seamă ce fel de el era cel luat.
dea afară, poate nici n-o să-l vadă ascuns mai Cam la un ceas, un ceas şi ceva, de îndată ce
spre uşă, între femei. Numai de nu l-ar apuca furtuna şi-a făcut mendrele şi a plecat în alte
tusea. Însă trebuia să intre. Afară năvălise iadul părţi, nişte copii ieşiţi să se joace în băltoacele
din toate părţile... rămase pe drum au dat de el. Era căzut în
Slujba se terminase. Bărbaţii, întâi ei, veneau genunchi şi cu fruntea rezimată de ulucile unui
rând pe rând la miruit. Îşi făceau semnul crucii, gard de pe o ulicioară mărginaşă. Mort, viu? Mai
preotul le însemna frunţile cu untdelemn sfinţit, important era să se afle cine e băiatul, al cui e...
se mai răstigneau într-o cruce, după care sărutau Copiii l-au învârtit, l-au răsucit, parcă îl
mâna preotului întinsă cu dosul palmei spre ei şi cunoşteau, parcă nu... Nici înainte nu prea
slobozeau în cutia milei bănuţul pregătit din adusese el a copil – copil, dar acum, alb, alb ,
vreme. Se retrăgeau apoi cu spatele înainte spre cum era, şi cu oscioarele abia adunate sub
ieşirea din biserică şi, singuri sau câte doi, câte flaneraşul încă ud era departe de a arăta ca un
trei, plecau spre casă despovăraţi de multe, copil de om, fie şi unul mort. Noroc că a trecut
călcând uşor şi cu grijă de parcă pământul i-ar fi pe acolo un bărbat care fusese la biserică şi care
simţit şi le-ar fi cerut socoteală de cum calcă. l-a recunoscut. Da, era nepotul sau strănepotul
Aşa făcea şi bunul pe când veneau amândoi de lui Moş Mărin, Moş Mărin şi... atât, omul fără
mână la biserică şi se întorceau tot aşa. Buna, numele de purtare în sat, fără poreclă. Copilul
femeie fiind, venea cam la un pas în urma lor. era căutat de mai mulţi şi, mai ales, de bătrânii
Ba, într-o zi, bunul i-a spus, şi încă pe larg, că lui. Că fusese un copil mai puţin decât oricare
bănuţii adunaţi erau trebuitori la vindecarea altul era adevărat, dar tot atât de adevărat era că
bolnavilor, la întrajutorarea nevoiaşilor... Acum, acum, fie şi mort, era un copil peste oarecare.
în loc să plece, oamenii se trăgeau spre pereţi ca Vestea despre ce făcuse el în biserică se dusese
să facă loc celorlalţi. Cum să iasă în urgia de ca... ce mai încoace şi încolo! Şi, mai important
afară? decât orice, era acum, până când copilul nu se
Dus de val, i-a venit rândul şi copilului să se ducea de tot, dacă nu se şi dusese pe lumea
apropie de iconostasul lângă care împărăţea cealaltă, era să se ştie de unde un asemenea ban
preotul înveşmântat în odăjdii. Sfinţia Sa a la un asemenea copil, de unde avea copilul
trebuit să se aplece ca să-l vadă şi să-l miruiască, bănuţul de aur, de unde îl căpătase sau îl furase
dar altceva, în afară de ce trebuia zis, n-a zis. şi când, cum de nu ştiuse bâtu-său sau bună-sa
Până la un loc, băiatul a făcut ce făcuse şi bâtu- de el şi, dacă, mare minune!, ştiuseră, cum de-l
său. Pe urmă, obişnuit cu asta, şi-a dus mâna la lăsaseră să pună în cutia milei asemenea
gură, dar nu ca să înăbuşe tusea, ci ca să comoară, tocmai ei, cei care n-aveau de nici
sloboadă bănuţul în palmă. De aici, de la unele?...
prinderea gălbiorului între degetul mare şi cel cu În aceeaşi zi, în afară de câţiva bătrâni
care se arată, n-a mai ştiu ce să facă. Dacă ar fi nesperioşi când era vorba de boala asta despre
simţit ce trebuia să simtă în clipele acelea, ar fi care se spunea că se ia ca râia, a venit şi preotul.
simţit că slabele lui puteri se împărţiseră şi Fapta copilului îl mişcase şi pe el. Dacă nu putea
trecuseră jumătate în mâna care ţinea bănuţul şi să-l spovedească, şi ar fi fost bine, să-i dea
jumătate în restul trupului rămas printr-o măcar Sfânta Împărtăşanie. L-a împărtăşit şi, la
fermecătură de-a lui, de-a trupului, în picioare. plecare, în loc de o rugăciune – copilul şi aşa nu
Cu siguranţă că numai după o minte doar a lor avea păcate – a rostit ceva care aducea mai mult
degetele s-au descleştat şi au lăsat banul să cadă a urare. <<Să dormi în pace şi fericire,
în cutia de tinichea. A căzut şi, în aceeaşi clipă fericitule!>> Şi iată şi botezul aducător al
sau jumătate de clipă, spre clinchetul lui s-au cuvântului nume de purtare. Şi ce nume!
repezit fârtaţii vitregi lipsiţi însă de haruri. Poate Fericitul! ...
că cineva – dar de unde să ştii ce-au făcut în
clipele acelea ochii preotului sau ai oamenilor

24
Primăvara este timpul renaşterii proprietarilor de oi şi cantitatea de brînză
naturii şi simbol al tuturor reînnoirilor din primită pe o oaie (între 5kg şi 7,5kg),
viaţa omului şi din societate. În acest respectiv pentru o capră (10-12kg).
anotimp al renaşterii naturii, ca promisiune a Obligaţiile ce se stabileau între
nemuririi şi vieţii paradisiace, se situează proprietarii de oi şi ciobani s-au mai
majoritatea sărbătorilor, atît cele moştenite schimbat în timp, dar, în forma lor generală,
din epoci arhaice, cît şi cele instituite de au rămas aceleaşi. Asocierea proprietarilor
religiile monoteiste naţionale sau universale. de oi pentru realizarea turmelor se face după
La sfîrşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai gradul de rudenie sau după prietenie.
(22 aprilie – 1 mai) apare în calendarul Asociaţilor le revin o serie de obligaţii, cum
popular un scenariu ritual tipic de înnoire a ar fi plata angajaţilor de la stînă, transportul
timpului, a cărui sărbătoare centrală o oilor cînd urcă la munte şi plata eventualelor
reprezintă Sîngeorzul sau Sfîntul Gheorghe. pagube.
În tradiţia populară, Sîngeorzul, În acelaşi timp, şi dintre obligaţiile
deschizătorul anului şi al verii pastorale, ar proprietarilor sînt o serie care au vechi
purta la brîu cheile cerului, cu care tradiţii, cum ar fi asigurarea sării necesare
înfrunzeşte codrul. Sîngeorzul este o pentru oi, construcţia stînei, asigurarea
divinitate a vegetaţiei, protector al cailor, medicamentelor pentru prevenirea bolilor,
vitelor cu lapte şi holdelor semănate, taxa anuală pentru păşune şi corvoada – 5
identificat cu un zeu autohton – Cavalerul zile de muncă la curăţatul păşunii, pentru un
Trac – peste care biserica creştină a animal. În cazul în care păşunea ce aparţinea
suprapus pe Sfîntul Mare Mucenic satului nu era suficientă pentru toate turmele
Gheorghe, la 23 aprilie. Această dată este de oi, proprietarii de oi din satul respectiv
termenul limită de scos oile pe păşunile recurgeau în fiecare an la închirieri de
comunale şi de a le pregăti pentru plecarea păşuni montane pe o durată stabilită prin
pe păşunile de la munte. contract.
Acum se constituie turmele, se face În decursul anilor, am urmărit şi
prima mulsoare, sfinţirea turmei şi a filmat obiceiul primei mulsori, sfeştania
ciobanilor, urmate de o frumoasă petrecere, oilor, urcatul şi coborîtul oilor de la munte,
pentru ca apoi oile să urce la munte, pentru în localităţile Hodac (2001), Răstoliţa
vărat în Călimani. (2005), Pietriş Vale (2006), Idicel Pădure
Odinioară, se măsura şi se cresta pe (2004, 2007), reuşind să surprind elementele
răbojul de lemn laptele de la oile fiecărui de păstorit tradiţional păstrate pînă în
proprietar, după această cantitate de lapte prezent.
măsurată calculîndu-se cantitatea de brînză Am cunoscut de fiecare dată şefi de
cuvenită fiecărui proprietar, pînă la stînă şi ciobani minunaţi şi am înţeles că
spargerea turmei. Pentru fiecare litru de ciobanii sînt oameni umblaţi, ştiu multe deşi
lapte muls, fiecare proprietar de oi primea n-au multă carte, îşi îndrăgesc oile, cunosc
„un lapte”, adică o mulsoare de la întreaga foarte bine bolile şi semnele de boală la oi,
turmă. Astăzi, „măsura laptelui” este doar o sînt glumeţi şi ştiu bine a doini din fluier. Ei
reînnoire a înţelegerii dintre ciobani şi sînt cei care stau parcă de strajă munţilor...
proprietarii de oi, făcută în luna martie şi Aici zilele nu au număr, iar Dumnezeu e mai
care reaminteşte obligaţiile ciobanilor şi ale aproape de ei. Ştiu că Soarele răsare iar
25
animalele trebuie îngrijite, hrănite şi mulse. oilor, se pun, la strungă şi la stînă, ramuri
Zilele petrecute la stînă, cu prilejul primei verzi, „ca să nu fure strigoii laptele”. Oile
mulsori, a sfinţirii turmei şi a ciobanilor, au trebuie să treacă, la intrarea în strungă, peste
fost neaşteptat de frumoase, cu satele rămase un lanţ şi bota ciobanului, „ca să nu se
la poalele platoului şi oameni îmbrăcaţi în despartă oile-n păşune, aşa cum nu se
costume populare, ce urcau fericiţi la despart zalele lanţului”.
sărbătoare. Acum, cînd pădurile sînt grele de
frunze, vine şi ziua în care ciobanii îşi
pregătesc turmele ca să urce la munte şi să
facă măsura şi sfeştania oilor. În preajma
amiezii, după ce veneau oile de la păşune,
am participat şi noi la munca ce o fac
ciobanii la stînă: datul în strungă, mulsul
oilor, făcutul caşului (de la turnatul laptelui
în ciubăr, pusul cheagului, frămîntatul,
aşezatul în crintă şi apoi pe comarnic, la
uscat), fiertul zărului şi făcutul urdei şi al
balmoşului.
Sfinţirea oilor – părintele paroh Micu –
Idicel Pădure

Mulsul oilor la stîna lui Mihai şi Valer Ilea


– Idicel Pădure (2007)

Făcutul caşului şi a tocanei la ceaun –


Pietriş Vale
Rugăciunea preotului, cîntecele şi
pricesnele interpretate de rapsozii populari
Mărioara Popovici, Rafila Moldovan, Mihai
Moldovan (fluier), Ion Bîndilă Mărceanu
(taragot), Moldovan Ioan „al Şarpelui”
(fluier şi acordeon), ne-au atins inimile,
făcîndu-ne fericiţi; ne-am simţit, cîteva
momente, cei mai norocoşi oameni.
După aceste momente deosebite a
Adusul laptelui la stîna lui Ioan Rînja urmat petrecerea, mai întîi masa, femeile au
(podireul Benedet – Răstoliţa 2005) scos din coşurile acoperite cu ştergare şi
merindări înflorate mîncarea adusă de acasă
A urmat apoi „sfeştania”,
– cozonac, prăjituri, băutură, iar ciobanii au
rugăciunea pentru sfinţirea ciobanilor, a
oferit darul lor, produse de la stînă: caşul
oilor şi a stînii, făcută de preotul paroh al
dulce, urda, jîntiţa, boţul cu brînză, friptura
localităţii: „se stropesc oile cu agheasmă, ca
şi tocana de miel. Toată lumea se ospăta şi
să lege gura lupilor şi gura oamenilor răi, că
petrecea; au început apoi din nou să cînte şi
tare răi mai îs oamenii”. Înainte de sfinţirea
26
să joace după melodii păstoreşti – Bota,
Jocul Păcurarilor şi Învîrtita. Timpul a trecut uimitor de repede de
fiecare dată. Se însera parcă mai repede
decît de obicei, trebuia să mulţumim
gazdelor şi să încheiem această călătorie
incitantă în peisaje de vis, coborînd în sate.
A doua zi, de dimineaţă, urma urcatul la
munte, turmele se puneau în mişcare, iar
ciobanii, cu pălăriile pe cap, cu bote groase
de lemn în mîini, îşi urmau oile pînă la locul
de vărat – pe podiree.
Tradiţiile şi obiceiurile din Valea
Superioară a Mureşului rămîn documente
grăitoare privind istoria şi cultura acestor
locuri, momente de mare valoare, ce nu
Masa la stîna lui Valer – Pietriş Vale (2006) dispar, se modifică doar. Aici locul şi-a pus
amprenta asupra oamenilor şi ocupaţiilor
lor. Din vechime, aceşti oameni aprigi, ce nu
se grăbesc să-şi arate inima ori încrederea,
dar ospitalieri şi harnici, au cultivat pămîntul
pe care trăiesc, au crescut animale şi au
exploatat aurul verde al pădurii. Au ştiut să-
şi facă viaţa frumoasă, chiar dacă de multe
ori istoria le-a fost ostilă. Au creat valori
spirituale, dar, mai ales, şi-au păstrat
tradiţiile legate de păstorit.
CERCET. ŞT. MARIA BORZAN

Jocul la stîna lui Mihai Ilea - Idicel Pădure

Doamna Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, şi Ilie Luceac, prof. univ. dr.
din oraşul Cernăuţi, au reuşit să editeze la Institutul Cultural Român din Bucureşti, un album aniversar al
oraşului Cernăuţi, cu prilejul împlinirii a şase veacuri de la prima atestare documentară în privilegiul din
ziua de 8 octombrie 1408, emis în Suceava, pe care îl acorda domnitorul Alexandru cel Bun negustorilor
din Liov pentru a-şi vinde mărfurile şi a plăti vamă în diferite tîrguri din Moldova: „Iar caii din ţara
noastră, ce-s de cîte trei grivne, slobozi le sunt şi caii ungureşti slobozi le sunt, numai în care tîrg îi vor
cumpăra, acolo vor da de fiecare cal cîte patru groşi, iar la descălecare, în Suceava, de fiecare cal cîte
şese groşi, iar la Sireti de fiecare cal cîte doi groşi, şi în Cernăuţi cîte doi groşi.”
Documentul, scris în limba slavonă, cu caractere semiunciale, litere mici, fără spaţiu între cuvinte,
pergament, avînd pecetea Moldovei, a fost descoperit în arhiva din Lemberg (Liov) şi tipărit în colecţia
Acty zapad. Ross, I, 1846, nr. 21, reprodus de Emil Kalužniacki, în Documenta mołdawskie i multańskie
z archiwum miasta Lwowa, 1878, nr. 2, după care a făcut o copie istoricul român Ion Bogdan, dăruită
apoi Academiei Române, ms.126. A. D. Xenopol îl reproduce în Istoria Românilor, vol. III, p. 209; D.
Onciul îl ia în seamă în cartea Istoria României, 1914, p. 42; Nicolae Iorga îl cuprinde în Istoria
comerţului românesc, vol. I, p. 88-89, iar I. Nistor îl foloseşte în volumul Handel und Wandel, p. 7. Din
păcate, documentul nu a fost reprodus şi în acest album aniversar.
Amănunt care nu ştirbeşte cu nimic atestarea tîrgului Cernăuţi, pe unde musai că negustorii plăteau o
vamă încă din vremea lui Petru I Muşat, dacă nu şi mai degrabă. Nimerit ar fi fost ca asemenea album
festiv să se deschidă chiar cu facsimila documentului emis de cancelaria domnească din Cetatea Sucevei
şi mai cu seamă fotografia peceţii ce atîrna de privilegiul negustorilor lioveni, cu atît mai mult cu cît
astăzi documentul se păstrează în Muzeul de Stat de Istorie din Moscova.
27
Comentariul celor doi autori, Oraşul Cernăuţi la 600 de ani, este tradus în limba engleză de Samuel
Onn, în limba ucraineană de Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac, iar în limba germană de Marian Koch,
fapt ce înlesneşte o lectură multilingvă a unui act cultural deosebit de important, întrucît la recensămîntul
din 5 decembrie 2001, oraşul Cernăuţi avea 236.691 locuitori, din care 189.021 erau ucraineni, 26.733 –
ruşi, 14.384 – români (10.553) şi moldoveni (3.829), iar 6.555 de alte naţionalităţi. Introducerea lămureşte
cititorul că oraşul Cernăuţi, cu teritoriul înconjurător, făcea parte din „terra moldaviensis” de la
descălecarea maramureşenilor pînă la acapararea austriacă (1359-1774), ţinutul răşluit din Moldova fiind
numit de austrieci Bucovina (1774-1918), după care prin actul Unirii din 1 decembrie 1918 „pămîntul
moldovenesc” revine la Patria Mumă, România, pînă în iunie 1940, cînd U.R.S.S. îl ocupă „manu
militari”, redobîndit de armata română pînă în septembrie 1944, cînd trupele sovietice reintră în Cernăuţi
şi fixează frontiera de stat a Regatului România între oraşul Siret şi satul Tereblecea, pentru ca din 1991
partea de nord a Bucovinei să rămână în Republica Ucraina.
Dar dincolo de „concepţie,
coordonare, introducere, legende”,
semnate de cei doi autori, farmecul
albumului aniversar stă în acurateţea
fotografiilor realizate de Mihai Cratofil, în
sugestiile consultantului tehnic
Mircea Tătar, şi în redacţia realizată de
Mariana Avanu, căci imaginile au fost alese
cu mare grijă şi dispuse într-o ordine
mai degrabă sentimentală decît
cronologică. Biserici, cafenele, străzi,
edificii particulare, statui (scritori şi
compozitori germani pe faţada Teatrului
Naţional, cronicarul Ion Neculce, poeţii M.
Eminescu şi Paul Celan, Taras
Şevcenco, Isidor Vorobchievici, Iuri
Fedkovyci, Osyp Makovei, Olga Kobilanska), bolţi, parcuri, mozaicuri, picturi, ornamente, basoreliefuri,
turle, reşedinţa mitopolitană, portrete (Alexandru cel Bun, Miron Barnovschi, Împărăteasa Maria Teresia,
fiul ei Iosif al II-lea – alături de care ar fi trebuit aşezaţi şi cei doi generali Spleny şi Enzenberg –,
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, Mitropolitul Teoctist Blajevici al Bucovinei), şcoli, capele, lăzi de
zestre, covoare, bondiţe, cămăşi, ouă închistrite, case vechi şi biserici din lemn, morminte şi cripte din
vechiul şi noul cimitir, case trainice în care au locuit mari personalităţi (Aron Pumnul, Raimond
Friederich Kandl, Sextil Puşcariu) şi cîte alte imagini ale unor ziduri sau clădiri pe lîngă care am trecut
adesea fără să le acordăm prea multă atenţie. Instructiv - deşi sentimental foarte trist – ar fi fost să privim
şi imagini cu clădiri distruse din vremea războiului sau chipurile cernăuţenilor deportaţi de sovietici în
Siberia, căci din istoria oraşului Cernăuţi nu trebuie să lipsească acele file însîngerate şi rupte din viaţa
omului simplu aflat mai totdeauna sub „teroarea istoriei”.
Şi cred că asta este menirea acestui album aniversar: nu doar să ne aducă aminte cît de bătrîn şi vajnic
este oraşul Cernăuţi, ci mai cu seamă cît de frumoasă şi statornică este această fastuoasă bătrîneţe. Ba mai
mult, să ne asigure că la trecutu-i mare, cel mai bogat oraş bucovinean se poate învrednici de un viitor
încă şi mai strălucitor. Iar, dacă autorii îşi amăgesc bucuria acestei cărţi minunate cu nădejdea unor
admiratori de peste hotar, de peste an şi de peste visuri, eu nu le pot ura decît ca peste şase veacuri, în
Biblioteca oraşului Cernăuţi, să între un cititor hapsîn pe lectură şi să ceară albumul Cernăuţi,
Chernovtsy, 1408-2008. Să sperăm că îl va găsi. Pentru că unul similar, Ilustrirte Bukowina, realizat de
Knapp, cu o prefaţă de poetul E. R. Neubauer, în anul 1875, nu se poate afla în bibliotecile noastre de
toate zilele şi neamurile.
De adăugat la cele de mai sus faptul că Fundaţia Culturală „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi,
aşijderea prin cei doi inimoşi oameni de cultură, Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac, a bătut o medalia din
bronz, cu diametrul 5,8 cm, grosime 0,5 cm, avînd portretul voevodului Alexandru cel Bun, în centru, cu
anii de domnie (1400-1432) în partea dreaptă a chipului şi pecetea Ţării Moldovei în stînga, cu inscripţia
«NOS ALEXANDER VOIEVODA DOMINUS TERRE MOLDAWIENSIS» în exergă, iar pe revers,
stema Moldovei de pe faţada turnului de intrare în Mănăstirea Putna, şi înscrisul «Cernăuţi 600» sus iar
jos anii «1408-2008».
ION FILIPCIUC
(FOTO: Pelerini mureşeni la mormântul lui Aron Pumnul, august 2008)

28
Biblioteca Judeţeană Mureş,
la ceasul provocărilor impuse de complexitatea şi dinamica sferei info-documentare actuale

Stabilirea rolului bibliotecilor succes în domeniul managementului cultural


publice, într-o societate aflată sub semnul Cunoaşterea şi aplicarea cerinţelor formulate
complexelor procese de integrare europeană, în acest document internaţional poate
este strâns legată de conştientizarea faptului contribui la îmbunăţăţirea relaţiilor existente
că această instituţie culturală trebuie să între Biblioteca Judeţeană Mureş şi clienţii
deţină un loc central în cadrul comunităţii. ei, dacă plecăm de la premisa că această
Cetăţenii care beneficiază de serviciile bibliotecă publică are capacitatea de a
bibliotecii trebuie să îşi formeze stimula circuaţia informaţiei în societate prin
convingerea că bibliotecile publice au avut atragerea, prelucrarea şi diseminarea de
şi vor continua sa aibă un rol marcant în informaţii complexe, care au rolul de a
conturarea şi dezvoltarea politicii culturale fertiliza mediulul cultural, educaţional,
şi informaţionale a naţiunii noastre. Acest social şi profesional din regiunea noastră.
lucru devine posibil atunci când În momentul de faţă, avem
performanţele serviciilor de bibliotecă vin în posibilitatea de a răspunde provocărilor
întâmpinarea necesităţilor de documentare, beneficiarilor şi reuşim să organizăm
studiu şi recreere ale beneficiarilor. serviciile de bibliotecă astfel încât să oferim
Satisfacerea exigenţelor de informare cititorilor informaţii relevante, uşor de
şi studiu ale tuturor categoriilor de cetăţeni accesat şi corespunzătoare intereselor
depinde, în primul rând, de capacitatea acestora. De altfel, una din temele de strictă
personalului din bibliotecă de a cunoaşte şi actualitate, din cadrul politicii de dezvoltare
înţelege care este misiunea, care sunt a colecţiilor practicată la biblioteca noastră
obiectivele şi funcţiile organizaţiei publice se referă la necesitatea procurării, şi
din care fac parte. În al doilea rând, este organizării de documente şi informaţii
importantă cunoaşterea cadrului legislativ relevante, conforme cu nivelul de aşteptare
care stabileşte funcţiile şi nivelul al publicului cititor . Noua politică
standardelor de performanţă specifice economică şi culturală orientată spre
bibliotecilor publice româneşti. satisfacerea nevoilor specifice clienţilor
În acest sens, Biblioteca Judeţeană bibliotecii afectează atât modalităţile de
Mureş a devenit, în ultimul timp, obiectul procurare, organizare şi comunicare a
aplicării principiilor managementului informaţiilor, cât sistemul de organizare şi
calităţii. Liniile directoare ale diversificare a serviciilor.
mangementului calităţii pot fi aplicate în Managementul completării colecţiilor
orice domeniu de activitate, indiferent dacă de bibliotecă, de exemplu, se bazează pe o
ne referim la sectorul privat sau sectorul serie de principii, reguli şi norme care se
public.Principala caracteristică a modifică într-un raport direct proporţional cu
managementul calităţii este orientarea schimbările apărute în nivelul de statisfacere
instituţiei către client. Managementul a nevoii de informare al cetăţenilor. Normele
calităţii se referă la sistemul acţiunilor generează un ansamblu de practici specifice
întreprinse de o organizaţie în scopul a căror finalitate este satisfacerea exigenţelor
asigurării unor servicii de calitate. de educaţie, studiu, cercetare şi informare
Un important instrument normativ, specifice clienţilor bibliotecii. Dacă tratăm
care garantează succesul acţiunilor de informaţia ca pe un produs economic şi
satisfacere a exigenţelor info-documentare privim instituţia bibliotecară ca pe un
ale cetăţenilor este standardul ISO 9001, furnizor cultural de informaţii atunci
adoptat în 1987 şi actualizat în anul în 2008. activitatea de colectare a documentelor
ISO 9001 este un standard de referinţă care tipărite şi audio-vizuale devine una din
pune accentul pe reorientarea activităţii marile provocări ale managementului de
organizaţiei către client şi poate fi aplicat cu bibliotecă. În situaţia creşterii rapide a cererii

29
de informaţii, dublată de scăderea bugetelor raportul cu structura fondurilor bibliotecii,
destinate cumpărării de carte, activitatea de în sensul că donaţia trebuie să îmbogăţească
achiziţie a noilor documente trebuie tratată colecţiile tradiţionale.
cu mare responsabilitate. Realizarile obţinute În ultimii ani, prin procesul de
în domeniul dezvoltării colecţiilor de dezvoltare a colecţiilor s-a urmărit creşterea
documente ale Bibliotecii Judeţene Mureş progresivă a numărului de documente
sunt rezultatul practicării mai multor gestionate, organizate şi comunicate de
modalităţi de creştere a colecţiilor, şi anume bibliotecă. Pe parcursul anului 2008
: achiziţia de carte, donaţiile, schimbul colecţiile Bibliotecii Judeţene Mureş au
interbibliotecar; depozitul legal, sporit cu 8877 de documente, numărul
abonamentele la ziare şi reviste. unităţilor de inventar ajungând la peste
Cumpărarea de cărţi sau documente 921.000 de înregistrări. Registrul de mişcare
electronice direct de la edituri şi de la a fondurilor reflectă situaţia completării
furnizorii de carte este principala modalitate colecţiilor atât în privinţa conţinutului
de completare a zestrei de informaţii documentelor achiziţionate, cât şi în privinţa
existente în bibliotecă. În condiţiile în care provenienţei lor. Cercetarea cantitativă
ne confruntăm cu asupra dimensionarea aplicată asupra colecţiilor care au întregit
sferei de informaţii, sau a infosferei, fondurile de documente în anul 2008
selectarea informaţiilor utile cetăţenilor demonstrează că : 50 de stocuri au provenit
devine o etapă importantă a operaţiilor de din donaţii susţinute de : autori, edituri,
sporire a colecţiilor de documente. În aceste cititori, fundaţii, Ministerul Culturii şi
condiţii, anul trecut, au fost examinate Biblioteca Naţională a României, 146 de
ofertele editoriale şi au fost achiziţionate stocuri au fost achiziţionate direct de la
cărţi de la : 58 de edituri din ţară, 3 librării edituri şi librării iar un număr însemnat de
târgumureşene şi 3 edituri locale : Editura cărţi şi publicaţii periodice au intrat în
Nico, Editura Ardealul şi Romghid. Pe lista bibliotecă prin intermediul depozitului legal
colaboratorilor noştri s-au înscris 20 de noi şi al schimburilor interbibliotecare.
edituri printre care putem menţiona : Editura Din perspectiva profilului informaţional
Univers Juridic, Editura 100+1 Gramar, al noilor documente intrate în bibliotecă
Editura Mix, Editura Sfera, Editura CH reţinem că numărul volumelor destinate
Bech, Editura Napoca Star, Editura Aion. S- creştetii colecţiilor de literatură română şi
au consolidat relaţiile de colaborare cu universală a fost mai mare decît numărul
editurile : Humanitas, Rao, Polirom, Univers cărţilor din sfera literaturii tehnice şi
Enciclopedic, Galaxia Gutenberg, Limes, medicale. Desigur celelalte domenii
Institutul European, All, Nemira, Editura importante ale cunoaşterii şi cercetării nu au
Tehnică, Aula, Historia, Curtea Veche, fost ignorate, chiar dacă în 2008 s-a pus
Editura Vremea, Paralela 45, Tritonic, accentul pe creşterea numărului de cărţi din
Editura Compania şi multe altele. domeniul ştiinţelor socio-umane şi a
În cadrul modalităţilor de sporire numărului de documente destinate tinerilor
gratuită a fondurilor de documente un loc cititori.
special îl ocupă donaţiile. Creşterea Proiectată ca bibliotecă publică de
colecţiilor cu titlu de gratuitate se poate tip enciclopedic Biblioteca Judeţeană Mureş
realiza prin intermediul depozitului legal, a îşi alimentează fondurile cu informaţii
donaţiilor particulare, a donaţiilor de la stat variate care reflectă orizontul cultural şi
şi a schimburilor directe dintre biblioteci. ştiinţific al societăţii contemporane. Astăzi
Acceptarea unei donaţii nu se face la biblioteca publică devine un gestionar
întâmplare. Exemplarele valoroase dintr-o specializat de informaţii. Strângerea noilor
donaţie de carte suportă un proces de informaţii şi metamorfozarea lor în produse
evaluare în funcţie de : gradul de de informare şi delectare intelectuală
atractivitate al donaţiei în rapot cu posibilii constituie un obiectiv important în cadrul
cititori, conţinutul documentelor donate, managementului startegic practicat în
notorietatea colecţiei sau a posesorului ei şi această instituţie culturală. În acest sens,

30
constituirea colecţiilor achiziţionate anul pentru evalarea acestor preferinţe contribuie
trecut a fost orientată ca şi în anii anteriori la conturarea profilului politicii de achiziţii
spre utilizatori. Din punctul de vedere al pentru o anumită perioadă de timp.
conţinutului, structura fondurilor de cărţi Eficienţa acţiunilor de refacere
este variată şi cuprinde documente din permanentă a fondului de carte poate fi
diferite domenii de studiu, cunoaştere, stabilită atît prin abordări cantitative,
lectură, cercetare şi informare, astfel încât referitoare la numărul şi valoarea literară,
oferta de informaţii pusă la dispoziţia estetică, ştiinţifică şi culturală a cărţilor şi
cititorilor să fie conformă cu interesele lor materialelor audio-vizuale achiziţionate în
info-documentare. Stabilirea unui raport fiecare an cât şi prin abordări statistice
corespunzător între mărimea şi structura privind numărul cetăţenilor care s-au înscris
colecţiilor de documente achiziţinate la bibliotecă şi au solicitat servicii de
reprezintă un obiectiv important al lectură, informare şi documentare.
activităţilor de procurare de noi publicaţii Cercetările statistice pentru anul 2008
monografice, publicaţii seriale şi documente demonstrează că anul trecut s-au efectuat la
electronice. Planul de dezvoltare al biblioteca noastră 297.748 tranzacţii de
colecţiilor include în mod obligatoriu împrumut de documente. Acestea au fost
strategiile proceselor selecţie şi de achiziţie solicitate de 18063 de utilizatori din de cei
de carte. Acestea din urmă trebuie formulate 23.494 de cititori înscrişi. În general, cititorii
în aşa fel încât cititorii să găsească sunt mulţumiţi de conţinutul colecţiilor
informaţiile de care au nevoie şi să oferite pentru studiu, informare şi
beneficieze de servicii de bibliotecă documentare ori destinate lecturii de
performante. plăcere. Indiferent că sunt elevi, studenţi,
În lumina acestui principiu fondurile cititori maturi sau persoane mai în vârstă,
de documente tradiţionale sunt supuse unui beneficiarii serviciilor oferite de personalul
proces de evaluare în urma căruia bibliotecii publice din judeţul Mureş au o
documentele perimate moral sau fizic sunt opinie pozitivă în legătură cu calitatea
îndepărtate. Procesele de re-evaluare conferă acestor servicii.
colecţiilor bibliotecii un caracter dimanic Datele statistice colectate pe parcursul
susţinut de creşterea continuă a numărului unui an reflectă structura variată a cititorilor
de informaţii puse la dispoziţia înscrişi la biblioteca noastră. Este important
beneficiarilor. Delimitarea arhitecturii să menţionăm că din punctul de vedere al
fondurilor vechi de documente este o naţionalităţii 61 % dintre aceştia sunt
condiţie esenţială pentru stabilirea structurii români, 38% maghiari iar 1% alte
colecţiilor viitoare ale bibliotecii. Structura naţionalităţi. După criteriul vârstei, cea mai
informaţiilor care vin să completeze importantă categorie o formează cititorii
colecţiile de documente ale bibliotecii tineri, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 25 de
trebuie proiectată în aşa fel încât să fie utilă ani şi în mod corespunzător în funcţie de
cetăţenilor. Obiectivele înscrise în statutul profesional ponderea cea mai
programul strategic de completare a ridicată este dată de elevi şi studenţi aceştia
colecţiilor sunt orientative şi se modifică în reprezentând în total 48,6 % din totalul
raport direct proporţional cu schimbarea clienţilor bibliotecii. Nu trebuie ignorată
cerinţelor de lectură şi informare ale situaţia pensionarilor care ocupă peste 9 %
comunităţii deservite. Stabilirea nevoilor din numărul total al cititorilor, alături de
informaţionale specifice consumatorilor de profesori şi funcţionari aceştia situându-se
cultură devine un factor determinant al pe locul al treilea în calitate de beneficiari
politicii de achiziţii. Contactul direct cu ai tranzacţiilor de împrumut efectuate atât la
publicul cititor, semnalarea schimbărilor domiciliu cât şi în sala de lectură a
intervenite la nivelul preferinţelor info- bibliotecii.
documentare a diferitelor categorii de Modul în care Biblioteca Judeţeană
cetăţeni şi folosirea unor metode Mureş îşi întrupează funcţiile şi misiunea
performante de investigare sociologică culturală în contextul vieţii socio-culturale a

31
judeţului nostru se reflectă în numărul şi organizarea unor activităţi culturale
structura cititorilor care vin la bibliotecă. atractive şi dezvoltarea unor teme de
Relevante sunt, în acest sens câteva date cercetare incitante
statistice referitoare la circulaţia editarea de lucrări de specialitate şi
documentelor de bibliotecă. Creşterea conceperea unor programe şi activităţi
numărului cititorilor înscrişi la bibliotecă şi care să sporească interesul publicului
a cuantumului cetăţenilor care solicită pentru serviciile de bibliotecă şi să
servicii de bibliotecă depinde de reuşita pună într-o lumină progresistă
aplicării unui management performant care imaginea meseriei de bibliotecar.
să unifice eforturile comune ale tuturor
membrilor instituţiei în direcţia oferirii unor Dovedind că este o organizaţie
servicii care să răspundă nevoilor de lectură, deschisă Biblioteca Judeţeană Mureş
informare şi documentare ale comunităţii. încearcă să menţină viu contactul cu
În ultimul timp, se pune accentul pe cetăţenii pe care îi deserveşte modificându-
funcţia info-documentară a instituţiilor şi funcţiile şi sporindu-şi permanent fondul
bibliotecare şi pe necesitatea diversificării info-documentar. În contextul în care
instrumentelor de informare puse la societatea românească a devenit scena unor
dispoziţia utilizatorilor. Tendinţa ultimelor schimbări economice, sociale, politice şi
decenii este clară, în plină eră a informaţiei culturale de neimaginat cu 20 de ani în
statutul şi funcţiile bibliotecii publice se urmă, bibliotecile publice judeţene trebuie
schimbă : biblioteca se transformă într-un să devină din ce în ce mai competitive şi
veritabil centru de informare şi sunt nevoite să se comporte ca veritabile
documentare şi are misiunea de a depista, să centre de informare şi documentare jucând
indexa şi difuza informaţi valoroase, în rolul de mediatori care sondează cu
concordanţă cu interesele culturale, pricepere imensa sfera info-documentară în
profesionale şi educaţionale ale scopul selectării informaţiilor valoroase,
utilizatorilor. Trecerea de la paradigma colectării, organizării şi comunicării lor
managementului colecţiilor, la paradigma spre marea masă de utilizatori.
managementului informaţiilor se reflectă, la Bibliotecile - scrie într-un studiu de
nivel practic, prin reformularea funcţiilor specialitate Dr. Octavia Luciana
de bază ale bibliotecii: Porumbeanu, profesor la Universitatea de
asigurarea neîngrădită a accesului Litere din Bucureşti – “ nu reprezintă astăzi
publicului la toate categoriile de doar structuri de conservare, ele sunt
informaţii indiferent de forma în care structuri de relaţie cu utilizatorii lor,
sunt transmise (pe supot tipărit sau în structuri deschise, flexibile1. “Bibliotecile îşi
format electronic) pot extinde în momentul actual rolul în
prestarea unor servicii de informare procesul de transfer al cunoaşterii, îşi pot
eficiente prin selecterea, gestionarea consolida poziţia pe piaţa cunoaşterii şi pot
bibliografică şi transmiterea către contribui în mod semnificativ la edificarea
cetăţeni a informaţiei solicitate unei societăţi a cunoaşterii funcţionale. [ …ţ
modernizarea activităţilor Investiţia în aceste structuri echivalează cu
tradiţionale de achiziţie, evidenţă, investiţia în producerea de cunoaştere. [ …ţ
catalogare din perspectiva Bibliotecile îşi pot găsi cu uşurinţă locul în
transformării bibliotecii dintr-un noua economie bazată pe servicii şi pe
centru cultural într-un centru orientarea spre clienţi.2
informaţional
asigurarea accesului cetăţenilor la
catalogul on-line al bibliotecii 1
dezvoltarea unor servicii auxiliare Dr. Octavia-Lucia Porumbeanu – „Despre
schimbare la nivelul bibliotecii în era globalizării” -
prin exploatarea instrumentelor de în Revista „Studii de biblioteconomie şi ştiinţa
copiere şi multiplicare a documentelor informării”, Bucureşti, Editura Universităţii
Bucureşti, 2006, p. 98
2
Idem, p. 101

32
Cultura scrisă a constituit încă de la apariţia publice cărţi în limba română începând cu a
alfabetelor diverselor popoare modalitatea cultă doua jumătate a secolului al XVI-lea. Astfel,
de păstrare şi transmitere de informaţii. Era luteranii şi calvinii, pentru a căştiga pe români,
accesibilă doar unui număr restrâns din cei mai numeroşi din Ardeal, la religia lor, au
populaţie, aceea care era capabilă de scris şi publicat un şir de cărţi religioase în limba
citit. Pe teritoriul ţării noastre limba latină şi română. La Braşov se publică astfel:
limba slavonă erau limbile culte care se foloseau „Evanghelia”-1560-1561, tipărită de diaconul
cu predilecţie în diplomaţie, administraţie, Coresi adus de la Târgovişte, „Apostolul”-1563,
religie şi cultură. „Psaltirea”-1568, a doua „Psaltire”-1570, etc.
Limba latină s-a născut în jurul Romei Apariţia primelor „mori de hârtie” (manufacturi
antice, în zona Lazio (Latium), de unde-i de preparat hârtia) precum cele de la Braşov (în
provine şi denumirea de latină, adica limba 1563) şi Sibiu (1573), a impulsionat tipărirea de
vorbită în Latium. Ea a devenit limba oficială a cărţi, în primul rând cărţi religioase. În secolul
Imperiului Roman, transmiţându-se ca limbă de al XVII-lea, în Ţările Române, sub domnia unor
comunicare şi populaţiei teritoriilor cucerite de voievozi luminaţi ca: Matei Basarab, Vasile
imperiu, desigur cu particularităţile specifice. E Lupu, Constantin Brâncoveanu, Şerban
vorba în primul rând de latina vulgară, latina Cantacuzino, se tipăresc cărţi în limba slavonă
cultă fiind un privilegiu al vârfurilor intelectuale şi limba greacă. Sub patronajul unor arhierei
ale societăţii. Pe teritoriul ţării noastre până prin precum Varlaam, Dosoftei, Veniamin Costache,
secolul al IX-lea creştinii ţineau slujbe religioase Atim Ivireanul se tipăresc atât cărţi în limba
în acestă limbă latină. Apoi în slavonă. Noua slavonă cât şi în limba română. Cărţile româneşti
limbă a fost impusă de presiunile exercitate ca erau scrise cu litere chirilice. Limba latină s-a
urmare a încreştinării bulgarilor la rit ortodox de folosit în biserici până în secolul al XIX-lea.
către slavoni în secolul al IX-lea. Ea a fost limba Fie că au fost tipărite în latină, slavonă,
slujbelor religioase din bisericile româneşti până greacă sau română cărţile religioase au avut
pe la 1650. Măsura cea mai radicală de refuz tiraje foarte mici, fiind şi destul de scumpe.
privind trecerea de la latină la slavonă fiind Acest fapt nu a oprit însă circulaţia lor,
„tăierea limbii preoţilor care mai foloseau în achiziţionarea acestora făcându-se în special de
bisericile româneşti limba latină”. Imperiul către preoţi sau persoane particulare, profund
bulgaro-român întemeiat de Asan în secolul al religioase. De aceea şi acum aceste cărţi se
XII-lea a accentuat această trecere. În această găsesc în număr apreciabil în bibliotecile
perioadă de aproape 8 secole limba slavonă a parohiilor. Departe de pretenţia de a fi exhaustiv
devenit limba statului, aproape singura citită şi aduc în atenţie prezenta unor cărţi vechi
scrisă. În biserici foarte puţin preoţi ştiau cu bisericeşti pe teritoriul unor sate de pe cursul
adevărat slavona. Cei mai mulţi nu ştiau slavona mijlociu al Târnavei Mici.
(eventul ştiau doar Tatăl Nostru şi Crezul), dar Prof. de istorie Aurel Fântână în lucrarea
de teama tăierii limbii, au început să imite limba pentru obţinerea gradului didactic II,
slavonă, prin „sunete asemănătoare”. Ei, practic, „Monografia localităţii Crăieşti,
bolboroseau sau boscorodeau. (De atunci s-a com.Adămuş, jud. Mureş”, menţionează pe
păstrat cuvântul de bolboroseală şi astăzi raza comunei Adămuş astfel de cărţi.
întrebarea ce se pune celor ce vorbesc ceva fără În satul Crăieşti (aflat la 11 km de
să se înţeleagă este: Ce tot bolboroseşti, acolo?). Târnăveni) există: „Strastnicul”, Blaj, 1773;
În anul 1453 turcii ocupă Constantinopolul. O „Cazania”, Bucureşti, 1768.
mulţime de greci fug din fostul Imperiu Bizantin În satul, reşedinţă de comună, Adămuş
o parte însemnată stabilindu-se şi în Ţările (aflată la 5 km de Târnăveni) s-a identificat
Române. Astfel, limba greacă începe să câştige „Antolghionul”, Bucureşti, 1777, având pe ea
teren în Ţările Romîne.Introducerea tiparului în următoarea însemnare: „Această carte anume
secolul al XV-lea, în apus, şi aducerea lui la noi Minei este a lu Ionu Fleşeriu din Adămuş şi a
de către călugărul sârb Macarie, a impulsionat muierii lui Anuţa şi o au cumpărat cu bani buni
tipărirea de carte. Totuşi, până la 1640 când, în 27 de florini şi-au dat-o pe sama bisericii
timpul lui Matei Basarab, apare „Pravila de la Adămuşului, în partea neuniţilor iară de nu va fi
Govora” în limba romănă, cu prefaţă şi epilog în Biserica Neunită, iară de va fi Biserica Unită,
slavonă, s-au publicat cărţi doar în slavonă. neamul meu, mama şi fraţii mei să o poată unde
Conjuncturi politice au făcut ca în Ardeal să se ar fi lipsă la o biserică neunită, iară cine s-ar

33
întâmpla a o fura şi a o muta fără ştirea neamului 1891 la Târnăveni tot de Löcsei Imre,
meu să fie afurisit. Scrisam Popa Andrei din însemnarea fiind făcută de George Oprea
Sînmartin, neşiţa aprilie 22 de zile în anii „parohul locului”; „Liturghia”, Sibiu, 1856,
Domnului 1780”.Tot aici s-au semnalat prezenţa carte legată de Ilie Drighici, învăţător în
cărţilor: „Liturghie”, Blaj, 1807; „Octoihul”, Bobohalma, 1907. Scriitorul Liviu Suciu în
Bucureşti, 1731; „Liturghie”, Sibiu, 1798, cu lucrarea în manuscris „Monografia satului
următoarea însemnare „Această liturghie este a Corneşti” aminteşte, de asemenea, de existenţa
lui Ghiorghe Oprea din Şomfalău, 1851, acestor cărţi menţionând însă că unele din
december 18/6”; „Evanghelie”, Sibiu, 1806; acestea au dispărut, „probabil cineva şi-a dat
„Apostol”, Blaj, 1814; „Strastnicul”, Blaj, seama de valoarea lor”.
1817, „Triodul”; Bucureşti, 1746; „Cazania lui În satul Dâmbău (1 km de Târnăveni) au
Vaarlam”, Iaşi, 1643. fost identificate: „Catavisierul”, Bucureşti,
În satul Corneşti (aflat la 8 km de 1742, cumpărată de Ioan Munteanu, cantor,
Tîrnăveni) sunt semnalate: „Cazania”, Bucu- 1901; „Liturghierul”, Blaj, 1807, cumpărată cu
reşti, 1732, cu următoarea însemnare: „Această preţul de 2 florini de la un legător de carte din
cazanie s-au cumpărat cu 12 vonaşi şi 4 feldere Blaj, Domşa, în anul 1838; „Octoihul”, Blaj,
de grâu şi s-au cumpărat pe sama bisericii 1760, cu următoarea însemnare: „Această carte
Şonfalăului (Corneşti), cum că cine ar îndrăzni a numită Octoih este a lui Sava Andrei cu soţia
o lua astăzi înainte să fie ca Iuda blestemat şi Marina şi-au legat cu 4 zloţi, 20 creiţari, şi aşa
afurisit”. O altă însemnare din anul 1794: „De au legat cum ca să rămâie din neam în neam,
pomană....s-au scris anume de mine Popa Gheor- pomenire părinţilor, fraţilor şi surorilor şi
ghe din Cergău, şi fiind şi One Lodrămăneanu slujbaţii care vor ceti pe dânsa, scris-am eu Popa
mărturie 1794”; „Strastnicul”, Blaj, 1800, Ilie, paroh în Dâmbău”. Însemnarea datează de
„Autologhionul”, Râmnic, 1737. Din anul la începutul secolului al XVIII-lea.;
1815, iunie 6 datează următoarea însemnare: „Evanghelia”, Blaj, 1766; „Triodul”, Blaj,
„Cumpărat această carte Damian Matei şi cu 1813; „Strasnicul”, Blaj, 1804, cu
Ivan Onu... să fie la Biserica Şonfalăului” însemnarea:”Această carte l-au cumpărat Nilca
(Corneşti); „Minologhionul”, Blaj, 1781, cu Savu din Dâmbău cu bani buni 5 florinţi, 25
însemnările: „Această carte s-au cumpărat Petru creiţari şi l-au dat pe sama bisericii neunite din
Păcurar...1800, luna lui 21 martie...s-au Adămuş, până vor vre. Scris-am eu Pop Luca
cumpărat cu 20 florinţi” şi „Acest Miloghion... Copăcean, cantorul bisericii, noiembrie 18 anul
legat de Vasile Dreghici învăţător în Bobohal- 1808”.; „Polustarul”, Blaj, 1793; „Cazania lui
ma, plătit pentru Sămărtinean Miron 3 florini, Vaarlam”, Iaşi, 1643; „Chiriacodroniconul”,
Şonfalău, 2 iunie 1900, Oprea George, paroh Bălgrad, 1699; „Antologhionul”, Iaşi, secolul al
greco-catolic”; „Octoihul”, Blaj, 1770, cu XVIII-lea; „Apostolul”, Blaj, 1814,
următoarea însemnare: „Acest Octoih s-a legat „Apostolul”, Blaj, 1938.
la Dicio Sânmărtin (Târnăveniul de astăzi-n.m.) Cu menţiunea că nu există sat sau comună
de Löcsei Imre, legător de cărţi, plătit pentru pur românească sau mixtă de pe cursul mijlociu
legat Sămărtinean Miron, 2 florini”, datată al Târnavei Mici să nu existe parohii unde să nu
Şonfalău, 15 iunie 1891, George Oprea, parohul se găsească cărţi vechi religioase redau în
locului; „Propovedanii”, Petru Maior, Buda, încheierea acestui material cărţile existente în
1809, cu următoarea însemnare: „Această propo- casa parohială a părintelui Dumitru Pătrânjel de
vedanie s-au cumpărat de Mihail Copăcean la Biserica, azi ortodoxă, „Sfinţii Arhangheli
împreună cu soţia sa Ioana în decemvrie 10, Mihail şi Gavriil” din Boziaş (fost sat de sine
1822, cu cheltuiala de 6 zloţi şi a o dăruit la stătător, azi cartier al Târnăveniului):
Matera Biserica Şonfalăului...”; „Octoihul”, „Antologhionul”, tipărit la Râmnic în timpul
Blaj, 1784; „Penticostarul”, Blaj, 1768; „Evan- domniei lui Grigore Ghica „cu blagoslovenie şi
ghelia”, Bucureşti, 1723, cu însemnarea: „Ca să osârdie a iubitorului de Dumnezeu Kir Parftenie
ştie că au cumpărat jupânul Iova din Şonfalău, Episcopul Râmnicului, în anul 1766”;
împreună cu Ana, soţia dumisale, din neam în „Evanghelia”, scrisă cu litere chirilice în 1766,
neam, cu 15 florini...”; „Triodul”, Blaj, 1771; donată bisericii din Boziaş de Tit Râmniceanul
„Strastnicul”, Blaj, 1773, două exemplare; şi Popa Constantin; „Strasnicul”, 1783;
„Apostolul”, Blaj, 1814, cu însemnarea „Liturghierul”, 1798; „Apostolul”, 1802;
„Această carte s-a cumpărat din Tipografia „Triodul”, 1803; „Octoihul”, 1805 şi
Blajului, la 1824, de la Isidor Domşa, legător de „Penticostarul”, 1805.
cărţi, prefectul Tipografiei”; „Penticostarul”, RĂZVAN DUCAN
Sibiu, 1805; „Evanghelia”, Blaj, 1765, legată în

34
Scena

Motto: „Pur şi simplu sunt. Exist şi asta e de ajuns!” (Cornel Udrea)

Despre cartea lui Cornel Udrea, „Oameni


de unică folosinţă” (ce titlu!), având ca
subtitlu „teatru la vedere”, Editura Napoca
Star, Cluj- Napoca, 2009, ar trebui scrise
tratate, istorii, interpretări exhaustive cu
trimitere la scrisul propriu, negru pe alb, alb
pe negru. Un teatru la vedere, deschis pentru
cei ce-l frecventează, cititori obişnuiţi cu
stilul clar, jucat, gândit, văzut şi nevăzut.
Personaje de teatru, un teatru viu, cu replici
inteligente, de umor mascat şi marca(n)t,
explicat, dar mai mult dedus. Jocuri de
cuvinte, combinaţii legale şi ilegale de
termeni, qui-pro-quo, comic de limbaj (din
plin), nume de referinţă, ilustrând trăsături
de caracter, elemente care, de la Caragiale
încoace, constituie puncte tari ale ani croitoria nu mai există, personajul se
interpretării teatrului, ca text. luptă cu morile de vânt. Pentru a nu fi total
Alăturarea de cuvinte, cu scopul de-a abandonat şi pentru a fi adus cu picioarele
crea imagini deosebite, de-a oferi sensuri noi pe pământ, apare Paul, un băiat de
(din…”bube, mucegaiuri şi noroi”, Arghezi) paisprezece ani, care cere socoteală
perechilor lexicale, combinaţii ce produc şi medicului că l-a adus pe lume fără să-l
livrează gândului senzaţii ciudate, gândului întrebe. Sfârşitul e o intrare în lume, cu faţa
încremenit de starea de fapt a lucrurilor şi la oameni, oamenii ca un fel de judecători.
care gând, cu prilejul lecturii teatrului scris „Oameni de unică folosinţă”, care dă şi
de Cornel Udrea, începe să zburde, să titlul cărţii, e o „piesă amăruie într-un act”.
umble, să măsoare. „Republica Valentin”, Mitică, Marcel şi Zeno , doi bărbaţi şi o
„Românie dragă, Elveţia mea”, „Eu, cel femeie, se află într-un spaţiu de joc.
ego” sau „Transsiberianul de Feteşti” sunt Dumitru, care n-a purtat niciodată pantofi
titluri de piese de teatru ale lui Cornel noi, este cu o cutie de carton sub braţ. Zeno,
Udrea, ju(de)cate cu succes pe scenele din o femeie de dialog surd, cu replici agăţate de
oraşele ţării/ lumii. o relaţie posibilă între cei doi. Temele de
„Oameni de unică folosinţă” conţine discuţie sunt ţara, copiii, literatura, flirtul.
şase piese (în căutarea unui autor?). „Don Apare Marcel, pentru ca triunghiul el-ea-el
Popescu de la Mancha”( un Don Quijote să existe. „Nu ai unde să dormi?” – „Nu am
modern) e asimilat vieţii de zi cu zi. Andrei, ce să dorm!”. „A luat punctul de pe i şi l-a
personajul central, medic ginecolog, merge pus sub semnul întrebării. L-a salvat.” Pe
la croitorie să-şi facă un costum „special, de Dumitru l-au prins cei nevăzuţi, strânge
gală, lux discret, linie elegantă, croi inedit”. cutia la piept, e singur, „se uită nicăieri, spre
Acolo o întâlneşte pe Violeta, de care s-ar nimeni…”.
îndrăgosti, dar Dulcineea complică „O oglindă oarbă” e un monolog al
existenţa. Se amestecă imagini ale Melaniei, care intră în scenă cu o valiză, o
împăratului gol, ale croitoraşului cel viteaz, deschide şi începe: „Ce simplu şi
bucăţi de poveşti aduse în scenă. Timpul caraghios!” Vorbeşte despre o dragoste,
joacă feste, ca în „La Ţigănci” de Mircea două, trei… „O femeie acum spune una,
Eliade, şi fantasticul pune stăpânire pe peste câteva clipe alta şi de fiecare dată este
destinul personajelor. Andrei află că de zece sinceră”. Spune Melania că „dragostea uită

35
să mai pună semnele de punctuaţie, se vechi. Ea îl caută pe El, îl aduce înapoi, îi
întâmplă ca una să scrii şi alta să citeşti.” spune: „Sunteţi al meu, să nu ieşiţi pe
Din valizele răsturnate pe podea rămân culoar, s-ar putea să vă răniţi.” El, derutat:
scrisorile. Finalul piesei rămâne deschis, „În ce să mă rănesc?” Vocea ei încheie orice
într-un cotidian îngropat în facturi, bănuială:”Cred că am lăsat coasa acolo…”
probleme, boală. Şi acestea pe capul unei Replica de încheiere surprinde şi trece
întârziate fiinţe romantice. (Că ultimul mare episodul dintr-un spaţiu comun, cotidian, în
unul nedefinit,
semnificativ, de mare
trecere.
„Vişinata de
afine”, titlu
contrastant, ludic,
aduce în prim-plan
şase personaje (tot în
căutarea unui…), de
la bloc, din sufrageria
unui apartament: soţii
Ionescu (Maria şi
Ionel), Luminiţa –
femeie singură,
vecinele Madame
romantic a fost Eminescu). Posmagă şi Madame Ciobănaş, Adrian
„Un alt Ararat” e un loc cu trei Şiatât, fost iubit al Mariei. Gazda Luminiţa
personaje. De fapt, în teatrul lui Cornel oferă vişinata, prilej şi pretext al discuţiilor
Udrea nu apar multe personaje, greutatea de tot felul: speculaţii, manipulaţii,
textului fiind dusă, cărată, de la început la programe de televizor. Până când Luminiţa
sfârşit, de marele corp al limbii române, propune un târg şi-i cere Mariei să i-l
folosite şi „exploatate” din plin. Sunt un împrumute pe Ionel. Aceasta acceptă,
Dominic, un Vizitator şi o Anamaria care indiferentă. Schimbarea decorului oferă
aşteaptă urcarea pe barcă (arcă). O arcă fără posibilitatea personajelor de-a afla şi alte
animale, pentru că ele locuiesc în sufletul lucruri despre ele. De exemplu, Ionel îl
omului şi aşteaptă să fie eliberate. Acţiunea cunoaşte pe Adrian, cel din visele Mariei,
dialogului (dacă se acceptă expresia) se venit să-şi repare greşeala. Îşi numeşte soţia
precipită în nerăbdarea de-a se salva, ca „actriţă pe scena vieţii”. Lucrurile se aşează
oameni, cât mai repede. la locul lor, toţi se resemnează cu rolul pe
„Viaţa ca o paradă”, o „deviere” de la care îl au. Clubul de joi continuă să existe,
„Viaţa ca o pradă” a lui Marin Preda, se cu vişinată, cu replici de genul: „ce-ai mai
petrece într-un tren, unde Ea ţine morţiş să sfânt?” – „un autograf fără carte de la
stea pe locul scris pe bilet, deşi acesta e Mircea Dinescu” sau „dispari, româncă
ocupat de un El şi trenul nu mai are alţi aproximativă, că te dau pe mâna lui Dan
călători. Două temperamente antitetice, unul Diaconescu” şi alte trimiteri la viaţa dinafara
agitat, altul liniştit, pornesc pe un drum al scenei.
cunoaşterii de sine, prin conversaţie. Ea vrea Dialog destupat, personaje atipice, umor
să se mărite, El, celibatar convins, boxer. la cheie, condus cu artă de scriitorul Cornel
„Mă iei aşa cum sunt, bine!”, spune Ea, Udrea, teatru care spune din toate
„Bărbaţi la kilogram, vrac, angro…” încheieturile:”Pur şi simplu sunt. Exist şi
„Fericirea nu stă în… „ – „Fericirea nu stă, asta e de ajuns!”
doamnă, este iute de picior…” Şi aici timpul
se interpune relaţiei, controlorul (apărut ELENA M. CÎMPAN
când El dispare) constatând că biletul Ei este

36
În luna martie, spectacolul a avut loc pe de titlul piesei: „Elveţia are două capitale!
scena Teatrului Naţional cea de-a o suta Berna şi Vasile...”. Orizontul ei strălucitor
reprezentaţie, de la premiera lui din 20 se mută astfel în cadrul propriului cămin,
aprilie 2004. Întrucât Sala mică a teatrului sau propria ţară.
permite originalitate în dispunerea scenei, Acţiunea piesei, deşi adânc
precum a fost cazul piesei „Nebunul şi simbolică, este puternic ancorată în realitate.
floarea”, de data aceasta scaunele au fost Marca acestui lucru este permanenta apariţie
aşezate în două corpuri perpendiculare, a banului ca mijloc de a scormoni în sufletul
formând astfel doi pereţi ai micuţei camere fiecăreia. De asemenea, Rodica ilustrează
sugerate în mijloc. Cel de-al treilea perete omniprezenţa prin statutul ei, element
este întruchipat de o oglinda înaltă, creând sugerat de ecoul adânc produs de microfonul
impresia unei săli de interogatoriu. Aceasta pe care îl poartă. Însă în acest caz nu rămâne
şi o canapea roşie constituie întreg decorul. la stadiul de simbol, nu este ascuns sau
Piesa are o intrigă subînţeleasă, un camuflat pentru a crea iluzia completă a
anunţ în ziar fiind motivul întâlnirii celor omniprezenţei. Faptul că este conştientizat şi
trei femei, Melania, Alexandra şi Minodora, de celelate ca fiind un simplu microfon la
şi anume întruchiparea caracteristicilor unor vedere trasează puntea dintre simbol şi
„nefericite” pentru obţinerea unui rol într-un realitate, şi sugerează astfel că ideile
film. Faptul că ele au caractere şi însuşiri propagate nu rămân la nivel pur teoretic, ci
atât de diferite sugerează universalitatea se aplică asupra oricui în viaţa de zi cu zi
ideii de nefericire: Melania (Ionela Nedelea) („Aici, afară, nu e tot aia?”). Melania este
este soţia credulă şi adânc naivă a unui şofer singura nefericită autentică, iar acest lucru
de tir, Vasile, şi care trăieşte zilnic minciuna este simţit de celelalte. În acest moment se
posibilităţii împlinirii idealurilor ei puerile; instalează complicitatea între Minodora,
Alexandra (Claudia Domokos) este o Alexandra şi Rodica, cele din urmă
prostituată notorie, afişând în schimb titlul propagându-şi propria voce în microfon,
de profesoară la un liceu de chimie astfel plasându-se la acelaşi nivel. Tot sub
industrială şi care recunoaşte deschis faptul motivaţia banului se hotărăşte eliberarea
că motivaţia prezenţei ei acolo sunt doar Melaniei de sub minciuna speranţelor-iluzii:
banii promişi în anunţul din ziar; Minodora Minodora şi Alexandra o omoară prin
(Elena Purea) are aceeaşi motivaţie, însă o sufocare.
ascunde sub simularea nefericirii prin doliul Întreaga piesă este dominată în
purtat pentru umanitatea suferindă. tăcere de motivul apei (în momentele de
Moderatoarea preselecţiei, Rodica (Bianca linişte se aude un clipocit uşor, iar o replică
Fărcaş), este omul din marmură, cea care nu repetată excesiv în cazul celor trei este
trădează nici o stare, nici o trăire şi astfel cererea de „apă rece şi plată, dacă se
putând fi caracterizată doar prin puterea pe poate”), iar afişul piesei ilustrează cel mai
care o deţine, fiind singura care ştie cu bine în caest sens descrierea autorului
adevărat ce se întâmplă. Deşi lipsită de Cornel Udrea, făcută propriului roman, şi
personaj principal, piesa are focalizarea anume „viaţa în acvariu”, adică viaţa sub
asupra Melaniei, al cărui ideal de viaţă supraveghere, viaţa în care dispui doar de ce
figurează în titlu: plecarea din ţară şi şi cât ţi se dă, viaţa în care există un număr
stabilirea în Elveţia, posibilitatea unui trai foarte limitat de mişcări posibile, iar
mai bun. Treptat însă se descoperă că sursa orizontul este undeva dincolo de un perete
nefericirii ei nesimulate este soţul abuziv, iar de sticlă... Ceea ce ar putea, la urma urmei,
idealul se transformă în imaginea lui ca om să fie o tragică satiră politică.
bun, iar ironia Minodorei în legătură cu ANCA CHIOREAN
acest lucru explică aparentul paradox ilustrat
37
Dialog

Ce rol au grupările literare în viaţa scriitorului? pentru douămiiştii. A avea ca grupare identitate e
Cine poate contura un cenaclu? Sunt aceste un factor pe cât de inevitabil pe atât de benefic.
grupări mai mult sau mai puţin elitiste? Mai E greu pentru un cenaclu să fie în opoziţie, să
important decât orice grupare literară este felul în construiască atitudini polemice faţă de curentul
care fiecare în parte creează literatura. Felul în principal, masificant, al ideologiei politice şi
care jonglează cu litera pentru înfăptuirea operei. culturale a orei istorice. Izolarea în alte coordonate
Sunt indivizi prezenţi în varii grupări literare, care e imediat vizibilă. «Încăpăţâna-rea » de a fi într-un
nu au nicio legătură, în esenţă, cu scrisul. Apa- obstacol insular care obligă apele la ocoliri, iscă
renţele însă îi includ în categoria scriitorilor. Rela- vârtejuri, surpă maluri, provoacă inundaţii, e
ţiile funcţionează şi în această breaslă, la fel ca în absurdă. Gruparea va fi cata-logată rebelă, va fi
toate domeniile. Nu se poate, odată ajuns la pen- într-un fel izolată, asta nu înseamnă însă că nu va
sie, din plictis, să scrii o carte de amintiri şi să fi fi cunoscută. Intră într-un colţ al ei care o face
inclus cu magna cum laude în toate grupările. diferită. În mod normal, fiecare grupare are
Există şi cealaltă latură. Să scrii atât de bine, încât propriile regulamente, pro-priile manifeste prin
amintirile tale inserate pe coală, să devină care îşi defineşte opţiunile şi proiectele. Fiecare
bestseller. Şi atunci depăşeşti pe cel care scrie de o asociaţie literară e constru-ită de personalităţi, care
viaţă, dar o face foarte prost, sau deşi o face foarte prin individualismul lor, prin particularităţile
bine, nu a fost promovat aşa cum trebuie. De fiecăruia, prin stilul propriu, astfel încât oricât de
obicei, cenaclurile se înfiinţează sub aripa unei puternică şi de coerentă ar fi gruparea, reduc
instituţii, fie ea şcoală, centru cultural, instituţii de spiritul mutonier, neanulând astfel singurătăţile.
stat sau particulare. Sunt multe cazurile în care Fiecare cerc literar influenţează, local, naţional sau
grupările editează şi reviste care creionează, în global evoluţia ulterioară a scrierii atât prin
mare, activitatea acestora. Cercurile literare sau modelul punctual al programului lor, dar şi prin
asociaţiile literare sunt liant de închegare a modelul individual al fiecăruia. Întâlnirile din
relaţiilor dintre scriitorii din diaspora. E o formă cadrul grupărilor sunt gustate în spaţiul cultural,
de a-ţi păstra dreptul la scris, a avea identitate într- creionându-se adevărate evenimente prin lansările
o lume străină, a avea posibilitatea de a lectura din de carte, lectură publică, sărbătorirea sau
creaţia ta în faţa celor interesaţi. Sunt cenaclurile omagierea scriitorilor. E o adevărată modă să se
elitiste? Depinde la ce grupare vrei să aspiri şi cine editeze antologii ale grupărilor, fie ele cu creaţii
face parte din aceasta. Dacă ne referim la ceaiurile ale membrilor, fie un fel de istoric, o dare de
literare din bibliotecile şcolilor, aici au acces toţi seamă a activităţilor derulate până în momentul
cei care iubesc literatura, fiind, prin prezenţa lor unei aniversări. La nivel de ţară, cea mai solidă
membrii activi ai acestora. Dacă vorbim însă de grupare e Uniunea Scriitorilor din România,
cenaclurile scriitorilor consacraţi, dacă n-ar fi deocamdată fără filială la Bistriţa, membrii USR
eclectice, ele n-ar fi grupări literare, ci aglome- având legitimaţii de la Cluj, Mureş sau Sibiu. A
raţie. Ar fi la fel ca o echipă de fotbal sau ruiby, în venit de curând cu filială în judeţul nostru Liga
care toţi ar şuta, toţi ar apăra. N-ar mai fi transmi- Scriitorilor din România, care aspiră la un statut de
ţător (scriitor) şi receptor (cititor). Scara comuni- utilitate publică. Ca societăţi bistriţene se remarcă
cării ar fi dată peste cap. Orice grup care-şi merită Societatea Scriitorilor din Bistriţa Năsăud, Socie-
numele e eclectic din toate punctele de vedere: al tatea Scriitorilor Bistriţeni, iar ca grupări literare
backgroundului membrilor, al orientării lor (este- Cenaculum-Beclean, cenaclul « George Coşbuc »
tice, politice, sexuale etc.), al surselor doctrinare. şi « Conexiuni »-Bistriţa. Scriitorii fac însă parte şi
De la junimişti la textualişti şi postmodernişti, de din alte asociaţii literare, grupate pe anumite
la transcendentalişti la beatnici, de la port-royalişti categorii, fie că vorbim de poeţi sau prozatori. Un
la noii romancieri, toţi au ştiut să aibă propria lucru e evident : scriitorii bistriţeni sunt din ce în
identitate a grupării, pentru a nu fi confundaţi cu ce mai prezenţi la nivel naţional, şi chiar inter-
alţii, pentru a avea propria culoare, nicidecum naţional, prin paginile virtuale, fie ca grupare, fie
palidă. Când lucrurile iau o altă întorsătură şi individual. În ceea ce priveşte literatura şi asocia-
ideologia omogenizează creaţia, rezultatele sunt ţiile literare, cu siguranţă Bistriţa a intrat în
dezastruoase, second-hand. Sămănătorismul e un dicţionarul literaturii româneşti. Şi povestea nu se
exemplu pozitiv. Optzecismul s-a aflat la un opreşte aici atâta timp cât avem litera, care
moment dat in acest pericol al copiei la indigo, formează, în grup cu alte litere Cuvântul, care e de
însă s-a salvat inteligent, fiind mai apoi un model la Dumnezeu şi Dumnezeu e Cuvântul.
MENUŢ MAXIMINIAN

38
Curier
magnitudinea şi să atragă cît mai mulţi ochi
Dragă Nicu, îmbrobodiţi în uimire.
Propunerea ta mă onorează şi, în măsura Sănătate,
în care semnătura mea vă este de folos, ION FILIPCIUC
poate fi folosită, fără niciun fel de pretenţii
materiale din partea mea, în virtutea P. S. Învaţă-i pe cei din Capitalia României
prieteniei de o viaţă. Nu am acum poeme, din pîcla tranziţiei eterne că se spune şi se
dar mă întreb dacă, în contextul scrie Sfintele Paşte, iar
numărului 2, nu ţi-ar fi de folos urarea Paşte fericit se
textul apărut în cărticica noastră adresează doar rume-
comună despre Romulus gătoarelor cu proteză
Guga! În ideea că acea păginuţă dentară!!!
este un fel de Laudatio către cel
care, probabil, acum ne Dragă Nicu,
zâmbeşte... de acolo, de sus. Dar, Merci pentru revista. Mi-
desigur, tu hotărăşti ce intră şi ce a adus, din nou, miros
nu. unic de Nichita. Şi nu
Oricum, ideea de a face o numai.
asemenea revistă este salutară şi, Cu cele mai bune gânduri
în măsura în care te pot ajuta, o şi sentimente,
voi face cu drag. Te îmbrăţişez LIGIA MIRIŞAN
frăţeşte şi.... succes!
MARIANA CRISTESCU Vă mulţumesc şi numai
bine!
Drăguţule bace ungurean, Cu prietenie,
Mulţumesc pentru Vatra CORINA URSACHE
veche şi atât de ... nouă. Prima reacţie a fost
să te înjur că nu mi-ai trimis şi nr. 1. Te rog. Felicitări... şi drum bun...
Apoi am rostit Paraipaştele lumănaşterii tale Băciuţule, mă complexezi cu energia ta
verzi şi primăvîrtoase, pentru căci mă afluez creatoare. Aici la noi, la Capitală, numai unu
cu trei iezi cucuieţi prin foşgoraşul regelui (nu unul) gândeşte. Acolo la voi în
Ubu şi te întreb de ce nu i-ai trimis revista, provincie, spre fericirea cititorilor, gândesc
aşa veche şi-ntr-o streche, şi lui Matei mai mulţi. Ce mai, arată trăznet şi nr.2.
Vişniec - visniec@yahoo.fr . S-ar bucura Când naiba ai timp să le faci? Crezi că dacă
mintenaş, cum stă şi trage la condei în mă las de televiziune, aş putea scrie mai
claustrul de la Chartreuse, Avignion. Altfel, mult? După cum observi, mă roade invidia,
rîndurile tale despre provincie sunt superbe. dar pentru asta te iubesc.
Astăzi, cea mai grozavă aventură e să rămîi Cu drag,
acasă şi să vezi cum îţi trec MIRA GRUIŢĂ.
amantele, prietenii şi cocorii pe deasupra
colibei în care te-ai născut şi în grinda căreia Dragă Domnule Băciuţ,
s-a înfipt primul tău strigăt de lumină
precum o aşchie cosmică. Gestul tău Am publicat în Fluxul de ştiri din portalul
camaradesc îmi aminteşte de astronomii din www.cartesiarte.ro câteva rânduri sincere
urmă cu trei-patru veacuri, care, cînd despre acest al doilea număr, pentru care
descopereau o stea, îşi scriau unul altuia: mulţumesc. Dacă vă uitaţi atent pe portal,
Vezi, prietene, că în constelaţia Ţapului veţi găsi înca din prima pagină fereastra în
pîlpîie o stea dibuită de mine. Fie ca steaua care puteţi introduce singuri ştirile pe care le
scormonită de tine să-şi sporească doriţi răspândite. Ele vor apărea

39
concomitent în trei locuri: Fluxul de ştiri 5. ... Ei, câte puncte ar mai fi!!???
propriu-zis, fluxul de ştiri de lângă harta PS: La cât de indiferentă îţi sunt (sau ţi-am
judeţului respectiv şi meniul "domenii pe ajuns, că e posibilă şi evoluţia....), pot semna
activităţi de interes naţional", de unde, de (dureros):
obicei, le preiau alte ziare şi agenţii. Iar, UN CITITOR COMUN
pentru lucruri mai mari, vă rog folosiţi e-
mailul meu: < Haine de sărbătoare pentru Vatra Veche
leuc.@clicknet.ro > pentru ca să-mi parvină
mai repede. Dacă realizaţi o variantă Cultură | Litere Vatra Veche
electronică, scrieţi-mi ca să punem un "link" Numărul II pe aprilie al revistei „Vatra
către Dvs., dacă nu, vă putem da noi Veche”, în noua formulă, aparţinând
găzduire la submeniul "Reviste">"reviste Asociaţiei „Nicolae Băciuţ”, îmbracă haină
găzduite de noi", atunci când primim PDF- de sărbătoare, icoana din fereastră tronând
ul în forma în care l-am primit şi acum. pe prima pagină în aşteptarea Sfintelor
Cu prietenie, Sărbători de Paşti. Poate cel mai important
CORNELIU LEU material din acest număr ni-l readuce în
actualitate pe Nichita Stănescu prin
Bădie, intermediul unui interviu realizat în 1980 de
Un fenomen Vatra veche, ce mai?!... M-au Nicolae Băciuţ. Despre valoarea romanului
încărcat de bucurie rândurile citite mai jos. românesc, creşterea şi descreşterea acestuia
Sincere, curate, percutante. Că dacă aş fi zis scrie Valentin Marica, iar Cleopatra Lorinţiu
numai eu, nu aveam crezare... Felicitări, prezintă, la rubrica „Corespondenţe”, un
again! Şi vânt bun, şi "fără de sfârşit inedit material despre convingerile
minunea"... scriitorului şi legătura acestuia cu diaspora.
MIOARA KOZAK Elena M. Câmpan, preşedintele Societăţii
P.S. Eu vreau să achiziţionez/cumpăr cele Scriitorilor Bistriţeni, aduce, la rubrica
două numere. Insist pentru asta! Şi ca mine „Cronica de carte”, trei recenzii pentru
or mai fi şi alţii. cărţile „Există un loc” – Emil Dreptate;
„Pădurea altfel” – Grigore Avram şi
Mi., aşa cum o ştii
„Miercurea din cenuşă” – Melania Cuc. La
rândul ei, Melania Cuc prezintă un eseu
*
despre „Epistolele către Hefaistos” ale lui
1. Felicitări! (şi-ar mai fi de spus şi altele,
Vasile Ursache.
unele de bine, altele de gândit, de spus aşa în
Numărul recent al publicaţiei
particular. sincer, de când treci în revistă
demonstrează că Nicolae Băciuţ ştie să-şi
mesajele e-mail-ate, mai că tre' să mă opresc
apropie oamenii de calitate şi să dăruiască
... cand ne-om întâlni, de va mai exista şi
cititorilor o publicaţie modernă, păstrând
asta, întâlnirea, vom discuta mai multe)
însă filonul înaintaşilor I. Slavici, I.L.
2. Revista va fi varianta oferită spre lectură
Caragiale şi G. Coşbuc.
pe internet - online? (ar fi excelent!) sau: va
fi pusă în vânzare? Cum te-ai gândit? MENUŢ MAXIMINIAN
3. Şi Vatra veche nr. 1? Ai avut în vedere un
public (cititor) privilegiat? ... (de asta n-oi fi Domnule Nicolae Băciuţ,
primit-o!!!) Va felicit pentru vechea-noua revistă
4. Acum, chiar începe să-mi fie teamă de a- VATRA VECHE. Îi doresc vânt bun şi ape
ţi mai scrie e-mail-uri ... nu care cumva să limpezi. Fie să aibă viaţă lungă!
mă "în/paginezi".... Era mai comod şi mai În legătura cu îndemnul de a o citi şi
intim, înainte vreme ... Dar "de-acuş", am de a o da mai departe, promit să fac
păţit ca greierele lui Topîrceanu, dar "de- ascultare. Dacă veţi fi dorind şi ajutorul
acuş", mă voi limita la sms-uri ... ce mai (de) penei mele, vă stau la dispoziţie. Ca să vă
noroc pe mijl. astea de comunicare! În mail, reamintiţi de mine, vă aduc aminte că în
nici măcar urma vreunei stări nu ţi-o mai pot 2006 am primit premiul III pentru poezie la
spune. Păcat.... Festivalul de literatura “Moştenirea

40
Văcăreştilor” de la Târgovişte. În cadrul Am citit cele două numere din
acestui eveniment, dumneavoastră aţi fost în VATRA VECHE. E nevoie de această
juriu. Eu îmi aduc, cu plăcere, aminte despre revistă aşa cum aţi proiectat-o. Cam puţine
discuţiile pe care le-am avut în restaurantul pagini pentru cât e de MARE. Îndrăznesc să
hotelului VALAHIA. Alte referinţe despre va trimit o proză tot "veche", în sensul ca e
mine puteţi afla accesând siteul meu clasică...
(www.laurentiutudor.com, deşi e la început) La cât mai multe numere!
sau site-ul revistei SINGUR (unde public ŞTEFAN GOANŢĂ
lunar eseuri) sau al revistei VERSO (care
mi-a publicat de curând un grupaj) sau Stimate domnule NICOLAE BĂCIUŢ -
întrebând pe Daniel Drăgan, Adrian Mulţumesc pentru cele două numere din
Munteanu, Adrian Lesenciuc, Florin VATRA VECHE!! Felicitările mele (de
Caragiu etc. bucovinean, din moşi-strămoşi - strămutat,
Cu consideraţie, cu misionarismul de profesor de liceu, în
LAURENŢIU-CIPRIAN TUDOR Moldova de Sud - la Adjudul
Vrancei...) cele mai calde şi mai sincere! O
Stimate domn, adevărată VATRA/CETATE, de apărare a
Vă mulţumesc pentru... trimiterea Duhului Demiurgic Românesc!!!
de suflet, deşi a fost întâmplătoare ...Va trimit, şi eu, câteva stihuiri
(eram într-o listă cu adrese ale... "dascălilor pentru Pashte... - plus două articole: unul
de româneşte" ). Felicitări pentru despre tragedia Basarabiei, mereu trădate ...
(re)apariţie! Ştiu/Sper că veţi putea fi citiţi şi - şi altul, despre merea intenţie de a ne
on-line, dar -mărturisesc- e mult mai izgoni istoria, adică IDENTITATEA DE
reconfortant (şi, de ce nu?) mult mai rapid NEAM STRĂVECHI - din manuale, din
aşa. Mult succes! conştiinţă şi din sânge...!!!
LUMINIŢA MĂNESCU ...UN PAŞTE FERICIT ŞI LUMINAT!
-profesor al Colegiului Naţional "Mircea cel - şi mărturisirea creştină, din strămoşi,
Bătrân" de ... dincolo de munţi -Rm. Vâlcea. făcută încă de azi, stre-văzând, deja, întru
Duh, Lumina Duminicii Invierii (...cum o
Stimaţi colegi, făcea Preafericitul nostru Părinte Patriarh,
Vă mulţumesc pentru vestea întru Domnul, TEOCTIST - când il
reapariţiei Vetrei vechi (fie şi în format întrebau reporterii, de ce se bucură, în Duh,
electronic) şi că între cei care au primit în Vinerea Neagră...!!!) : HRISTOS A
numărul unu sunt şi eu... Nu-mi vine să cred ÎNVIAT! - ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
că ştiaţi că o viaţă întreagă am fost foarte Cu admirativă preţuire,
bun prieten cu Romulus Guga, nu numai ADRIAN BOTEZ
când am lucrat la Familia, sau mai târziu,
când am fost director la Teatrul de Stat din Stimate Domnule Nicolae Băciuţ,
Oradea, ci mult mai devreme, când era elev Vă mulţumesc pentru reviste. Citirea lor,
la liceul Gojdu în Oradea. citirea declaraţiilor de intenţie mă provoacă
În legislaţia trecută - fiind consilier să devin (din solitară, cum m-am resemnat
şi având în preocupări denumirile de străzi să fiu) solidară.
pentru Oradea - am propus consiliului local Existenta unor "antreprenori literari",
ca una dintre străzile noi să poarte numele "neguţători de vorbe" este de actualitate.
prietenului nostru. Sper ca în anul acesta sau Versuri"superficiale, conformiste, uşuratice,
cel târziu în anul viitor, numele lui sa fie false, scrise la repezeală"(cum le taxa veşnic
reaşezat îm memoria contemporanilor şi în tanarul Nicolae Steinhardt) sunt cu duiumul!
felul acesta. Provincia literară tratată ca o cenusareasă,
Cu toată bucuria şi aprecierea pentru dispersarea, însingurarea, demoralizarea -
gestul vostru, fenomene vizibile.
MIRCEA BRADU Constat că, reintorcându-vă la cei
"vechi", vă înconjuraţi de tineri, ceea ce îmi

41
pare de bun augur pentru întreprinderea D- oblăduirea poetului şi promotorului cultural
voastră curajoasă. Succes! Nicolae Băciuţ. Este o revistă de ţinută,
SÂNZIANA BATISTE acoperind prin articole şi eseuri o paletă
P.S.Despre cele de mai sus (şi altele) în policromă de interes cultural. Iar poezia
versuri ale mele, pe care urmează să vi le publicată este de calitate, ceea ce denotă că
trimit. Asta considerând e-mailul D-voastră ochiul vigilent al poetului Băciuţ ştie să
ca o implicită şi onorantă invitaţie la aleagă grâul de neghină. Urez seriei noi a
colaborare(?) revistei Vatra Veche o existenţă lungă, iar
* acum, în preajma Învierii Domnului Iisus,
Am primit revista. O revistă Lumina LUI să pogoare peste paginile pline
minunată. Vă felicit! Eu aş mai vrea ca să- de har ale revistei Vatra Veche.
mi mai editaţi articole şi să-mi scrieţi ce AL.FLORIN ŢENE,
temă vă interesează. Mulţumim. Preşedintele LIGII SCRIITORILOR din
* România
Domnule Băciuţ,
Vă felicit cu cea mai importantă D-le Băciuţ,
sărbătoare creştină - Sfintele Paşti. Vă dorim Vă felicit, acum. de Paştele ortodox,
multă sănătate, belşug, bucurii, realizări pentru noua revistă Vatra veche
frumoase, pace-n suflet şi în casă. Am citit mai multe articole şi poeme
Hristos a inviat! Sărbători fericite! din numărul 2 expediat prin e-mail (despre
Cu stimă, manualele alternative, despre roman).
CLAUDIA ŞATRAVCA În ţară, citisem un roman deosebit al lui
şi colectivul bibliotecii Mihai Sin: "Bate şi ţi se va deschide" (dacă
* îmi amintesc bine titlul). Eu am fost
Mulţumesc pentru urări, pe care vi le colaborator sporadic la VATRA veche, pe
întorc înmiit. Şi, desigur, felicitări pentru când eram în ţară şi adresa ei era: Str.
revistă, căreia îi urez o viaţă cât mai lungă. Primăriei, nr. 1, Tg. Mureş. Acum aveţi
ALEXANDRU DOBRESCU aceeaşi adresă pentru VATRA nouă?
* Dacă îmi daţi o adresă poştală v-aş putea
Vatra Veche mereu înnoită, bravo, măi trimite o carte de-a mea. Ataşez şi nişte
copii..., bravo vouă ! poeme (nu ştiu dacă vă plac aceste stiluri) în
ADEVĂRAT A ÎNVIAT ! WORD şi PDF (PDF-ul este pentru cazul că
poet GEORGE FILIP diacriticele în WORD ar fi corupte).
- Montreal FLORENTIN SMARANDACHE

Dragă Nicu Băciuţ, Urez revistei viaţă lungă şi succese pe


E foarte bine şi frumos şi necesar măsura aspiraţiilor!
ceea ce aţi reuşit şi sper că în viitor voi avea ION HOBANA
vechea bucurie din trecut...aceea de a mă
considera al spiritului Vetrei vechi. Mulţumim. Vă dorim şi noi sărbători
Îţi propun un set din care aş fi fericite. Vă dorim succes editorial deplin cu
bucuros când ai spaţiu să mă alătur ,,Vatra veche''.
colaboratorilori tăi. SAECULUM,
Cu urări sărbătoreşti şi amintiri Focşani
brusc invlăstărite din iarna memoriei.
EUGEN EVU Pace şi Lumina în suflete, stimate
domnule Băciuţ! Fie ca noua revistă să se
Vatra Veche mereu înnoită bucure de succes!
TUDOR NEGOESCU
Am citit, prin amabilitatea domnului *
Nicolae Băciuţ, cele două numere ale Adevărat a înviat! Sărbători luminate!
revistei Vatra Veche, ce apare sub Fie ca miracolul Invierii să-ţi lumineze

42
inima şi mintea, prietene drag. La păstrez luciditatea de a va spune. Altfel
Contemporanul eşti bine venit oricând; şi tu spus, unii nu fac nimic, dar s-au trezit! Noi,
ştii asta. oamenii de cultură, urmăm numai la rău
Cu prietenie, imnul, cu al său Deşteaptă-te, române!
AURA CHRISTI & echipa Cu drag şi cu tărie,
Revista Contemporanul. Ideea Europeană DARIE DUCAN
Fundaţia Culturală Ideea Europeană /
EuroPress Group The European Idea Adevărat a înviat!
Cultural Foundation Vă mulţumesc pentru mailul dvs
referitor la noua revistă, precum şi pentru
Dragă Tizule, urările cu ocazia sărbătorilor pascale. Vă
Mulţam pentru frumosul dar pascal doresc să aveţi o săptămâna luminată, în
(două numere de Vatră…Veche de toată pace şi armonie. De asemenea, sunt onorată
admiraţia şi de tot harul), urări prieteneşti de să fac parte din marea familie de condeieri
victorii în tranşeele verbului, solidaritate ai acestei reviste cu un nume având o atât de
întru cuvânt şi bune doriri într-ale vieţii! mare şi importantă rezonanţă în cultura
NICOLAE ROTARU română. Mult noroc şi succes în
întreprinderea asumată, atât dv., cât şi
Noroc ,,Vetrei vechi" de-acum, noroc, tuturor membrilor redacţiei, precum şi
Nicolae Băciuţ! Renaştere-naştere cu colaboratorilor săi. Voi trimite un mail
valori, cu valoare! separat cu câteva propuneri de colaborari.
DOINA CERNICA Cu preţuire,
MONICA MUREŞAN
Dragă Domnule Băciuţ,
Ştiu ca puterea mea, nu literară, e Mulţumim mult !!!
limitată aici, dar voi face tot ce îmi va sta în Aceleaşi urări de bucurie şi Lumină
putinţă pentru a fi alături de dvs., în şi dvs...Felicitări pentru revistă, multă
demersurile pentru a reda mureşenilor Vatra sănătate şi împliniri profesionale !
veche. Voi scrie constant şi vă veţi putea DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ
baza pe mine. Pentru cultura mureşeană, nu CĂLĂRAŞI
se poate lupta nici de la Paris, nici de pe un Nicolae Băciuţ,
yaht ancorat în Bora-Bora, ci din miezul Şi admirabila revistă Astra, de la
pâinii, de aici, cum faceţi dumneavoastră. E Brasov, din câte ştiu eu, nu are nicio
neruşinat acest demers, deşi nu îl cunosc pe legătura cu Astra fondata la Sibiu de
D. C., dumnealui ori nu cunoaşte situaţia, ori Şaguna şi ai săi. În plus, mai există Astra
e orb. Dilema, Flacăra etc. au păţit astfel de blajeană, alte reviste Astra. Aşa că şi de s-
schisme şi au putut trăi. Şi Vatra veche va ar chema Vatră, şi nu Vatra, un semn
putea, pentru ca are suflete breze. Puterea diacritic ar face-o altă revistă, la oficiul de
Vetrei vechi e a tradiţiei şi a realităţii, nu a presă. Nu? Doar de la atâta s-a făcut si
sectelor. Faptul ca în Vatra aşa zis alegerea lui Cuza în ambele provincii în
oficială, mie, ca scriitor mureşean, nu mi-a 1859. De Paşti, Vatra veche înviază din ce
apărut nimic, niciodată, nicio referinţă n-au omorat-o alţii. Cele trimise sunt un cor
măcar, nu mă mişcă negativ deloc, oamenii moral. Să sperăm că şi faptic.
de acolo de talent trebuie să îşi facă rost, Cu drag,
prin negoţ de gaşcă dacă altfel nu pot. Sunt DARIE DUCAN
alături de dumneavoastră pentru că ştiu ce
faceţi pentru cultura acestui judeţ. O idee a Mulţumim şi felicitări pentru ”Vatra
mea ar fi să nu se publice niciun rând despre Veche", Nicolae! Adevărat a înviat!
demersurile părţii adverse ale Vetrei în Fratern,
Vatra veche, să nu plecăm murdar la drum, LUCIAN VASILIU,
ci senin şi luminos. Sunt convins că ştiţi redacţia "Dacia literară"
asta, dar sunt prea revoltat ca să nu îmi

43
limbă. Sosisem prea de dimineaţă la întâlnirea cu
interlocutorul nostru şi am luat-o pe uliţele pustii,
îndreptându-ne spre singura fântână pe care am
văzut-o în sat. Pe băncuţa de lângă ciutură o bătrână
curăţa porumb.
-E bună apa de băut?, întrebă şoferul cu care
venisem.
-A fost, acum nu mai e, fu răspunsul bătrânei.
-Şi voi de unde beţi apă?
-Păi, de la vecinii care au fântâni.
M-am aşezat pe piatra arsă de căldură şi mă gândeam
că este ultima vară când mai vin în colbul câmpiei.
-S-a aruncat o femeie în ea, spuse după un timp de
tăcere, bătrâna. Unii zic că de singurătate, alţii că i-au
plecat copiii, dar eu zic că s-a omorât de dor.
-Cum de dor?, se miră şoferul care se retrăsese la
umbra unui dud.
- De dor! Ce, dumitale nu ţi se întâmplă să te doară
sufletul, să vrei să ajungi mai repede acasă, să-ţi vezi
nevasta, copiii? Ăla e dor.
-Copiii, spuse hâtru bărbatul, că nevasta mai poate
aştepta.
-Nu-i bine! Se zice că dorul ăsta te încălzeşte, te
răscoleşte, te face din om, neom. Uite, Tita, asistenta
de la dispensarul de-aici. Se iubea cu doctorul ăla
care s-a mutat la Bucureşti. Într-o zi, doctorul a pus
lacăt pe uşa dispensarului şi dus a fost. Tita îl aştepta
în fiecare sâmbătă la gară şi se furişau în camera lui
Criticul Petre Poantă, cu aură europeană de la dispensar. Ieşeau târziu şi toată lumea vedea pe
_____________________________________________________ faţa lor cu ce se îndeletniciseră. După ce a plecat,
Tita s-a dus la gară în fiecare seară. Se topea văzând
cu ochii, îşi târa picioarele ca o babă, iar privirea,
pentru Dan altădată albastră, îi devenise cenuşie. Într-o zi mi-a
Îmi plăcea să mă ghemuiesc în fotoliul din spus: ţaţă Veto, mi-e aşa dor de el că mă doare în
faţa patului, încercând să nu alung somnul care îmi capul pieptului, iar noaptea mă trezesc transpirată şi
stăruia încă pe pleoape. Îl priveam dormind, somn de cu gura uscată. Vă spun eu, sfârşi bătrâna curăţând
bărbat-copil, cu tresăriri şi respiraţie profundă. Erau ultimul ştiulete, se moare de dor. Lumea din sat
puţine astfel de dimineţi şi cu atât mai preţioase. Aş fi începuse să plece la câmp.
prelungit senzaţia aceea de toropeală plăcută, cu Ne-am ridicat de pe piatra fântânii şi am
miros de dragoste şi mângâieri, dar era timpul să pornit spre locul întâlnirii. Gura mi-era uscată, dar nu
plec. Mă urneam greu, de fiecare dată cu regretul că de sete.
zorii vin prea repede. Într-o zi, am să-i spun totul, am MIRELA GRUIŢĂ
gândit, închizând uşa casei:
Era o vară de câmpie prăfuită, cu ţărâna care, ridicată
de roţile căruţelor, îţi intra în ochi şi o simţeai pe
____________________________________________________________________________________________________________________
Corespondenţi : Bianca Osnaga, Melania Cuc,
Director de onoare Elena M. Cîmpan, Darie Ducan, Cleopatra
MIHAI SIN Lorinţiu, Ioan Matei, Claudia Şatravca
Redacţia (Chişinău), Daniel Renon (Germania),
Nicolae BĂCIUŢ, Gabriela Mocănaşu (Paris), Ligia Grindeanu
redactor-şef (SUA) Dwight Luchian-Patton (SUA)
Redactori:
Mariana Cristescu, Răzvan Ducan, Mioara
Kozak, Lazăr Lădariu, Valentin Marica,
Cristian Stamatoiu
___________________________________________________________________________________________________________________
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a materialelor nu pot fi preluate
fără acordul editorului. Copyright© Nicolae Băciuţ 2009 *Email : nbaciut@yahoo.com *Adresa redacţiei: Targu-Mureş, str. Ilie
Munteanu nr. 29,cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie.

44