Sindromul vestibular Sindromul vestibular mai este cunoscut şi sub denumirile de sindrom vertiginous sau vertingo syndrome.

Sindromul vestibular este constituit din totalitatea manifestărilor patologice datorate afectării sistemului vestibular care este alcătuit din analizatorul vestibular şi conexiunile sale encefalice (măduva – fascicul vestibulospinal , bulb şi punte – substanţa reticulată şi nucleul vegetativ şi al nervului vag , mezencefal – nuclei oculomotori , cerebel – fasciculele nucleovestibular si cerebelo-vestibular). Există o confuzie terminologică atât în literatura de specialitate , cât şi în cea pofană. Omul este un animal mobil terestru. Locomotricitatea sa este o funcţie necesară unei adaptări mai bune la mediu şi se realizează prin mers sau fugă. Mersul reprezintă deplasarea în spaţiu, pe uscat, a unui animal cu membre. Înotul reprezintă o deplasare acvatică, accidentală pentru om. Statica în repaus (somn) este o modalitate inactivă în staţionare. Cea activă poate lua diferite forme (clinostatism, ortostatism, aşezat , accroupi). Poziţia statică şi dinamică a organismului uman sunt realizate de activitatea sistemului osteo-articular şi muscular , dar sub conducerea sistemului nervos , printr-o continuă informare senzorială în care input-uri sunt: • propriocepţia – funcţia de informare spaţiala şi poziţională prin intermediul sensibilităţii somato-motorii, excitanţii fiind starea de tensiune activă sau pasivă a muşchilor , articulaţiilor şi tendoanelor;

• vestibula – funcţia de echilibrare cranio-tronculara statică şi dinamică. Echilibrul este o funcţie complexă care cuprinde vederea.  mers titubant – mers nesigur cu oscilaţii  mers tabeto-spasmodic – mers cu bază largă . este reprezentată de scoarţă . aequilibrium) reprezintă starea de stabilitate sau de menţinere conştientă sau reflexă a unei poziţii craniotronculare statice sau/şi dinamice. Ataxia reprezintă imposibilitatea  dismetrie  adiadocokinezie  asinergie Apar astfel mai multe tipuri de mers datorate afectării cerebelului :  mers ataxic – mers cu picioarele îndepartate pentru a lărgi suprafaţa de sprijin (clinic se observă la tabetici . Echilibrul (din limba latina . propriocepţia şi vestibulia.• vedere .Ataxia cerebeloasă se evidentiază clinic prin : .  mers ebrios – mers cu oscilaţii mari .permite orientarea spaţială prin perceperea radiaţiilor electromagnetice. pendulări şi tendinţa la cădere ce apare la drogaţi . tabes – boala care macină). etilici . asociat cu mişcări de tip spastic . a imaginiilor obiective ale lumii exterioare. prin intermediul analizatorului vizual . avand ca excitanţi gravitaţia şi acceleraţia. Cerebelul are rol esenţial atât în postură (poziţia statică) . cât şi în coordonarea mişcărilor corpului. sau dificultatea coordonării mişcărilor active . sacadate. din limba latina .

În general . auz fluctuant. mers tabeto-cerebelos – mers ataxic îmbinat cu caracterele mersului ebrios.  acufene (tinnitus) . oscilatiile sau căderile antero-posterioare denotă afectarea cerebelului. Este un sindrom multisenzorial care se manifestă prin semne şi simptome. tremuratul obiectelor) şi nu de cauză optică (oscilopsie – defect vizual în care obiectele par să se mişte înainte şi înapoi) . surditate cu cădere pe grave. fie printr-un tremor sau deviere în dinamică sau chiar cădere (trecerea bruscă şi neintenţionata la o pozitie de repaus). vedere întunecată . în timp ce deviaţiile laterale sugerează afectarea vestibulară (semnul “trotuarului”). În afectările de coordonare nervoasă (cerebeloase mai ales) starea de nesiguranţa este continuă . în timp ce în afectările vestibulare deviaţiile spontane sunt evidente doar în crize.  senzaţie de plenitudine aurala (fuliness) . Nesiguranţa motorie se manifestă clinic fie prin adaptarea unei poziţii de repaus (clinostatism. Sindromul vestibular poate fi de tip iritativ sau distructiv. la fiecare activitate. oprirea dintr-o activitate) . care este o halucinaţie de mişcare giratorie  ameţeala este o senzaţie de nesiguranţă tanzitorie de informare vizuală (vedere în ceaţă. Simptome:  vertij . iar cele segmentare devin evidente clinic doar prin anumite probe.  greaţă .

precum şi o secusă rapidă dată de faza pasivă de redresare a globilor oculari. anxietate Semne:  nistagmus care este o mişcare clonică conjugată a globilor oculari. • manifestări vestibulare reflexe – manifestările vestibulare au ca simptom dominant ameţeala şi trebuie diferenţiate de sincopă şi lipotimie. reprezentând materializarea vertijului şi are o secusa lentă dată de faza de contracţie activă a muşchilor extrinseci ai globilor oculari care este de aceeaşi parte cu deviaţiile segmentare şi tronculare în sindromul vestibular periferic (sindrom armonic) . .  semne de iritaţie vagală (apar doar în criză) : voma bradicardie paloare transpiratii deviatii segmentate si tonculare (semnul “trotoarului”) Clasificarea sindroamelor vestibulare: • sindrom vestibular periferic • sindrom vestibular radicular (neureal) • sindrom vestibular central (nuclear) • sindrom vestibular mixt • manifestări vestibulare în cadrul unor afecţiuni generale. ea defineşte sensul nistagmusului fiind mai usor observabilă.

. • senzaţia de plenitudine aurala .Sindromul vestibular periferic Clinic se manifestă prin triada vertij – acufene – hipoacuzie . decline şi o fază post-accesuala . simptomatologia este datorată unei perturbări în dinamica lichidului endolimfatic prin disfuncţie valvulară de cauză neperecizată. iar vertijul este obiectivat prin nistagmus. Forme clinice : a) Sindromul Meniere se caracterizează prin crize paroxistice tipice de sindrom vestibular periferic . cu durata de secunde – minute – ore (mai rar) ce pot prezenta o aura . debut . repetitive care . fiecare cu caracteristicile sale particulare . auz fluctuant sau surditate cu cădere pe grave • acufene • imposibilitatea menţinerii echilibrului • semne de iritaţie vagală. multiple . de regulă se diminuează în timp ca intensitate şi frecvenţă până la ştergerea simptomatologiei . Astfel apar : • crize paroxisitice de vertij . apogeu .

b) Sindromul Lermoyez este o variantă clinică a sindromului Meniere în care hipoacuzia precede criza vestibulară. Tratamentul de criză se face în camera hiperbară sau medicamentos (vagolitice. Se administreaza : Glicerina aa Ser fiziologic 1. iar instalarea acestuia ameliorează auzul şi raspunde bine la tratamentul medicamentos. antiemetice. antivertiginoase). ameliorarea auzului cu peste 10-15 dB este considerată un diagnostic pozitiv . şi relevă eficacitatea tratamentului diuretic în sindromul Meniere.5 g/kgc Şi se repetă audiograma totală la 2 ore şi jumatate de la administrare . .sedative.În funcţie de momentul evolutiv boala prezintă :  faza critică  faza intercritică  faza sechelară În funcţie de intensitatea simptomelor întalnim :  criza majoră  criza minoră  crize subintrante Dintre examenele paraclinice trebuie menţionat glicero-test cu valoare diagnostică şi terapeutică . c) Boala Meniere este un sindrom vestibular periferic de tip distructiv datorat unui ictus labirintic cu hemolabirint consecutiv (labirintul afectat va fi paralizat).

Simptomatologia adaugă celei tipice sindromul vestibular iritativ şi pe cea specifică unei supuraţii otice şi sindromul febril. Simptomatologia se reduce la o criza unică foarte intense care distruge labirintul şi care retocedeaza greu. Paraclinic se observă modificarea acumetriei si audiometriei prezentă în supuraţia otică iniţială :  virarea Weber-ului  căderea conducerii osoase  scăderea inteligibilităţii sub 65% pe audiograma vocală e) Sindrom vestibular posttraumatic apare in fracturi de stîncă. f) Sindromul vestibular postoperator apare în intervenţiile otologice (evidări petro-mastodiene) cand există fistule periilimfatice sau deschideri accidentale ale labirintului. uneori pot rămîne sechele . cum ar fi hipoacuzia sau acufenie. . Examenele paraclince obişnuite trebuie completate cu RBW. coagulopatii sau la cei care urmeaza tratament cu anticoagulant. aterosclerozei sau o forma de tromboembolitic a bolii Meniere ce apare la cei cu leucemii . d) Labirintita este reperezentată de orice sindrom vestibular care apare pe o supuraţie (echivalentul unei meningite). dar astăzi se consideră complicaţia unui puseu hipertensiv.Declanşant şi relevator este traumatismul care determină urmări vestibulare (comţie labirintică) cu ameliorare spontană în săptămani sau luni (maxim 3-4 luni) . TA . teste de coagulare. bază de craniu sau platină.În mod clasic se consideră ca hemoragia este consecutivă unei vasculite luetice.

dacă apare însă ca o complicaţie tardivă (2-3 săptămâni) ea denotă invazia fibroasă a labirintului . g) Sindromul vestibular toxic .în stapedectomii este o complicaţie logică şi precoce . evoluţia este lentă . Această formă de sindrom vestibular răspunde bine la tratament vasodilatator à la longue. . avort. de regulă. i) Otoscleroza vestibulară Mc Cabe este un sindrom vestibular în care acufenele domină tabloul clinic. În otoscleroză trebuie căutate antecedente la părinţi sau alte rude. Argumentul ce susţine acest diagnostic este prezenţa efectului on-off la impedansmetrie. h) Sindrom vestibular paroxistic poziţional benign Barrany . din anamneză . aspiraţiilor de perilimfă sau fragmentelor platinare căzute în labirint (dacă se înţeapă sacula cade conducerea osoasă şi apare cofoza) . audiograma tonală relevă căderea conducerii osoase şi/sau discordanţă între tonală şi vocală (vocală mult mai deficitară). fără o criză puternică ce apare . primele semne fiind virarea Weber-ului şi scăderea inteligibilităţii. în perioade lungi şi cu acalmii lungi . mai ales legată de sarcini .Se pot ivi (în) accidente şi complicaţiile cofochirurgicale : . cu administrarea de Dihidrostreptomicină sau Kanamicină. cheloid . Afectarea este bilaterală şi se poate corela. dar nu cade conducerea osoasă şi durează 2-3 zile şi sunt fenomene de iritaţie vestibulară prezente datorită hemolabirintului . . naşteri . la femei în perioada de nubilitate. căderea protezei în labirint sau fistulă transovală . Clinic se evidenţiază prin manevra Dix şi Hallpike (apariţia nistagmusului la hiperextensie şi înclinarea capului ipsilateral) şi este singura variantă de sindrom labirintic fără hipoacuzie. granulom . lactaţie .

vestibulita) este o complicaţie posibilă a virozelor (gripă . orice hipoacuzie de percepţie sau acufene lent progresive şi unilaterale ridică suspiciunea de schwannom de vestibular . nevrita vestibulară . zoster . rujeolă) ce clinic se manifestă printr-o criză foarte puternică . b) Tumori ale conductului auditiv intern: Schwannom de vestibular . in care deviaţiile segmentare şi tronculare sunt de partea opusă a nistagmusului. neurofibrom – tumora este bilaterală Din punct de vedere clinic . reflex cornean abolit unilateral . Astrocitom . iar din punct de vedere histopatologic există două tipuri (A şi B) – Antoni În investigaţiile paraclinice în afară de datele obişnuite într-un sindrom vestibular găsim : • Afectarea altor nervi cranieni :  V . Este un sindrom vestibular armonic . dar şi spontan . Meningiom .h) Labirintul excitabil (trigger-labyrinth) este caracterizat de apariţia vertijului la efectuarea audiogramei sau la sunete înalte (fenomenul Tullio) şi se amendează uşor sub tratament sedativ . de lungă durată (2-4 săptămâni). Osteom de CAI . însoţită de acufene . Forme clinice : a) Neuronita vestibulară (ganglionita scarpa. dar fără hipoacuzie. Sindromul vestibular radicular Clinic întâlnim criza de vertij . parotidă epidemică .

cu scădere peste 50 % în primele 5 s). între cele două CAI. . cu un timp de trecere prin trunchi de peste 4. • Potenţiale precoce de trunchi cerebral . VI .la urechea sănătoasă :  unde cu aspect normal  traseu cu aspect patologic .3 ms. în cazul unei tumori mari ce are un efect de masă asupra trunchiului cerebral – timp de trecere prin trunchi mai mare de 4. paralizie de oculomotor extern  VII . fără să existe o leziune anatomică şi dispariţia undei V . pareză facială • Teste supraliminare modificate :  SISI < 70%  TDT > 40 dB • Impedansmetrie:  Reflex stapedian absent  RDT patologic (o stimulare cu 10 dB peste pragul reflexului stapedian timp de 10 s determină oboseala relfexului . . • Radiografie de stânci : diferenţă peste 2 mm. arteriografie. • penumoencefalografie (PEG) .la urechea ipsi-laterală :  absenţa undelor  prezenţa doar a undei I  prezenţa undelor I şi III  prezenţa cel puţin a undelor I şi V .3 ms .

V) • Paralizie de oculomotor extern (afectarea n. crizele vestibulare sunt de mică intensitate .• CT cu substanţă de contrast • RMN. Colesteatom petro-apical sau sindrom Lannois – Gradenigo Din punct de vedere clinic se caracterizează prin : • Otoree • Hemicranie (afectarea n. Forme clinice : a. Formele clinice sunt : • Otologică – localizare meatală • Otoneurologică – localizare cisternală Ambele pot da compresie pe trunchi . care afectează substanţa albă a nevraxului : apar . VI) De remarcat că în cazul tumorilor de CAI şi a colesteatomului . Bucla arterei labirintice se descoperă la o arteriografie cerebrală sau interopertor. c. Sindromul vestibular central Partea clinică este reprezentată doar de starea vertiginoasă . cu evoluţie îndelungată şi apar doar într-o treime din cazuri. Manifestările vagale pot lipsi sau sunt de mică intensitate. cu semne de hipertensiune intracraniană (HIC). fără acufene şi hipoacuzie . d. Scleroza multiplă (scleroza în plăci) este o boală inflamtorie a adultului tânăr cu o cauză necunoscută .

nevrită optică retrobulbară . Sindrom de hiperabducţie scapulară Wright h.cerebelos . ci după câteva zile . refelxă . Sindrom Nafzziger (sindrom de coastă cervicală) f.piramidal Acestora li se poate adăuga şi afectarea altor nervi cranieni : .focare de demielinizare ce vor fi înlocuite de plăci de scleroză. Insuficienţă vertebro-bazilară (dată de spondiloză cervicală sau alte cauze) i. Aspectul clinic este reprezentat de afectarea a trei sisteme : . Sindromul vestibular apărut după rahianestezie are următoarele caracteristici : • nu se intalează imediat după rahianestezie .diplopie . Sindrom de sustragere subclaviculară g. Evoluţia oscilează cu pusee şi remisiuni. Sindrom Wallenberg (tromboza arterei cerebrale postero-superioare) e. Tumori cerebeloase sau cerebelite c.tratamentul implică corticoterapie şi regim alimentar b.vestibular . una vasculară (ischemică) . Anevrisme bulbare d. Mecanismul patogenic al instalării acestui sistem vestibular este necunoscut existând o ipoteză toxică . etc. Kinetoze Sindromul vestibular mixt Sindromul vestibular bilateral postrahianestezic .

iar apoi necesită prezenţa unui însoţitor luni de zile Surditatea care apare este bilaterală .• este un sindrom vestibular foarte intens (cu o criză vertiginoasă majoră însoţită de greaţă . Manifestări vestibulare în afecţiunile generale Din punct de vedere clinic sunt caracterizate prin ameţeală . fiind necesară învăţarea labiolecturii (acest fapt indică o afectare periferică a analizatorului acustico-vestibular). • este bilateral • este un sindrom vestibular mixt (atât periferic cât şi central) • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât nu se pot efectua probe vestibulare tronculare . anxietate şi mari tulburări de echilibru). profundă sau chiar cofoză şi depăşeste posibilităţile de protezare auditivă . nu prin vertij şi pot apărea în : • distonia neuro-vegetativă (este o neurastenie cu manifestări vestibulare) • anemii • criză hipertensivă • deshidratări • convalescenţă • hipotensiune ortostatică • ebrietate • narcoză • toxicomanii . surditate . vărsături. dinamice • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât bolnavul nu poate fi mobilizat câteva zile. acufene .

oboseală optică • discrinii (hipertiroidie). Manifestări vestibulare reflexe Aspectul clinic se manifestă prin ameţeală . Restul sunt de competenţă neurologică şi neurochirurgicală. sedative. care apare concomitent cu alte afecţiuni . cât şi unele forme de sindroame vestibulare radiculare sunt în competenţa ORL . hipotensoare. tranchilizante) • tulburări de acomodare necorectate sau incorect protezate . . Apar în : • apendicită • colecistită • anexită • duodenită • ulcer duodenal Sindroamele vestibulare periferice .• diabat (criză hipoglicemică) • farmacodinamic (antihistaminice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful