Sunteți pe pagina 1din 13

PROIECTAREA DIDACTICA

6.1. DEFINIREA SI SPECIFICUL PROIECTARII DIDACTICE


Procesul de invatamant este o activitate constienta, sistematica, organi-zata, orientata spre realizarea unor finalitati precise. Este un sistem care include o serie de subsisteme intre care se stabilesc multiple interactiuni. Pentru buna sa functionare este necesara luarea in considerare a tuturor relatiilor si coordo-natelor instituite intre diversele sale componente. Aceasta obliga la o pregatire temeinica si anticipare a modului in care urmeaza a se desfasura intreaga activitate. Procesul de invatamant apare astfel ca un proces de proiectare-desfasurare a activitatii didactice.
Proiectarea activitatii este o necesitate impusa de unele note carac-teristice ale procesului de instructie si educatie, cum sunt: complexitatea deosebita; multitudinea, varietatea proceselor si actiunilor pe care le subsumeaza; corelatia si interdependenta dintre componentele sale; antrenarea a numerosi factori in desfasurarea sa; realizarea finalitatilor sale pe o perioada indelungata in timp; dependenta de conditiile in care are loc, de resursele de care dispune. Proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice, economice si sociale a acestei activitati, stiut fiind faptul ca proiectarea este o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii efi-ciente, care evidentiaza ca orice lucru bine facut, este rezultatul unui proiect bine gandit. Aceasta obliga la prefigurarea cat mai exacta a demersului didactic in ideea de a ameliora raportul dintre certitudine si aleatoriu in favoarea certitu-dinii si de a inlatura improvizatia, care de cele mai multe ori nu are efecte benefice. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare, de pre-figurarea mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi in realizarea eficienta a activitatii didactice. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anti-cipare a acesteia, pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient. Dupa cum remarca R. Ausubel, proiectarea consta in efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor, continutului, strategiilor de dirijare a invatarii, a probelor de evaluare si, mai ales, a relatiilor dintre acestea. Pentru a desemna aceasta activitate in limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii), in timp ce alti autori (G. de Landsheere), propun termenul de design pedagogic.

Pentru a intelege mai bine locul si rolul proiectarii in ansamblul proce-sului instructiv-educativ, precizam ca desfasurarea acestuia parcurge patru mo-mente esentiale sau patru timpi (12, p.249):
t0 - perioada anterioara desfasurarii unui demers instructiv care tre-buie sa constituie obiectul unei analize diagnostice menite a evidentia: nivelul de cunostinte al elevilor, stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale, ca-racteristicile psihosociale ale clasei de elevi, trasaturile proceselor instructive desfasurate in prealabil, s.a.;

t1 - corespunde prognozei sau proiectarii pedagogice in care, pe baza informatiilor desprinse din analiza diagnostica, se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor in urma-toarea etapa; se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire, din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient; t2 - reprezinta realizarea efectiva a proiectului pedagogic; t3 - consta in evaluarea performantelor inregistrate de elevi in urma aplicarii proiectului si a activitatii desfasurate pe baza acestuia; informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice, in scopul proiectarii, rea-lizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura in etapele urmatoare. Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatii de anticipare si pregatire a acestei activitati, fiind chemata sa dea raspuns la patru intrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? - se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie indeplinite; cu ce voi face ce mi-am propus? - implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizarea obiectivelor; cum voi face? - presupune elaborarea strategiilor de predare-inva-tare, de realizarea obiectivelor; cum voi sti ca ceea ce mi-am propus s-a realizat? - conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. Rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite, se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi indeplinite, se determina condi-tiile si resursele folosite, se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor, se elimina actiunile inutile, necontrolate, se previne aparitia fenomenelor, factorilor perturbatori. Abordand problema proiectarii, S. Cristea evidentiata doua modele de actiune folosite in acest scop si procedeaza la analiza lor comparativa (3, p.171-174): Modelul de proiectare traditionala, didacticist. Prezinta urma-toarele caracteristici: in proiectare prioritara este actiunea de predare; proiectarea este centrata pe continuturi, care subordoneaza celelalte componente ale procesului de invatamant (obiective, metodologie, evaluare didactica), intr-o logica proprie invatamantului informativ, relatiile dintre elementele activitatii didactice se inscriu pe o coor-donata aleatorie, sunt intamplatoare, disparate, nediferentiate si nede-finite pedagogic; se stabilesc sub presiunea continutului; sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate in predare; predarea este conceputa restrictiv, intr-o maniera inchisa, directiva, unilaterala; influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice intretinand dezechilibre intre pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. Toate acestea pot fi reprezentate grafic conform fig. 6.1.

Fig. 6.1. Modelul de proiectare traditionala; didacticist(dupa S. Cristea)

Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist printr-o serie de elemente: proiectare este centrata obiective si abordeaza activitatea didactica in mod complex, ca activitate de predare-invatare-evaluare; pe

in proiectare se valorifica rolul central al obiectivelor care sunt gandite in spiritul invatamantului formativ, bazat pe resursele de (auto) instruire, (auto) educatie ale fiecarui elev; evidentiaza raporturile de interdependenta functionala intre componentele procesului de invatamant, din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor; determina o noua calitate a procesului de formare a cadrelor didactice, in ideea realizarii unui echilibru intre pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. Elementele de noutate ale acestui model sunt prezentate grafic in fig. 6.2.
Fig. 6.2. Modelul curricular al proiectarii pedagogice (dupa S. Cristea)

Proiectarea didactica pentru a conduce la un demers didactic eficient trebuie sa intruneasca o serie de conditii: Trebuie sa priveasca intreaga activitate educativa, indiferent de am-ploare si cadrul de referinta si in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile, procesele, operatiile proprii activitatii didactice in care e necesara gandirea anticipativa; Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice, care se des-fasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii, cu modalitati specifice de realizare, proiectare trebuie sa fie o actiune continua, sistematica, si sa vizeze orice demers didactic, indiferent de dimensiune, complexitate, durata. Proiectarea trebuie sa se concretizeze intr-o suita de decizii anti-cipative, ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza intr-o anumita succesiune, alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii; In actiunea de proiectare trebuie sa se aiba in vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului in care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza in scopul de a stabili aspectele eficiente, dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare; situatia prezenta care presupune cunoasterea conditiilor in care se va desfasura activitatea, a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asi-gurate, a restrictiilor la care se supune activitatea proiectata, cu deosebire a po-tentialului de invatare al elevilor, a gradului in care ei stapanesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat;

activitatea viitoare si rezultatele spre care aceasta tinde, prin ra-portare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare. Pentru a se constitui intr-o premisa a unui demers reusit, este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiv-educative, fara a omite ceva, dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica; Proiectarea trebuie gandita ca un ghid pentru activitatea educa-torului, ceea ce inseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii, demersul proiectat poate fi adaptat, reconsiderat, in anumite limite, in functie de aparitia unor elemente neprevazute.

6.2. ETAPELE PROIECTARII ACTIVITATII INSTRUCTIV-EDUCATIVE


In functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (4, p.119): proiectarea globala; proiectarea esalonata.

6.2.1. Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu. Opereaza cu obiective, continuturi si criterii de evaluare cu un grad ridicat de generalitate si se materializeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare. Este de com-petenta organelor de decizie in probleme de politica scolara. Asigura cadrul ne-cesar pentru proiectarea esalonata. Activitatea instructiv-educativa are, dupa cum stim, un caracter pro-cesual, fiind organizata si realizata pe etape, corespunzatoare unor intervale de timp variabile; fiecare dintre aceste etape indeplineste functii si sarcini spe-cifice in realizarea proiectului integral, global, de unde, necesitatea proiectarii esalonate. 6.2.2. Proiectarea esalonata se materializeaza prin elaborarea programelor de instruire specifice unei discipline, unei lectii, fiind aplicabila la o clasa de elevi (12, p. 257). In functie de etapele activitatii didactice pe care le prefigureaza pro-iectarea esalonata se concretizeaza in: proiectul anual al predarii unei discipline (planificarea calendaristica); proiectul unei unitati de invatare; proiectul fiecarei lectii in parte.

Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima unitate si coerenta procesului instructiv-educativ prin punerea in relatie a continuturilor, a obiectivelor si a activitatilor intreprinse pentru realizarea acestora.
6.2.2.1. Proiectarea activitatii didactice anuale, planificarea calendaristica. Ofera o perspectiva mai indelungata asupra predarii unei discipline si asigura parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara. Intoc-mirea proiectului presupune o viziune de ansamblu asupra obiectului de studiu, cunoasterea temeinica a continutului si a obiectivelor de referinta/capacitatilor.

Realizarea planificarii calendaristice presupune efectuarea mai multor operatii:


lectura personalizata a programelor scolare are rolul de a-l ajuta pe profesor sa ia decizii asupra modalitatilor pe care le considera optime in cresterea calitatii procesului de invatamant, sa-si asume raspunderea de a asi-gura elevilor un parcurs scolar individualizat, in functie de conditiile si ce-rintele concrete. Permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce aso-ciaza intr-un mod personalizat elementele programei - obiective de refe-rinta/competente specifice, continuturi, activitati de invatare - cu alocarea de resurse (metodologice, materiale, temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar. Ghidurile metodologice elaborate de M.E.C. si Consiliul National pentru Curriculum recomanda ca programele scolare sa se citeasca pe orizontala, in succesiunea urmatoare (pentru clasele I-IX): obiectiv cadru obiective de referinta continuturi activitati de invatare

Trebuie avut in vedere ca in programele scolare pentru clasele I-IX, fiecarui obiectiv cadru ii sunt asociate anumite obiective de referinta, a caror realizare este asigurata prin parcurgerea unor continuturi care se regasesc in ultima parte a programei. De asemenea, programele recomanda si activitatile de invatare ce pot fi promovate pentru realizarea obiectivelor.
Pentru clasele a X a, a XIIa si a XIIIa, programele prevad competentele generale si specifice ce trebuie formate elevilor, care, de asemenea, se asociaza cu anumite continuturi si activitati de invatare recomandate. realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinta/competente si continuturi; impartirea continutului pe unitati de invatare; stabilirea succesiunii in care vor fi parcurse unitatile de invatare; alocarea timpului necesar pentru parcurgerea fiecarei unitati de invatare. Ghidurile metodologice pentru aplicarea programelor scolare elaborate de M.E.C. si Consiliul National pentru Curriculum recomanda ca planificarile calendaristice sa fie intocmite pe baza urmatoarei rubricatii: Scoala Disciplina.. Profesor Clasa/nr.ore pe saptamana Anul scolar Planificarea calendaristica (orientativa)
Unitati de Obiective de Numar ore Continuturi Saptamana Observatii invatare referinta/competente specifice alocate

In acest tabel: unitatile de invatare reprezinta capitolele/temele stabilite de profesor din lista de continuturi prevazute in programa scolara;

