Staretul Vasile de la Poiana Marului 1692 se naste (conform manuscrisului Miscellanea). Ar fi murit in 25 aprilie 1767.

Este de origine rusa, conform testamentului sau din 1764. Dupa toate aparentele, Vasile era ucrainean. 1730-1733, cu ajutorul voievodului Constantin Mavrocordat, construieste schitul Poina Marului. Sub indrumarea spiritual a lui Vasile se aflau 11 schituri din regiune. 1749 este chemat la BUcuresti de Mavrocordat in vederea unei convorbiri cu Patriarhii Alexandriei, Antiohiei si al Ierusalimului, ce se aflau in capital Tarii Romanesti. 1750, se afla in calatorie la Muntele Athosm unde il tunde pe Paisie Velicikovski. 1767, trece la Domnul. Activitatea literara de la Poiana Marului. La Poiana Marului se gasea o biblioteca foarte bogata, care in 1867, in ciuda incendiului din 1771, mai poseda inca 543 de volume . Vasile isi da osteneala de a copia cu mana lui lucrara unui autor catoloc din sec XVII, intitulata Desiderius. O va insera in culegeri alaturi de scrierile Sf. Vasile cel mare, Atanasie al Alexandriei, Simeon Noul Teolog. Scrierile staretului Inauguraeaza in cultura romaneasca un nou gen de literature religioasa, adancit de Paisie V. Vasile si a scris opera in slavona, dar va fi foarte repede tradusa in romana.. Sunt cunoscute astazi 58 de culegeri manuscrise romanesti care cuprind, printe alte opera patristice si ascetic si scrieri ale staretului nostru. Cea mai mare parte din opera sa a fost publicata in limba slavona in cartea Viata si opera staretului moldovean Paisie Velicikovski, eidata de manastirea Optino in 1847.Scrierile de la Optino: 1.Introducere la cartea Sf. Grigore Sinaitul 2. Intro. La capitolele preafericitului Filotei Sinaitul 3.Intro. la cartea preafericitului Isihie 4. Introducere la cartea preafericitului Nil Sorski 5. despre infranare , in privinta alimentelor interzise calugarilor

Un mic tratat despre modul in care se cades a ne indrptam prin pocainta si prin lucrarea duhovnieasca; un scurt testament si alte cateva scrisori. Se observa dorinta de a reinvia practica rugaciunii lui Iisus. O numeste: lucrarea a mintii, rugaciune interioara cand este in primul stagiu, iar mai apoi rugaciune duhovniceasca, comtemplatica sau a inimii. Vorbeste putin despre aceasta a doua etapa. Raportul dintre rugaciunea lui Iisus si psalmodiere Doua practice la fel de vechi ca si istoria monarhismului insusi. Psalmodia este proprie calugarilor supusi inca patimilor, din cauza ascezei pe care o cere; cei desavarsiti nu mai au nevoie de ea, decat in momentele de oboseala; asa va scrie in sec. XIV Sf Grigore Sinaitul. Continundu-l pe acesta, staretul Vasile reia problema: prin dinstinctia pe care o face intre rugaciunea lui Iisus practica si rugaciunea lui Iisus contemplative, ne invata ca prima este proprie tuturor, oricare ar fi nivelul de perfectiune. Aminteste de cuvintele Sf Simeon al Tesalonicului: Episcopi, preoti, calugari si toti laicii sa spuneam aceasta rugaciune. Psalmodia este o practica ascetica si in aceasta calitate, ea pregateste sufletul pentru rugaciunea contemplative. Este o etapa in procesul duhovnicesc. Parintele reactioneaza in legatura cu doua puncte: in vreamea lui, calugarii isihasti care practicau in mod special aceasta rugaciune erau foarte putini si se prevala credinta conform careia, doar cei care au ajuns la purificarea sufletului puteau practica fara pericol aceasta rugaciune. Psalmodia nu poate avansa din punct de vedere spiritual.in psalmodie devenim atenti la calitatea cantarii, ceea ce va duce la trufie si la nesinceritate. Valoarea rugaciunii interioare si locul sau in lupta ascetica Cel care care nu se preocupa de curatia mintii sale,chiar daca ar aflat toata intelepciunea, ar ramane orb in sufletul sau, cai el respecta doar litera care ucide si nu primeste duhul care insufleteste. Cel care se dedica rugaciunii lui Iisus alunga cu usurinta gandurile din adancul inimii si savarseste doar prin ea, intregul canon calugaresc. Conditiile rugaciunii practice a lui Iisus Pocainta si luarea aminte a inimii. Practica ei cere frica si cutremur, cainta inimii si umilinta, precum si citirea atenta a Sfintei Scripturi, si nu fuga sau abandon, turfie sau placer personala., Meditate asupra mortii. Respectarea porunciilor

Nerespectarea poruncilor inseamna a alunga harul. Cei care se opun patimilor si cei care se lasa in voia lor pot fi repartizati pe mai multe trepte, in fuctie de ggravitate. Desi neascultarea e aceeasi: Cel care pastreaza pentru todeauna simtamintele dusmanoase fata de cel care l a suparat; Cel care isi aminteste de raul facut de altii zile in sir Cel care nu-si aminteste de rau decat o singura zi Cel care, dusmanos, creeaza multa turburare dar se pocaieste imediat. Tot asa cei care se opun patimilor, pot fi: Cel care se ingrijoreaza si se intristeaza nu pentru ca a primit o insulta, ci pentru ca nu a suportat-o; Cel cre se straduieste sa suporte insulta prin rabdare, dar sfastreste prin a fi invins de patima; Cel care nu vrea sa raspunda raului priumit, dar in mod obisnuti, este totusi biruit; Cek care se straduie sa nu spuna niciun rau,dar se intristeaza cand este insultat, cahiar daca se autoinvinueste si se pocaieste; Cel care nu se intristeaza cand este insultat, dar nici nu se bucura; Concluzie: cei stapaniti de patimi nu se pot dedica rugaciunii inimii.

Inima si puterea sufletului Sa incepem rugaciunea in inima sis a o terminam tot in inima.