Sunteți pe pagina 1din 13

CURS 3 POLITICI I OPIUNI CONTABILE REFERITOARE LA NTOCMIREA I PREZENTAREA SITUAIILOR FINANCIARE ANUALE (III) 3.1.

Importana i rolul politicilor contabile 3.1.1. Prevederi generale privind politicile contabile
Situatiile financiare sunt o reprezentare structurata a pozitiei financiare si a performantei financiare a unei entitati. Obiectivul situatiilor financiare cu scop general este de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de numerar ale unei entitati, utile in luarea deciziilor economice. Situatiile financiare prezinta, de asemenea, si rezultatele gestiunii resurselor entitatii. Situatiile financiare ofera informatii despre: activele datoriile capitalurile proprii veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile modificarile in capitalurile proprii fluxurile de numerar ale entitatii. Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatii revine administratorului acesteia, in Romania, aceasta prevedere fiind cuprinsa in Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare. Prin politicile contabile aprobate, administratorii gestioneaza si controleaza in acelasi timp modul de derulare a operatiunilor economice, stabilesc baza de determinare a informatiilor necesare actionarilor pentru fundamentarea deciziilor. Politicile contabile reprezinta pentru administratori un mijloc de control deoarece, odata aprobate, personalul societatii comerciale nu se poate abate de la acestea si orice forma de control ulterior in societate se va raporta la cerintele cuprinse in politicile contabile aprobate. Pentru personalul cu atributii de executie din compartimentele financiar-contabile, politicile contabile reprezinta cadrul legal" intern care trebuie respectat intocmai. Politicile contabile aprobate de administrator! trebuie sa respecte legislatia in vigoare, atat cea in domeniul contabilitatii, cat si legislatia in general. Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, definesc la pct. 267 alin. (1) politicile contabile ca fiind : principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale. La alin. (2) al pct. 267 se prevede ca : administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislatie". Asa cum rezulta din textul reglementarii, politicile contabile nu se limiteaza la tratamentele contabile, ci vizeaza si optiuni asupra carora administratorii trebuie sa se decida si pe care sa le aprobe. In afara faptului ca politicile contabile sunt prevazute de lege, necesitatea lor rezulta si din considerente practice, din nevoia de a stabili conditiile in care se desfasoara anumite operatiuni care au impact in contabilitate si, in final, din faptul ca informatia contabila sta la baza deciziilor pe care le iau admmistratorii si gestionarii. n notele explicative la situatiile financiare anuale este prezentat un extras din politicile contabile, astfel ca utilizatorii de informatii sa inteleaga semnificatia indicatorilor din bilant si

