Structuri zeolitice pentru stocare de medicament

1.Introducere
In ultimele decenii, materiale microporoase si mezoporoase au fost luate in considerare pentru uz medical, datorita proprietatilor biologice si stabilitate in mediul biologic. Zeolitii au fost investigati ca sisteme de transport de medicamente si ca adjuvanti in terapia impotriva cancerului, suplimente dietetice sau agenti antimicrobieni [1]. Zeolitii naturali si sintetici constituie suporturi care permit adsorbtia unor cantitati variabile de antibiotice si difuzarea treptata a acestora in forme active, putand fi utilizati ca sisteme de transport, eliberare controlata, dar si ca structuri de stocare a medicamentelor. Studiu de stocare a medicamentelor in structurile zeolitice are ca scop de a determina fezabilitatea de stocare/incarcare a unor molecule biologic active in diferite materiale mezoporoase, cum ar fi de tipul faujasit(FAU), bentonit(BE) si MCM41. Medicamentul selectat in acest studiu a fost ibuprofenul, fiind un medicament anti-inflamator nesteroidian, analgezic ce are un caracter liofil si datorita dimensiuni sale moleculare [2]. O data ce matricea mezoporoasa a fost selectata pentru incarcarea medicamentelor, aceasta incarcare facandu-se prin metoda de impregnare directa. In aceasta procedura de impregnare trebuie tinut cont de mai muli factori cum ar fi pH solutiei, temperatura, solubilitatea medicamentului i polaritate, in general, si natura sa chimic.[4]

Figura1. Metoda experimentala de stocare a medicamentelor in matricea mezoporoasa[4] Cu toate acestea, dovezile experimentale generale sunt in concordanta cu ipoteza c, la incarcarea curenta de medicamente, cele mai multe, dac nu toate moleculele de ibuprofen sunt adsorbite pe suprafaa porilor.[4]

2.Structuri zeolitice
Zeolitii sunt minerale aluminosilicatice hidratate, care fac parte din clasa tectosilicatilor, format din retele tridimensionale, continue, de tetraedre SiO4 si AlO4, ce alcatuiesc un schelet rigid, deschis, incluzand, in general, cationii care neutralizeaza sarcina negativa excendentara de aluminiu si moleculele de apa [5]. Prin incalzire lenta apa poate fi eliminata treptat, fara a se distruge intreaga structura cristalina. Este de remarcat ca apa eliminata in felul acesta poate fi din nou absorbita ajungandu-se pana la cantitatea initiala sau poate fi inlocuita cu molecule ale unor altor corpuri (hidrogen sulfurat, alcool etilic, amoniac etc.), iar mediul cristalin isi pastreaza omogenitatea, in mod corespunzator schimbandu-se numai proprietatile optice. Continutul in apa din zeoliti este deci firesc sa fie o marime variabila, depinzand de conditiile exterioare (temperatura si tensiunea vaporilor de apa din mediul inconjurator). Asa numita apa zeolitica se deosebeste de apa de cristalizare tocmai prin faptul ca prin incalzire ea se elimina, nu prin salturi la anumite temperaturi, ci treptat [6]. Zeolitii sunt rezulta si prin procese endogene sau exogene fapt care explica raspandirea acestora in roci vulcanice si sedimentare, in roci de diferite tipuri, varste si stadii geologice. Ei se gasesc raspanditi in natura sub forma de cristale dezvoltate, putin colorate. Coloratia se datoreaza prezentei oxizilor de fier, fin divizati sau a altor impuritati similare. Din punct de vedere chimic, zeolitii se deosebesc prin continul in cationii si raportul molar SiO4/AlO4 [5].

Bibliografie

1.M. Danilczuk, K. Dugopolska, T. Ruman, D. Pogocki, Mini Rev Med Chem. 8(13), 14071417 (2008). 2. C. Charnay, S. Bgu, C. Tourn-Pteilh, Inclusion of ibuprofen in mesoporous templated silica: drug loading and release property, Volume 57, Issue 3, 2004, 533540 3. Mara Vallet-Reg, Francisco Balas,Drug Confinement and Delivery in Ceramic Implants, Drug Metabolism Letters, 37-40 (2007) 4. Ken K,W. Zhou, X. Xu, Characterization of Medicinal Compounds Confined in Porous Media by Neutron Vibrational Spectroscopy and First-Principles Calculations: A Case Study with Ibuprofen, 2012 5. M. Cruceanu (Ed.),Site moleculare zeolitice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989, 23- 366 6. I. Bedeleanu, S.D. Stoici, Zeoliti, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1984, 25-30.