Sunteți pe pagina 1din 5

ACTELE DE PROCEDURA SI TERMENELE PROCEDURALE Actele de procedura Notiunea de acte de procedura Notiunea de 'act' are acceptiuni diferite.

Astfel, termenul de 'act' are in primul rand intelesul de operatie juridica (negotium juris), de exemplu casatoria, donatia, infierea, etc. alteori, notiunea de 'act' desemneaza mijlocul de constatare, de dovada a unei operatii juridice(instrumentum probationes), cum ar fi de pilda inscrisul probator al contractului de donatie, etc. In procedura civila prin 'act' se desemneaza, de obicei, actul de procedura, cum ar fi cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, citatia, etc: Nici in literatura juridica termenul de 'act de procedura', nu acopera totdeauna acelasi inteles. El este intrebuintat uneori in sensul de inscris constatator, alteori in sensul de operatie juridica, si in mod frecvent se confunda operatia insasi (negotium) cu inscrisul material. Deexemplu, se obisnuieste a se numi act de procedura atat ascultarea propriu-zisa a martorului, cat si procesul verbal in care se consemneaza depozitia. Pe de alta parte, unii autori apreciaza ca in baza cutumei, cand se vorbeste de acte de procedura stricto sensu, se face referire la actele care sunt facute la cererea partilor. In doctrina de drept procesul civil, actul de procedura a fost definit ca fiind orice act facut in cursul si in cadrul procesului civil, de instanta de judecata, de organele auxiliare ale acesteia, precum si de ceilalti participanti la proces, in legatura cu activitatea lor procesuala.In termeni absolut identici a definit actul de proceduri civila si instanta noastra suprema, in una din deciziile sale, subliniind totodata ca in intelesul legii, au caracter de acte de procedura, orice cereri formulate de parti in legatura cu activitatea lor procesuala, i 545h71f nclusiv acelea prin care o parte cereamanarea procesului pentru lipsa deaparare. Clasificarea actelor de procedura In vederea unei mai facile determinari a regimului juridic al actelor de procedura, literatura a recurs la clasificarea acestora dupa cele mai variate criterie. Dupa subiectii (organele sau persoanele) de la care emana aceste acte, distingem: a) acte ale partilor (cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, cererea. de exercitarea unei cai de atac, etc.; acte ale instantei (primirea cererilor depuse de parti, citarea partilor, incheierea. de sedinta, hotararea judecatoreasca, investirea cu formula executorie a unei hotarari judecatoresti, etc.); acte ale celorlalti participanti (depunerea raportului de expertiza facut de expert, actele facute de autoritatea tutelara, la cererea instantei, etc.)

b)

c)

Dupa modul de efectuare, actele de procedura se clasifica in: a) acte orale; b) acte scrise. Actele procesuale orale sunt acelea care se efectueaza in fata instantei in mod verbal. Sunt acte procesuale orale: sustinerile partilor, depozitiile martorilor, raspunsul la interogatoriu, etc.; continutul actelor procesuate orale urmeaza apoi sa fie consemnat in scris. Actele procesuale scrise sunt acelea al

caror continut trebuie neaparat sa fie concretizat, chiar de la inceput, intr-un inscris, de exemplu, incheierea de sedinta, hotararile, judecatoresti, procesele verbale de cercetare la fata locului de aplicare a unei masuri asiguratorii, etc. Actele scrise pot fi originale. Dupa original se pot elibera copii autentice legalizate, simple, sau extrase dupa existenta si continutul actului procesual scris. Dintr-un alt punct de vedere, actele de procedura civila pot fi impartite dupa modul indeplinirii lor, in: a)acte procesuale propriu-zise, care ses afsesc in timpul si in cadrul procesului pendinte si care se mai numesc acte juridice; b) acte extraprocesuale indeplinite in afara raportului procesual, in afara de proces (extrajudiciare). Acestea din urma se subdivid in: - acte extraprocesuale anterioare procesului (sau preprocesuale) care constau in manifestari de vointa facute inainte ca raportul procesual sa se fi constituit (de exemplu, marturisirea extrajudiciara,o hotarare pronuntata intr-o cerere de asigurare de dovezi, etc.). Este de remarcat ca aceste acte fiind auterioare procesului si independente de continutul lui, au o existenta autonoma, si deci nu impartasesc soarta actelor procesuale propriuzise: acte extraprocesuale contemporane cu procesul, constand in acele manifestari de vointa facute dupa constituirea raportului procesual, dar in afra de acesta si carora legea le atribuie eficienta juridica asupra continutului procesual (de exemplu, un inscris care consfinteste o tranzactie a partilor, o expertiza tehnica, etc.). Dupa caracterul lor, actele de procedura se pot imparti in: a) acte jurisdictionale, fiind acelea pe care le indeplineste judecatorul in exercitiul functiunii sale jurisdictionale si care privesc in mod direct rezolvarea conflictului ce formeaza obiectul procesului (acestea formand marea majoritate) si b) acte procesuale administrative (sau acte functionale) fiind acelea prin care nu se indeplineste o activitate jurisdictionala, ci una administrativa sau functionala (de exemplu, rezolutia presedintelui la primirea cererii de chemare in judecata, fixarea termenelor, dispozitii de citare a partilor, repartizarea si pastrarea actelor si dosarelor, etc.). Dupa obligativitatea lor, actele procesuale se impart in: a)acte obligatorii si b) acte facultative. Astfel, sunt acte obligatorii cele impuse in mod imperativ prin lege, sau chiar fara a fi impuse prin lege, sunt cerute de un principiu fundamental de procedura de exemplu, citarea partilor la termenul de judecata, pronuntarea in sedinta publica a hotararii, etc.). Tot din categoria actelor obligatorii fac parte si acele acte care devin obligatorii in urma cererii uneia din parti si incuviintarea lor de catre instanta de judecata. (de pilda, daca o parte solicita o cercetare locala, iar instanta.a ordonat-o, acest act este obligatoriu, etc.) .Actele facultative sunt acelea care prin dispozitia expresa a legii sunt dec1arate facultativ (de exemplu; depunerea intampinarii). Conditiile actelor de procedura Pentru a produce efectele pentru care a fost destinat, tin act de procedura trebuie sa indeplineasca conditiile de fond sau substantiale si totodata sa fie efectuat cu observarea prescriptiilor legale de forma. Per a contrario, efectuarea unui act de procedura cu lipsa vreunei conditii de fond sau cu neobservarea formelor legale, nu isi va produce, in principiu, efectele specifice, fiind lovit dupa caz, de un viciu de fond sau unul de forma (procedural). Aceste neregu]aritati (vicii) de fond, sau forma, la care se adauga omisiunea indeplinirii unui act de procedura, atrag sanctiunea, nulitatea actelor de procedura;

Conditiile de fond ale actelor de procedura privesc conditiile de valabilitate ale unui act juridic in general, ale unei manifestari de vointa in scopul de a produce efecte juridice. Conditiile genera le de forma ale actelor de procedura sunt forma scrisa si obligatia ca in continutul actului insusi sa se indice ca cerintele legii au fost indeplinite. In legatura cu prima conditie s-a aratat ca ea este necesara deoarece astfel se poate dovedi usor existenta actelor de procedura si se asigura conservarea lor, iar cu privire la cea de-a doua conditie s-a afirmat ca dovada indeplinirii cerintelor legii se poate face numai prin inserarea mentiunilor in acest sens in continutul actului. Precizam ca regulile de mai sus prezinta si .multe situatii de exceptie, respectiv numeroase acte de procedura - in sensul de manifestari de vointa pentru a produce consecinte procesuale - se pot indeplini si oral (invocarea de exceptii, cereri de probe, etc.), situatie in care cea de-a doua regula nu-si mai af1a suportul. Pornind de la dispozitiile constitutionale (art.128 al.1) si ale Legii de organizare judecatoreasca (art. 14) potrivit carora procedura judiciara se desfasoara in limba romana, isi face tot mai mult loc opinia potrivit careia o a treia conditie a actelor de procedura ar fi efectuarea lor in limba romana. Si aceasta regula trebuie vazuta in stransa corelatie cu obligatia instantei de a asigura interpret (sau, dupa caz, traducator) pentru aceia care nu cunosc limba romana. Alaturi de conditiile generale, majoritatea actelor de procedura trebuie sa indeplineasca si conditii speciale, cum ar fi publicitatea, inserarea unor mentiuni si sa reprezinte manifestarea de vointa a unei anumite persoane. Conditiile de forma ale actelor de procedura sunt impuse cu multiple scopuri: unele asigura dreptul la aparare ale partilor, altele tind sa impiedice actiunile sicanatorii ale partilor adverse sau chiar protejeaza partile impotriva usurintei sau relei-credinte a judecatorului. Asa cum am mai precizat, nerespectarea conditiilor actelor de procedura atrage sanctiunea nulitatii actelor, nulitatea ce poate fi relativa sau absoluta, in functie de caracterul normelor incalcate. Termenele procedurale Notiunea de termen procedural Pentru ca un act de procedura sa-si produca efectele nu est suficient ca el sa aiba forma si continutul cerute de lege, fiind necesar sa fie intocmit intr-o perioada de timp determinata tot prin lege. Notiunea de termen in dreptul material, substantial, are un continut diferit de cel al notiunii de termen in dreptul procesual. Astfel, in dreptul substantial notiunea de termen este legata de efectele juridice produse de catre o anumita manifestare de vointa, in timp ce in dreptul procesual civil termenul este durata de timp inauntrul careia trebuie indeplinit un anumit act de procedura sau dimpotriva este oprita indeplinirea unui anumit act de procedura. Termenele procedurale au fost instituite pentru o anumita disciplinare a procesului civil, pentru a grabi - de regula - atat partile cat si judecatorul in solutionarea unui litigiu, au consecinte beneficie pentru ordinea juridica, pentru ordinea sociala in general. Clasificarea termenelor de procedura

Ca in cazul oricarei clasificari si clasificarea termenelor in procedura este menita a usura studiul regimului juridic al termenelor clasificate, consecintele practice ale acestei clasificari fiind deosebite. Dupa modul de stabilire se disting termene legale, judecatoresti siconventionale. Termenele legale sunt stabilite in mod expres de lege precum termenele pentru citarea partilor pentru exercitarea cailor de atac, pentru redactarea hotararii. Cele judecatoresti sunt stabilite de instanta in cursul procesului, precum termenele la care se amana judecata, termenele pentru efectuarea unor expertize, etc. In fine, termenele conventionale sutit acelea stabili te de parti in cursul procesului, precum termenul pentru realizarea tranzactiei judiciare (art.271 C.pr.civ.) sau termenul pentru arbitraj (art: 341 al.2 C. pr.civ.). Dupa caracterul lor se disting termene imperative si termene prohibitive. Termenele imperative (peremptorii), impun indeplinirea anumitor acte de procedura intr-o perioada de timp anume. Asa sunt: termenul pentru depunerea intampinarii, termenele pentru exercitarea cailor de atac, termenele pentru propunerea probelor, cele pentru efectuarea unor expertize sau a unor probe prin comisie rogatorie, etc. Termenele prohibitive (dilatorii) sunt cele ce interzic indeplinirea unor acte de procedura in interiorul lor. Asa sunt, de pilda, termenul de 30de zile prevazut de art. 504 C.pr.civ. care trebuie sa treaca de la afisarea publicatiei de vanzare a unui imobil si pana la ziua licitatiei si termenul de 15 zile care trebuie sa treaca de la primirea somatiei de catre debitor si pana la inceperea procedurii de vanzare silita a unui imobil. Dupa modul de calcul termenele de procedura sunt termene statornicite pe ani (de exemplu termenul de perimare de un an in materie civila), pe luni (de pilda termenul de 6 luni pentru revizuire prevazut de art. 324 pct.5 C.pr.civ. sau termenul de perimare de 6 luni in materie comerciala), pe saptamani (anterior Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000, art. 502 al.2 C.pr.civ. stabilea un termen pe saptamani, dar in prezent nu mai subszista decat referirea de principiu din art. 101 C.pr.civ.) si pe zile (de pilda termenele pentru exercitarea cailor de atac, pentru indeplinirea unor acte in cursul executarii silite, etc.). Dupa efectele pe care le produc, termenele se impart in termen absolute si relative. Primele prescriu o conduita obligatorie a carei nerespectare conduce la aplicarea sanctiunii procedurale (decaderea, perimarea, nulitatea). Asa sunt, de pilda termenele pentru exercitarea cailor de atac, termenele de perimare si termenul de 15 zile prevazut de act. 458 al. 1 C.pr.civ. care trebuie sa treaca de la primirea dovezii de consemnare a unei sume de bani si pana la eliberarea si distribuirea ei catre creditori. Termenele relative prescriu o conduita carei nerespectare nu este sanctionata prin mijloace procedural sanctiunile ce - eventual - se pot aplica fiind de o cu totul alta natura. Astfel, termenele de redactare a hotararii (30 de zile, prevazut de art. 264 C.pr.civ.) si de amanare a pronuntarii hotarari (7 zile, prevazut de art. 260 din Codul de procedura civila) nu sunt prevazute sub vreo sanctiune, dar nerespectarea lor poate atrage sanctiuni disciplinare pentru judecatori. Modul de calcul al termenelor de procedura si durata acestora Articolul 101 din Codul de procedura civila stabileste regulile de calcul al termenelor de procedura. Termenele pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare. In situatia in care termenul pe ani sau luni incepe sa curga in ziua de 29, 30 sau 31 a unei luni, iar luna in care trebuie sa se sfarseasca nu are aceasta zi, se va sfarsi in ultima zi a lunii.Termenele pe zile se socotesc pe zile libere, neintrand in calcul nici ziua de inceput si nici ziua de sfarsit. In fine, termenele pe ore incep sa curga de la ora zero a zilei urmatoare si se sfarsesc la implinirea duratei prevazuta de lege.Oricare dintre termenele procesuale s-ar sfarsi intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sIarsitul zilei de lucru urmatoare.Dupa cum s-a putut observa, pentru a calcula un termen de procedura tste necesar, inainte de toate, sa se stabileasca momentul de plecare al termenului. Potrivit articolului 102 alin.l din Codul de procedura civila, termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel. Cu titlu de exemplu de termene care curg de la un alt moment decat cel al comunicarii mentionam termenul de recurs de 5 zile de la pronuntarea ordonantei presedintiale date cu citarea partilor (art. 582 al.1 din Codul de procedura civila) si termenul de recurs de 5 zile de la pronuntarea hotararii de declinare de competenta (art. 158 alin.3 din Codul de procedura civila).

Legea prevede si imprejurari ce echivaleaza cu comunicarea. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 284 alin. 3 din Codul de procedura civila, daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel. In acest caz se prezuma ca partea care a declarat apel are interesul ca judecata sa aiba loc mai repede si ca stie continutul hotararii. Ar fi in detrimentul ei sa se considere ca pentru trimiterea dosarului la instanta de apel trebuie - si in acest caz - sa treaca un anumit termen de la comunicarea hotararii. O alta imprejurare ce echivaleaza cu comunicarea este formularea unei cereri pentru comunicarea actului de procedura (art. 102 al. 2 din Codul de procedura civila). Se prezuma ca partea care cere. sa se comunice hotararea partii adverse cunoaste continutul ei. Daca, insa, partea solicita ca hotararea sa-i fie comunicata siesi, dispozitiile art. 284 alin. 3 din Codul de procedura civila nu se mai aplica. Ca principiu, termenele de procedura curg de la momentul initial la cel final fara nici o intrerupere, in mod continuu. De la principiul continuitatii sunt si exceptii, unele termene fiind susceptibile de intrerupere si/sau suspendare. Intre termenele susceptibile de intrerupere se afla termenul de apel (art. 285 si art. 286 din Codul de procedura civila) , acesta fiind intrerupt pentru partea care are interes sa faca apel atunci cand ea moare sau cand moare mandatarul caruia i s-a comunicat hotararea. De asemenea, termenul de perimare se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut pentru judecarea pricinii (art. 249 din Codul de procedura civila). In Codul de procedura civila (anume in articolul 250) este reglementata expres numai suspendarea termenelor de perimare. Dar nu numai prin reglementari exprese se stabilesc termene ce pot fi intrerupte sau suspendate. Dispozitiile cu caracter general ale articolului 103 din Codul de procedura civila instituie posibilitatea intreruperii oricarui termen procedural pe perioada cat partea a fost impiedicata de imprejurari mai presus de vointa ei sa indeplineasca un anume act de procedura. S-a afirmat ca - pentru considerente de echitate trebuie recunoscute cauze generale de suspendare a termene or procedurale. Nerespectarea termenelor de procedura atrage, dupa caz, sanctiunile decaderii, nulitatii, perimarii, prescriptiei dreptului de a cere executarea silita sau sanctiuni pecuniare si disciplinare. Decaderea sanctioneaza nerespectarea termenelor imperative, nulitatea sanctioneaza nerespectarea termenelor prohibitive, iar perimarea sanctioneaza pasivitatea partii care lasa nejustificat in nelucrare un proces civil o perioada indelungata de timp, toate acestea avand efecte asupra valabilitatii actelor de procedura, lipsindu-le in cvasitotalitatea situatiilor de eficienta. Prescriptia executarii silite. intervine atunci cand titlul executoriti nu este valorificat o anumita perioada de timp (de regula 3 ani), dar trecerea tennenului de prescriptie nu afecteaza valabilitatea titlului ci doar puterea sa executorie. Altfel spus, daca debitorul isi executa obligatia dupa implinirea termenului de prescriptie, el nu va putea cere repetitiunea (restituirea prestatiei). Sanctiunile pecuniare (de pilda amenda prevazuta de art. 180 al. 1 pct 2 lit.c din Codul de procedura civila pentru nedepunerea expertizei in termenul facut de judecator) si cele disciplinare (de pilda cele prevazute de art. 123 din Legea de organizare judecatoreasca pentru intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor mentionata de art. 99 lit i din aceeasi lege, 'lucrare' insemnand si redactarea hotararii) nu afecteaza sub nici o forma actul de procedura.