Sunteți pe pagina 1din 37

1. Interculturalitate: Astzi relaiile dintre ri i culturi se dezvolt fr ncetare.

Cltoriile, schimburile comerciale, turismul, congresele tiintifice sau profesionale multiplic ocaziile de contact ntre culturi. Mass-media, n special televiziunea, afieaz imagini, informaii i producii artistice din cele mai diverse ri. Cu toate acestea, n lumea agitat n care trim, forma cea mai rspndit a conflictelor este aceea de conflict intercultural. Fiecare dintre noi are dreptul s tie cum s se nteleag cu persoane care aparin unor culturi diferite, cum s rezolve problemele care decug din aceast diferen i s tie cum s supravieuiasc ntr-o cultur care nu e identic cu a sa. Ca i ceteni ai secoului XXI nu mai avem posibilitatea s alegem dac dorim sau nu s trim ntr-un mediu multicultural! Pedagogia intercultural a luat natere n Frana la nceputul anilor `70, n contextul migrrilor. Preocuprile aprute atunci n privina dificultilor colare ale copiilor de lucrtori imigrani au dat, ncetul cu ncetul, natere ideii c diferenele nu constituie obstacole, ci, dimpotriv, pot s devin o mbogire reciproc, cu condiia s ne putem sprijini pe ele. Acest concepie venea n ntmpinarea multiculturalismului canadian, care , spre deosebire de politica asimiliionist a Statelor Unite, valoriza deja la vremea respectiv diversitatea cultural, fr a pune n practic ns dispozitive de recunoatere reciproc. Atunci cnd didactica limbilor strine i-a nsuit conceptul de interculturalitate, n anii `80 i `90, succesul acestuia a fost att de mare, nct s se extind i la celelalte discipline i s devin una dintre axele principale ale oricrei pedagogii. Astzi, chiar i n Quebec, interculturalul a devenit un domeniu al studiilor universitare, dominat de astfel n mare msur de sociologi. Dobndirea de competene culturale n cultura de origine nu este niciodat trit ca o alegere ntre mai multe posibiliti. Pe parcursul educaiei, faptele de cultur apar ca nite fapte naturale, cu totul fireti i universale. Etapele socializrii n cadrul comunitii proprii sunt nvluite n uitare, n aa msur nct nu

mai contientizm c ceea ce nou ni se pare evident este de fapt o construcie a lumii care ine de mediul nostru. 2. Cultura: Definiia dat de UNESCO considera cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei societi sau grup social n termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoionali". Cultura reprezint o motenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaie specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul i artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactiv (telefonul). n acelai fel se transmit gesturile, ritualurile, cunotinele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi nsuita prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar i prin intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cri, numere, reguli). Uzul popular al cuvntului cultur n multe societi occidentale poate reflecta chiar caracterul stratificat al acelor societi. Muli folosesc acest cuvnt pentru a desemna bunuri de consum ale elitelor i activiti cum ar fi buctria, arta sau muzica. Ali folosesc eticheta de "cultur nalt" pentru a o distinge pe aceasta de cultura "joas", desemnnd toate bunurile de consum care nu aparin acestei elite. Prin acest inteles, cultura este redusa la arta, religie, stiinta, excluzand anumiti factori materiali care pot ocupa un loc decisiv in ansamblul culturii. Indiferent de modul in care a fost definita cultura, definitiile care au fost formulate au surprins daca nu in totalitate, macar in parte caracteristici ale acesteia. Astfel cultura intruchipeaza unele elemente sociale constituite si transmise prin efortul comunitatii, exprima aspectul cumulativ al cunoasterii si experientei, atitudinea selectiva fata de valorile trecutului in functie de cerintele, preferintele si aptitudinile individului. Cultura afirma un subiect national, aflat pe o anumita treapta evolutiva a istoriei cu un anumit ansamblu de trasaturi psihice prin a caror manifestare activa in planul creatiei se ofera creatiilor culturale o anumita specificitate, originalitate.

3. Civilizaie: ansamblul cunotinelor i al experieniei umane, totalitatea achiziiilor spiritului uman, nivelul nalt de dezvoltare al unei societai. Dincolo de nivelul material al civilizatiei unde poate depindem de dezvoltarea economiei, exista un nivel spiritual unde nu este nevoie de foarte multe resurse, ci mai mult de educatie, de bun simt. Civilizatia inseamna grija fata de cel de langa tine. Grija sa nu ii produci o neplacere pe care o poti evita, grija de a-l ajuta cand este in nevoie daca efortul tau nu este foarte mare. Cei care asculta muzica tare sau fumeaza in spatii inchise nu sunt atenti la discomfortul celor din jur. Taximetristul care blocheaza trecerea obliga multi pietoni sa faca un efort suplimentar, iar apoi le produce un discomfort suplimentar agresandu-i verbal in loc sa isi ceara scuze. Functionarul "sictirit" nu se gandeste ca ar putea sa aibe si el o zi mult mai placuta explicand pe un ton cald si politicos care sunt pasii de urmat. Felul in care sunt proiectate indicatoarele are legatura iarasi cu grija pentru ceilalti. Poate erau necesare 15 minute in plus de gandire pentru a gasi formularea si pozitionarea optima a indicatorului. Civilizatia inseamna ca fiecare sa-si faca treaba cu simt de raspundere si respect pentru ceilalti. Pe la nivelele superioare poate inseamna si putin altruism. Cu toti ne dorim sa traim civilizat. Pentru asta este necesar ca fiecare sa faca mici eforturi in acest sens. Nu vorbesc neaparat de a face ceva pentru ceilalti, ci macar de a da un feed-back celor cu care interactionam. 4. Civilitate: Civilitatea are o dimensiune la fel de concret ca i n toate celelalte limbi de origine latin. La sensul propriu, se refer la maniera politicoas de adresare i de comportament, care ar trebui s fie inerent integritii ntrupate ntr-un individ de factur intelectual al societii contemporane.

5. Popor: Termenul popor (n limba greac: demos) este folosit pentru un grup de oameni cu anumite trsturi comune (n primul rnd limb i datini) care triesc mpreun pe un areal geografic. Acest termen este confundat uneori cu un termen mai restrns aprut ulterior - naiunea. 6. Etnie: Etnia defineste acei indivizi care se considera sau sunt considerati de altii ca impartasind caracteristici comune care ii diferentiaza de alte colectivitati dintr-o societate in cadrul careia dezvolta un comportament distinct. Termenul a fost introdus pentru a stabili o distinctie fata de rasa , intrucat, desi un grup etnic poate fi indentificabil in termeni de trasaturi rasiale, el poate impartasi si alte caracteristici comune precum religia, ocupatia, limba sau politica. Grupurile etinice trebuie, de asemenea, distinse de clasele sociale, din moment ce apartenenta transcende stratificarea socioeconomica din interiorul societatii, incluzand indivizi care impartasesc (sau sunt perceputi ca impartasind) caracteristici comune ce depasesc clasa. Evreii din SUA alcatuiesc un astfel de grup etnic tipic, intrucat el cuprinde indivizi cu origini rasiale diferite, clase sociale, limbi materne, convingeri politice si angajari religioase diferite (de la ortodoxie la ateism), totusi considerandu-se ei insisi ca impartasind o identitate evreiasca comuna care ii distinge de restul societatii americane, fara sa-i puna in mod necesar in opozitie cu aceasta. Grupurile etnice au deci o compozitie fluida si pot avea o definitie schimbatoare. Noi grupuri etnice se formeaza in mod constant, pe masura ce populatia se munta dintr-o tara in alta. Indienii din Anglia, de exemplu, alcatuiesc un grup etnic - desi, ca indivizi, ei ar fi priviti in India ca membri ai unor grupuri foarte diferite in termeni de casta si limba. Conceptul de etnie este important mai ales pentru ca formeaza fundamentul discriminarii sociale (ca, de exemplu, in cazul evreilor, in Germania nazista, sau al miscarilor pentru independenta, in Uniunea Sovietica). 7. Natiune: Prin naiune se nelege:Comunitate stabil de oameni, istoricete constituit ca stat, aprut pe baza unitii de limb, de teritoriu, de via economic i de factur psihic, care se manifest n particulariti specifice ale culturii naionale i n contiina originii i a sorii comune.

Comunitate stabil de oameni constituit istoricete i aprut pe baza unitii de limb, de teritoriu, de via economic i de factur psihic, manifestate n particularitile specifice ale culturii. Chestiunea definirii naiunii este una foarte controversat. Exist, n mare, dou viziuni asupra existenei naiunii: una consider naiunea ca existnd n realitate, alta o consider un artefact cultural, despre care nu se poate spune c exist ca grup social, ci doar virtual (teoria naiunii ca comunitate inventat). Ambele definiii citate mai sus (DEX i NODEX) reflect concepia stalinist despre naiune, formulat n articolul scris de I. V. Stalin n 1913 (Problema naional i social-democraia) i publicat n Prosveceniie. Aceasta consider naiunea ca fiind o comunitate real i accentueaz aanumita "comunitate de via economic" pe care s-ar baza existena "real" a naiunii. Utilizeaz, totodat, o serie de concepte puin sau deloc definite, cum ar fi "unitatea de factur psihic" i comunitatea de destin a unui grup de oameni, lsnd neclarificat aspectul foarte important al posibilitii de existen a acestora i modului n care acestea se manifest. 8. Triada de zeitati: Religia n vechiul Babilon, religie politeist, a fost o form mai evoluat a religiei sumero-akkadiene. ntre zeii principali, primul loc l ocupa marea triad de zeitati, format din Anu, Enlil i Enki(Ea). Anu era personificarea cerului. El locuia n cel mai nalt aezmnt al cerului. I se ddea titlul de "rege al zeilor" sa "tat al zeilor". Avea ca soie pe zeia Antu, care reprezenta pmntul, i o mulime de fii i fiice, legitimi i nelegitimi, precum i numeroi curteni, curieri i servitori. Nu s-au gsit statui ale acestui zeu, ci numai simbolul su format dintr-un tron cu o coroan deasupra. Enlil sau, dup denumirea semit, Bel, era zeul pmntului i al oamenilor. Cultul su era mult mai popular dect al lui Anu. Se credea c locuiete pe munii nali care fac legtura ntre pmnt i cer. Templul su principal era la Nippur i se numea "casa muntelui". Ca zeu al pmntului i al aerului din jur, Enlil era i zeul vntului i al furtunii, iar ca stpn al oamenilor era cel ce hotra soarta lor i

ceasul morii. Era n acelai timp zeu binefctor i distrugtor, cum erau i ali zei semii. Emblema sa, tronul cu coroana, era identic aceleia a lui Anu. Enki (Ea) ("binefctorul"), al crui ora sfnt, Eridu, era situat aproape de Golful Persic, era zeul apelor. Ea avea o mare importan n magie, cci apele, venind din adncurile misterioase ale pmntului, cunosc secretele profunzimilor. De aceea cuvntul ap, apsu, nsemna i "lcaul tiinei", n consecin Ea era i zeu al nelepciunii, protector al tiinelor i artelor. Era un zeu civilizator prin excelen, care a modelat cu propriile sale mini pe om, l-a nvat scrisul i mai ales arta construciilor. Tot n calitatea sa de zeu al apelor, Ea era socotit i ca zeu purificator. Ea era tatl lui Marduk, devenit n perioada de hegemonie a Babilonului, zeul principal al babilonienilor. 9. Regalitate: Prima form de conducere politic cunoscut la Roma a fost regalitatea. Dup tradiia roman, au domnit apte regi. Primii patru au fost latini i sabini i au domnit alternativ, adic unul latin, urmat de un altul sabin. n timpul acestora, Roma i-a ntins stpnirea asupra unei pri din Latium i a pus aici bazele unei viei economice. Ultimii trei regi, care au domnit n secolul al VI-lea .Hr. au fost de origin etrusc, ceea ce dovedete c n aceast vreme etruscii i ntinseser stpnirea asupra Romei. Acestora li se atribuie de ctre tradiie lucrri edilitare de pe urma crora Roma s -a transformat ntr-un adevrat ora. Regele era numit cu aprobarea zeilor i avea puteri limitate. El era n acelai timp comandant militar, judector suprem i preot. El era ajutat n crmuire de un sfat format din cpeteniile celor 300 de gini numii Senat (senatus; senes = cei btrni). Un rol important l avea Adunarea poporului, numit comitia curiata (curia = coviria = comunitatea brbailor), format din ostai care se ntruneau pe curii (existau 30 de curii). Comitia curiata era organul superior n statul roman, alegnd pe rege, declarnd rzboi i lund hotrri n problemele mari de stat.

10. Magie : "Orice act intentionat este un act magic" - spunea odata Aleister Crowley. In sensul sau cel mai exact, cuvantul "magie" desemneaza o serie de actiuni destinate sa exploateze puterile naturale, mentale si psihice ale unei persoane pentru indeplinirea unui scop anume. A nu se confunda magia cu vrajitoria!!! Deoarece magia este o stiinta pe care o dobandesti dupa ce studiezi toate disciplinele ezoterice timp de 10-15 ani, pe cand vrajitoria este o practica a magiei inferioare, care se preteaza la orice in numele banului si a speculatiilor de orice natura. Magia reprezinta fortele in miscare ale universului, care se resping sau se atrag si de aici rezultatele uimitoare. Magia inseamna studierea temeinica a astrologiei, numerologiei, alchimiei, hipnozei, telepatiei, telechineziei, radiesteziei, bioenergiei, Tarotului etc. Vrajitoria inseamna sacrificarea de animale, folosirea unor elixiruri din plante, componente de la persoane decedate, sange, efectuarea de "papusi" pentru a face rau unei persoane, farmece de orice natura, legarea cununiilor sau a unei persoane impotriva vointei si a firii, superstitii, excrocherii s.a. Magia isi propune sa ofere omului o stare mai buna, nu una mai rea. Magia nu poate fi alba sau neagra (gri etc.). Ea este doar MAGIE. 11. Ritual: Ritualul, (din latin ritus, "ceremonie, cult religios"), este un ceremonial derivat din vechi tradiii religioase, care se desfoar dup anumite reguli, (de obicei ntr-un cadru solemn), cu prilejul unor momente importante ale existenei umane, (natere, botez, cstorie, moarte), sau n legtur cu unele etape ale muncii (semnat, recoltat), ori cu succesiunea anotimpurilor, sau ocazionate de unele srbtori sau alte evenimente petrecute n cadrul unei comuniti tradiionale. La poporul romn, ritualul are strnse legturi cu folclorul, iar desfurarea sa poate fi nsoit, dup caz, de numeroase cntece, oraii de nunt, bocete, cntece ale Drgaicei, ale cununiei, etc.

12. Cult: Un cult este un grup foarte manipulant, care se foloseste de membrii sai pentru pastrarea si cresterea sa ca organizatie, din punct de vedere al dominatiei morale. El poate dauna din punct de vedere psihologic, financiar sau fizic. Dicteaza n detaliu felul n care trebuie sa se poarte si sa gndeasca membrii. Are control asupra afectelor membrilor sai. Foloseste diferite tehnici (de regula subtile, niciodata formulate explicit) pentru a-l transforma pe noul venit ntr-un membru loial, obedient si supus. Cultele pretind o anumita pozitie pentru ele sau pentru conducatorii lor, ceea ce le aseaza n opozitie cu societatea si /sau cu familia. Cultele si ascund adevaratele scopuri si adevarata natura de membrii lor. Adopta atitudini fatarnice, propagandistice, pentru a cstiga noi membri. Cultele au cteva caracteristici care le disting de alte grupuri mai putin manipulante. Cititi cteva din caracteristicile de mai jos si evaluati astfel grupul (cultul) care va intereseaza. Daca el ntruneste multe din aceste caracteristici, as trebui sa aveti o atentie sporita: Membrii sunt foarte zelosi si nu pun ntrebari despre conducatori /fondatori. Conducatorii hotarasc cum ar trebui membrii sa gndeasca, sa reactioneze sau sa simta n diferite situatii ale vietii. Membrii trebuie sa se conformeze orientarii oficiale privind ntlnirile, schimbarea slujbei, casatoria, etc. Exista reguli n privinta mbracamintei, a educarii copiilor, a relatiilor sociale, etc. Conducatorul grupului nu este subordonat nici unei alte autoritati. Membrii au tendinta sa rupa legaturile cu familia si cu prietenii. Renunta la telurile n viata si la activitatile de interes pe care la aveau nainte de a se alatura grupului. Membrii sunt sfatuiti sau li se cere sa se ntovaraseasca /mprieteneasca numai cu membri ai grupului.

Chestionarea, punerea la ndoiala, dezaprobarea sunt descurajate sau pedepsite ntr-o forma sau alta. Sunt folosite tehnici de diminuare a gndirii critice, n scopul suprimarii ndoielilor la dresa grupului sau a conducatorilor acestuia (cntari, vorbire n limbi, marturisi de vini personale, etc.). Grupul este elitist, pretinznd ca detine n exclusivitate adevarul absolut sau ca are sarcina de a salva lumea; conducatorul(ii) este ntotdeauna descris ca o persoana exceptionala, nzestrata. 13. Mitul: Identitatea cultural a fiecrui popor poate fi reflectat de miturile i legendele care l-au nsoit pe tot parcursul dezvoltrii lui. De aceea, este foarte important s cunoatem literatura de natur popular, s cunoatem miturile i legendele care au circulat odinioar. Mitul este o povestire fabuloas care cuprinde credinele popoarelor (antice) despre originea universului (cosmogenez) i a fenomenelor naturii, despre zei i eroi legendari. Mitul implic fiinte spirituale, precum Dumnezeu, nger sau demoni, si personaje fantastice ca de exemplu: oamenianimale, precum i existena unei alte lumi. ncercnd s defineasc mitul, Eliade arat c acesta povestete o istorie sacr; el relateaz un eveniment care a avut loc n timpul primordial, timpul fabulos al nceputurilor. Altfel zis, mitul povestete cum, mulumit isprvilor fiinelor supranaturale, o realitate s-a nscut, fie c e vorba de realitatea total, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insul, o specie vegetal, o comportare uman, o instituie. E aadar ntotdeauna povestea unei faceri: ni se povestete cum a fost produs ceva, cum a nceput s fie. Mitul nu vorbete dect despre ceea ce s-a ntmplat realmente, despre ceea ce s-a ntmplat pe deplin. 14. Mituri nationale: Romnii au avut din toate timpurile, o multitudine de obiceiuri, basme i poeme referitoare la dragoste, credin, regi, prinese, i vrjitoare. Etnologiti, poeii, scriitorii i istorici au ncercat de secole s colecioneze i s pstreze basmele, poemele, baladele i au ncercat s descrie ct mai bine posibil obiceiurile i tradiiile legate de diferite evenimente din an. Tradiii legate de

