Referat la disciplina sportiva Atletism Schema tip a sariturilor

Sariturile atletice se pot definii ca fiind actiuni motrice stilizate ce sunt folosite pentru trecerea unui obstacol cat mai inalt , sau pentru parcurgerea in zbor a unei distante orizontale cat mai lungi. Din punct de vedere al efortului solicitat, sariturile sunt incluse in grupa probelor de viteza si forta exploziva. Orice saritura incepe cu o miscare ciclica , care cuprinde elanul si continua cu o miscare aciclica , reprezentata de saritura propriu zisa, ce se diferentiaza prin varietatea fazei de zbor. In metoda invatarii tehnicii probelor de atletism se estimeaza existenta a trei etape si anume: 1. etapa pregatitoare 2. etapa de consolidare(fundamentala) 3. etapa de perfectionare(finala) Etapa pregatitoare are ca obiective urmatoarele: - formarea reprezentarii privind tehnica probei respective - formarea deprinderilor motrice necesare - dezvoltarea calitatilor motrice Mijloacele de realizare sunt: - enuntarea exercitiului, demonstrarea tehnicii, explicarea, descrierea si ilustrarea exercitiului prin fotografii, planse s.a.m.d. - executarea de catre elevi a suitei de exercitii pregatitoare Fiind o miscare complexa , cu mai multe faze, presupune realizarea mai multor aspecte care au la baza desprinderea unilaterala de pe un picior sub unghiuri diferite , realizarea unui echilibru in zbor si realizarea unei amortizari la aterizare. Suita de exercitii pregatitoare este: pasul saltat - pas saltat alternativ pentru a depista piciorul puternic - pas saltat cu rularea de pe calcai pe varf - pas saltat numai pe piciorul preferat - pas saltat cu 1,3,5 pasi de mers - pas saltat cu 1,3,5 pasi de alergare - pas saltat peste diferite obstacole pasul sarit - alergare sarita peste diferite semne - desprinderi peste diferite semne si obstacole

- pasi sariti in serie - 5 pasi sariti - 10 pasi sariti Plurisalturi - sarituri succesive pe un picior - sarituri de pe loc cu desprindere pe doua picioare - sarituri de pe diferite obstacole(cu amortizare) , sarituri peste obstacole Exercitii din scoala sariturii: - sarituri in lungime de pe loc - desprinderi cu ridicarea picioarelor la piept - desprinderi de pe loc , de pe ambele picioare - desprinderi cu aterizare pe acelasi picior sau pe celalalt picior - sarituri in lungime de pe loc cu adoptarea pozitiei de extensie - desprinderi cu forfecarea picioarelor in planuri diferite - pas saltat alternativ - pas sarit alternativ Etapa de consolidare are urmatoarele obiective: - insusirea mecanismului de baza - insusirea componentei structurale a probei (veriga de baza) - insusirea celorlalte componente structurale ale tehnicii probei - insusirea integrala a probei - dezvoltarea calitatilor motrice Mijloacele acestei etape sunt: - executarea unor parti, faze, secvente din tehnica probei, concretizata prin parcurgerea unei game insemnate de exercitii din arsenalul celor fundamentale - executarea integrala a probei sub forma simplificata , urmarind insusirea componentei structurale principale si insusirea celorlalte secvente ale probei - executarea integrala a probei complicand treptat conditiile de efectuare - executarea integrala a probei in conditii de concurs - executarea exercitiilor impuse si corectarea greselilor ivite la fiecare elev in parte In finalul acestei etape subiectul trebuie sa fie apt sa execute exercitiile in conditiile tehnice cat mai apropiate de modelul concursului. Etapa finala cuprinde procesul de perfectionare a tehnicii . Nu se poate face o delimitare in timp a inceperii acesteia , aceasta etapa incepand imediat dupa consolidarea stereotipului dinamic invatat. Pe parcursul acestei etape se vor avea in vedere urmatoarele: - eliminarea tuturor elementelor perturbatoare din campul atentiei

- conjugarea tuturor eforturilor (pregatire tehnica , tactica , motrica , psihologica) in vederea obtinerii celor mai inalte performante - promovarea autoreglarii, autoconducerii in pregatire - colaborarea permanenta cu profesorul antrenor pentru depasirea problemelor de orice natura aparute - folosirea tuturor mijloacelor de informare si pregatire in vederea obtinerii succesului. Mijloacele acestei etape sunt: - efectuarea integrala a probei cu toate detaliile tehnice - efectuarea unor componente structurale separate si a unor exercitii suplimentare corespunzatoare - executarea exercitiilor reclamate de corectarea greselilor - efectuarea , in numar mare , a axercitiilor pentru dezvoltarea adegvata a calitatilor motrice .

Schema tip a aruncarii Aruncarea reprezinta mijlocul prin care un obiect (de forma si greutate bine determinate) este proiectat in aer cat mai departe , dupa reguli bine stabilite. Este una dintre cele mai vechi forme de concurs. Aruncarile , prin forma de aplicare a fortei asupra obiectului se impart in: - aruncare de tip azvarlire (aruncarea mingii de oina); - aruncarea de tip impingere (aruncarea greutatii); - aruncarea de tip lansare (aruncarea discului , ciocanului). Aruncarea de tip azvarlire se caracterizeaza prin : bratul aruncatorului , aflat permanent inaintea abiectului axecuta o miscare rectilinie dinapoi inainte peste umar. Aceasta tehnica este folosita la aruncarea mingii de oina (cea mai des intalnita in scoli) si a sulitei. Tehnica aruncarii mingii de oina consta dintr-o alergare rectilinie, pe parcursul careia se urmareste dobandirea unei viteze optime ; intoarcerea axei umerilor spre directia de aruncare ; intinderea bratului aruncator inapoi; in final pe un blocaj al piciorului de sprijin , punerea in actiune a celor mai mari grupe musculare ce pot actiona favorabil asupra obiectului. Aruncatorul realizeaza in efortul final o pozitie a corpului asemanatoare cu un arc intins care prin destindere proecteaza in aer la distanta cat mai mare obiectul.(Bazele atletismului,K.N.Bauersfeld, G.Schroter). Priza mingii de oina este simpla si se realizeaza prin tinerea in echilibru a obiectului intre degetul mijlociu , aratator , inelar , usor departate pe de o parte si degetul mare opus. Elanul consta intr-o alergare accelerata ce se executa in linie dreapta. Lungimea elanului, numarul pasilor de aruncare sau viteza elanului este specifica fiecarei etape a invatarii si pregatirii, precum si specific calitatilor ce le poseda aruncatorul . desi elanul este o singura actiune , ea se poate descrie prin existenta a doua parti : - partea preliminara - ce se realizeaza printr-o alergare accelerata de 10 14 pasi in care se obtine o viteza optima de deplasare ; - pasii de aruncare -ce formeaza ultima parte a elanului in care au loc numeroase actiuni ce trebuie sa aduca aruncatorul in pozitie cat mai buna pentru realizarea efortului final. Astfel se executa o miscare de intoarcere a axei umerilor (90 grade) spre directia de aruncare , plasarea bratului aruncator intins in urma trunchiului si in prelungirea axei umerilor , deplasarea mai rapida a trenului inferior (membre inferioare si bazin) pentru a depasii trenul superior (bustul si umerii) si coborarea centrului de greutate la nivel minim fara a pierde din viteza de deplasare dobandita anterior . Toate aceste sarcini cer executantului o buna coordonare avand in vedere alergarea mai putin obisnuita. Pe toata perioada de derulare a elanului privirea aruncatorului ramane dirijata in directia aruncarii. Atunci cand folosim 4 pasi de deplasare ritmul acestora va fi: - primul pas se executa de pe piciorul de impulsie pa cel de sprijin si este mai lung; au loc actiunile de intoarcere a umerilor spre bratul aruncator si

proiectarea umarului inapoia bustului; se incepe miscarea de intindere a bratului aruncator; se indoaie bratul opus si se ridica in fata pieptului; axa bazinului ramane perpendiculara pe directia de alergare. - al doilea pas de aruncare executat de pe piciorul de sprijin pe piciorul de impulsie este mai scurt decat precedentul; se continua miscarea de ducere a bratului spre inapoi si intinderea lui; axa umerilor continua miscarea si ajunge pe directia de aruncare; axa bazinului incepe sa se roteasca spre axa de aruncare; bustul , umerii si bratul aruncator se inclina spre inapoi. - al treilea pas se executa incrucisat si se afla la baza intregului sistem; coapsa piciorului de impulsie executa o miscare de avantare spre inainte sus , depaseste coapsa piciorului de sprijin, se imprima o actiune accelerata asupra bazinului spre inainte jos cu o coborare a centrului de greutate; actiunea pasului se face rapid si razant realizand o contractie activ - exploziva in musculatura picioarelor. - al patrulea pas se caracterizeaza prin faptul ca nu are faza de zbor; se mai numeste si pas de blocare deoarece in momentul contactului cu solul al piciorului de sprijin se opreste brusc atletul din alergare ; energia cinetica acumulata in elan datorita blocarii corpului pe piciorul de sprijin este transformata in forta de aruncare in conditiile specifice efortului final(T.Tatu) Efortul final reprezinta totalitatea actiunilor ce urmaresc eliberarea obiectului cu o viteza de zbor maxima la un unghi optim (35 38 de grade). Din punct de vedere tehnic se pot distinge doua momente: - momentul sprijinului pe piciorul de impulsie; - momentul sprijinului bilateral. Redresarea dupa aruncare se realizeaza prin miscari de blocare , succesive , pe piciorul ce a fost de impulsie. De multe ori se folosesc si bratele pentru a opri inaintarea , rpin asezarea lor pe sol fara a depasi sectorul de aruncare. Aruncare greutatii (prin impingere) Actiunea consta in aruncarea prin impingere a unei greutati cat mai departe , dintr-un sector in forma de cerc cu diametrul de 2,13 metri. Proba a fost introdusa inca de la prima olimpiada. Aceasta proba cuprinde urmatoarele faze: - priza - greutatea (4 kg la fete, 7,257 kg la baieti ) este tinuta in palma sprijinita pe extremitatea metacarpienelor, degetele inconjoara greutatea. - pregatirea pentru aruncare - presupune intrarea in cercul de aruncare, asezarea greutatii in mana cu mana indoita cu cotul in sus se fixeaza greutatea in scobitura subclaviculara; ocupa pozitia de plecare in elan prin asezarea cu spatele la directia de aruncare in partea departata a cercului fata de directia de aruncare; talpa piciorului de impulsie se fixeaza pe linia diametrului cercului cu varful piciorului

