Sindromul vestibular Sindromul vestibular mai este cunoscut şi sub denumirile de sindrom vertiginous sau vertingo syndrome.

Sindromul vestibular este constituit din totalitatea manifestărilor patologice datorate afectării sistemului vestibular care este alcătuit din analizatorul vestibular şi conexiunile sale encefalice (măduva – fascicul vestibulospinal , bulb şi punte – substanţa reticulată şi nucleul vegetativ şi al nervului vag , mezencefal – nuclei oculomotori , cerebel – fasciculele nucleovestibular si cerebelo-vestibular). Există o confuzie terminologică atât în literatura de specialitate , cât şi în cea pofană. Omul este un animal mobil terestru. Locomotricitatea sa este o funcţie necesară unei adaptări mai bune la mediu şi se realizează prin mers sau fugă. Mersul reprezintă deplasarea în spaţiu, pe uscat, a unui animal cu membre. Înotul reprezintă o deplasare acvatică, accidentală pentru om. Statica în repaus (somn) este o modalitate inactivă în staţionare. Cea activă poate lua diferite forme (clinostatism, ortostatism, aşezat , accroupi). Poziţia statică şi dinamică a organismului uman sunt realizate de activitatea sistemului osteo-articular şi muscular , dar sub conducerea sistemului nervos , printr-o continuă informare senzorială în care input-uri sunt: • propriocepţia – funcţia de informare spaţiala şi poziţională prin intermediul sensibilităţii somato-motorii, excitanţii fiind starea de tensiune activă sau pasivă a muşchilor , articulaţiilor şi tendoanelor;

tabes – boala care macină).Ataxia cerebeloasă se evidentiază clinic prin : . Cerebelul are rol esenţial atât în postură (poziţia statică) . propriocepţia şi vestibulia. etilici . sau dificultatea coordonării mişcărilor active . prin intermediul analizatorului vizual . Echilibrul este o funcţie complexă care cuprinde vederea. cât şi în coordonarea mişcărilor corpului. Ataxia reprezintă imposibilitatea  dismetrie  adiadocokinezie  asinergie Apar astfel mai multe tipuri de mers datorate afectării cerebelului :  mers ataxic – mers cu picioarele îndepartate pentru a lărgi suprafaţa de sprijin (clinic se observă la tabetici .permite orientarea spaţială prin perceperea radiaţiilor electromagnetice. este reprezentată de scoarţă . asociat cu mişcări de tip spastic . avand ca excitanţi gravitaţia şi acceleraţia.  mers ebrios – mers cu oscilaţii mari . Echilibrul (din limba latina . pendulări şi tendinţa la cădere ce apare la drogaţi .• vedere . aequilibrium) reprezintă starea de stabilitate sau de menţinere conştientă sau reflexă a unei poziţii craniotronculare statice sau/şi dinamice. • vestibula – funcţia de echilibrare cranio-tronculara statică şi dinamică. sacadate.  mers titubant – mers nesigur cu oscilaţii  mers tabeto-spasmodic – mers cu bază largă . din limba latina . a imaginiilor obiective ale lumii exterioare.

fie printr-un tremor sau deviere în dinamică sau chiar cădere (trecerea bruscă şi neintenţionata la o pozitie de repaus). Sindromul vestibular poate fi de tip iritativ sau distructiv. iar cele segmentare devin evidente clinic doar prin anumite probe. Nesiguranţa motorie se manifestă clinic fie prin adaptarea unei poziţii de repaus (clinostatism. tremuratul obiectelor) şi nu de cauză optică (oscilopsie – defect vizual în care obiectele par să se mişte înainte şi înapoi) .  senzaţie de plenitudine aurala (fuliness) . Este un sindrom multisenzorial care se manifestă prin semne şi simptome. Simptome:  vertij . oscilatiile sau căderile antero-posterioare denotă afectarea cerebelului.  greaţă . în timp ce deviaţiile laterale sugerează afectarea vestibulară (semnul “trotuarului”). oprirea dintr-o activitate) . În afectările de coordonare nervoasă (cerebeloase mai ales) starea de nesiguranţa este continuă . auz fluctuant. care este o halucinaţie de mişcare giratorie  ameţeala este o senzaţie de nesiguranţă tanzitorie de informare vizuală (vedere în ceaţă. mers tabeto-cerebelos – mers ataxic îmbinat cu caracterele mersului ebrios.  acufene (tinnitus) . vedere întunecată . în timp ce în afectările vestibulare deviaţiile spontane sunt evidente doar în crize. În general . surditate cu cădere pe grave. la fiecare activitate.

 anxietate Semne:  nistagmus care este o mişcare clonică conjugată a globilor oculari. reprezentând materializarea vertijului şi are o secusa lentă dată de faza de contracţie activă a muşchilor extrinseci ai globilor oculari care este de aceeaşi parte cu deviaţiile segmentare şi tronculare în sindromul vestibular periferic (sindrom armonic) . . ea defineşte sensul nistagmusului fiind mai usor observabilă. precum şi o secusă rapidă dată de faza pasivă de redresare a globilor oculari.  semne de iritaţie vagală (apar doar în criză) : voma bradicardie paloare transpiratii deviatii segmentate si tonculare (semnul “trotoarului”) Clasificarea sindroamelor vestibulare: • sindrom vestibular periferic • sindrom vestibular radicular (neureal) • sindrom vestibular central (nuclear) • sindrom vestibular mixt • manifestări vestibulare în cadrul unor afecţiuni generale. • manifestări vestibulare reflexe – manifestările vestibulare au ca simptom dominant ameţeala şi trebuie diferenţiate de sincopă şi lipotimie.

Forme clinice : a) Sindromul Meniere se caracterizează prin crize paroxistice tipice de sindrom vestibular periferic . • senzaţia de plenitudine aurala . repetitive care . iar vertijul este obiectivat prin nistagmus. decline şi o fază post-accesuala .Sindromul vestibular periferic Clinic se manifestă prin triada vertij – acufene – hipoacuzie . auz fluctuant sau surditate cu cădere pe grave • acufene • imposibilitatea menţinerii echilibrului • semne de iritaţie vagală. Astfel apar : • crize paroxisitice de vertij . apogeu . simptomatologia este datorată unei perturbări în dinamica lichidului endolimfatic prin disfuncţie valvulară de cauză neperecizată. . fiecare cu caracteristicile sale particulare . cu durata de secunde – minute – ore (mai rar) ce pot prezenta o aura . de regulă se diminuează în timp ca intensitate şi frecvenţă până la ştergerea simptomatologiei . debut . multiple .

ameliorarea auzului cu peste 10-15 dB este considerată un diagnostic pozitiv . antivertiginoase). b) Sindromul Lermoyez este o variantă clinică a sindromului Meniere în care hipoacuzia precede criza vestibulară. c) Boala Meniere este un sindrom vestibular periferic de tip distructiv datorat unui ictus labirintic cu hemolabirint consecutiv (labirintul afectat va fi paralizat). Tratamentul de criză se face în camera hiperbară sau medicamentos (vagolitice. şi relevă eficacitatea tratamentului diuretic în sindromul Meniere. antiemetice.În funcţie de momentul evolutiv boala prezintă :  faza critică  faza intercritică  faza sechelară În funcţie de intensitatea simptomelor întalnim :  criza majoră  criza minoră  crize subintrante Dintre examenele paraclinice trebuie menţionat glicero-test cu valoare diagnostică şi terapeutică . .5 g/kgc Şi se repetă audiograma totală la 2 ore şi jumatate de la administrare . Se administreaza : Glicerina aa Ser fiziologic 1.sedative. iar instalarea acestuia ameliorează auzul şi raspunde bine la tratamentul medicamentos.

Simptomatologia adaugă celei tipice sindromul vestibular iritativ şi pe cea specifică unei supuraţii otice şi sindromul febril. TA .În mod clasic se consideră ca hemoragia este consecutivă unei vasculite luetice. dar astăzi se consideră complicaţia unui puseu hipertensiv. Simptomatologia se reduce la o criza unică foarte intense care distruge labirintul şi care retocedeaza greu. f) Sindromul vestibular postoperator apare în intervenţiile otologice (evidări petro-mastodiene) cand există fistule periilimfatice sau deschideri accidentale ale labirintului. Paraclinic se observă modificarea acumetriei si audiometriei prezentă în supuraţia otică iniţială :  virarea Weber-ului  căderea conducerii osoase  scăderea inteligibilităţii sub 65% pe audiograma vocală e) Sindrom vestibular posttraumatic apare in fracturi de stîncă. aterosclerozei sau o forma de tromboembolitic a bolii Meniere ce apare la cei cu leucemii . Examenele paraclince obişnuite trebuie completate cu RBW. .Declanşant şi relevator este traumatismul care determină urmări vestibulare (comţie labirintică) cu ameliorare spontană în săptămani sau luni (maxim 3-4 luni) . cum ar fi hipoacuzia sau acufenie. uneori pot rămîne sechele . d) Labirintita este reperezentată de orice sindrom vestibular care apare pe o supuraţie (echivalentul unei meningite). coagulopatii sau la cei care urmeaza tratament cu anticoagulant. bază de craniu sau platină. teste de coagulare.

Afectarea este bilaterală şi se poate corela. naşteri . la femei în perioada de nubilitate. lactaţie .Se pot ivi (în) accidente şi complicaţiile cofochirurgicale : . dar nu cade conducerea osoasă şi durează 2-3 zile şi sunt fenomene de iritaţie vestibulară prezente datorită hemolabirintului . audiograma tonală relevă căderea conducerii osoase şi/sau discordanţă între tonală şi vocală (vocală mult mai deficitară). cheloid . cu administrarea de Dihidrostreptomicină sau Kanamicină. primele semne fiind virarea Weber-ului şi scăderea inteligibilităţii. fără o criză puternică ce apare . Argumentul ce susţine acest diagnostic este prezenţa efectului on-off la impedansmetrie.în stapedectomii este o complicaţie logică şi precoce . Această formă de sindrom vestibular răspunde bine la tratament vasodilatator à la longue. i) Otoscleroza vestibulară Mc Cabe este un sindrom vestibular în care acufenele domină tabloul clinic. . g) Sindromul vestibular toxic . de regulă. avort. . aspiraţiilor de perilimfă sau fragmentelor platinare căzute în labirint (dacă se înţeapă sacula cade conducerea osoasă şi apare cofoza) . granulom . în perioade lungi şi cu acalmii lungi . h) Sindrom vestibular paroxistic poziţional benign Barrany . mai ales legată de sarcini . Clinic se evidenţiază prin manevra Dix şi Hallpike (apariţia nistagmusului la hiperextensie şi înclinarea capului ipsilateral) şi este singura variantă de sindrom labirintic fără hipoacuzie.dacă apare însă ca o complicaţie tardivă (2-3 săptămâni) ea denotă invazia fibroasă a labirintului . În otoscleroză trebuie căutate antecedente la părinţi sau alte rude. din anamneză . căderea protezei în labirint sau fistulă transovală . evoluţia este lentă .

vestibulita) este o complicaţie posibilă a virozelor (gripă . b) Tumori ale conductului auditiv intern: Schwannom de vestibular . reflex cornean abolit unilateral . Forme clinice : a) Neuronita vestibulară (ganglionita scarpa. dar şi spontan . dar fără hipoacuzie. Sindromul vestibular radicular Clinic întâlnim criza de vertij . zoster . însoţită de acufene . neurofibrom – tumora este bilaterală Din punct de vedere clinic . Osteom de CAI . orice hipoacuzie de percepţie sau acufene lent progresive şi unilaterale ridică suspiciunea de schwannom de vestibular . Este un sindrom vestibular armonic . parotidă epidemică . in care deviaţiile segmentare şi tronculare sunt de partea opusă a nistagmusului. nevrita vestibulară .h) Labirintul excitabil (trigger-labyrinth) este caracterizat de apariţia vertijului la efectuarea audiogramei sau la sunete înalte (fenomenul Tullio) şi se amendează uşor sub tratament sedativ . rujeolă) ce clinic se manifestă printr-o criză foarte puternică . Astrocitom . iar din punct de vedere histopatologic există două tipuri (A şi B) – Antoni În investigaţiile paraclinice în afară de datele obişnuite într-un sindrom vestibular găsim : • Afectarea altor nervi cranieni :  V . de lungă durată (2-4 săptămâni). Meningiom .

la urechea ipsi-laterală :  absenţa undelor  prezenţa doar a undei I  prezenţa undelor I şi III  prezenţa cel puţin a undelor I şi V . arteriografie. .la urechea sănătoasă :  unde cu aspect normal  traseu cu aspect patologic . .3 ms . paralizie de oculomotor extern  VII . în cazul unei tumori mari ce are un efect de masă asupra trunchiului cerebral – timp de trecere prin trunchi mai mare de 4. VI .3 ms. pareză facială • Teste supraliminare modificate :  SISI < 70%  TDT > 40 dB • Impedansmetrie:  Reflex stapedian absent  RDT patologic (o stimulare cu 10 dB peste pragul reflexului stapedian timp de 10 s determină oboseala relfexului . • Potenţiale precoce de trunchi cerebral . • Radiografie de stânci : diferenţă peste 2 mm. cu scădere peste 50 % în primele 5 s). între cele două CAI. cu un timp de trecere prin trunchi de peste 4. fără să existe o leziune anatomică şi dispariţia undei V . • penumoencefalografie (PEG) .

Colesteatom petro-apical sau sindrom Lannois – Gradenigo Din punct de vedere clinic se caracterizează prin : • Otoree • Hemicranie (afectarea n. Sindromul vestibular central Partea clinică este reprezentată doar de starea vertiginoasă . d. cu evoluţie îndelungată şi apar doar într-o treime din cazuri. Formele clinice sunt : • Otologică – localizare meatală • Otoneurologică – localizare cisternală Ambele pot da compresie pe trunchi . cu semne de hipertensiune intracraniană (HIC). Manifestările vagale pot lipsi sau sunt de mică intensitate. Scleroza multiplă (scleroza în plăci) este o boală inflamtorie a adultului tânăr cu o cauză necunoscută . Bucla arterei labirintice se descoperă la o arteriografie cerebrală sau interopertor. V) • Paralizie de oculomotor extern (afectarea n. fără acufene şi hipoacuzie .• CT cu substanţă de contrast • RMN. care afectează substanţa albă a nevraxului : apar . Forme clinice : a. VI) De remarcat că în cazul tumorilor de CAI şi a colesteatomului . c. crizele vestibulare sunt de mică intensitate .

Mecanismul patogenic al instalării acestui sistem vestibular este necunoscut existând o ipoteză toxică .vestibular . Evoluţia oscilează cu pusee şi remisiuni. Sindrom Wallenberg (tromboza arterei cerebrale postero-superioare) e. Kinetoze Sindromul vestibular mixt Sindromul vestibular bilateral postrahianestezic .nevrită optică retrobulbară . Sindromul vestibular apărut după rahianestezie are următoarele caracteristici : • nu se intalează imediat după rahianestezie .diplopie .tratamentul implică corticoterapie şi regim alimentar b. una vasculară (ischemică) .piramidal Acestora li se poate adăuga şi afectarea altor nervi cranieni : . Aspectul clinic este reprezentat de afectarea a trei sisteme : . Sindrom Nafzziger (sindrom de coastă cervicală) f. etc. Insuficienţă vertebro-bazilară (dată de spondiloză cervicală sau alte cauze) i.cerebelos . Tumori cerebeloase sau cerebelite c. ci după câteva zile . Sindrom de sustragere subclaviculară g. Sindrom de hiperabducţie scapulară Wright h. refelxă .focare de demielinizare ce vor fi înlocuite de plăci de scleroză. Anevrisme bulbare d.

fiind necesară învăţarea labiolecturii (acest fapt indică o afectare periferică a analizatorului acustico-vestibular). vărsături. nu prin vertij şi pot apărea în : • distonia neuro-vegetativă (este o neurastenie cu manifestări vestibulare) • anemii • criză hipertensivă • deshidratări • convalescenţă • hipotensiune ortostatică • ebrietate • narcoză • toxicomanii . surditate . dinamice • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât bolnavul nu poate fi mobilizat câteva zile. acufene . anxietate şi mari tulburări de echilibru). iar apoi necesită prezenţa unui însoţitor luni de zile Surditatea care apare este bilaterală .• este un sindrom vestibular foarte intens (cu o criză vertiginoasă majoră însoţită de greaţă . Manifestări vestibulare în afecţiunile generale Din punct de vedere clinic sunt caracterizate prin ameţeală . profundă sau chiar cofoză şi depăşeste posibilităţile de protezare auditivă . • este bilateral • este un sindrom vestibular mixt (atât periferic cât şi central) • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât nu se pot efectua probe vestibulare tronculare .

hipotensoare. sedative. .• diabat (criză hipoglicemică) • farmacodinamic (antihistaminice. Manifestări vestibulare reflexe Aspectul clinic se manifestă prin ameţeală . tranchilizante) • tulburări de acomodare necorectate sau incorect protezate . Apar în : • apendicită • colecistită • anexită • duodenită • ulcer duodenal Sindroamele vestibulare periferice . oboseală optică • discrinii (hipertiroidie). care apare concomitent cu alte afecţiuni . Restul sunt de competenţă neurologică şi neurochirurgicală. cât şi unele forme de sindroame vestibulare radiculare sunt în competenţa ORL .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful