Pregatirea si perfectionarea profesionala a functionarilor publici

Studenti : Pauna Alexandru Ionel Gavrila George Cosmin Grupa : 3

Functionarul public este definit ca o persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul institutiilor publice sau altor persoane juridice de interes public. S-a dovedit inca din trecut, in ceea ce priveste calitatea serviciilor publice, calitatea vietii politice, economice, sociale si administrative ca o deosebita importanta o reprezinta nivelul pregatirii personalului, mai exact formarea acestuia prin diferitele metode. Astfel adaptand cele mai sus mentionate si punandu-le in armonie cu viata administrativa fie la nivel local, fie national, calitatile personalului din administratia publica si metodele de dobandire a acestora au ca produs final omul de administratie. De altfel , legea pentru statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 , statua in art. 37 ca functionarii publici , fara deosebire de sex , puteau accede la o functie publica daca intruneau cumulative urmatoarele conditii : 1) Sa fie cetateni romani ; 2) Sa fie majori , de 21 de ani impliniti ; 3) Sa fie apti pentru serviciu din punct de vedere al sanatatii ; 4) Sa nu fi suferit de vreo condamnare ; In decursul istoriei pentru a accede intr-o functie publica au fost utilizate diferite modalitati . Astfel in antichitate functiile publice erau trase la sorti , apoi societatea s-a bazat pe ereditate iar in prezent o persoana poate accede intr-o functie publica prin numire sau alegere . Recrutarea functionarilor publici prin alegere are valente democratice mai pronuntate1 , deoarece cel ales ocupa o functie publica ca urmare a exercitarii drepturilor electorale de catre cetateni , in schimb sistemul alegerii nu asigura intotdeauna si competenta profesionala a functionarului public .

M.Preda , op. cit. , pg. 91-92.

Sistemul de ocupare a unei functii publice prin numire este folosit pentru majoritatea functiilor publice , de alfel Statutul functionarilor publici se refera in exclusivitate la acest sistem . Conditiile de acces la functia publica sunt acele elemente specifice functiei publice prin care legiuitorul urmareste sa garanteze valorificarea profesionala a viitorilor functionari si sa limiteze arbitrariul in selectie . Conform prevederilor art. 54 din Statutului functionarilor publici poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii generale : a) Are cetatenia romana si domiciliul in Romania : cerinta de a avea cetatenia romana se intemeiaza pe fidelitatea fata de tara pe care ar trebui sa o aiba , fara exceptie toti functionarii publici pe cand cerinta ca persoana sa aiba domiciliul in Romania decurge din faptul ca functia publica trebuie exercitata fara intermitente , avand in vedere ca aceasta se caracterizeaza prin continuitate . b) Cunoaste limba romana , scris si vorbit : pentru ca art. 13 al Constitutiei prevede ca In Romania , limba oficiala este limba romana . c) Are varsta de minimum 18 ani impliniti : persoana care doreste o functie publica trebuie sa aiba capacitatea de a incheia de unul singur un contract individual de munca . d) Are capacitate deplina de exercitiu : se are in vedere ca implinirea varstei de 18 ani este o conditie generala pentru ocuparea functiilor publice , legiuitorul rezervandu-si dreptul de a stabili la nivelul unor statute speciale alte conditii legale de varsta persoanei ce urmeaza sa ocupe o functie publica . e) Are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza , atestata pe baza unui examen medical f) Indeplineste conditiile de studii prevazut de lege pentru functia publica : minim studii universitare ; g) Indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice ; h) Nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni ;

i) Nu a fost destituita dintr-o functie publica pentru motive de indisciplina in ultimii 7 ani Intr-o adminstratie publica moderna, pregatierea si calitatea pregatirii functionarilor publici devin conditii obligatorii, atata timp cat scopul acesteia este de realizare eficienta a sarcinilor si atributiilor variate si diversificate ce le revin. Astfel, este concludent ca orice functionar public din administratie trebuie sa aibe o pregatire generala rezultata din specializari umaniste sau tehnice obtinute in cadrul facultatilor ori din domeniul dreptului la care, insa, se impune, in mod imperios si o pregatire complementara de formare in structurile universitare si postuniversitare administrative.2 In mod oarecum dependent de functia publica de executie sau conducere din domeniul administrativ este necesara aprofundarea si perfectionarea pregatirii profesionale si a cunostintelor la nivelul dezvoltarii contemporane a stiintei si tehnicii administrative.3 Instituirea pregatirii administrative reprezinta o conditie si o etapa din formarea personalului din adminstratia publica, obligatorie de altfel pentru ocuparea si detinerea functiei, ea putand fi asigurata fie de administratia publica insasi, fie prin studii universitare, scoli sau colegii administrative. In ceea ce priveste pregatirea si perfectionarea persoanelor care ocupa functii de conducere, se impune pe langa studiile mentionate la paragraful anterior, si cursuri de pregatire si perfectionarea pregatirii fie in tara intr-un institut superior de studii administrative, fie in strainatate. In tara noastra exista, din anul 1991, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, iar din anul 2001 s-a infiintat Institutul National de Administratie, precum si 8 centre regionale de formare continua pentru administratia publica locala, cu sedii in municipiile Bucuresti, Craiova, Calarasi, Iasi, Cluj-Napoca, Sibiu,Constanta si Timisoara.4 Perfectionarea profesionala este conform prevederilor legale, asigurata de autoritatile si institutiile publice prin obligatia de a asigura in bugetul anual propriu
2

Cezar Manda , Formarea si pregatirea resurselor umane din administratia publica , politici reconsiderate , in Revista Economie si Administratie Locala nr.10 , octombrie 2001 , pg. 19-22 . 3 Mihai T. Oroveanu , Introducere in stiinta administratiei , op . cit. , p. 136 . 4 A se vedea Ordonanta Guvernului nr. 81 din 30 aug. 2001 , emisa in baza art. 1 , pct IV din legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante , publicata in M.O. nr. 542/2001 .

sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor necesare acesteia, si prin organizarea la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice a unor cursuri sustinute fie de functionari publici definitivi, cu nivel net superior al pregatirii profesionale si cu experienta in domeniu, fie prin intermediul unor specialisti din invatamantul superior de specialitate. Mai sunt, pe langa aceste metode de pregatire si perfectionare a pregatirii profesionale si altele cum ar fi: dezbaterea in colectiv a cailor de rezolvare a unor probleme aflate in practica, folosirea studiului de caz ori a diverselor tipuri de simulare sau unele forme individuale, ca stagiu de pregatire in tara ori in strainatate si obtinerea titlului de doctor in stiinte. H.G. nr . 1209/2004 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici se face prin concurs organizat in limita functiilor publice vacante prevazute anual in acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice .Conditiile de desfasurare a concusului se publica de autoritatea sau institutia publica organizatoare in M.O , cu 30 de zile inainte de data desfasurarii acestuia . Odata indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a accede intr-o functie publica se va desfasura concursul care consta in trei etape: I. Selectarea dosarelor de inscriere ; II. Proba scrisa ; III. Interviul ; Dupa ce au promovat ambele probe ( scris & interviu ) functionarul public intra intr-o perioada de stagiu unde va trebui sa dovedeasca ca este potrivit pentru respectivul post . Aceasta perioada foloseste la verificarea aptitudinilor profesionale , formarea practica a functionarilor publici debutanti precum si cunoasterea de catre acestia a specificului administratiei publice . Durata perioadei de stagiu a fost reglementata la 12 luni pentru functionarii publici de executie clasa I , 8 luni pentru cei din clasa a II a si 6 luni pentru cei din clasa a III-a . In calculul perioadei de stagiu se va tine cont si de perioada in care o persoana a urmat si a promovat programe de formare specializata in administratia publica . Pe perioada stagiului functionarul va trebui sa aloce doua ore zilnic din timpul normal de lucru pentru studiul individual , sa participe la cursuri de pregatire si sa desfasoare activitati aflate la nivelul lui de competenta .

Intre modalitatile de formare a functionarului public mentionam de asemenea formarea la locul de munca . Pregatirea profesionala teoretica si practica a functionarului public trebuie avuta in vedere in actiunea de formare a acestora , pornind de la caracterul multilateral si specializat al activitatii in administratia publica , caracter ce determina si o pregatire profesionala diferentiata .5 Astfel pe langa o temeinica pregatire in domeniul stiintei administratiei si a dreptului , competenta profesionala presupune : suumum de cunostinte de specialitate , experienta in domeniu , usurinta de a pune in aplicare aptitudinile intelectuale , precum si ansamblul de atitudini ce predispun persoana la aplicarea tuturor posibilitatilor sale intelectuale. Pentru a obtine o asemenea competenta profesionala , este necesar ca in toate sistemele ce asigura formarea , pregatirea personalului pentru administratia publica , sa existe pe de o parte o stransa legatura intre procesul de invatamant si cercetare , iar , pe de alta parte , sa se realizeze o mai buna legatura intre invatamant si practica . Procesul de identificare a necesitatilor generale de formare , pe diferite categorii de functii , cat si a perfectionarii profesionale , trebuie sa aiba in vedere faptul ca in conditiile schimbarilor fundamentale pe care le traverseaza administratia publica , anumite categorii de cunostint reprezinta o noutate . Unele dintre ele pot fi abordate la nivel de formare , altele la nivel de perfectionare/specializare , iar altele , facultativ , pentru o reculturalizare in noul context administrativ . In acest sens , si numai cu titlu de cunostinte poate fi prezentata sub forma unor module , iar acestea pot fi detaliate pe teme , avandu-se in vedere interviuri si chestionare aplicate functionarilor publici , precum si responsabilitatile si sarcinile rezultate din fisa postului . Principalele module ar fi : drept administrativ , managementulu general ,tehnici de comunicare , finante publice , economie de piata , etc . Propunerile de formare sub forma modulelor vizeaza o pregatire generala aplicabila functiilor de conducere din administratia publica , avand in vedere principiul

The Education and Training of Public Servants , published by NISPAcee , Portoroz , 1994.

potrivit caruia pentru a imprima necesitatea formarii si a o incuraja , conducatorii trebuie sa fie insisi pregatiti . Referitor la cerintele de pregatire a personalului din administratia publica si adaptarea acestuia la conditiile tranzitiei la economia de piata trebuie subliniat in primul rand ca este necesara o schimbare culturala la nivelul comunitatii profesionale , respectiv a functionarilor din administratia publica . Educatia si training-ul vor trebui sa fie centrate mai degraba pe dezvoltarea si cultivarea abilitatilor decat pe transmiterea automata a unor cunostinte considerate adesea general aplicabile . Administratia centralizata a avut ca efect subdezvoltarea capacitatilor manageriale implicate de evolutia globala a unei organizatii si de relatiile cu piata . Pentru ca functionarul public sa raspunda cerintelor de pregatire si perfectionare , este necesar sa cunoasca : date despre eficienta , productivitate si competivitate ; problematica parteneriatului economic si , mai ales , social ; sa se preocupe pentru modernizarea dotarilor ; sa posede cunostinte ample referitoare la internationalitatea afacerilor ; perceperea corecta a modului de elaborare si aplicare a strategiilor de dezvoltare globala => doar raspunzand acestor cerinte putem vorbi de functionari performanti si de o administratie pe masura . Un aspect total neglijat in acest moment in tara noastra este acela al consultantei specializate in conceperea , desfasurarea si finalizarea pregatirii personalului din administratia publica . Consultanta are rolul de a orienta , de a oferi solutii practice , de a contribui efectiv la intocmirea programelor de pregatire , perfectionare . In ceea ce priveste necesitatea perfectionarii cadrelor din administratia publica fara a ne propune o argumentare detaliata a necesitatii perfectionarii personalului din administratia publica , este util sa subliniem ca dezvoltarea in ritmuri alerte a societatii umane , procesul de accelerare a istoriei , cresterea vitezei de modificare a conditiilor de viata si de mediu , determina in mod necesar modificarea structurala a raportului intre pregatirea de baza si pregatirea continua , cu toate noutatile furnizate de stiinta si practica. Asadar , in vederea cresterii competentelor personalului trebuie asigurata perfectionarea acestuia . Pentru aceasta se au in atentie nu doar caracteristicile

managementului in administratia publica , cat , mai ales , elaborarea unui plan de schimbare . Acesta se va elabora ca raspuns la intrebari de genul : 1. Ce schimbari vor avea in mediu-structuri , urbanizare ? 2. Ce schimbari vor trebui sa aiba loc in administratia publica pentru ca aceasta sa fie mai performanta in activitatea ei fata de cetatean ? 3. Ce schimbari nedorite se pot produce in administratia publica ? 4. Cum va fi absorbita schimbarea ? 5. Cum se aplica schimbarea ? Pregatirea personalului , asigurarea resurselor financiare , alte resurse , probleme organizatorice , suportul international , cadrul de relatii sunt elemente care ajuta sau impiedica pregatirea setului de decizii . In ceea ce priveste secolul XXI, trebuie sa amintim ca modernismul atrage complexitate si tinand cont de faptul ca statul nostru este un stat european, este obligatoriu ca metodele autohtone de admninistrare sa se contopeasca cu metodele din Europa. Traditionalismul francez ne sugereaza ca functionarii publici erau recrutati din randul persoanelor cu diplome universitare dar, in prezent, administratia publica a acestora si-a dezvoltat o modalitate proprie de formare a functionarilor publici prin intermediul unor centre si institute de pregatire, iar pentru formarea cadrelor superioare, aceasta se face in lEcole Nationale dAdministration (lENA)si in Institute Regionale de Administratie . Functionarii publici specializati sunt instruiti in scoli speciale, pe langa unele ministere. In Germania, formarea funcionarilor publici este una mai atipica, mai originala deoarece aceasta se intinde pe sase, sapte ani dupa incheierea studiilor universitare. Pentru a obtine un nivel superior de functionar public este necesar mai intai sa deti o diploma universitara si apoi sa promovezi un prim examen in fata unei comisii formata din profesori si functionari publici. Dupa promovarea examenului, se va efectua un stagiu pe durata a trei ani in diferite servicii ale administratiei publice. Aceasta este o perioada sensibila deoarece functionarul public poate fi revocat oricand pentru inadaptabilitate profesionala. Dupa terminarea stagiului, trebuie promovat un al doilea examen teoretic si

practic. Dupa absolvirea si acestui din urma examen, functionarul va deveni titular dupa inca alti trei ani de stagiatura. Sistem similar de promovare se gaseste si pentru functia publica de nivel inferior al administratiei publice germane cu o diferenta, si anume corespondenta nivelului de cunostinte, acestea reducandu-se la scoala primara si secundara. Cea mai mare adepta a cutumei legislative si a traditionalismului, Anglia imbina formarea universitara cu cea de la locul de munca in ceea ce priveste formarea functionarului public. Ca rezultat a celor mai sus mentionate, inaltii functionari (administrative class) sunt alesi din randul absolventilor universitatilor Oxford si Cambridge, ocupand imediat postul. Acest sistem de recrutare a functionarilor publici cu statut superior a fost criticat de Comisia Fulton sustinand ca sunt recrutati amatori fara experienta, generalisti care nu au nicio formare profesionala speciala, si a propus un sistem mai tehnic, iar cursurile pentru admiterea lor sa nu mai fie axate doar pe cultura generala ce aveau la baza studii de latina, matematica si greaca. O alta recomandare a comisiei era specializarea anterioara preluarii functiei fie in domeniul economic si financiar, fie in cel social. Toate acestea au fost luate in calcul dar si in ziua de astazi exista divergente in derularea carierei unora sau altora. In Anglia exista un organism specializat, central, Civil Service College care stabileste invatamantul specializat mai ales in domeniile tehnice de gestiune si prelucrare a datelor. Cu privire la S.U.A., nu exista un sistem de formare propriu-zis a unei persoane in cadrul unei functii publice, totusi a fost propusa stabilirea unei formari speciale pentru candidati, in special pentru tinerii care vor sa urmeze calea administrativa. Americanii considera ca administratorii publici trebuie sa fie formati identic cu antreprenorii privati. O experienta originala a existat si in S.U.A. in jurul anilor 70 ai secolului XX, astfel pentru tinerii cu diplome universitare s-au organizat anumite stagii de formare de catre Comisia functiei publice, in colaborare cu unii administratori. Practic exista cate o scoala de administratie publica in fiecare universitate americana.

Viitoarele cadre efectueaza doi ani de stagii in diferite domenii din administratie, apoi exercita functii de nivel inferior pentru a intra in contact cu realitatea, dupa care sunt supusi evaluarii cuostiintelor.6 Ca si concluzie, modul de pregatire si de perfectionare in domeniul administrativ este un mulaj care se adapteaza in functie de nevoile, modul de organizare si de ce nu chiar si in functie de desfasurarea istorica a fiecarei tari. Dar totusi, exista o baza comuna si anume ca in procesul formarii profesionale se implica factorul educativ. Scopul declarat al perfectionarii continuie este necesitatea de adaptare la toate schimbarile ce pot interveni, pentru ca functionarul public sa poata face fata oricarei noi sarcini in conditii de eficienta.

Cezar C. Manda , Stiinta Administratiei , ed. Universul Juridic , Bucuresti ,2008 , p. 215.