contul de profit si pierdere si, dupa caz, situatia modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de numerar. Avand in vedere importanta politicilor contabile pentru entitati, in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a prevazut ca intre atributiile ce revin administratorului entitatii este si cea referitoare la stabilirea politicilor contabile" aplicabile entitatii. In Romania, sistemul contabil aplicabil operatorilor economici se stabileste prin lege sau ordin al ministrului finantelor publice, dar, in acest caz, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, face referinta la sistemul contabil intern care este reprezentat de politicile contabile proprii entitatii. Faptul ca administratorii trebuie sa aprobe politicile contabile conduce la concluzia ca acestea trebuie sa fie concretizate intr-un inscris. De asemenea, avand in vedere ca trebuie sa se asigure continuitatea aplicarii in timp a politicilor contabile, se intelege ca acestea trebuie sa fie scrise. Desi politicile contabile reprezinta un document intern, ele sunt analizate/consultate de catre auditorii financiari/statutari, auditorii interni, organele cu atributii de control in domeniul fmanciar-contabil, personalul din departamentele financiar-contabile. In functie de modul de prezentare a politicilor contabile, acestea pot sa apara sub forma de: - un document (manual) care cuprinde atat reguli si tratamente contabile p[revvazute de reglemntarile contabile, cat si documente justificative ce stau la baza inregistrarii operatiunilor economico-financiare; sau - doua sau mai multe documente care formeaza un tot unitar, cum este cazul societatilor comerciale care utilizeaza programe informatice complexe care au proceduri si inregistrarii standardizate. In astfel de cazuri, se poate ca regulile contabile aprobate de administratori sa fie completate cu tratamentele contabile si procedurile de sistem. In acelasi timp, in literatura economica sunt prevederi succinte referitoare la politici contabile, in general teoretice, astfel ca entitatile simt nevoia unor ghiduri care sa le sprijine in procesul de elaborare a politicilor contabile proprii. Politicile contabile trebuie elaborate de catre persoane cu pregatire economica si tehnica, cunoscatoare ale specificului activitatii si strategiei entitatii respective. Exista unele domenii in care personalul cu pregatire tehnica trebuie sa stabileasca reguli care se transmit compartimentului economic pentru cuprinderea in cadrul politicilor firmei, de exemplu: - stabilirea limitei valorii de la care un activ este incadrat in categoria imobilizarilor corporale (limita de 1.800 lei stabilita prin Hotararea Guvernului nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe este utilizata in scopuri fiscale); - stabilirea duratelor de viata economica pentru imobilizarile corporale si necorporale, amortizarea calculata si inregistrata in contabilitate fiind in functie de acestea; - stabilirea metodelor de amortizare pentru imobilizarile corporale si necorporale; - stabilirea elementelor de calcul al costului de productie; - stabilirea de criterii tehnice, in functie de care cheltuielile ulterioare cu imobilizarile corporale si necorporale sunt inregistrate in contul de profit si pierdere sau majoreaza valoarea acestora, fiind capitalizate. La stabilirea politicilor contabile trebuie avuta in vedere strategia societatii respective, respectiv daca societatea urmareste realizarea de profituri mari imediate sau urmareste dezvoltarea prin investitii noi in tehnologie. In primul caz, cand societatea urmareste maximizarea profitului, politicile contabile vor cuprinde reguli care sa conduca la cheltuieli cat mai mici in contul de profit si pierdere, neputandu-se exercita o influenta asupra veniturilor, deoarece acestea au reguli stricte de

recunoastere in contabilitate, respectiv inregistrarea veniturilor nu poate fi nici devansata si nici amanata. Dintre posibilitatile de inregistrare in contabilitate a unor cheltuieli reduse se exemplifica: - utilizarea metodei primul intrat - primul iesit (FIFO) pentru calculul costului stocurilor consumate; - stabilirea unor durate de viata economica mari pentru imobilizari corporale si, prin urmare, amortizarea acestora pe o perioada cat mai lunga, revenind o cheltuiala cu amortizarea redusa in contul de profit si pierdere; - capitalizarea dobanzilor, respectiv introducerea in valoarea activelor ciclu lung de fabricatie a dobanzilor datorate aferente perioadei, pentru creditele contractate de societate in vederea finantarii achizitiei sau constructiei de active pe termen lung. In cazul unei asemenea optiuni, societatea comerciala trebuie sa aiba in vedere faptul ca obtinerea unui profit mai mare prin capitalizarea dobanzilor si amanarea cheltuielilor in viitor poate avea ca efect efectuarea de distributii catre actionari, sub forma de dividende. De asemenea, societatea va trebui sa achite dobanzile datorate, chiar daca a inclus valoarea acestora in valoarea activelor cu ciclu lung de fabricate, ajungandu-se ca intr-o perioada de timp sa fie necesara o iesire dubla de flux de numerar pentru achitarea dobanzilor si pentru achitarea dividendelor. Se ridica astfel problema referitoare la capacitatea societatii comerciale de a face fata unor asemenea cerinte. In cazul societatilor comerciale care au ca strategie efectuarea de investitii importante, se poate opta pentru: - corelarea cat mai riguroasa din punct de vedere tehnic a duratelor de viata economica pe parcursul careia se calculeaza amortizarea cu modul de utilizare efectiva a imobilizarilor corporale, cautand duratele optime. In acest sens, poate fi avut in vedere, ca baza de plecare in analiza, Catalogul privind clasificarea si duratele normaIe de functionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 2.139/2004; - alegerea pentru determinarea cheltuielilor cu stocurile a metodei ultimul intrat - primul iesit (LlFO) sau a metodei costului mediu ponderat" (CMP), care.conduc la un cost mai echilibrat; inregistrarea cheltuielilor cu dobanzile in contul de profit si pierdere al perioadei; - stabilirea de criterii tehnice clare in functie de care cheltuielile ulterioare efectuate cu imobilizarile corporale sunt incadrate la cheltuieli ale perioadei sau majoreaza valoarea imobilizarilor corporale.

3.1.2. Elemente ce trebuie avute in vedere la stabilirea politicilor contabile


La stabilirea politicilor contabile administratorii trebuie sa tina seama de contextul economic in care societatile comerciale isi desfasoara activitatea, precum si de cerintele cuprinse in legislatia sau reglementarile contabile aplicabile. In acest sens, se vor avea in vedere urmatoarele aspecte: a) necesitatea asigurarii continuitatii aplicarii politicilor contabile. Una din conditiile existente in reglementarile contabile se refera la necesitatea asigurarii continuitatii si consecventei aplicarii politicilor contabile.

Pentru ca situatiile financiare anuale sa isi atinga scopul, respectiv de a oferi informatii necesare in luarea deciziilor, utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare anuale ale unei entitati in timp, pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale. In acelasi timp, este important pentru investitori sa compare informatiile din situatiile financiare anuale ale diverselor entitati pentru a alege cea mai potrivita investitie de efectuat. Pentru a selecta o politica contabila potrivita, este necesar ca managementul societatii sa faca estimari pe perioade mai lungi, de 3-5 ani si sa estimeze care sunt efectele aplicarii unei politici contabile sau a alteia, pentru ca s-ar putea ca o politica contabila sa fie corespunzatoare pe termen scurt, dar nepotrivita pe termen lung. Pentru ca deciziile utilizatorilor de informatii sa fie luate in baza unor informatii complete, in situatiile financiare informatii despre politicile contabile utilizate la elaborarea situatiilor financiare anuale si despre orice modiificarea a acestor politici, precum si despre efectele modificarilor. Politicile contabile adoptate trebuie sa asigure continuitatea si comparabilitatea situatiilor financiare de la o perioada la alta. Politicile contabile se schimba extrem de rar, doar cand apare o lege, comparabilitatea situatiilor financiare de la o perioada la alta. b) societatea comerciala va analiza si va lua in considerare eventualitatea trecerii la aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara. Daca exista o asemenea posibilitate, atunci va trebui sa se urmareasca, pe cat posibil, o armonizare a politicilor contabile adoptate in baza reglementarilor contabile conforme cu directivele europene cu cele adoptate in baza Standardelor Internationale de Raportare Financiara. Reglementarile contabile. conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene permit ca la calculul costului stocurilor scazute din evident:a sa se utilizeze metoda LIFO, pe cand IAS 2 Stocuri" nu permite acest lucru. Dat fiind volumul mare de munca si importanta informatiei oferite de costul stocurilor iesite" si valoarea la cost a stocurilor existente la sfarsitul perioadei", este necesar ca societatea comerciala sa ia o decizie si eventual sa renunte la metoda LIFO; c) pentru a alege o politica contabila potrivita, este necesar ca managementul societatli sa faca estimari pe perioade mai lungi, de 3-5 ani, si sa estimeze care sunt efectele aplicarii unei politic! contabile sau a alteia; d) apartenenta societatilor comerciale la un grap de societati sau intocmirea de situatii financiare anuale consolidate. Situatiile financiare anuale consolidate trebuie sa fie intocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzactii asemanatoare si alte evenimente in circumstante similare.

Daca un membru al grupului foloseste alte politic! contabile decat cele adoptate in situatiile financiare anuale consolidate, pentru tranzactii asemanatoare si evenimente in circumstante similare, in scopul intocmirii situatiilor financiare consolidate trebuie facute ajustari corespunzatoare la situatiile sale financiare.

3.1.3. Modificarea politicilor contabile


Desi reglementarile contabile mentionate pun accent deosebit pe nevoia de comparabilitate a situatiilor financiare anuale, acestea precizeaza totusi ca: ,Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie sa devina un impediment in introducerea de politici contabile imbunatatite. Nu este indicat pentru o entitate sa continue sa evidentieze in contabilitate, in aceeasi maniera, o tranzactie sau un alt eveniment daca politica adoptata nu mentine caracteristicile calitative de relevanta si credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate sa-si lase politicile contabile nemodificate atunci cand exista alternative mai relevante si mai credibile. Este, de asemenea, important ca situatiile financiare sa prezinte informatii corespunzatoare pentru perioadele precedente,". [pct. 23 alin. (5) din O.M.F.P. nr. 3055/2009] Politicile contabile trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul, dar in anumite situatii acestea pot fi modificate. Modificarile de politici contabile pot fi determinate de: a) o decizie a unei autoritati competente si care se impune entitatii (modificare de reglementare), caz in care modificarea politicilor contabile nu trebuie justificata in notele explicative, ci doar mentionata in acestea. Pot fi situatii in care o prevedere cuprinsa intr-un act normativ (hotarare a guvernului, ordonanta a guvernului) impune un anumit tratament contabil, sau poate fi o noua reglementare contabila, asa cum este cazul Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009; b) initiativa entitatii, cand modificarea trebuie justificata in notele explicative la situatiile financiare anuale. Modificarea de politica contabila la initiativa eiititatii poate fi determinate de: o modificare exceptionala intervenita in situatia entitatii sau in contextul obtinerea unor informatii credibile si mai relevante. admiterea la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare pe economico-financiar in care aceasta isi desfasoara activitatea; Exemple de situatii care justifica modificarea de politici contabile pot fi:

termen scurt ale entitatii sau retragerea lor de la tranzactionare; schimbarea actionariatului, datorata intrarii intr-un grup, daca noile metode fuziuni si operatiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz in care se impune asigura furnizarea unor informatii mai fidele; armonizarea politicilor contabile ale societatii absorbite cu cele ale societatii absorbante etc. Desi schimbarea conducatorilor unei entitati ar putea aduce idei noi privind organizarea si conducerea entitatii, in reglementarile contabile se face precizarea ca schimbarea conducatorilor entitatii nu justifica modificarea politicilor contabile. In acest sens trebuie avut in vedere ca aprobarea politicilor contabile si a oricaror modificari aduse acestora este de competenta administratorilor. Reglementarile contabile conforme cu directivele europene solicita ca, in cazul modificarii unei politici contabile societatea comerciala sa mentioneze in notele explicative natura modificarii politicilor contabile, precum si motivele pentru care aplicarea noii politici contabile ofera informatii credibile si mai relevante pentru ca utilizatorii situatiilor financiare sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii. In ceea ce priveste aplicarea unei noi politici contabile, la pct. 44 alin. (2) din noile reglementari contabile se prevede ca: Modificarea politicilor contabile se efectueaza numai pentru perioadele viitoare, incepand cu exercitiul financiar urmator celui in care s-a dat decizia modificarii politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuata numai de la inceputul unui exercitiu financiar. Nu sunt permise modificari ale politicilor contabile pe parcursul unui exercitiu financiar". Aceasta presupune ca nu se recunosc in contabilitate efectele modificarii politicilor contabile pentru perioadele anterioare si, prin urmare, nu se utilizeaza contul 117 Rezultatul reportat" si nu se modifica bilantul perioadei anterioare celei de raportare.

3.1.4. Influenta politicilor contabile asupra indicatorilor raportati prin situatiile financiare anuale
Este cunoscut faptul ca politicile contabile alese influenteaza indicatorii raportati prin situatiile financiare anuale. In aceste conditii, pentru a demara o analiza a entitatii prin prisma indicatorilor raportati, este necesara o minima cunoastere a activitatii entitatii si a mediului in care isi desfasoara activitatea.

La aceasta se adauga un element care tine de inteligibilitatea informatiilor raportate prin situatiile financiare anuale, si anume acela potrivit caruia se presupune ca utilizatorii dispun de suficiente cunostinte privind societatea comerciala, ca si de notiuni de contabilitate, la care se pot adauga, in prezentul context, cele de analiza economico-financiara. La nivelul fiecarei entitati, comparabilitatea in timp a informatiilor raportate poate fi afectata in cazul modificarii politicilor contabile. De asemenea, in cazul entitatilor cu activitate complexa, corespunzatoare unor domenii diferite ale activitatii, se dovedeste uneori greoaie analiza si interpretarea indicatorilor raportati. Ca urmare, in cazul existentei unor sectoare de activitate diferite, este de preferat o analiza la nivelul fiecarui asemenea sector, luandu-se in considerare si caracterul favorabil/nefavorabil al pietei la un moment dat. Si, totusi, un eventual caracter riscant al activitatii unei entitati trebuie stabilit in contextul analizei intregii afaceri, si nu numai privind individual anumite componente ale acesteia. De asemenea, rezultatele efective raportate trebuie analizate atat in timp, cat si prin referire la obiectivele propuse, materializate prin bugete sau alte documente de previziune economica. Similar, analiza comparabila intre entitati este influentata de politicile contabile alese de fiecare dintre acestea, cu atat mai mult cu cat in unele cazuri exista reguli alternative de evaluare. In cazul unei eventuale analize intre entitati, un element avut in vedere trebuie sa fie insa similaritatea activitatilor desfasurate. Aceasta cu atat mai mult cu cat pentru anumite domenii de activitate poate exista legislate specifica si, in plus, entitatile respective pot constitui uneori subiect al unei autoritati de reglementare. Plecand de la cele mentionate, se exemplifica in continuare cateva elemente care pot avea implicatii asupra nivelului indicatorilor raportati prin situatiile financiare anuale, in special in ceea ce priveste nivelul rezultatului inregistrat, astfel: - nivelul veniturilor din activitatea curenta este influentat atunci cand societatea comerciala deruleaza. operatiuni de vanzare cu plata in rate; - dobanda cuvenita pentru vanzarile cu plata in rate este influentata de nivelul negociat pentru acestea; - valoarea stocurilor detinute si, respectiv, cheltuielile cu stocurile sunt influentate de metoda de evaluare folosita pentru acestea; - amortizarea imobilizarilor corporale influenteaza rezultatul ca urmare a: 1. metodei de amortizare, stabilite in corelare cu modul de consumare a

beneficiilor aferente, care influenteaza rezultatul perioadei curente si/sau al perioadelor viitoare; 2. 3. duratei de amortizare; unei eventuale modificari a duratei de amortizare, prin modul de estimare,

cheltuiala cu amortizarea influentand intotdeauna rezultatul raportat; - gradul de recuperare a creantelor, indiferent ca sunt creante comerciale sau creante fata de debitor! diversi, concretizat in ajustari pentru deprecierea acestora, poate fi si o dovada a respectarii principiului prudentei; - amanarea recunoasterii unor venituri, respectiv cheltuieli, inclusiv de natura financiara. Se presupune ca este vorba de astfel de elemente care, potrivit criteriilor de recunoastere prevazute de reglementari, pot fi amanate; - recunoasterea in rezultatul perioadei curente a unor venituri aferente unor bunuri pentru care nu s-au transferat riscurile sau beneficiile sau pentru unele servicii neprestate inca; - recunoasterea ca venituri a unor sume incasate cu titlu de datorie, de exemplu, avansuri primite sau finantari din partea actionarilor; - recunoasterea ca venituri a unor sume reprezentand vanzarii sau prestari active; - recunoasterea ca o componenta a activelor imobilizate a unor elemente care trebuiau recunoscute drept cheltuieli ale perioadei; - intreruperea efectuarii reevaluarii imobilizarilor corporale atunci cand nu mai exista surplus corespunzator in rezerva din reevaluare, desi indicii pietei arata existenta unei deprecieri continue a acelor imobilizari; - recunoasterea ca venituri a unei promisiuni de vanzare; - amanarea inregistrarii in contabilitate a minusurilor constate in gestiune; - evaluarea valorilor mobiliare pe termen scurt cotate, doar in cazul cresterii valorii acestora; - probabilitatea iesirii de beneficii economice, in functie de care in contabilitate nu se recunoaste un provizion, ci doar o datorie contingenta; - recunoasterea in bilant a unor elemente care reprezinta doar active contingente sau fond comercial general intern; - recunoasterea ca active in bilant, urmare fuziunii prin absorbtie a unor elemente care nu indeplinesc criteriile de recunoastere; - pragul de semnificatie stabilit pentru corectarea - pe seama rezultatului reportat sau a rezultatului perioadei curente a erorilor contabile aferente exercitiilor financiare precedente; - capitalizarea sau nu a costurilor indatorarii;

- metoda folosita pentru determinarea pierderilor din deprecierea imobilizarilor corporale; - recunoasterea diferentelor de curs valutar in cazul datoriilor aferente anumitor obiective sau lucrari finantate din subventii, achitate direct de catre autoritatile care gestioneaza fondurile, astfel incat veniturile si cheltuielile financiare aferente sa nu influenteze rezultatul perioadei; - evaluarea in situatiile financiare anuale individuale a instrumentelor financiare; - inregistrarea de venituri, respectiv cheltuieli, generate de operatiuni derulate cu parti legate etc. Fiecare dintre elementele de mai sus, intrucat influenteaza nivelul rezultatului, are consecinte implicit asupra dividendelor distribuibile. Este necesar sa existe o garantie ca societatea comerciala nu a procedat la manipulari contabile, in scopul majorarii profitului, indiferent ca este vorba de o entitate mica, sau mare. lar o asemenea stare de lucrari este imbunatafita in cazul societatilor cotate, acestea avand obligatia sa-si auditeze situatiile financiare anuale, cerintele fiind similare pentru entitatile de interes public. Direct legata de profit este profitabilitatea - prezenta si viitoare a entitatii, asa dupa cum nivelul capitalurilor proprii influenteaza gradul de indatorare a acesteia. In acelasi cadru de analiza isi dovedeste utilitatea prezentarea reconcilierii dintre rezultatul contabil si cel fiscal, aspect cerut de reglementarile contabile in vigoare. Un caz particular de influenta asupra rezultatului este reprezentat de evaluarea stocurilor prin metoda FIFO sau LIFO, in conditiile in care, potrivit legislatiei nationale, ambele sunt acceptate inclusiv din punct de vedere fiscal. Se cuvine amintita, in acest context, necesitatea respectarii principiului permanentei metodelor, ceruta de legislatia in vigoare, atat cea contabila, cat si cea fiscala. Astfel, folosirea uneia dintre cele doua metode de evaluare a stocurilor influenteaza, pe de o parte, valoarea stocurilor raportate prin bilant si, pe de alta parte, cheltuielile perioadei, inclusiv cele determinate de constituirea ajustarilor pentru depreciere, plecand de la valoarea contabila a stocurilor. Cele doua informatii reprezentate de valoarea stocurilor si nivelul cheltuielilor sunt influentate diferit, dupa cum au loc cresteri sau scaderi ale preturilor corespunzatoare stocurilor achizitionate. De asemenea, in cazul imobilizarilor corporale, activele bilantiere si rezultatul contabil sunt influentate de elementele mentionate mai sus, respectiv: metoda de amortizare si durata de amortizare.

La acestea se poate adauga decizia de a proceda la: - capitalizarea costurilor indatorarii in valoarea activelor cu ciclu lung de fabricatie; - reevaluare sau pastrarea costului istoric al imobilizarii; - trecerea in conservare a unor imobilizari corporale, cu recunoasterea deprecierii corespunzatoare. O analiza similara se poate face in cazul capitalizarii costurilor indatorarii, in opozitie cu recunoasterea acestora pe seama cheltuielilor. Astfel, desi, in termeni de fluxuri de numerar, acestea sunt aceleasi indiferent de politica contabila aleasa, exista influente asupra rezultatului si capitalurilor proprii. Plecand de la acesti indicator! (rezultat si capitaluri proprii), alti indicatori cum sunt rentabilitatea, gradul de indatorare, viteza de rotatie a activelor sau rata lichiditatii curente sunt influentati de decizia luata in legatura cu elementele din categoria costurilor indatorarii. In concluzie, in conditiile in care reglementarile contabile in vigoare permit alegerea unei anumite optiuni contabile, managerii entitatii vor aplica rationamentul profesional atunci cand vor aproba politicile contabile, avand in vedere impactul acestora asupra indicatorilor raportati prin situatiile financiare anuale. Se cuvine amintita, in acest context, importanta pe care o are existenta printre persoanele implicate in elaborarea politicilor contabile a unor specialisti care sa posede suficiente cunostinte in acest domeniu. De mentionat ca fiecare angajamente. Doar fluxul de numerar aferent operatiunilor derulate este independent de politicile alese de entitate. Singura posibilitate de manevra" pe care o au entitatile in contextul intocmirii situatiei fluxurilor de numerar se refera la posibilitatea, oricum limitata, a incadrarii anumitor intrari/iesiri de numerar la una dintre cele trei activitati raportate prin aceasta situatie, in scopul distribuirii echitabile a fluxului net de trezorerie la fiecare din cele trei activitati. din elementele amintite mai sus influenteaza bilantul si contul de profit si pierdere, operatiunile fiind inregistrate intotdeauna conform contabilitatii de

