Sindromul vestibular Sindromul vestibular mai este cunoscut şi sub denumirile de sindrom vertiginous sau vertingo syndrome.

Sindromul vestibular este constituit din totalitatea manifestărilor patologice datorate afectării sistemului vestibular care este alcătuit din analizatorul vestibular şi conexiunile sale encefalice (măduva – fascicul vestibulospinal , bulb şi punte – substanţa reticulată şi nucleul vegetativ şi al nervului vag , mezencefal – nuclei oculomotori , cerebel – fasciculele nucleovestibular si cerebelo-vestibular). Există o confuzie terminologică atât în literatura de specialitate , cât şi în cea pofană. Omul este un animal mobil terestru. Locomotricitatea sa este o funcţie necesară unei adaptări mai bune la mediu şi se realizează prin mers sau fugă. Mersul reprezintă deplasarea în spaţiu, pe uscat, a unui animal cu membre. Înotul reprezintă o deplasare acvatică, accidentală pentru om. Statica în repaus (somn) este o modalitate inactivă în staţionare. Cea activă poate lua diferite forme (clinostatism, ortostatism, aşezat , accroupi). Poziţia statică şi dinamică a organismului uman sunt realizate de activitatea sistemului osteo-articular şi muscular , dar sub conducerea sistemului nervos , printr-o continuă informare senzorială în care input-uri sunt: • propriocepţia – funcţia de informare spaţiala şi poziţională prin intermediul sensibilităţii somato-motorii, excitanţii fiind starea de tensiune activă sau pasivă a muşchilor , articulaţiilor şi tendoanelor;

este reprezentată de scoarţă . propriocepţia şi vestibulia.  mers ebrios – mers cu oscilaţii mari . • vestibula – funcţia de echilibrare cranio-tronculara statică şi dinamică. Ataxia reprezintă imposibilitatea  dismetrie  adiadocokinezie  asinergie Apar astfel mai multe tipuri de mers datorate afectării cerebelului :  mers ataxic – mers cu picioarele îndepartate pentru a lărgi suprafaţa de sprijin (clinic se observă la tabetici . sau dificultatea coordonării mişcărilor active . etilici . avand ca excitanţi gravitaţia şi acceleraţia.  mers titubant – mers nesigur cu oscilaţii  mers tabeto-spasmodic – mers cu bază largă . sacadate.permite orientarea spaţială prin perceperea radiaţiilor electromagnetice. pendulări şi tendinţa la cădere ce apare la drogaţi . a imaginiilor obiective ale lumii exterioare. aequilibrium) reprezintă starea de stabilitate sau de menţinere conştientă sau reflexă a unei poziţii craniotronculare statice sau/şi dinamice. asociat cu mişcări de tip spastic .• vedere .Ataxia cerebeloasă se evidentiază clinic prin : . Echilibrul este o funcţie complexă care cuprinde vederea. din limba latina . tabes – boala care macină). prin intermediul analizatorului vizual . Echilibrul (din limba latina . cât şi în coordonarea mişcărilor corpului. Cerebelul are rol esenţial atât în postură (poziţia statică) .

 greaţă . auz fluctuant. care este o halucinaţie de mişcare giratorie  ameţeala este o senzaţie de nesiguranţă tanzitorie de informare vizuală (vedere în ceaţă. fie printr-un tremor sau deviere în dinamică sau chiar cădere (trecerea bruscă şi neintenţionata la o pozitie de repaus). surditate cu cădere pe grave. iar cele segmentare devin evidente clinic doar prin anumite probe. Nesiguranţa motorie se manifestă clinic fie prin adaptarea unei poziţii de repaus (clinostatism.  acufene (tinnitus) . în timp ce deviaţiile laterale sugerează afectarea vestibulară (semnul “trotuarului”). Simptome:  vertij . În afectările de coordonare nervoasă (cerebeloase mai ales) starea de nesiguranţa este continuă . Sindromul vestibular poate fi de tip iritativ sau distructiv. la fiecare activitate.  senzaţie de plenitudine aurala (fuliness) . În general . în timp ce în afectările vestibulare deviaţiile spontane sunt evidente doar în crize. vedere întunecată . mers tabeto-cerebelos – mers ataxic îmbinat cu caracterele mersului ebrios. tremuratul obiectelor) şi nu de cauză optică (oscilopsie – defect vizual în care obiectele par să se mişte înainte şi înapoi) . oprirea dintr-o activitate) . oscilatiile sau căderile antero-posterioare denotă afectarea cerebelului. Este un sindrom multisenzorial care se manifestă prin semne şi simptome.

 anxietate Semne:  nistagmus care este o mişcare clonică conjugată a globilor oculari. ea defineşte sensul nistagmusului fiind mai usor observabilă. precum şi o secusă rapidă dată de faza pasivă de redresare a globilor oculari.  semne de iritaţie vagală (apar doar în criză) : voma bradicardie paloare transpiratii deviatii segmentate si tonculare (semnul “trotoarului”) Clasificarea sindroamelor vestibulare: • sindrom vestibular periferic • sindrom vestibular radicular (neureal) • sindrom vestibular central (nuclear) • sindrom vestibular mixt • manifestări vestibulare în cadrul unor afecţiuni generale. reprezentând materializarea vertijului şi are o secusa lentă dată de faza de contracţie activă a muşchilor extrinseci ai globilor oculari care este de aceeaşi parte cu deviaţiile segmentare şi tronculare în sindromul vestibular periferic (sindrom armonic) . • manifestări vestibulare reflexe – manifestările vestibulare au ca simptom dominant ameţeala şi trebuie diferenţiate de sincopă şi lipotimie. .

cu durata de secunde – minute – ore (mai rar) ce pot prezenta o aura . decline şi o fază post-accesuala . de regulă se diminuează în timp ca intensitate şi frecvenţă până la ştergerea simptomatologiei . Astfel apar : • crize paroxisitice de vertij . Forme clinice : a) Sindromul Meniere se caracterizează prin crize paroxistice tipice de sindrom vestibular periferic . simptomatologia este datorată unei perturbări în dinamica lichidului endolimfatic prin disfuncţie valvulară de cauză neperecizată. multiple . auz fluctuant sau surditate cu cădere pe grave • acufene • imposibilitatea menţinerii echilibrului • semne de iritaţie vagală. repetitive care .Sindromul vestibular periferic Clinic se manifestă prin triada vertij – acufene – hipoacuzie . debut . • senzaţia de plenitudine aurala . iar vertijul este obiectivat prin nistagmus. apogeu . . fiecare cu caracteristicile sale particulare .

antivertiginoase). iar instalarea acestuia ameliorează auzul şi raspunde bine la tratamentul medicamentos. antiemetice.În funcţie de momentul evolutiv boala prezintă :  faza critică  faza intercritică  faza sechelară În funcţie de intensitatea simptomelor întalnim :  criza majoră  criza minoră  crize subintrante Dintre examenele paraclinice trebuie menţionat glicero-test cu valoare diagnostică şi terapeutică .sedative. Se administreaza : Glicerina aa Ser fiziologic 1. ameliorarea auzului cu peste 10-15 dB este considerată un diagnostic pozitiv . Tratamentul de criză se face în camera hiperbară sau medicamentos (vagolitice. b) Sindromul Lermoyez este o variantă clinică a sindromului Meniere în care hipoacuzia precede criza vestibulară. c) Boala Meniere este un sindrom vestibular periferic de tip distructiv datorat unui ictus labirintic cu hemolabirint consecutiv (labirintul afectat va fi paralizat).5 g/kgc Şi se repetă audiograma totală la 2 ore şi jumatate de la administrare . . şi relevă eficacitatea tratamentului diuretic în sindromul Meniere.

În mod clasic se consideră ca hemoragia este consecutivă unei vasculite luetice. uneori pot rămîne sechele . coagulopatii sau la cei care urmeaza tratament cu anticoagulant. Simptomatologia adaugă celei tipice sindromul vestibular iritativ şi pe cea specifică unei supuraţii otice şi sindromul febril. teste de coagulare. TA . Examenele paraclince obişnuite trebuie completate cu RBW.Declanşant şi relevator este traumatismul care determină urmări vestibulare (comţie labirintică) cu ameliorare spontană în săptămani sau luni (maxim 3-4 luni) . cum ar fi hipoacuzia sau acufenie. f) Sindromul vestibular postoperator apare în intervenţiile otologice (evidări petro-mastodiene) cand există fistule periilimfatice sau deschideri accidentale ale labirintului. . Simptomatologia se reduce la o criza unică foarte intense care distruge labirintul şi care retocedeaza greu. bază de craniu sau platină. Paraclinic se observă modificarea acumetriei si audiometriei prezentă în supuraţia otică iniţială :  virarea Weber-ului  căderea conducerii osoase  scăderea inteligibilităţii sub 65% pe audiograma vocală e) Sindrom vestibular posttraumatic apare in fracturi de stîncă. d) Labirintita este reperezentată de orice sindrom vestibular care apare pe o supuraţie (echivalentul unei meningite). dar astăzi se consideră complicaţia unui puseu hipertensiv. aterosclerozei sau o forma de tromboembolitic a bolii Meniere ce apare la cei cu leucemii .

Argumentul ce susţine acest diagnostic este prezenţa efectului on-off la impedansmetrie. în perioade lungi şi cu acalmii lungi .dacă apare însă ca o complicaţie tardivă (2-3 săptămâni) ea denotă invazia fibroasă a labirintului . cheloid . g) Sindromul vestibular toxic . În otoscleroză trebuie căutate antecedente la părinţi sau alte rude. aspiraţiilor de perilimfă sau fragmentelor platinare căzute în labirint (dacă se înţeapă sacula cade conducerea osoasă şi apare cofoza) . granulom . h) Sindrom vestibular paroxistic poziţional benign Barrany . Afectarea este bilaterală şi se poate corela. audiograma tonală relevă căderea conducerii osoase şi/sau discordanţă între tonală şi vocală (vocală mult mai deficitară). dar nu cade conducerea osoasă şi durează 2-3 zile şi sunt fenomene de iritaţie vestibulară prezente datorită hemolabirintului . de regulă. căderea protezei în labirint sau fistulă transovală . i) Otoscleroza vestibulară Mc Cabe este un sindrom vestibular în care acufenele domină tabloul clinic. Clinic se evidenţiază prin manevra Dix şi Hallpike (apariţia nistagmusului la hiperextensie şi înclinarea capului ipsilateral) şi este singura variantă de sindrom labirintic fără hipoacuzie. Această formă de sindrom vestibular răspunde bine la tratament vasodilatator à la longue. fără o criză puternică ce apare . la femei în perioada de nubilitate. cu administrarea de Dihidrostreptomicină sau Kanamicină.Se pot ivi (în) accidente şi complicaţiile cofochirurgicale : . mai ales legată de sarcini . evoluţia este lentă . naşteri .în stapedectomii este o complicaţie logică şi precoce . lactaţie . primele semne fiind virarea Weber-ului şi scăderea inteligibilităţii. avort. din anamneză . . .

b) Tumori ale conductului auditiv intern: Schwannom de vestibular . vestibulita) este o complicaţie posibilă a virozelor (gripă . dar fără hipoacuzie.h) Labirintul excitabil (trigger-labyrinth) este caracterizat de apariţia vertijului la efectuarea audiogramei sau la sunete înalte (fenomenul Tullio) şi se amendează uşor sub tratament sedativ . neurofibrom – tumora este bilaterală Din punct de vedere clinic . Osteom de CAI . însoţită de acufene . zoster . Astrocitom . reflex cornean abolit unilateral . in care deviaţiile segmentare şi tronculare sunt de partea opusă a nistagmusului. rujeolă) ce clinic se manifestă printr-o criză foarte puternică . Este un sindrom vestibular armonic . Sindromul vestibular radicular Clinic întâlnim criza de vertij . de lungă durată (2-4 săptămâni). parotidă epidemică . Forme clinice : a) Neuronita vestibulară (ganglionita scarpa. dar şi spontan . Meningiom . iar din punct de vedere histopatologic există două tipuri (A şi B) – Antoni În investigaţiile paraclinice în afară de datele obişnuite într-un sindrom vestibular găsim : • Afectarea altor nervi cranieni :  V . orice hipoacuzie de percepţie sau acufene lent progresive şi unilaterale ridică suspiciunea de schwannom de vestibular . nevrita vestibulară .

 VI . . . paralizie de oculomotor extern  VII . în cazul unei tumori mari ce are un efect de masă asupra trunchiului cerebral – timp de trecere prin trunchi mai mare de 4.3 ms. • penumoencefalografie (PEG) . între cele două CAI.la urechea ipsi-laterală :  absenţa undelor  prezenţa doar a undei I  prezenţa undelor I şi III  prezenţa cel puţin a undelor I şi V . fără să existe o leziune anatomică şi dispariţia undei V . • Radiografie de stânci : diferenţă peste 2 mm. cu un timp de trecere prin trunchi de peste 4. pareză facială • Teste supraliminare modificate :  SISI < 70%  TDT > 40 dB • Impedansmetrie:  Reflex stapedian absent  RDT patologic (o stimulare cu 10 dB peste pragul reflexului stapedian timp de 10 s determină oboseala relfexului . • Potenţiale precoce de trunchi cerebral .la urechea sănătoasă :  unde cu aspect normal  traseu cu aspect patologic . arteriografie.3 ms . cu scădere peste 50 % în primele 5 s).

Manifestările vagale pot lipsi sau sunt de mică intensitate. c. VI) De remarcat că în cazul tumorilor de CAI şi a colesteatomului . crizele vestibulare sunt de mică intensitate . cu evoluţie îndelungată şi apar doar într-o treime din cazuri. fără acufene şi hipoacuzie . care afectează substanţa albă a nevraxului : apar . Forme clinice : a. Scleroza multiplă (scleroza în plăci) este o boală inflamtorie a adultului tânăr cu o cauză necunoscută . d. Sindromul vestibular central Partea clinică este reprezentată doar de starea vertiginoasă . Colesteatom petro-apical sau sindrom Lannois – Gradenigo Din punct de vedere clinic se caracterizează prin : • Otoree • Hemicranie (afectarea n.• CT cu substanţă de contrast • RMN. Formele clinice sunt : • Otologică – localizare meatală • Otoneurologică – localizare cisternală Ambele pot da compresie pe trunchi . Bucla arterei labirintice se descoperă la o arteriografie cerebrală sau interopertor. V) • Paralizie de oculomotor extern (afectarea n. cu semne de hipertensiune intracraniană (HIC).

una vasculară (ischemică) . Insuficienţă vertebro-bazilară (dată de spondiloză cervicală sau alte cauze) i.vestibular . Evoluţia oscilează cu pusee şi remisiuni.piramidal Acestora li se poate adăuga şi afectarea altor nervi cranieni : . Anevrisme bulbare d. Aspectul clinic este reprezentat de afectarea a trei sisteme : .cerebelos . Sindrom de sustragere subclaviculară g. Sindrom Wallenberg (tromboza arterei cerebrale postero-superioare) e. ci după câteva zile .nevrită optică retrobulbară .tratamentul implică corticoterapie şi regim alimentar b. Kinetoze Sindromul vestibular mixt Sindromul vestibular bilateral postrahianestezic . Sindrom de hiperabducţie scapulară Wright h. Mecanismul patogenic al instalării acestui sistem vestibular este necunoscut existând o ipoteză toxică . refelxă . Tumori cerebeloase sau cerebelite c. etc.diplopie .focare de demielinizare ce vor fi înlocuite de plăci de scleroză. Sindromul vestibular apărut după rahianestezie are următoarele caracteristici : • nu se intalează imediat după rahianestezie . Sindrom Nafzziger (sindrom de coastă cervicală) f.

• este bilateral • este un sindrom vestibular mixt (atât periferic cât şi central) • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât nu se pot efectua probe vestibulare tronculare . fiind necesară învăţarea labiolecturii (acest fapt indică o afectare periferică a analizatorului acustico-vestibular).• este un sindrom vestibular foarte intens (cu o criză vertiginoasă majoră însoţită de greaţă . surditate . acufene . anxietate şi mari tulburări de echilibru). Manifestări vestibulare în afecţiunile generale Din punct de vedere clinic sunt caracterizate prin ameţeală . nu prin vertij şi pot apărea în : • distonia neuro-vegetativă (este o neurastenie cu manifestări vestibulare) • anemii • criză hipertensivă • deshidratări • convalescenţă • hipotensiune ortostatică • ebrietate • narcoză • toxicomanii . dinamice • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât bolnavul nu poate fi mobilizat câteva zile. profundă sau chiar cofoză şi depăşeste posibilităţile de protezare auditivă . vărsături. iar apoi necesită prezenţa unui însoţitor luni de zile Surditatea care apare este bilaterală .

tranchilizante) • tulburări de acomodare necorectate sau incorect protezate . . oboseală optică • discrinii (hipertiroidie). sedative. Apar în : • apendicită • colecistită • anexită • duodenită • ulcer duodenal Sindroamele vestibulare periferice . Manifestări vestibulare reflexe Aspectul clinic se manifestă prin ameţeală . care apare concomitent cu alte afecţiuni .• diabat (criză hipoglicemică) • farmacodinamic (antihistaminice. cât şi unele forme de sindroame vestibulare radiculare sunt în competenţa ORL . hipotensoare. Restul sunt de competenţă neurologică şi neurochirurgicală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful