CAROL CEL MARE (747-814) Carol cel Mare s-a nscut la 2 aprilie 742.

Tatl su , Pepin cel Scurt , a fost cel care , n anul 751, a instaurat n statul franc o nou dinastie, dinastia carolingian. A fost rege al francilor din 768 rege, apoi imparat al francilor din anul 800 pn la moarte, i fondator al Imperiului Carolingian . Era fiul cel mare al lui Pepin cel Scurt, rege al francilor intre anii 751 si 768. Statuia lui Carol cel Mare Biograful su ni-l prezint pe Carol ca avnd o constituie robust, o inteligen vie, o fire religioas i un mare respect pentru cultur. Era un bun clre i un excelent vntor. Vorbea latinete dar nu tia prea bine s scrie i s citeasc. Dispreuia hainele luxoase dar era lacom la mcare. La moartea tatlui su Pepin cel Scurt n anul 768, Carol cel Mare mparte tronul cu fratele su Carloman, care moare n anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind proaspt trecui la cretinism, nu pot renuna la obiceiurile barbare neglijnd religia i cultivarea lor. n Sachsen, azi Germania de nord, saii continu s practice religia barbar, n sud longobarzii au conflicte cu biserica catolic de la Roma, iar n Cordoba sarazinii (maurii) se extind spre nord, n est pericolul invaziei avare, toate acestea mpreun ameninau Imperiul Franc. n timpul domniei sale a cucerit Italia i a fost ncoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici vznd aceasta ca o ncercare de a renvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost n Europa, ntr-un anumit sens, un stat rival fa de Imperiul Roman de Rsrit, cu capitala la Constantinopol (denumit i Imperiul Bizantin). Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingian, i este vzut uneori ca printele fondator att al Franei ct i al Germaniei, i de unii istoriografi ca printe al Europei. A fost primul conductor al unui imperiu n Europa occidental de la prbu irea Imperiului Roman cu capitala la Roma. A intreprins numeroase campanii militare in interesul aristocratiei si Bisericii, carora le-a acordat, in teritoriile cucerite, domenii funciare intinse, precum si demnitati militare, civile si functii ecleziastice. El a cucerit numeroase teritorii. In urma campaniei din anii 773 si 774, a alipit regatul longobard din Italia, iar dupa expeditiile dintre anii 785 si 812 a cucerit partea de nord-est a Peninsulei Iberice, inclusiv Barcelona, infiintand acolo marca Spaniei. Saxonia a fost cucerita foarte greu, dupa un razboi lung, desfasurat intre anii 772 si 804. In stapanirea lui Carol a intrat si o parte a teritoriului locuit, pana atunci, de avari, in urma expeditiilor militare dintre anii 791 si 808.

Astfel a fost posibil ca, la sfarsitul secolului al VIII-lea si la inceputul secolului al IX-lea, statul franc sa cuprinda nu numai Gallia, ci si nordul si centrul Italiei, nord-estul Spaniei, intinse teritorii de la est de Rin, iar papalitatea se gasea si ea sub protectia lui Carol. La data de 25 decembrie 800, papa Leon al III-lea l-a incoronat ca imparat roman. Aceasta era insa o restaurare doar nominala, deoarece statul nou creat era un imperiu franc carolingian, continuator al regatului franc merovingian, si care nu cuprindea decat o parte a teritoriilor Imperiului Roman de Apus, dar care stapanea teritorii intre Rin si Elba. Statul lui Carol era foarte bine organizat, suveranul exercitandu-si autoritatea fie direct, fie prin intermediul palatului si al organelor locale. Pe plan local, reprezentantul puterii era comitele, iar conducatorii provinciilor locale care aveau o oarecare autonomie erau ducii. Provinciile de granita se numeau marci si erau conduse de marcgrafi, iar supravegherea organelor locale era realizata de trimisi ai suveranului. Anual era convocata adunarea obsteasca, formata din mari proprietari funciari, comiti, slujbasi, vasali regali si inalti ierarhi bisericesti, iar pe plan local continuau sa existe adunari locale, ale marilor proprietari funciari, avand mai ales caracter judiciar. In statul carolingian se generalizasera relatiile de vasalitate pe baza de beneficiu, dar cresterea autoritatii locale a seniorilor, in dauna puterii centrale, asupra supusilor, accentuata dupa anul 814, va duce la dezmembrarea imperiului in timpul urmasilor sai. Domnia lui Carol a reprezentat si o etapa de inflorire fara precedent a culturii. Acesta este si motivul pentru care ultimul sfert al secolului al VIII-lea si prima jumatate a secolului al IX-lea sunt cunoscute cu numele de "Renasterea carolingiana". A sprijinit infiintarea de scoli episcopale si manastiresti si a invitat la curtea sa cronicari, poeti, gramaticieni, teologi, astronomi si geografi, filosofi, literati renumiti din acea perioada, precum Petru din Pisa, Paulin din Friul, Paul Diaconul, Theodulf, Dungal, Dicuil, Alcuin. Acestia si-au desfasurat activitatea in "Academia palatina" de la curtea din Aachen, care era un cerc de discutii cu caracter cultural-literar. "Renasterea carolingiana" a facut posibila reorganizarea scolara episcopala si manastireasca, precum si imbunatatirea scrierii (scrierea de codice, adica de carti manuscrise, precum si cea de cancelarie numita "minuscula carolingiana"), folosirea corecta a limbii latine, limba culta a acelei perioade in care erau scrise documentele si codicele, intensificarea studiilor istorice si literare. Astfel a fost posibila copierea unor manuscrise antice precum unele scrieri ale lui Cezar, Tit Liviu, Tacit, Vergiliu etc. Cele mai importante evenimente dintre anii 768 si 829 ne sunt cunoscute datorita cronicii oficiale "Analele regatului francilor" in care sunt prezentate si actiuni din timpul lui Carol dar sub o forma laudativa. Biograful oficial al imparatului si secretarul lui, Einhard (Eginhard), a scris pe la anul 830 Viata imparatului Carol cel Mare, lucrare deosebit de importanta datorita informatiilor pretioase despre istoria francilor din acea perioada si despre personalitatea acestui monarh. Carol cel Mare a murit n anul 814 fiind nmormntat n propria catedral la Aachen. Dup moartea sa a nceput cea mai ntunecat i mai frmntat perioad din istoria Occidentului. Imperiul a nceput s se destrame. Prin tratatul de la Verdun din anul 843, nepoii si l-au mprit n trei mari state : Frana, Germania i Italia.