3.2.

Necesitatea aprobarii i aria de aplicabilitate a politicilor contabile 3.2.1. Necesitatea aprobarii politicilor contabile

Necesitatea existentei politicilor contabile deriva din prevederile legislatiei, respectiv: a) astfel: - art. 142 alin. (2) lit. b) - referitor la stabilirea politicilor contabile si a sistemului de control financiar, precum si la aprobarea planificarii financiare; b) astfel: - art. 10 - In aplicarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, entitatile trebuie sa dezvolte politic! contabile proprii care se aproba de administratori, potrivit legii. In cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii respective; precum si - pct. 267 - (1) Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale. Exemple de politici contabile sunt urmatoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizarilor, reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobanzii sau recunoasterea acesteia drept cheltuiala, alegerea metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc. Administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislate. In cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii respective. Aceste politici trebuie elaborate avand in vedere specificul activitatii, de catre specialisti in domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai strategiei adoptate de entitate. Prevederi cu privire la politicile contabile sunt cuprinse si la art. 30 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, potrivit caruia situatiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor pvevazute la art. 10 alin. (1) din lege prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:. legislatia in domeniul contabilitatii, prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009 privind aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, legislatia privind societatile comerciale, prin art. 142 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata; c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

3.2.2. Aria de aplicabilitate a politicilor contabile


Prezentele politici contabile cuprind reguli de recunoastere, evaluare si prezentare financiara a elementelor de bilant si cont de profit si pierdere, precum si reguli pentru conducerea contabilitatii in societatea comerciala. Acest Manual de politici contabile se aplica incepand cu situatiile financiare anuale ale exercitiului financiar 2010. Prezentele politici contabile trebuie aplicate impreuna cu legislatia care reglementeaza activitatea specifica a societatii comerciale, cu legislatia in domeniul contabilitatii si cu legislatia nationala in general. Modificarea legislatiei existente la data elaborarii politicilor contabile poate determina modificarea politicilor contabile. Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene, parte componenta a Reglementanlor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, permit modificarea politicilor contabile in urmatoarele situatii: a) initiativa societatii comerciale, caz in care modificarea trebuie iustificata in notele explicative la situatiile financiare anuale, b) o decizie a unei autoritati competente, caz in care modificarea nu trebuie justificata in notele explicative, ci doar mentionata in acestea. Modificarea de politica contabila la initiativa societatii comerciale poate fi determinata de: - o modificare exceptionala intervenita in situatia societatii comerciale sau in contextul economico-financiar in care aceasta isi desfasoara activitatea; - obtinerea unor informatii credibile si mai relevante. Schimbarea conducatorilor societatii comerciale nu justitica modificarea politicilor contabile. Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. . .

Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta. Prin valuta se intelege alta moneda decat leul. Situatiile financiare anuale individuate se intocmesc in limba romana si in moneda nationala. Documentele justificative si financiar-contabile pot fi intocmite si intr-o alta limba si alta moneda, daca acest fapt este prevazut expres printr-un act normativ (de exemplu, Codul fiscal, referitor la factura). (pct. 6 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 3.512/2008)