P. 1
Sindromul Vestibular

Sindromul Vestibular

|Views: 324|Likes:
Published by Carmen Ramona
1
1

More info:

Published by: Carmen Ramona on Jun 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/24/2015

pdf

text

original

Sindromul vestibular Sindromul vestibular mai este cunoscut şi sub denumirile de sindrom vertiginous sau vertingo syndrome.

Sindromul vestibular este constituit din totalitatea manifestărilor patologice datorate afectării sistemului vestibular care este alcătuit din analizatorul vestibular şi conexiunile sale encefalice (măduva – fascicul vestibulospinal , bulb şi punte – substanţa reticulată şi nucleul vegetativ şi al nervului vag , mezencefal – nuclei oculomotori , cerebel – fasciculele nucleovestibular si cerebelo-vestibular). Există o confuzie terminologică atât în literatura de specialitate , cât şi în cea pofană. Omul este un animal mobil terestru. Locomotricitatea sa este o funcţie necesară unei adaptări mai bune la mediu şi se realizează prin mers sau fugă. Mersul reprezintă deplasarea în spaţiu, pe uscat, a unui animal cu membre. Înotul reprezintă o deplasare acvatică, accidentală pentru om. Statica în repaus (somn) este o modalitate inactivă în staţionare. Cea activă poate lua diferite forme (clinostatism, ortostatism, aşezat , accroupi). Poziţia statică şi dinamică a organismului uman sunt realizate de activitatea sistemului osteo-articular şi muscular , dar sub conducerea sistemului nervos , printr-o continuă informare senzorială în care input-uri sunt: • propriocepţia – funcţia de informare spaţiala şi poziţională prin intermediul sensibilităţii somato-motorii, excitanţii fiind starea de tensiune activă sau pasivă a muşchilor , articulaţiilor şi tendoanelor;

sau dificultatea coordonării mişcărilor active . sacadate.permite orientarea spaţială prin perceperea radiaţiilor electromagnetice. a imaginiilor obiective ale lumii exterioare. Echilibrul este o funcţie complexă care cuprinde vederea. aequilibrium) reprezintă starea de stabilitate sau de menţinere conştientă sau reflexă a unei poziţii craniotronculare statice sau/şi dinamice. pendulări şi tendinţa la cădere ce apare la drogaţi .  mers ebrios – mers cu oscilaţii mari . din limba latina . tabes – boala care macină). • vestibula – funcţia de echilibrare cranio-tronculara statică şi dinamică. Echilibrul (din limba latina . etilici .  mers titubant – mers nesigur cu oscilaţii  mers tabeto-spasmodic – mers cu bază largă .Ataxia cerebeloasă se evidentiază clinic prin : . prin intermediul analizatorului vizual . cât şi în coordonarea mişcărilor corpului. asociat cu mişcări de tip spastic . propriocepţia şi vestibulia. avand ca excitanţi gravitaţia şi acceleraţia. Cerebelul are rol esenţial atât în postură (poziţia statică) . este reprezentată de scoarţă .• vedere . Ataxia reprezintă imposibilitatea  dismetrie  adiadocokinezie  asinergie Apar astfel mai multe tipuri de mers datorate afectării cerebelului :  mers ataxic – mers cu picioarele îndepartate pentru a lărgi suprafaţa de sprijin (clinic se observă la tabetici .

iar cele segmentare devin evidente clinic doar prin anumite probe.  senzaţie de plenitudine aurala (fuliness) . în timp ce deviaţiile laterale sugerează afectarea vestibulară (semnul “trotuarului”). Nesiguranţa motorie se manifestă clinic fie prin adaptarea unei poziţii de repaus (clinostatism. fie printr-un tremor sau deviere în dinamică sau chiar cădere (trecerea bruscă şi neintenţionata la o pozitie de repaus).  acufene (tinnitus) . Este un sindrom multisenzorial care se manifestă prin semne şi simptome. Simptome:  vertij . tremuratul obiectelor) şi nu de cauză optică (oscilopsie – defect vizual în care obiectele par să se mişte înainte şi înapoi) . la fiecare activitate.  greaţă . oscilatiile sau căderile antero-posterioare denotă afectarea cerebelului. surditate cu cădere pe grave. În afectările de coordonare nervoasă (cerebeloase mai ales) starea de nesiguranţa este continuă . Sindromul vestibular poate fi de tip iritativ sau distructiv. mers tabeto-cerebelos – mers ataxic îmbinat cu caracterele mersului ebrios. în timp ce în afectările vestibulare deviaţiile spontane sunt evidente doar în crize. oprirea dintr-o activitate) . În general . auz fluctuant. care este o halucinaţie de mişcare giratorie  ameţeala este o senzaţie de nesiguranţă tanzitorie de informare vizuală (vedere în ceaţă. vedere întunecată .

reprezentând materializarea vertijului şi are o secusa lentă dată de faza de contracţie activă a muşchilor extrinseci ai globilor oculari care este de aceeaşi parte cu deviaţiile segmentare şi tronculare în sindromul vestibular periferic (sindrom armonic) . ea defineşte sensul nistagmusului fiind mai usor observabilă.  semne de iritaţie vagală (apar doar în criză) : voma bradicardie paloare transpiratii deviatii segmentate si tonculare (semnul “trotoarului”) Clasificarea sindroamelor vestibulare: • sindrom vestibular periferic • sindrom vestibular radicular (neureal) • sindrom vestibular central (nuclear) • sindrom vestibular mixt • manifestări vestibulare în cadrul unor afecţiuni generale. • manifestări vestibulare reflexe – manifestările vestibulare au ca simptom dominant ameţeala şi trebuie diferenţiate de sincopă şi lipotimie. precum şi o secusă rapidă dată de faza pasivă de redresare a globilor oculari. anxietate Semne:  nistagmus care este o mişcare clonică conjugată a globilor oculari. .

. apogeu . simptomatologia este datorată unei perturbări în dinamica lichidului endolimfatic prin disfuncţie valvulară de cauză neperecizată. iar vertijul este obiectivat prin nistagmus. fiecare cu caracteristicile sale particulare . multiple . repetitive care . auz fluctuant sau surditate cu cădere pe grave • acufene • imposibilitatea menţinerii echilibrului • semne de iritaţie vagală. decline şi o fază post-accesuala . debut . Astfel apar : • crize paroxisitice de vertij . de regulă se diminuează în timp ca intensitate şi frecvenţă până la ştergerea simptomatologiei . • senzaţia de plenitudine aurala . cu durata de secunde – minute – ore (mai rar) ce pot prezenta o aura .Sindromul vestibular periferic Clinic se manifestă prin triada vertij – acufene – hipoacuzie . Forme clinice : a) Sindromul Meniere se caracterizează prin crize paroxistice tipice de sindrom vestibular periferic .

În funcţie de momentul evolutiv boala prezintă :  faza critică  faza intercritică  faza sechelară În funcţie de intensitatea simptomelor întalnim :  criza majoră  criza minoră  crize subintrante Dintre examenele paraclinice trebuie menţionat glicero-test cu valoare diagnostică şi terapeutică . şi relevă eficacitatea tratamentului diuretic în sindromul Meniere. c) Boala Meniere este un sindrom vestibular periferic de tip distructiv datorat unui ictus labirintic cu hemolabirint consecutiv (labirintul afectat va fi paralizat).sedative.5 g/kgc Şi se repetă audiograma totală la 2 ore şi jumatate de la administrare . ameliorarea auzului cu peste 10-15 dB este considerată un diagnostic pozitiv . b) Sindromul Lermoyez este o variantă clinică a sindromului Meniere în care hipoacuzia precede criza vestibulară. antiemetice. . Se administreaza : Glicerina aa Ser fiziologic 1. Tratamentul de criză se face în camera hiperbară sau medicamentos (vagolitice. iar instalarea acestuia ameliorează auzul şi raspunde bine la tratamentul medicamentos. antivertiginoase).

bază de craniu sau platină. coagulopatii sau la cei care urmeaza tratament cu anticoagulant. Examenele paraclince obişnuite trebuie completate cu RBW.În mod clasic se consideră ca hemoragia este consecutivă unei vasculite luetice. f) Sindromul vestibular postoperator apare în intervenţiile otologice (evidări petro-mastodiene) cand există fistule periilimfatice sau deschideri accidentale ale labirintului. uneori pot rămîne sechele .Declanşant şi relevator este traumatismul care determină urmări vestibulare (comţie labirintică) cu ameliorare spontană în săptămani sau luni (maxim 3-4 luni) . teste de coagulare. . cum ar fi hipoacuzia sau acufenie. aterosclerozei sau o forma de tromboembolitic a bolii Meniere ce apare la cei cu leucemii . Simptomatologia adaugă celei tipice sindromul vestibular iritativ şi pe cea specifică unei supuraţii otice şi sindromul febril. TA . d) Labirintita este reperezentată de orice sindrom vestibular care apare pe o supuraţie (echivalentul unei meningite). dar astăzi se consideră complicaţia unui puseu hipertensiv. Simptomatologia se reduce la o criza unică foarte intense care distruge labirintul şi care retocedeaza greu. Paraclinic se observă modificarea acumetriei si audiometriei prezentă în supuraţia otică iniţială :  virarea Weber-ului  căderea conducerii osoase  scăderea inteligibilităţii sub 65% pe audiograma vocală e) Sindrom vestibular posttraumatic apare in fracturi de stîncă.

. Această formă de sindrom vestibular răspunde bine la tratament vasodilatator à la longue. g) Sindromul vestibular toxic . în perioade lungi şi cu acalmii lungi . cu administrarea de Dihidrostreptomicină sau Kanamicină. lactaţie . la femei în perioada de nubilitate. mai ales legată de sarcini . fără o criză puternică ce apare . Argumentul ce susţine acest diagnostic este prezenţa efectului on-off la impedansmetrie. Afectarea este bilaterală şi se poate corela.Se pot ivi (în) accidente şi complicaţiile cofochirurgicale : .în stapedectomii este o complicaţie logică şi precoce . dar nu cade conducerea osoasă şi durează 2-3 zile şi sunt fenomene de iritaţie vestibulară prezente datorită hemolabirintului .dacă apare însă ca o complicaţie tardivă (2-3 săptămâni) ea denotă invazia fibroasă a labirintului . evoluţia este lentă . de regulă. naşteri . Clinic se evidenţiază prin manevra Dix şi Hallpike (apariţia nistagmusului la hiperextensie şi înclinarea capului ipsilateral) şi este singura variantă de sindrom labirintic fără hipoacuzie. i) Otoscleroza vestibulară Mc Cabe este un sindrom vestibular în care acufenele domină tabloul clinic. primele semne fiind virarea Weber-ului şi scăderea inteligibilităţii. aspiraţiilor de perilimfă sau fragmentelor platinare căzute în labirint (dacă se înţeapă sacula cade conducerea osoasă şi apare cofoza) . avort. audiograma tonală relevă căderea conducerii osoase şi/sau discordanţă între tonală şi vocală (vocală mult mai deficitară). din anamneză . cheloid . granulom . . h) Sindrom vestibular paroxistic poziţional benign Barrany . În otoscleroză trebuie căutate antecedente la părinţi sau alte rude. căderea protezei în labirint sau fistulă transovală .

Astrocitom . orice hipoacuzie de percepţie sau acufene lent progresive şi unilaterale ridică suspiciunea de schwannom de vestibular .h) Labirintul excitabil (trigger-labyrinth) este caracterizat de apariţia vertijului la efectuarea audiogramei sau la sunete înalte (fenomenul Tullio) şi se amendează uşor sub tratament sedativ . zoster . b) Tumori ale conductului auditiv intern: Schwannom de vestibular . parotidă epidemică . Meningiom . Sindromul vestibular radicular Clinic întâlnim criza de vertij . vestibulita) este o complicaţie posibilă a virozelor (gripă . dar fără hipoacuzie. Forme clinice : a) Neuronita vestibulară (ganglionita scarpa. in care deviaţiile segmentare şi tronculare sunt de partea opusă a nistagmusului. nevrita vestibulară . Osteom de CAI . însoţită de acufene . neurofibrom – tumora este bilaterală Din punct de vedere clinic . rujeolă) ce clinic se manifestă printr-o criză foarte puternică . iar din punct de vedere histopatologic există două tipuri (A şi B) – Antoni În investigaţiile paraclinice în afară de datele obişnuite într-un sindrom vestibular găsim : • Afectarea altor nervi cranieni :  V . reflex cornean abolit unilateral . de lungă durată (2-4 săptămâni). dar şi spontan . Este un sindrom vestibular armonic .

3 ms . în cazul unei tumori mari ce are un efect de masă asupra trunchiului cerebral – timp de trecere prin trunchi mai mare de 4. • penumoencefalografie (PEG) . .3 ms. fără să existe o leziune anatomică şi dispariţia undei V . cu scădere peste 50 % în primele 5 s). arteriografie. pareză facială • Teste supraliminare modificate :  SISI < 70%  TDT > 40 dB • Impedansmetrie:  Reflex stapedian absent  RDT patologic (o stimulare cu 10 dB peste pragul reflexului stapedian timp de 10 s determină oboseala relfexului . cu un timp de trecere prin trunchi de peste 4. între cele două CAI. • Potenţiale precoce de trunchi cerebral .la urechea sănătoasă :  unde cu aspect normal  traseu cu aspect patologic . VI . • Radiografie de stânci : diferenţă peste 2 mm.la urechea ipsi-laterală :  absenţa undelor  prezenţa doar a undei I  prezenţa undelor I şi III  prezenţa cel puţin a undelor I şi V . paralizie de oculomotor extern  VII . .

Colesteatom petro-apical sau sindrom Lannois – Gradenigo Din punct de vedere clinic se caracterizează prin : • Otoree • Hemicranie (afectarea n. Formele clinice sunt : • Otologică – localizare meatală • Otoneurologică – localizare cisternală Ambele pot da compresie pe trunchi . fără acufene şi hipoacuzie . Scleroza multiplă (scleroza în plăci) este o boală inflamtorie a adultului tânăr cu o cauză necunoscută . care afectează substanţa albă a nevraxului : apar . crizele vestibulare sunt de mică intensitate . Sindromul vestibular central Partea clinică este reprezentată doar de starea vertiginoasă . V) • Paralizie de oculomotor extern (afectarea n. cu evoluţie îndelungată şi apar doar într-o treime din cazuri. Forme clinice : a. VI) De remarcat că în cazul tumorilor de CAI şi a colesteatomului .• CT cu substanţă de contrast • RMN. cu semne de hipertensiune intracraniană (HIC). d. Bucla arterei labirintice se descoperă la o arteriografie cerebrală sau interopertor. c. Manifestările vagale pot lipsi sau sunt de mică intensitate.

Kinetoze Sindromul vestibular mixt Sindromul vestibular bilateral postrahianestezic . Sindrom de sustragere subclaviculară g. refelxă . Sindromul vestibular apărut după rahianestezie are următoarele caracteristici : • nu se intalează imediat după rahianestezie .cerebelos . Sindrom de hiperabducţie scapulară Wright h. etc. Mecanismul patogenic al instalării acestui sistem vestibular este necunoscut existând o ipoteză toxică . ci după câteva zile . Sindrom Wallenberg (tromboza arterei cerebrale postero-superioare) e.tratamentul implică corticoterapie şi regim alimentar b.vestibular .nevrită optică retrobulbară . una vasculară (ischemică) . Anevrisme bulbare d. Insuficienţă vertebro-bazilară (dată de spondiloză cervicală sau alte cauze) i. Evoluţia oscilează cu pusee şi remisiuni. Sindrom Nafzziger (sindrom de coastă cervicală) f. Aspectul clinic este reprezentat de afectarea a trei sisteme : . Tumori cerebeloase sau cerebelite c.diplopie .focare de demielinizare ce vor fi înlocuite de plăci de scleroză.piramidal Acestora li se poate adăuga şi afectarea altor nervi cranieni : .

• este bilateral • este un sindrom vestibular mixt (atât periferic cât şi central) • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât nu se pot efectua probe vestibulare tronculare . fiind necesară învăţarea labiolecturii (acest fapt indică o afectare periferică a analizatorului acustico-vestibular). dinamice • tulburările de echilibru sunt atât de mari încât bolnavul nu poate fi mobilizat câteva zile. nu prin vertij şi pot apărea în : • distonia neuro-vegetativă (este o neurastenie cu manifestări vestibulare) • anemii • criză hipertensivă • deshidratări • convalescenţă • hipotensiune ortostatică • ebrietate • narcoză • toxicomanii . vărsături. surditate . profundă sau chiar cofoză şi depăşeste posibilităţile de protezare auditivă . iar apoi necesită prezenţa unui însoţitor luni de zile Surditatea care apare este bilaterală .• este un sindrom vestibular foarte intens (cu o criză vertiginoasă majoră însoţită de greaţă . acufene . anxietate şi mari tulburări de echilibru). Manifestări vestibulare în afecţiunile generale Din punct de vedere clinic sunt caracterizate prin ameţeală .

hipotensoare.• diabat (criză hipoglicemică) • farmacodinamic (antihistaminice. . Restul sunt de competenţă neurologică şi neurochirurgicală. care apare concomitent cu alte afecţiuni . cât şi unele forme de sindroame vestibulare radiculare sunt în competenţa ORL . Apar în : • apendicită • colecistită • anexită • duodenită • ulcer duodenal Sindroamele vestibulare periferice . Manifestări vestibulare reflexe Aspectul clinic se manifestă prin ameţeală . tranchilizante) • tulburări de acomodare necorectate sau incorect protezate . sedative. oboseală optică • discrinii (hipertiroidie).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->