obiectivele de referinta se precizeaza pentru clasele I-IX, iar competentele specifice pentru clasele XXII (XIII). Sunt preluate din programa scolara si se trec numai numerele de ordine cu care sunt inscrise in acest document; continuturile prevazute sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara; numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de invatare este stabilit de fiecare cadru didactic in functie de potentialul clasei si de experienta sa; intrucat planificarea are o valoare orientativa, rubrica Observatii este necesara pentru a se consemna eventualele modificari ce se impun in aplicarea sa efectiva la clasa. Prezentam, in continuare, spre ilustrare un extras dintr-o planificare calendaristica la disciplina Istorie clasa a IXa, preluata din Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor scolare din aria curriculara om si societate (inva-tamant liceal), elaborat de Consiliul National pentru Curriculum (pag.32-33). Planificarea calendaristica la clasa a IXa (fragment) Specializare: Stiinte sociale Timp acordat: 2 ore saptamanal
Obiective Continuturi de referinta 1.1., 2.1., Periodizare, surse istorice, 3.1. problematica, bibliografia, tendinte actuale in cercetarea istorica, legaturile cu alte domenii de cunoastere. Inceputurile 1.1., 2.2., Procesul de indoeuropenizare istoriei 3.2. Europei Originile civilizatiei europene Principalele popoare indoeuropene. Formarea si evolutia institutiilor ateniene; Reformatorii; Practici politice in lumea ateniana; Sparta - mitul cetatii aristocratice; Educarea noilor cetateni; Democratie si regalitate viziunea grecilor despre lumea tracica. Cultura greaca si elenistica; Sanctuarele panelenice. Unitatea de invatare Introducere Nr. Sapt. ore 2 1 Obs. Se prezinta temele referatelor.

Modele politice in lumea greaca

2.1., 2.2., 3.2., 4.2., 5.2.

3-5

Evolutia statului roman

1.2., 1.3., 3.2., 4.3.

Formarea si evolutia institutiilor politice in contextul expansiunii romane; triumviri si daci. Evolutia ideii imperiale; Pax romana. Stat, societate, economie. Dacia romana, Britania romana. Modele si valori in educatie. Familia si dreptul roman. Originile crestinismului. Roma si crestinii; Sfantul Augustin - Confesiuni.

6-8

Crestinismul si declinul lumii antice

1.2., 2.1., 4.2.

9-10

Realizarea planificarilor calendaristice dupa modelul prezentat anterior, prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a materiei si de realizare a obiectivelor/competentelor prin intermediul unor continuturi bine precizate; permite o organizare riguroasa a continuturilor pe unitati de invatare si raportare la obiectivele specifice/competentele ce trebuie formate; ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele/competentele cu anumite unitati de invatare si de a personaliza actul instructiv-educativ, prin decizii educationale proprii; prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii; permite renuntarea la planificarile semestriale, diminuandu-se astfel timpul afectat proiectarii, fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces. Pentru ca planificarea calendaristica sa se constituie intr-un instrument util si eficient, in realizarea sa trebuie sa se respecte cateva cerinte: pentru a contura imaginea de ansamblu asupra realizarii obiectivelor/competentelor si parcurgerii materiei prevazute in curriculum, trebuie sa fie elaborata pe intreg anul scolar; obiectivele de referinta si competentele specifice urmarite intr-o unitate de invatare se vor relua, ori de cate ori este posibil, in alte unitati pentru a permite consolidarea lor raportat la continuturi cat mai variate; organizarea si succesiunea unitatilor de invatare trebuie sa respecte logica disciplinei si cerintele de ordin psiho-pedagogic; unitatile de invatare sa aiba o durata de desfasurare de 3-8 ore si sa se finalizeze prin activitati de evaluare; sa se asigure corelarea proiectarii cu manualul scolar care reprezinta o importanta resursa pentru activitatea desfasurata efectiv cu elevii;

pe parcursul transpunerii in practica a planificarii sa se opereze, atunci cand realitatea o impune, corecturile necesare privind organizarea unor unitati de invatare sau numarul de ore alocat pentru parcurgerea acestora. 6.2.2.2. Proiectarea unitatii de invatare Unitatea de invatare reprezinta o structura didactica flexibila, unitara din punct de vedere tematic, a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice. Identificarea unitatii de invatare se face prin precizarea temei acesteia. Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar. Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare X) Proiectarea unitatilor de invatare se realizeaza pe parcursul anului scolar, inaintea abordarii lor la clasa. Ghidurile metodologice pentru aplicarea programelor scolare indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Scoala Clasa/nr. ore saptamanal Disciplina Saptamana/anul Proiectul unitatii de invatare Unitatea de invatare Nr. ore alocate
Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de invatare Resurse Evaluare

In realizarea proiectului unitatii de invatare se vor avea in vedere urmatoarele: La rubrica intitulata Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate in respectiva unitate de invatare, esalonate in ordinea parcurgerii lor. In stabilirea acestora profesorul nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul, ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari, constand in renuntarea la unele elemente si inlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut; In rubrica Obiective de referinta/competente specifice se inscriu numerele obiectivelor si competentelor ce urmeaza a se realiza prin parcurgerea unitatii de invatare, asa cum sunt ele prezentate in programa scolara; Activitatile de invatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara, dar si alte activitati pe care profesorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor/competentelor; Rubrica Resurse include formele de organizare, specificari de timp, loc, metode, mijloace, tipurile de interactiuni profesor-elevi, elevi-elevi, etc. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili in ce masura obiectivele prevazute au fost indeplinite. Se va avea in vedere ca acestea sa fie cat mai variate, bine corelate cu obiectivele si continuturile. Spre ilustrare, prezentam, in continuare, proiectarea unei unitati de invatare la disciplina Istorie, clasa a IX :
a

Proiectul unei unitati de invatare Clasa a IX-a (specializare Stiinte Sociale) Unitatea de invatare: Modele de organizare politica in Grecia antica. Numar ore alocate: 6 (5+1)
Detalieri de continut Formarea si evolutia institutiilor ateniene; reformatorii; practici politice in lumea ateniana. Obiective de Activitati de invatare referinta 3.1. Alcatuirea cronologiei evolutiilor institutionale la Atena si integrarea ei in cronologia evenimentelor politice din lumea greaca. 2.2. 2.2. Sparta-mitul cetatii aristocratice. Resurse Activitate pe grupe Evaluare

Observare sistematica a Atlas istoric, manuale, elevilor. culegeri de texte.

1 ora Analiza functionariiEcclesiei in Activitate frontala pe timpul razboiului peloponesiac baza fiselor de lectura folosind texte antice. ale elevilor. Comentarea unor texte referitoare la valorile civice in lumea greaca. Manuale, culegeri de texte, albume de arta. 1 ora Activitate pe grupe, Observarea apoi frontala. sistematica a elevilor. Manuale, albume de arta, culegeri de texte.

2.1. Scene din viata cotidianacetateanul intre privat si public. 2.1.

Comentarea de imagini si texte referitoare la scene din viata publica si cea privata. Analiza unor imagini reprezentand categorii excluse de la viata politica.

4.2. Educarea noilor cetateni: modele educationale, discipline de studiu, institutii scolare. 2.1.

1 ora Descrierea unei zile din viata Activitate individuala Tema pentru unui scolar folosind informatiile pe baza fiselor de acasa. din manual. lectura. Lectura de text pentru identificarea argumentelor. Comentarea de texte antice referitoare la rolul educatiei in formarea cetatenilor. Comentarea textelor antice. Compararea textelor cu sursele arheologice. Alcatuirea unei bibliografii. Identificarea unor elemente de limbaj folosite de textele lui Herodot. Manuale, albume, culegeri de texte, studii. 1 ora Activitate frontala precedata de brainstorming si tehnica "Ganditi, lucrati in perechi, comunicati". 1 ora Verificarea modului de intelegere a demersului privind alcatuirea bibliografiei.

2.2. 5.2. Democratie si regalitate-viziunea grecilor despre lumea tracica.

2.1.; 2.2. Se evalueaza prin observare sistematica si prin discutarea bibliografiilor. 3.1. Se evalueaza prin observare sistematica. 4.2. Se evalueaza prin analiza temei pentru acasa. 5.2. Se evalueaza prin observare sistematica.

Evaluare

Proiectarea pe unitati de invatare are avantajul ca implica profesorii si elevii in activitati de invatare proiectate pe termen mediu si lung, ceea ce asigura o coerenta sporita procesului instructiv-educativ. Da o mai clara perspectiva lectiilor, conferindu-le o structura specifica in functie de secventa unitatii de invatare in care se plaseaza. 6.2.2.3. Proiectul de lectie. Desi ghidurile metodologice la care ne-am referit avanseaza ideea ca, in conditiile in care proiectarea unitatilor de invatare este bine elaborata, oferind elementele necesare desfasurarii optime a fiecarei lectii, realizarea unor proiecte de lectie n-ar mai fi necesara, consideram totusi ca acestea isi dovedesc utilitatea, cel putin pentru etapa formarii initiale a cadrelor didactice ( in cadrul practicii pedagogice) si chiar in primii ani de activitate la clasa. Lectia apare ca o entitate subordonata, o componenta operationala a unitatii de invatare. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare in timp a interactiunilor dintre obiective, unitati de continut si strategii pedagogice in cadrul unei unitati didactic determinate. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. In realizarea sa se disting mai multe etape: Prima etapa include o serie de operatii de identificare si dimensionare a obiectivelor operationale ale lectiei, conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. Acum educatorul trebuie sa precizeze care sunt rezultatele concrete, imediate cu care se va finaliza lectia respectiva, care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la incheierea activitatii. Aceasta etapa se finalizeaza cu elaborarea obiectivelor operationale ale lectiei, care trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de invatare si sa respecte cerintele operationalizarii, pentru ca numai in aceste conditii pot sa ghideze eficient activitatea de predare-invatare. A doua etapa a proiectarii vizeaza stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate in indeplinirea obiectivelor. Include operatii de detaliere a continutului invatarii (informatii, abilitati, atitudini, valori), de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza invatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor, potentialul de invatare, motivatie), si a resurselor materiale care pot fi utilizate in buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp, mijloace de invatamant aflate in dotarea scolii sau confectionate de educator). A treia etapa vizeaza conturarea strategiilor didactice optime care sa conduca la indeplinirea obiectivelor. Presupune ca in functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei, prin raportare permanenta la obiective, cadrul didactic sa stabileasca tipul de invatare in care vor fi implicati elevii si sa gandeasca un sistem coerent si eficient de imbinare a formelor de activitate, a metodelor si mijloacelor de invatamant, adecvat particularitatilor de varsta ale acestora. A patra etapa este axata pe stabilirea modalitatilor de evaluare a indeplinirii obiectivelor prevazute, a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor invatarii. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse, despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute, probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la randul lor trebuie sa indice achizitii concrete, observabile si masurabile) si sa fie in concordanta cu continuturile fixate. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta, ferita de erori, riscuri, improvizatii nedorite. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii, pune in valoare initiativa si creativitatea educatorului, in elaborarea sa spunandu-si cuvantul pregatirea de specialitate, psihopedagogica si metodica, experienta practica si, nu in ultimul rand, interesul, pasiunea pe care acesta le investeste in munca.

Proiectul de lectie este, de regula, structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor / momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei.

In partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective: Data; Clasa; Subiectul lectiei /tema; Tipul /varianta lectiei; Obiectivele de referinta; Obiectivele operationale; Strategia didactica: metode, procedee didactice, forma de organizare, mijloace de invatamant; Surse bibliografice. Cea de a doua parte a proiectului este menita a prezenta "filmul" general al desfasurarii lectiei, un plan anticipativ al demersului didactic intreprins pe parcursul lectiei.

Neexistand un model unic de desfasurare a unei lectii, nu s-a conturat nici un model unanim acceptat de elaborare a acestei parti a proiectului didactic, in literatura de specialitate propunandu-se mai multe variante. Prezentam cateva dintre acestea, in ideea ca fiecare cadru didactic va opta pentru acea varianta pe care o considera mai utila:
1. Evenimentele instruirii (durata) Strategii didactice

Obiectivele propuse

Activitatea profesorului Activitatea elevului

2. Evenimentele instruirii (momentele) Conexiunea inversa

Obiectivele propuse

Tehnologia realizarii

3. Evenimentele instruirii (momentele lectiei) Continuturi propuse cu timpul corespunzator Activitatea profesorului (metode, procedee)

Obiective corelate continuturilor

Activitatea elevului

Mijloace de invatamant

Evaluare

Prezentam, in continuare, o posibila structura a unui proiect de lectie

STRUCTURA UNUI PROIECT DE LECTIE

DATA/SCOALA CLASA/PROFESOR/STUDENT PROPUNATOR OBIECTUL TEMA/SUBIECTUL TIPUL LECTIEI DURATA OBIECTIVE DE REFERINTA (1, 2)/COMPETENTE SPECIFICE OBIECTIVE OPERATIONALE Cognitive Afective Psiho-motrice (numai daca este cazul) STRATEGIE DIDACTICA Resurse procedurale: - metode si procedee - forme de organizare Resurse materiale (mijloace de invatamant) BIBLIOGRAFIE - de specialitate - psiho-pedagogica si metodica ANEXE (fise de lucru, scheme / sinteze ale continutului invatarii, proiectate sau facute pe tabla etc.)
Evenimentele instruirii/dozare Ob. Activitatea profesorului Activitatea elevului Resurse/Modalitati de evaluare

Pentru mai buna orientare a cadrului didactic in elaborarea filmului/ scenariului de desfasurarea a lectiei consideram necesara reactualizarea cunostintelor cu privire la structura diferitelor tipuri de lectii si evenimentele instruirii (captarea atentiei, anuntarea obiectivelor, reactualizarea cunostintelor anterioare necesare noii invatari, prezentarea continutului nou si dirijarea invatarii, obtinerea performantei, realizarea feed-back-ului si evaluarea, intensificarea retentiei si verificarea, transferul, precizarea temelor pentru acasa).
Desigur, se pot structura modele diverse de desfasurare a activitatii, pentru ca obiectivele si continuturile sunt diferite, locul unde are loc lectia poate fi diferit (sala se clasa, atelier, muzeu, natura),

modul de organizare a elevilor poate varia (frontal, pe grupe, individual), tipurile de invatare promovate sunt numeroase (prin receptare, descoperire, actional, s.a).

Important este ca proiectul de lectie sa fie adecvat situatiilor concrete de invatare, sa fie operational pentru a fi posibil de transpus in practica, sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si mai ales sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate.

BIBLIOGRAFIE
1. Cerghit, I. (coord.) Proiectarea (design-ul) lectiei in "Perfectionarea lectiei in scoala moderna", E.D.P., Buc. 1998 Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iasi, 2001

2. Cerghit, I., Neacsu I., Negret,I., Panisoara O., 3. Cristea, S. 4. Cucos, C. 5. Ionescu, M. 6. Chis,M., Chis,V.,

Pedagogie, vol.II, Editura Haridscom, Pitesti, 1997 Pedagogie, Editura Polirom, Iasi 1998, 2000 Lectia intre proiect si realizare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982 Pedagogie. Suport pentru formarea profesorilor, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001. Manual de pedagogie, Editura All, Bucuresti, 1998 Proiectarea si perfectionarea activitatii "Psihopedagogie", Editura Polirom, Iasi, 1998 Tratat de pedagogie scolara, E.D.P., Bucuresti, 1996 Proiectarea activitatii didactice in I. Cerghit, I. Radu "Didactica", E.D.P., Bucuresti, 1995 I. L. Proiectarea pedagogica in Curs de pedagogie, T.U.B., Bucuresti, 1988 didactice in

7. Jinga, I., Istrate E 8. Momanu, M.

9. Nicola, I. 10. Radu, I.T. (s.a.)

11. Vlasceanu, Cerghit, Vlasceanu, 12. * * *

L.

M.E.C. Consiliul National pentru Curriculum, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor scolare din aria curriculara, om si societate, invatamantul liceal, Ed. Aramis, Buc., 2001.

X) Principalele caracteristici ale unitatii de invatare sunt: determina formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin intelegerea unor obiective de referinta/competente specifice; este unitara din punct de vedere tematic; se desfasoara in mod sistematic si continuu pe o unitate de timp; se finalizeaza prin evaluare (8)

S-ar putea să vă placă și