perioade fixe din an sunt colindele - de Crciun, sorcova - de Anul Nou sau mriorul, obicei legat de venirea primverii srbtorit pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini pre-cretine, ca Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu mti sau Ursul i Capra din iarn. Probabil cel mai mare colecionar de basme din folclor a fost nuvelistul i povestitorul Ion Creang, care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viaa unor poveti acum clasice ca Harap Alb sau Fata babei i fata mosului. De asemenea poetul Vasile Alecsandri a publicat cea mai de succes variant a baladei Mioria, un poem trist, filozofic, centrat n jurul unei intrigi simple: complotul a doi ciobani de a-l omor pe un al treilea din cauza invidei ce i-o poart pe starea material. Alt editor prolific de basme preluate din folclor a fost Petre Ispirescu, care, n secolul XIX a publicat un numr impresionant de volume coninnd un numr larg de nuvele scurte i basme din mitologie. Ele sunt centrate n jurul unor personaje populare asemeni lui Ft-Frumos, prinesa Ileana Cosnzeana, montrii Zmeu sau Cpcun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Zn i malefica Muma Pdurii. 15. Inhumatie: Prin inhumatie se nelege att ritualul uzual ct i prevederile legii, i regulile de igien care sunt prevzute pentru aceast aciune de ngropare n pmnt, n mare, sau prin incinerare (ardere) a unui om mort, (mai rar a unui animal). Ritualul de inhumare, mplic i elemente de pietate i difer n funcie de naiune, religie, incluznd luarea rmasului bun de la rudenii, splarea i mbrcarea mortului, ceremonia religioas cu un preot nsoit la cimitir de o procesiune mbrcat n doliu negru, (n China i Japonia culoarea doliului fiind alb), dar i pomana mortului (colaci, coliv, prjituri), folosirea sau nefolosirea sicriului, prepararea cadavrului (la unele popoare), executarea sau interzicerea unei autopsii medicale. Regulile de pstrare a cadavrului sunt stabilite nainte de nhumare. Locul de nmormntare, mormntul ca form i dimensiuni poate fi foarte diferit, cu mormnt individual mpodopit la mormntare cu coroane cu flori, cele mai mari fiind piramidele din Egipt

(faraonul fiind, (n prima perioad a Egiptului antic), ngropat mpreun cu sclavii si), urmate de mausoleu, cavou. Dintre cele mai modeste morminte amintim groapa comun (a sracilor sau a soldailor czui pe front). Cheltuielile de nmormntare sunt suportate de regul de familia rposatului; n Germania cheltuielile medii ale unei nmormntri se cifreaz la 4000 de euro. 16. Incineratie: Prin incinerare intelegem reducerea in cenusa a trupului. Cuvantul "incinerare" este romanizarea cuvantului francez "incineration" si e sinonim cu neologismul "crematiune", de la latinescul "cremare", francezul "cremation". Ambele cuvintele, ca termeni tehnici, stau in opozitie cu termenii "inhumare, ingropare si inmormantare", cuvinte sinonime, care inseamna depunerea corpurilor celor morti in pamant, lasandu-se descompunerea lor pe seama naturii, adica fara nici o interventie din partea omului, in acest proces natural al descompunerii lor. Problema incinerarii, in opozitie cu inhumarea, fie numai si alaturi de ea, este o chestiune a carei dezlegare nu-i usoara nici din punc-t de vedere teoretic si nici practic. Incinerarea care se practica din ce in ce mai mult in marile orase, cauta sa ia locul unuia din cele mai vechi obiceiuri funerare, ale rasei umane, legat de randuirea unor vechi practici religioase, in general, precum si de randuirea ceremoniilor si practicilor funerare crestine.

17. Mitul cosmogonic: Sub aspect etimologic, termenul compus, format din cuvintele grecesti kosmos (ordine) si gonos (zamislire, creatie), indica semnificatia originara a complexului: cosmogonia defineste crearea unei lumi bine alcatuite, armonioase, de catre un actant mitic sau de catre o circumstanta originara (cum este, de pilda, ncalzirea substantei matriciale ntruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). Etimologia ofera nsa si alte explicatii: gonos trimite spre nastere, provenienta

ereditara sau parinti, sugernd n acest fel o relatie temporala, dar si seria genealogica n care se nscrie cineva prin nastere. 18. Dogma crestina: Dogma este un postulat pentru o religie, care este considerat de ctre o grup de oameni drept adevr absolut, infailibil, care nu poate fi pus sub semnul ntrebrii. Dogmele crestine sunt adevarurile de credinta ale religiei crestine. Adevarurile acestea sunt revelate, adica insuflate si descoperite de Dumnezeu. 19. Edict: Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate laica oricbisericeasc superioar cu privire la o anumit problem. Edictul de la Milano a fost o scrisoare semnat de Licinius i Constantin I n 313 care garanta tolerana religioas n Imperiul Roman.Licinius guverna partea de est a imperiului i Constantin I conducea provinciile din vest. Cei doi s-au ntlnit n palatul imperial din Mediolanum pentru a srbtori nunta lui Licinius cu sora lui Constantin I i aici au semnat textul scrisorii. Edictul de la Milano a marcat n mod tradiional sfritul persecuiei lui Diocleian. Edictul din Nantes este un act promulgat de Henric al IV-lea al Franei n anul 1598, ce permitea toleran religioas ntre catolici i protestani. n 1685, nepotul su, Ludovic al XIV-lea, cunoscut ca Regele Soare, a revocat edictul, relund persecutarea hughenoilor i provocnd alungarea acestora din Frana. 20. Iconostas: numit i catapeteasm sau tmpl, se prezint ca un perete (din zid, lemn, mpe care sunt agate sau ncrustate un numr de icoane, ntr-o ordine bine stabilit teologic. Dei unii consider iconostasul ca un zid separator ntre altar i naos, rolul lui principal a fost ntotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. n vechime, iconostasul a putut fi foarte puin dezvoltat, uneori prezentnd doar dou icoane: Mntuitorul i Maica Domnului. El s-a dezvoltat mai ales dup victoria

Ortodoxiei mpotriva iconoclasmului, ajungnd prin secolele XIV-XVI la forma i structura unitar pe care le cunoatem astzi, cu mai multe rnduri de icoane. Iconostasul ne arat desfurat pe vertical imaginea Bisericii, istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu i cile lui Dumnezeu n istoria mntuirii omului. ntreaga viaa este rezumat prin iconostas sub forma mijlocirii sfinilor i a ngerilor care se roag mpreun cu noi, cei ce participm la slujbele din biseric. 21. Colonii: Termenul colonie se poate referi la: un teritoriu dependent de un stat colonial; colonie roman, o provincie sau teritoriu de grani militara; teritoriu de emigrare a unei pri din populaie n afara granielor rii de batin; Colonie, o grupare de indivizi din aceeai specie care duc via n comun. Intemeierea coloniilor grecesti: prima colonie greceasca constituita pe tarmul estic al Marii Negre a fost Histria (numita la inceput Istros), intemeiata in anul 615 i.Hr., urmata de alte doua, Tomis (Constanta) si Callatis (Mangalia). Mult mai tarziu, cele treisprezece colonii au fost treisprezece colonii ale Imperiului britanic din America de Nord, separat delimitate, cartografiate i guvernate care s-au revoltat mpreun mpotriva Imperiului britanic, au semnat Declaraia de Independen n 1776, devenind state suverane i independente, alctuind ulterior entitatea statal federal a Statelor Unite ale Americii. Si Franta a avut posesiuni coloniale n diferite forme, ncepnd cu secolul al XVII-lea pn n deceniul al aptelea al secolului trecut. n secolele al al XIX-lea i al XX-lea, imperiul su colonial era al doilea ca mrime dup cel britanic. n momentul de maxim dezvoltare, ntre 1919 i 1939, al doilea imperiu colonial francez se ntindea pe aproximativ 12.898.000 km. Alturi de teritoriile metropolitane, suprafaa total aflat sub suveranitatea francez atingea 13.000.000 km, adic aproximativ 8,7% din suprafaa uscatului mondial. 22. Monarhia: este un sistem politic n care puterea este simbolizat de o singur persoan numit monarh. A fost o form de guvernmnt obinuit n ntreaga lume n perioadele antic i medieval.

Regula ereditii este adesea obinuit ns monarhiile elective sunt considerate, de asemenea, monarhii (Papa, suveranul Vaticanului este ales de ctre Colegiul Cardinalilor) iar unele state au conductori ereditari ns sunt considerate republici (cum ar fi Marele Consiliu de efi n Fiji). Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituional, absolut, electiv.n zilele noastre, 44 de ri din ntreaga lume au ca ef de stat un monarh iar 16 din Commonwealth o recunosc pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept ef al statului lor.

23. Republica: este o form de organizare statal (sau form de stat) n care suveranitatea aparine poporului, iar puterea executiv este exercitat de ceteni alei pentru o perioad determinat de timp. Acest termen, aidoma termenului echivalent politeia, din limba greac, se refer la organizarea politic a societii n sens larg. Modul n care autorii clasici l-au folosit (spre exemplu n Republica lui Platon) nu trebuie s fie considerat referin la un tip anume de instituie politic. Republica n antichitate nu reprezenta altceva dect interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru ora. De-a lungul istoriei au existat diverse forme de republici, unele continund s existe sau s coexiste - de la republicile sclavagiste ale antichitii pn la republicile constituionale moderne de tip parlamentar, semiprezidenial sau prezidenial. De cele mai multe ori, cnd este vorba de democraie autentic, referirea se face la o variant de republic modern 24. Reforma religioasa: Prefacerile sociale si economice care au avut loc in secolele XIV-XV au generat o criza si in plan religios: Reforma. Originea acesteia trebuie cautata in decaderea morala a clerului si in refuzul comunitatilor din Germania de a mai finanta o Biserica venala si corupta. Cel care a declansat miscarea impotriva Bisericii catolice a fost Martin Luther. Acesta considera ca

numai Dumnezeu poate asigura mantuirea pacatosilor Ideile sale au determinat ruptura de Biserica Romei si nasterea Bisericii Luterane. O alta miscare a Reformei s-a manifestat in Elvetia: calvinismul. 2. Cauzele Reformei: Reforma reprezinta o miscare social-politica si ideologica de la inceputul secolului al XVI-lea, indreptata impotriva Bisericii catolice. Numita drama a constiintei europene, Reforma a dus la scindarea unitatii Bisericii catolice, din care s-au desprins Bisericile reformate sau protestante. Ea a fost rezultatul unor evolutii in cadrul Bisericii catolice, dar si al unor cauze mai generale. 25. Revolutie: O este o schimbare politic semnificativ care are loc de regul ntr-o perioad relativ scurt de timp. Prin extensie, o revoluie poate avea loc pe domeniile socioeconomic, cultural, industrial, intelectual, filozofic, religios, informaional, tiinific .a. Revoluiile se pot combina, precede sau succede una pe alta. Revoluia politic nseamna schimbarea ornduirii sociale ntr-un timp relativ scurt, prin mijloace mai mult sau mai puin violente i prin participarea pturilor largi ale populaiei. Datorit acestei condiii din urm, revoluiile pot avea loc numai n societile n care masele au o contiin social mai dezvoltat. De acee, n antichitate sau n evul mediu nu se vorbete de revoluii politice, ci de revolte sau rscoale. Revoluiile politice apar n perioada de trecere de la feudalism la capitalism, sau direct de la feudalism la socialism (n cazul unor ri asiatice), sau de la capitalism la socialism (considerat din punct de vedere teoretic prima faz a comunismului). Cele mai mari revoluii politice au fost: revoluia burghez din Anglia ntre 1640-1688, revoluia american, revoluia francez ntre 1789-1799, revoluiile europene din 1848, revoluia socialist din Rusia din 1917 .a. Din punct de vedere al Romniei un rol deosebit a avut revoluia din decembrie 1989, care a asigurat rsturnarea dictaturii ceauiste i trecerea de la un socialism despotic la democraie i economie de pia, trsturi ale societilor capitaliste moderne.

26. Reconquista: (n romn: Recucerirea) a fost procesul prin care regatele cretine din nordul Hispaniei (Spania i Portugalia de astzi) au recucerit peninsula Iberic de la musulmani i mauri. Recucerirea a durat timp de aproape 800 de ani. Cucerirea Hispaniei de ctre Umayyazi de la vizigoi a avut loc la nceputul secolului al VIII-lea i se consider de obicei c Reconquista a nceput aproape imediat, n 722, odat cu btlia de la Covadonga, i s-a ncheiat n 1492, prin cucerirea Granadei. n 1236 ultima fortrea musulman din Granada a fost cucerit de Ferdinand al III-lea de Castilia, dup care Granada a devenit stat vasal al regatului cretin pentru urmtorii 250 de ani. La 2 ianuarie 1492, ultimul conductor musulman din regiune, Abu 'abd Allah Muhammad XII (sau Boabdil din Granada), sa predat lui Ferdinand al II-lea de Aragon i reginei Isabela a Castiliei ("Regii Catolici"). Prin aceasta s-a ajuns la crearea statului Romano-Catolic unit care a cuprins aproape tot teritoriul Spaniei de astzi. Regatul Navarei a rmas separat pn n 1512. Reconquista Portugaliei a culminat n 1249 cu eliberarea regiunii Algarve de ctre regele Afonso al IIIlea al Portugaliei. 27. Imperiu: Termenul de Imperiu poate defini state multinaionale ca: Imperiul Roman din perioada antic, Imperiul Persan, Imperiul Macedonean din timpul lui Alexandru cel Mare, Imperiul Mongol, Imperiul Bizantin, , Primul Imperiu Francez, Al Doilea Imperiu Francez, Imperiul Habsburgic, Imperiul Spaniol, Imperiul Otoman, Imperiul Rus etc. Imperiul Roman este termenul utilizat, n mod convenional, pentru a descrie statul roman n secolele de dup reorganizarea sa din ultimele trei decenii .Hr., sub Octavian (Caesar Augustus). Ultimul mprat din Italia a fost detronat n 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt mprat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman de Rsrit (Bizantin) a continuat s existe, dei i micora ncet-ncet teritoriul pn la dispariia sa efectiv, n 1453, cnd Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc i Sfntul Imperiu Roman de Naiune German) i din est (aratele ruse) au folosit titluri preluate din practicile romane chiar i pn n perioada modern.

28. Imperiu colonial: n perioada secolelor XV - XX marile puteri europene, Statele Unite ale Americii i Japonia i vor creea propriile imperii coloniale : unele mai mari (Marea Britanie, Frana, Spania) iar altele mai mici (Olanda, Belgia, Italia, Germania). Primele au fost Spania i Portugalia care i-au format imperiile coloniale n urma Marilor Descoperiri Geografice din secolele XV - XVI. Unele i vor pierde o parte din teritorii n favoarea celorlalte imperii coloniale (Olanda, Frana, Spania). Toate imperiile i vor pierde mare parte dintre colonii n secolul XX la sfritul celui De-al Doilea Rzboi Mondial ( n timpul lui sau dup rzboi). Frana a avut posesiuni coloniale n diferite forme, ncepnd cu secolul al XVII-lea pn n deceniul al aptelea al secolului trecut. n secolele al al XIX-lea i al XX-lea, imperiul su colonial era al doilea ca mrime dup cel britanic. n momentul de maxim dezvoltare, ntre 1919 i 1939, al doilea imperiu colonial francez se ntindea pe aproximativ 12.898.000 km. Alturi de teritoriile metropolitane, suprafaa total aflat sub suveranitatea francez atingea 13.000.000 km, adic aproximativ 8,7% din suprafaa uscatului mondial. n zilele noastre, rmiele acestui vast imperiu sunt reprezentate de sutele de insule i arhipelaguri din Atlanticul de Nord, zona Caraibelor, Oceanul Indian, Pacificul de Sud i de Nord ca i un teritoriu pe continentul Americii de Sud, cu o suprafa total de 123.150 km, adic numai 1% din teritoriul coloniilor antebelice. Toate aceste teritorii se bucur de reprezentare complet la nivel naional, ca i de diferite grade de autonomie. (Vedei i: Diviziunile teritoriale ale Franei). 29. Unificare teritoriala: Unificarea Germaniei ntr-un stat naional integrat politic i administrativ a avut loc oficial la 18 ianuarie 1871 n Sala Oglinzilor de la Palatul Versailles din Frana. Principii statelor germane de pn atunci s-au adunat acolo pentru a-l proclama pe regele Wilhelm al Prusiei ca Wilhelm, mprat al Imperiului German, n urma capitulrii Franei dup Rzboiul Franco-Prusac. Neoficial, tranziia statelor germanofone nspre o organizare federal s-a desfurat de-a lungul unui

secol de experimente. Unificarea a scos la iveal unele diferene religioase, lingvistice i culturale ntre locuitorii noii ri, iar 1871 reprezint doar un moment din procesul continuu de unificare. 30. Societatea Naiunilor: sau Liga Naiunilor a fost o organizaie internaional nfiinat n iunie 1919 n urma Tratatului de la Versailles care a sfrit primul rzboi mondial. A fost prima organizaie internaional permanent care avea ca principal misiune pstrarea pcii n lume. Principalele obiective ale sale, aa cum erau ele prevzute n Convenie, includea prevenirea rzboiului prin securitate colectiv i dezarmare, rezolvarea disputelor internaionale prin negocieri. Alte aspecte menionate de tratat sunt legate de condiiile de munc, tratarea corect a indigenilor, traficul uman i de droguri, comerul cu arme, sntatea global, prizonierii de rzboi i protejarea minoritilor din Europa. n perioada de maxim dezvoltare, ntre 28 septembrie 1934 i 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Filozofia Ligii a reprezentat o schimbare radical a gndirii politice fa de ultimele sute de ani precedeni. Societatea nu dispunea de fore armate proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a aplica deciziile sale sau sanciunile impuse. Dup o serie de succese i unele eecuri din anii 1920, Societatea s-a dovedit neputincioas n faa agresiunii Puterilor Axei din anii 1930.Germania, Spania, Japonia, Italia i altii s-au retras din Societate. Declanarea celui al doilea rzboi mondial a nsemnat eecul scopului principal al Ligii, acela de a mpiedica o nou conflagraie mondial. Organizaia Naiunilor Unite a nlocuit Societatea la sfritul rzboiului, motenind totui o serie de agenii i organizaii fondate de Societatea. 31. Razboiul rece: Rzboiul Rece (1945-1991) a fost o confruntare non-militar (care totui a cauzat cursa narmrii) limitat, care s-a dezvoltat dup al Doilea Rzboi Mondial ntre dou grupuri de state care aveau ideologii i sisteme politice diametral opuse. ntr-un grup se aflau URSS i aliaii ei, crora li se mai spunea i Blocul oriental sau rsritean. Cellalt grup cuprindea SUA i aliaii lor, numii i

Blocul occidental sau apusean. La nivel militar-politic a fost o confruntare ntre North Atlantic Treaty Organization (NATO, Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord) i Pactul de la Varovia. La nivel economic a fost o confruntare ntre capitalism i comunism. La nivel ideologico-politic, a fost o confruntare ntre democraiile liberale occidentale (aa-numita lume liber, societatea deschis) i regimurile comuniste totalitare (aa-numita societatea nchis). nfruntarea dintre cele dou blocuri a fost numit Rzboiul Rece, deoarece nu s-a ajuns la confruntri directe militare dintre supraputeri (care ar fi constituit un rzboi cald sau i fierbinte). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns i nu se putea ajunge la un rzboi cald, la o confruntare convenional, datorit faptului c ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice i nucleare, ceea ce a creat o situaie strategic de deterrence, adic de descurajare i blocare reciproc. n caz contrar, s-ar fi ajuns la o distrugere reciproc total i la o catastrof mondial. 32. 33. Cortina de Fier: este o sintagm des folosit pentru a desemna linia de demarcaie n Europa ntre Europa Occidental i Europa Rsritean, din perioada Rzboiului Rece. Termenul de "cortin de fier" fusese folosit nc din 1919, cu sensul de "barier impenetrabil", iar din 1920 a nceput s fie asociat cu limita vestic a sferei de influen a Uniunii Sovietice. n timpul celui de-Al Doilea Rzboi Mondial, sintagma a fost utilizat, ocazional, de ctre ministrul romn de externe, Grigore Gafencu [1], de ministrul german al propagandei, Joseph Goebbels, i contele Lutz Schwerin von Krosigk. ns "cortina de fier" nu a intrat n uz curent dect n urma celebrului discurs al lui Winston Churchill din 5 martie 1946, n care a remarcat: "De la Stettin, la Marea Baltic, pn la Trieste, la Marea Adriatic, o cortin de fier a cobort de -a curmeziul continentului".

Aliana americano-sovietic din timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial se rcise deja considerabil cnd Churchill rostea aceste cuvinte, iar n civa ani ea avea s dispar complet, lsnd locul unei intense dumnii ntre cele dou superputeri, (Statele Unite i Uniunea Sovietic), ce avea s defineasc Rzboiul Rece. Europa a fost mprit n dou mari sfere de influen: american (n Vest) i sovietic (n Est), iar un numr foarte mic de ri au rmas neutre. 34. Uniunea European :(UE, vezi i nume alternative) este o uniune economic i politic, dezvoltat n Europa, ce este compus din 27 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea European a Crbunelui i Oelului(CECO) i din Comunitatea Economic European(CEE), format din ase state n 1958. n anii urmtori Uniunea European s-a lrgit prin aderarea unor noi state membre i i-a crescut puterea prin adugarea de domenii economice, sociale i politice n abilitile sale. Tratatul de la Maastricht a nfiinat Uniunea European sub prezenta denumire n 1993. Ultima amendare a bazelor constituionale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009. UE funcioneaz printr-un sistem de instituii supranaionale independente i interguvernamentale care iau decizii prin negociere ntre statele membre.[1][2][3] Cele mai importante instituii ale UE sunt Comisia European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea European de Justiie i Banca Central European. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetenii europeni.

35. Parlamentul European: este unul din organele Comunitilor Europene. ncepnd cu anul 1979 este ales direct, o dat la 5 ani, prin alegeri generale, libere i secrete. n perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numii de ctre parlamentele statelor membre. Parlamentul European este

reprezentantul democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles i Luxemburg. Structurile politice existente n rile membre se oglindesc n rndul fraciunilor politice de la nivelul Parlamentului European. n acest parlament exist apte fraciuni i o serie de deputai independeni. Deputaii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, n care acetia sunt membri n rile lor de origine. Parlamentului European numr acum 736 de deputai. Parlamentul European este aa-numita camer a reprezentanilor cetenilor din UE, n timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al statelor din UE. 36. NATO: Organizaia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alian format din 28 de state din Europa i America de Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic. NATO: sarcini fundamentale de securitate Scopul esenial al NATO este acela de a asigura libertatea i securitatea tuturor membrilor si prin mijloace politice i militare, n conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic i cu principiile Cartei Naiunilor Unite. nc de la nceputurile sale, Aliana a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste i durabile de pace n Europa, bazat pe valorile comune ale democraiei,drepturilor omului i n conformitate cu litera legii. NATO reprezint, de asemenea, i legtura transatlantic prin intermediul creia securitatea Americii de Nord este n permanent conexiune cu securitatea Europei. Ea este manifestarea practic a efortului colectiv depus de ctre membrii si pentru susinerea intereselor lor comune n problema securitii. Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezint baza legal i contractual a Alianei i a fost stabilit n cadrul Articolului 51 al Cartei Naiunilor Unite, care reafirm dreptul inalienabil al statelor independente la aprarea individual sau colectiv.

37. Limba naional a unei ri este limba vorbit de majoritatea poporului, ns aceasta nu trebuie s fie neaprat limba oficial, dei acest lucru se ntmpl de cele mai multe ori. Spre exemplu, n Marele Ducat al Luxemburgului nu exist vreo limb oficial, ci o limb naional, luxemburgheza, i dou limbi administrative. Pe lng cele dou limbi administrative curente, limba naional poate fi i ea administrativ, ns nu n mod obligatoriu. Un alt exemplu este al Statelor Unite ale Americii unde nu exista o limb oficial de jure, deoarece limba englez era considerat c este de facto i limb naional i limb oficial. n urma creterii masive a ponderii populaiei hispanofone, din 1981 a nceput o campanie de impunere prin lege a limbii engleze ca limb oficial. Pn n prezent, n 25 de state ale SUA au fost adoptate legi care proclam limba englez ca limb oficial. n celelalte state ale SUA, discuiile continu. 38. Segregarea rasiala: re refera la modul in care diferitele grupuri rasiale sunt concentrate in cartiere diferite in cuprinsul spatiului urban. Distributia inegala poate lua forme diferite. O mare varietate de ipoteze au fost emise pentru a explica accentuarea si persistent segregarii negrilor in marele orase americane. Prima ipotez face referire la faptul c segregarea rasial reflect diferenele de clas dintre albi i negri, deoarece populaia neagr dispune n medie, de venituri mai mici i de mai puine resurse socio-economice dect populaia alb, neputndu-i permite s se mute n cartierele unde populaia

alb este n numr nsemnat. innd cont de aceast ipotez, segregarea rasial reflect, ntr-o oarecare msur, o segregare economic unde avem de-a face cu persoane care triesc n gospodrii srccioase, care se ntmpl s fie locuite n majoritate de negri, n opoziie cu cartierele bogate ce par a fi locuite n majoritate de albi. 39. Pluralism: Pluralismul poate fi de optimi valori.Pluralismul presupune recunoasterea diferentelor dintre oamnei ,crearea conditiilor pentru mentinerea si afirmarea acestor diferente si reprezentarea diferentelor in cadrul procesului de conducere. Pluralismul politic se bazeaza pe necesitatea de a reprezenta, in interesul democratiei, un evantai larg de opinii si optiuni politice diferite in mijloacele de comunicare in masa. Democratia ar fi intr-adevar in pericol daca o anumita voce ar urma de una singura sa puna stapanire pe ansamblul mijloacelor de comunicare in masa si sa aiba puterea de a propaga un punct de vedere unic. 40. Asimilare: n sociologie este definit prin preluarea a culturii, obiceiurilor, datinilor, portului i limbii majoritii de ctre un individ, o grup de indivizi sau o minoritate a populaiei, prin piederea trsturilor caracteristice minoritii. Asimilarea poate fi natural (prin convieuire o perioad lung de timp) sau forat (prin msuri instituite de stat). Lista clasic a msurilor abuzive care vizeaz desfiinarea naionalitilor prin asimilare forat este lung. Aceste msuri cuprind o gam diversificat de metode renviate i aplicate periodic n decursul anilor, inclusiv n perioada naional-comunismului ceauist. De la interdicia folosirii numelor localitilor n publicaiile naionalitilor, al inscripiilor bilingve i la obligativitatea predrii istoriei sau geografiei n limba romn, pn la suprimarea nvmntului n limba minoritilor, a culturii tradiionale, a vieii religioase i a obiceiurilor specifice. [1] Un astfel proces de asimilare s-a produs n secolul XIX prin emigrarea evreilor n diferite ri ale lumii.

41. Identitatae: n sens larg, identitatea reprezint sentimentul de apartenen la un grup social cu care individual mprtete n comun o serie de sentimente. Sentimentul de apartenen se poate manifesta cu privire la familie, ar, popor, etnie, ideologie, grup profesional etc. calitatea unui om de a fi el nsui identitatea dintre 2 persoane: asemnare, similitudine, potrivire totala un ansamblu de date ce definesc o persoan ca noiune juridic, definit in 1987 prin Conferina general a UNESCO s-au identificat caracteristicile pentru identitate - cultur - religie - limb Formele identitii: - identitatea cultural apartenena la un anumit spaiu cultural, se formeaz prin educaia din familie i prin educaia scolar. Se nscrie printer drepturile omului: libertatea de expresie i manifestare cultural. - Identitatea religioas se nscrie printer drepturile omului i presupune apartenena la o confesiune motenit sau prin propria voin. - Identitatea lingvistic proprie unei etnii sau naional. Sunt organizate instituii, organizaii, ONGuri unde limba etnic poate fi folosit. Ex: lb maghiar. Au existat de-a lungul istoriei aproximativ 5000 de limbi, azi sunt 30. Identitatea este un reper important care trebuie meninut, dac este nclcat, dac se ncalc drepturile omului. 42. Apartenenta: Apartenen natural: numele de fam- aparinem unei fam, neam, purtm trsturi sau caracteristici fizice, boli, culoarea pielii, sex.

Aparenen nscut: facem parte dintr-o anumit etnie, avem o apartenen religioas (prin actul botezului). Apartenen dobndit: prin educaie i parcurgerea unor mai multe niv. de nvmnt. Aparinem unui grup social. 43. Alteritate: Alteritatea este o noiune filozofic impus de Lvinas i care s-a bucurat de succes n multe domenii culturale din secolul XX. n concepia filozofului francez, alteritatea presupune apelul ctre Cellalt, iar acest act de identificare, n multe situaii, constituie adevrul individual i posibilitatea de a detecta prezena lui Dumnezeu. Alteritatea presupune renunarea la confortul singurtii cu sperana vag de a lua n posesiune imaginea celuilalt. Ariile de semnificaie surprinse de ctre Lvinas i preluate de noi n lucrarea de fa sunt dorina, iubirea, dependen fericit, cuibul, vecintatea. Alteritate: - Imaginea asupra celuilalt fa de noi nine. - Capacitatea de a simi i a nelege c cellalt are alte caracteristici fizice, psihice i o personalitate diferit. 44. Tradiia) nseamn transmiterea continu a unui coninut cultural de-alungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Aceast patrimoniului intangibil poate fi vectorul identitii unei comuniti umane. n sensul su absolut, tradiia este o memorie i o idee, ntr-un cuvnt o contiin colectiv; o amintire a ceea ce a fost, alturi de datoria de a transmite mai departe i a mbogii. Cu articolul nedefinit, o tradiie poate nsemna totodat o micare religioas, sau mai degrab, o anumit practic simbolic cum ar fi tradiiile populare. 45. Sai: Saii transilvneni sunt o populaie de origine etnic german, stabilit n sudul i n nord-estul Transilvaniei ncepnd cu mijlocul secolului al XII-lea.

Colonizarea sailor n Transilvania a fost iniiat de regele Gza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificat, n esen, prin raiuni de ordin economic i militar. Timp de cteva decenii, sarcina principal a colonitilor germani a fost aprarea graniei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizrii germane n Transilvania a continuat pn spre sfritul secolului al XIII-lea i nceputul veacului urmtor. Cei mai muli dintre ei au emigrat n Germania, att nainte de cderea comunismului, ct i n primii ani de dup 1989. Ca urmare a emigrrilor masive, numrul sailor din Romnia a sczut foarte mult. n general, ajuni n Germania, saii venii din Ardeal s-au aezat compact, n zone care seamn cu Transilvania. Lng Kln exist o zon deluroas similar cu relieful ardelean, iar acolo s-a stabilit o comunitate destul de mare de sai. La fel s-a ntmplat i n alte pri din Germania. Johannes Honterus, gnditor umanist, reformator religios sau Klaus Johannis, politician, primar al Sibiului. 46. Secuii: sunt un grup etnic maghiar din Romnia, de limb maghiar, care cultural ine de maghiarimea din judeele Covasna, Harghita i n arealul central i sud-estic al judeului Mure. Se mai autodefinesc ca secui i locuitorii de limb maghiar din cteva sate ale judeelor Alba i Cluj (din fostul Scaun Secuiesc al Arieului) i din judeele Sibiu i Braov. Secuii vorbesc un grai maghiar cu numeroase arhaisme i regionalisme. Nucleul ariei lor de locuire este regiunea din sud-estul Transilvaniei cunoscut ndeobte ca inutul Secuiesc sau Secuime. Gheorghe Doja (1470 - 1514), mic nobil secui din Transilvania, conductorul revoltei rneti din 1514 contra magnailor. n ceea ce privete diferenierile fcute ntre secui i maghiari, respectiv, ntre sai i germani, trebuie s subliniem c deosebirea lor nu era de natur etnico-lingvistic, ea deriva mai degrab din situaia lor juridic special care-i avea rdcinile n trecutul lor istoric. 47. Nunta: Care sunt motivele pentru care ne cstorim fiecare dintre noi, la un moment dat? Multiple. Din dragoste, interes, obligatie, sau de dragul... nuntii. Un moment de bucurie, dar si cu urmri majore

n viaa celor care l triesc. n mediul ortodox, cstoria, n secolul XVIII, ca si n secolele trecute, rmne o tain administrat de biseric. Aceasta ncearc, cu ajutorul familiei, s controleze sexualitatea tinerilor si nasterile ilegitime.Biserica ortodox romn interzicea cstoriile ntre rudele de snge cobornd pn la a 7 a spit, oprite fiind chiar si cstoriile ntre rudele spirituale. n conceptie popular, cstoria constituia un element obligatoriu n ciclul vietii. Petitul, cererea n cstorie, tocmirea zestrei, logodna, cstoria religioas si nunta ca atare se derulau n cadrul parohiei, reprezentnd un eveniment major nu numai pentru individul n sine, ci si pentru comunitate. Logodna se putea face printr-un nscris sau fr un act scris, cu consimtmntul celor n cauz.

48. Botezul: Obiceiurile i datinile de botez sunt nenumrate, iar acestea difer de la o zon la alta a rii, fiecare zon avnd preri diferite n ceea ce privete modul cum ar trebui s se desfoare acest eveniment important din viaa omului. Abia n viaa cretin botezul are un caracter special, de Tain, fiind una din cele apte Taine ale Bisericii cretine. Marea majoritate a romnilor au credina ortodoxa i i boteaza copiii dup datina romneasc, chiar dac exist i familii mixte n care se practic i religii de un alt rit. Se spune c dup cum intrm n curte prin poart i n cas prin us, tot aa omul intr n Impria lui Dumnezeu prin sfntul botez. Taina botezului ortodox poate fi primit de toi copii nscui din prini cretini ortodoci

sau ncui din cstorii mixte. Mai pot fi botezai tinerii care din unele motive nu au fost botezai la timp ca i cei de alt religie care se ntorc la ortodoxie de bun voie i mrturisesc dreapta credin. Nu pot primi botezul ortodox copiii avortai sau care se nasc mori. Botezul se svrete numai de preot i episcop la cel puin opt zile dupa natere i pn la 40 de zile dac pruncul este sntos. Dac se nate bolnav, se face imediat. Slujba botezului se face numai n biseric, i numai n cazuri speciale, acas sau la spital. Numele pruncului se pune de ctre parini cu binecuvntarea preotului i nu mai poate fi schimbat pn la moarte dect prin tunderea n monahism. Dupa savrirea botezului, obiceiul strvechi i rspndit la toate neamurile pmntului este ca orice ntmplare de bucurie n viaa unei familii s fie srbtorit printr-un osp sau prznuire, aducndu-se rudele i prietenii n jurul unei mese i osptnd cu inima vesel i n voie bun. 49. Inmormantarea: n folclorul nostru obiceiurile n legtur cu nmormntarea au pstrat, mai mult dect celelalte obiceiuri n legtur cu momente importante din viaa omului, credine i practici strvechi anterioare cretinismului. Cel mai complicat i mai dificil rit de trecere din cele pe care le-a intuit omul n ntreaga existen material i spiritual este cel al morii deoarece este singurul eveniment fr replic ontologic. nmormntarea este ultima etap din viaa unui om. De asemenea, ritualul de nmormntare este i un mijoc prin care oamenii i iau rmas-bun de la cel decedat i prin care l conduc pe acesta pe ultimul su drum.Cu toate c n prezent trim ntr-o lume modern, aceste obiceiuri n legtur cu nmormntarea nc persist, ele fiind ndeplinite cu sfinenie mai ales la ar. nmormntarea, este fr ndoial un rit precretin care s-a pstrat n multe zone ale teritoriului nostru folcloric, cu sensul lui primar, de separare a neamului celor vii de cel mort, nainte de integrarea lui n neamul celor mori. 50. Reinarencarnarea: sau rentruparea este o credin filosofico-religioas conform creia spiritul supravieuiete morii trupului, pentru a reveni dup un interval ntr-un nou trup. n unele cazuri se

face distincia ntre rencarnare, prin care pot trece doar fiinele umane, i metempsihoz, termen ce presupune transmigraia sufletului ntre toate formele de via. Conform credinei rencarnrii, o nou personalitate este dezvoltat la fiecare via nou n lumea fizic, dar o parte a fiinei rmne permanent prezent pe parcursul acestor viei succesive. Reincarnarea este defapt, reintoarcerea din planul astral a unei entitati (moarte pt noi), in acest plan terestru (sau in alt plan), intr-un nou corp omenesc. Revenirea din planul in care sufletul este nemuritor, in acest plan in care moartea este aproape inevitabila. Sau, mai putem spune ca reincarnarea este trecerea de la un corp subtil la un corp fizic (pastrand corpul subtil), de la cunoastere nelimitata la cunoastere limitata, etc. De ce revenim? E simplu: pentru a evolua, pentru a experimenta materia, pentru a trece prin toate starile de bine sau rau care, in alt plan, ar fi imposibil de experimentat. 51. eztoarea: are loc ori de cte ori o femeie are de lucru , i nu se poate deplasa la femeile celelalte i brbaii se duc la acea cas , n felul acesta ajutnd-o pe gazd s-i finalizeze ce ncepuse. La eztoare se mnnc boabe de porumb fierte i tarte coapte pe plit, se bea uic fiart iar brbaii cnt din fluier, cimpoi, danseaz, spun glume, rd. Sezatorile sunt o activitate obisnuita in putinele satele care mai pastreaza traditia. Pentru cat timp va mai ramane insa acest obicei viu cand lipsurile materiale din spatiul rural si globalizarea fac traditia sa para demodata si lipsita de valoare? 52. Drgaica: este un ritual de origine agrar, practicat la 24 iunie prin Muntenia, Moldova i Oltenia, n preajma solstiiului de var. Ritualul vizeaz prosperitatea i protecia culturilor, mai ales de cereale. Aceast srbtoare coincide cu srbtoarea cretin a Naterii Sf. Ioan Boteztorul. Tradiia cere ca n aceast zi nimeni s nu lucreze pentru c n aceast zi este cap de var, iar Soarele joac pe cer sau st n loc la amiaz. Drgaica se srbtorete printr-un un dans fcut de un grup de 5-10 fete din care una este aleas, ca Drgaic. Ea este mbrcat ca o mireas i mpodobit cu spice de gru, n timp ce fetele celelalte se mbrac n alb, poart un val pe fa n care sunt prinse flori de snziene, iar n mn in o coas. Odat

constituit, alaiul Drgaicei pornete prin sat i pe ogoare. La popasuri, n special la rscruci, fetele se aeaz n cerc, cntnd i executnd un dans sltat ale crui micri deseneaz o cruce. Se spune c Drgaica face ca fructele s se coac mai repede, ferindu-le de stricciuni i putrezire. n alte pri aceast srbtoare are denumirea de Snziene, dar i mai multe semnificaii. De asemenea, drgaica poate desemna i floarea galben denumit tiinific Galium verum, sau snzian, care de obicei nflorete n perioada ritualului. Dac florile nu sunt nflorite, este semn ru, nseamn c ceva a ncurcat desfurarea anului, sau c oamenii au suprat snzienele. 53. Alianta: inelegere politic ntre dou sau mai multe state, pe baz de tratat, prin care statele respective se oblig s acioneze n comun sau s se ajute n anumite mprejurri, n special n caz de rzboi ori al unui atac ndreptat de alte state mpotriva unuia dintre statele aliate. Tripla Alian sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscut, a fost ncheiat ntre Germania, AustroUngaria i Italia, astfel lund natere una dintre cele mai faimoase aliane din ntreaga istorie. Aliana a fost ncheiat la iniiativa cancelarului Otto von Bismarck (cancelarul de fier al Germaniei), fiind, iniial, una de ordin defensiv, adic doar n cazul n care Frana ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilali ar fi fost nevoii s intervin i s declare rzboi Franei. La baza acestei aliane st tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria n 1879, care sporea puterea n zon a celor dou state. Austro-Ungaria ctiga un aliat puternic n lupta de rezisten dus mpotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea i mai puternic n cadrul eventualelor conflicte cu Frana, refcut dup ncheierea rzboiului din 1870-1871. 54. Bocetul: este o specie a liricii populare, cntat de obicei n versuri sau cu cuvinte improvizate, pe o anumit melodie lamentat, care face parte din ritualul nmormntrilor. Prin bocet se deplnge ntotdeauna moartea cuiva.

Bocetul are rdcini vechi n cultura omenirii. n Biblie este pomenit Iosef care ine "n cinstea tatlui su un bocet de apte zile" (Geneza 50:10).[1] Bocetele, denumite i vaiete se cnt pe o melodie uniform, monoton, ntrerupte de strigte de durere i plnsete zgomotoase ale femeilor specializate n acest ritual sau ale rudeniilor mortului. Ele se produceau numai n perioada imediat urmtoare morii, n cele trei zile de priveghi (paza mortului), cnd mortul nu era lsat niciodat singur, nsoind buturile (plinca) i mncrurile De regul, bocetele sunt cntate de ctre femei bocitoare. 55. Stat: Statul este organizaia care deine monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranitii i personific din punct de vedere juridic naiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituie separat care poate s reflecte mai mult sau mai puin interesele societii. O teorie pe deplin satisfctoare despre stat nu exist nici n acest moment, dezbateri despre natura, formele, funciile statului existnd i astzi n cercurile specialitilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cerceteaz i analizeaz viaa social. Statul, o noiune abstract des utilizat n trecut, dar mai ales n contemporaneitate, a fost definit n diverse feluri de ctre o larg categorie de speciali ti i nespecialiti. Statul este analizat de ctre mai multe discipline din cadrul tiinelor sociale, printre acestea numrndu-se: tiinele politice, filozofia, sociologia, etc. O perspectiv de ansamblu asupra acestor definiri este oferit prin mprirea acestora n definiii organizaionale i definiii funcionale. 56. Folclor: desemneaz totalitatea creaiilor artistice ale unei culturi spirituale populare,[1] asociate unei etnii sau unui grup de etnii. Studiul folclorului intr n sfera mai multor discipline tinere, ntre care prima aprut a fost folcloristica.[2] Dei interesul pentru cultura poporului exist dintotdeauna,

ornduirea informaiilor ntr-un sistem de convenii, clasificarea lor i studierea n mod tiinific nu sau produs mai devreme de a doua jumtate a secolului XIX. Folclorul desemneaz totalitatea creaiilor artistice ale unei culturi spirituale populare,[1] asociate unei etnii sau unui grup de etnii. Studiul folclorului intr n sfera mai multor discipline tinere, ntre care prima aprut a fost folcloristica.[2] Dei interesul pentru cultura poporului exist dintotdeauna, ornduirea informaiilor ntr-un sistem de convenii, clasificarea lor i studierea n mod tiinific nu sau produs mai devreme de a doua jumtate a secolului XIX. 57. Scoala: este o instituie public proprietate de stat sau privat unde se nva disciplinele prevzute ntr-un plan de nvmnt. Scoala este o forma cu fond. Mai intai o cladire mai noua sau mai veche, coridoare lungi si drepte sau intortochiate si misterioase, sali cu mese, scaune si eventual calculator. Dar scoala este ceva mai mult si mai altfel decat alte cladiri. Acest mai mult si mai altfel face ca scoala sa fie un spatiu viu, atragator si sa ramana mereu in amintire. Sufletul scolii sunt elevii si profesorii, necunoscute intr-o ecuatie al carui rezultat il reprezinta formarea. Elevul vine la scoala pentru a sti, iar profesorul il ajuta sa stie si sa fie. Elevul vine la scoala pentru ca trebuie, iar mai apoi descopera ce bine te simti in mijlocul unor persoane de varsta ta cu elanuri adolescentine, cu dorinta de a face lumea mai buna, cu nelinistile iubirii. Profesorul este aceea persoana care il calauzeste printr-un univers complicat, dar seducator, care ii propune un model si il ajuta sa descopere si sa se descopere. Dar scoala este si subiect literar si multi scriitori au depus marturie despre anii de scoala. Textele despre scoala sunt un prilej de a constata evolutia continutului scolii, a relatiei profesor-elev, dar si prilej de a consemna amintiri, de a inchide in cuvant clipa care fuge. 58. Biserica: Bisericile variaza in functie de perioada in care au fost construite, adica dupa stilul arhitectonic; stilurile din trecut au fost reluate si adesea reinterpretate. Cele mai vechi locuri de