aproape de rama cercului si planta asezata pe directia de aruncare; piciorul de avntare asezat cu varful pe sol la aproximativ 30 cm in spate; trunchiul este drept , cu greutatea pe piciorul de impulsie; bratul cu obiectul formeaza cu solul un unghi de 45 de grade , iar bratul opus este tinut inainte la inaltimea umarului (relaxat). - elanul - este o actiune importanta (reprezinta aproximativ 25 % din lungimea aruncarii) in ansamblul aruncarii, consta in deplasarea aruncatorului de la capatul distal la capatul apropiat al cercului si se poate realiza printr-o saltare lineara sau printr-o pirueta. Elanul sub forma de pirueta este un procedeu mai nou , aparut in 1966 , contribuie la lungimea elanului si la marirea fortei ce este imprimata obiectului.actiunea consta in rotarea sistemului aruncator-obiect in jurul unei axe verticale ce trece prin piciorul de sprijinsi umarul opus bratului aruncator. Aceasta miscare de rotatie se suprapune cu miscarea de inaintare din marginea distala a cercului spre cea anterioara. Dupa ce bratul aruncator cu obiectul a atins punctul maxim inapoi sus se incepe transferul greutatii de pe piciorul de impulsiee pe piciorul de sprijin. Se continua cu o pivotare pe marginea exterioara , anterioara a labei piciorului de sprijin, concomitent cu flexarea tot mai multdin articulatia genunchiului si gleznei. Distanta dintre genunchi creste in prima etapa a deplasarii. Umarul de pe partea piciorului de sprijin, cu bratul indoit in dreptul pieptului, se roteste si trece peste punctul de sprijin(laba piciorului). Aceste miscari declanseaza desprinderea piciorului de impulsie si impingerea genunchiului piciorului de sprijin cat mai jos si spre mijlocul cercului. Piciorul de impulsie dupa desprindere executa o miscare de pendulare circulara dinspre inapoi spre inainte. In momentul in care piciorul de impulsie ajunge inainte, pe directia de aruncare , piciorul de sprijin (pivotant) incepe sa impinga spre mijlocul cercului. Urmeaza o faza de zbor ce trebuie sa fie scurta si cat mai razanta . piciorul de sprijin dupa ce a facut impulsia si se desprinde ajunge in incrucisarea cu celalalt picior inainte spre marginea cercului. Toate acestea determina o viteza mai mare a trenului inferior fata de cel superior si o deplasare inainte mai mare. Pozitia bratului aruncator si a obiectului nu se modifica. Efortul final este partea cea mai importanta din ansamblul aruncarii, incepe in momentul in care piciorul de impulsie reia contactul cu solul si se termina dupa eliberarea obiectului. Forta sportivului se transmite obiectului prin extensia exploziva a picioarelor , ridicarea rotarea inaintarea trunchiului si intinderea energica a bratului aruncator. Toate aceste miscari trebuie sa asigure obiectivului o viteza accelerata maxima si un unghi si o inaltime optima in momentul eliberarii. Piciorul de balans ce ia contactul cu solul preia progresiv o parte a greutatii corpului. Piciorul de impulsie executa miscarea de extensie concomitent cu o actiune de pivotare pe pingea si scoaterea calcaiului spre afara. Din articulatia genunchiului se efectueaza o rotatie spre interior sus. Trunchiul se indreapta si se rasuceste spre directia de aruncare.

Se face trecerea greutatii pe piciorul de sprijin si apoi intinderea energica a bratului aruncator. Privind corpul aruncatorului, trebuie sa intalnim imaginativ o linie dreapta ce pleaca din varful piciorului de impulsie prin genunchi , bazin , umarul bratului aruncator si palma cu obiectul , inclinata spre inainte la un unghi de 40 42 grade. Traectoria obiectului in spirala este cuprinsa intre 150 175 cm si dureaza aproximativ 0,25 0,30 de secunde. Restabilirea dupa aruncare este o actiune necesara pentru a evita depasirea sectorului de aruncare, datorita vitezei acumulate pe elan. Aceasta se realizeaza prin retragerea piciorului de sprijin inapoi (dupa eliberarea obiectului) punerea piciorului de impulsie in fata jos si gruparea trunchiului concomitent cu indoirea genunchiului si a trunchiului din sold.