intalnire crestine erau case transformate in acest scop numite titulae. Dupa ce crestinismul a fost legalizat prin Edictul de la Milano in 313, bazilicile si bisericile centralizate s-au raspandit repede in urmatorii 50 de ani, pe tot teritoriul Imperiului Roman. Cele mai importante au fost construite peste altarele cele mai sacre, locurile unde Christos a fost crucificat si inmormantat in Ierusalim si mormantul Sf. Petru din Roma, de exemplu. La mormantul lui Christos s-a construit o cupola circulara ( care exista inca partial ), si in apropiere era o biserica; cel doua sunt combinate intr-o singura biserica cunoscuta ca Biserica Sfantului Mormant. Prima biserica a lui Sf. Petru din Roma, inlocuita de actuala biserica ce dateaza din perioda Renasterii, a fost o biserica uriasa proiectata cu aripi laterale, formand o cruce latina. Domul central, forma care a persistat in estul Slav si Bizantin, in bisericile medievale, mici ca dimensiuni, a luat forma a cinci domuri care impreuna formau o cruce greaca. Biserica Ortodoxa este o comunitate de credinta crestina. Crestinii ortodocsi sunt organizati in biserici ortodoxe nationale autocefale (greaca, rusa, romana, sarba etc.), aflate in comuniune liturgica (euharistica) unele cu altele. intre bisericile ortodoxe nationale, primatul onorific este detinut de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. 59. Confesiune: Termenul protestant reprezint o noiune generic pentru diverse confesiuni, organizate dup ideologii cretine i avnd structuri ecleziastice proprii. n general, prin confesiuni protestante se neleg acele culte care i au rdcina istoric n reforma religiei romano-catolice, iniiat de Martin Luther, la nceputul secolului al XVI-lea. Una din definiiile sale cel mai frecvent repetate este urmtoarea: Protestantismul reprezint toate confesiunile cretine care nu sunt nici catolice, nici cretin-ortodoxe. Teologia protestant a dus la importante diviziuni interne, caracterizate n comun prin separarea acestora de catolicism i Papalitate. n cadrul protestantismului exist diferite biserici, printre care luteranismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, dar i bisericile neoprotestante cum sunt baptismul, adventismul, penticostalismul i altele. 60. Crestinism: Cretinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alturi de iudaism i islam. Considernd mpreun catolicii, protestanii i ortodocii sub eticheta global de "cretini",

religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai important din punct de vedere numeric. Islamul, cealalt religie monoteist derivat din tradiia religioas iudaic, este a doua ca pondere numeric a adepilor n lume. Cretinismul mbin tradiii din iudaism, pe care le mbogete cu mrturia Noului Testament. Ca motenitor alturi de islam i iudaismul contemporan al tradiiei religioase orientale, cretinismul perpetueaz pn n ziua de astzi credine i mituri nscute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani.[1] Ca orice monoteism, cretinismul a manifestat n bimilenara sa istorie o apreciabil cantitate de intoleran att de tipic acestei forme speciale de religie. 61. Mahomedanism: Islamul, este numele dat religiei aparute in urma revelatiilor si invataturilor lui Mahomed si este considerata una din marile religii ale lumii, beneficiind de peste un miliard de adepti. Islamul, mesajul lui Dumnezeu revelat profetului Mahomed prin mijlocirea arhanghelului Gavril, s-a nascut la Mecca in Arabia, la inceputul sec. 7 d.C, fiind ultima dintre religiile monoteiste. Islam este un cuvnt arab, care - printre altele - inseamna: pace, salut, ascultare, loialitate, credinta, supunere la voia Creatorului Universului. Istoria de inceput a Islamului a gravitat in jurul unui singur personaj central: Mohamed (Cel preaslavit, Cel laudat), care s-a nascut in jurul anului 570 d.C. in orasul Mecca din Arabia si murit in anul 632. Koran este termenul arab pentru recitare si se refera la revelatiile facute de Allah lui Mahomed, pastrate si considerate de musulmani ca fiind Scripturile Islamice. Koran-ul, cuvntul lui Allah (Dumnezeu) este considerat cea mai valoroasa lucrare literara in arabica clasica, iar orice traducere a ei ar fi o blasfemie, o falsificare de neiertat a mesajelor Fiintei Supreme. Totusi, in acest secol, Koran-ul a fost tradus in limba turca si in limba vorbita de oamenii din Iran si este recitat in timpul serviciilor religioase din Turcia si Iran, fapt greu de acceptat de catre comunitatea musulmana externa. Koran-ul este un singur text, intr-o singura limba. Este memorat de milioane de musulmani din diferite parti ale lumii (musulman este numele dat celui ce adereaza la religia islamica; este un cuvnt arab nrudit cu termenul de Islam si inseamna cel ce se supune vointei lui Allah).

62. Budhism: este o religie i o filozofie oriental. Ea i are originea n India n secolul al VI-lea .Hr. i s-a rspndit ntr-o mare parte a Asiei Centrale i de Sud-Est. Se bazeaz pe nvturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gnditor indian care se crede c ar fi trit ntre 563 .Hr. i 483 .Hr.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindri, n prezent fiind o religie foarte divizat, fr o limb sacr comun i fr o dogm strict, clar formulat. Budismul aparine grupului de religii dharmice alturi de hinduism i de jainism, pstrnd o puternic influen a elementelor constituente ale acestor dou religii. Mai este numit i Buddha Dharma, ceea ce nseamn n limbile sanscrit i pali (limbile textelor antice budiste) nvturile Celui Luminat. Cel mai comun mod de a mpri colile budiste este prin studierea limbilor canoanelor existente (majoritatea scrise n pali, tibetan, mongolez sau chinez, dei exist i texte arhaice scrise n sanscrit i sanscrit budist hibrid). Aceast diviziune este util pentru scopurile practice, dar nu corespunde n totalitate cu mprirea filozofic sau doctrinar a budismului. n ciuda numeroaselor diferene, ramurile budiste au i puncte comune: Toate l accept pe Buddha ca pe un nvtor. Toate au adoptat Calea de mijloc, Legea condiionismului, Cele patru adevruri nobile i Calea cu opt brae. Toate cred c att membrii laicatului ct i clugrii pot s urmeze calea spre iluminare (bodhi). Toate consider statutul de Buddha ca fiind cea mai important dobndire.

63. Confucianismul : Confucianismul este o religie, cu aproximativ 6.000.000 de adepti (majoritatea in China, Coreea, Vietnam, Japonia), fondata de filozoful chinez Confucius (551-479 i.C), care se preocupa de principiile bunei conduite, intelepciunea practica si relatiile sociale. Confucius nu avea intentia sa intemeieze o religie noua, ci sa interpreteze si sa renasca religia dinastiei Zhou, cu ritualurile sale, pe care el le-a interpretat nu ca niste sacrificii facute de oameni, pentru a primi iertarea de la zei, ci ca niste ceremonii ale oamenilor, intrupand modele de comportament civilizat, adunate de-a lungul mai multor generatii. Acestea insemnau pentru Confuciusamburele societatii chineze. Confucius a descoperit ca intre oameni se stabilesc 5 feluri de relatii fundamentale, bazate pe dragoste si datorie, care ar putea fi imbunatatite, daca fiecare din cei implicati si-ar aduce contributia: conducator-supus, parinte-fiu, sot-sotie, frate-frate, prieten-prieten. Confucianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupa de fiintele umane, de interesele si realizarile lor, mai degraba decat de abstractiuni sau probleme de teologie. El nu este atat o religie, cat un cod moral, care a influentat foarte mult gandirea si modul de viata al chinezilor. Principiile fundamentale ale acestei gandiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti, datorie fata de familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. Astazi, confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Este foarte greu de distins intre ce e element taoist si ce apartine confucianismului, intrucat amandoua au idei asemanatoare despre om, societate, conducatori, cer si univers. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamantesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc. Amandoua credintele au radacina in gandirea a doi filozofi chinezi. Confucius si Lao Tze, fondatorul Taoismului, au fost contemporani, si este stiut in ambele traditii, ca ei au avut cateva dialoguri.

64. Idol: fiin adorat, sau lucru care reprezint obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. Reprezentare antropomorf a unei diviniti pgne, zeu, chip, figur, statuie reprezentnd o asemenea divinitate i constituind, n religiile politeiste, obiecte de cult religios. Idolatria este un termen folosit mai ales n religia cretin pentru a desemna cultul idolilor. El provine din traducerea n limba greac a Vechiului Testament ("Septuaginta") i este conceput n mod peiorativ; denumirea se refer la cei care i arat adorarea ("latreia") pentru imaginile false, amgitoare ("eidola"). n latin "eidola" corespunde termenului generic de "simulacra", dat umbrelor, imaginilor neltoare. n critica fenomenelor mass-media Jean Baudrillard va folosi termenul de "simulacru" pentru a descrie acele manifestri mediale care anihileaz relaia ntre imagine i realitate, substituind raportul cu realitatea prin propria lor prezena. Baudrillard consider c n prezent s-a ajuns la o autoreferenialitate a imaginii, care este n principiu identic cu idolatria incriminat de scrierile primilor cretini, dup prerea bizantinologului i teoreticianului mass-mediei Belting.