P. 1
glucidele teorie

glucidele teorie

|Views: 6|Likes:
Published by Golden Lioness

More info:

Published by: Golden Lioness on Jun 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/13/2014

pdf

text

original

3. Glucide(hidraţi de carbon, carbohidraţi) , monozaharide (monoze) şi polizaharide. Particularităţi generale. Proprietăţi chimice.

Glucidele (hidraţii de carbon) reprezintã o clasã de compuşi naturali cu o largã rãspândire. Ei constituie o componentã indispesabilã din hrana omului. Din punct de vedere structural glucidele sunt compuşi polifuncţionali de tip polihidroxicarbonilic. Către glucide aparţin diferite zaharuri, amidonul, celuloza ş.a. Deoarece în componenţa acestor substanţe, în afară de carbon, mai intră hidrogenul şi oxigenul în aceleaşi proporţii ca şi la apă, le-au numit hidraţi de carbon cu formula generală CmH2nOn sau Cm(H2O)n. Însă termenul „hidraţi de carbon” în prezent şi-a pierdut importanţa sa şi a apărut o nouă denumire a acestei grupe de substanţe – glucide. Glucidele se impart în două grupe mari: 1. Glucidele cu formula general CnH2nOn se numesc monozaharide sau monoze (glucoza, fructoza); 2. Glucidele cu formula general CmH2nOn – polizaharide sau polioze şi se impart la rîndul lor în dizaharide (zaharoza, lactoza) şi polizaharide (amidon, etc). Glucidele simple se obţin din cele complexe prin hidroliză; de exemplu la hidroliza zaharozei se obţine glucoză şi fructotă. Glucidele simple sînt uşor solubile în apă, în marea lor majoritate au gust dulce. Soluţiile au reacţie neutră. O importanţă biologică au mai ales glucidele cu 5 şi 6 atomi de carbon în moleculă (pentozele şi hexozele), după structura lor ele se împart în 2 grupe: aldoze (aldehidalcooli) şi cetoze (cetonalcooli):
CH2OH (CHOH)4 O C H Aldozã (glucozã) CH2OH Cetozã (fructozã) CH2OH (CHOH)3 C O

Importanţa mai mare pentru medicină au glucoza, zahărul de trestie (zaharoza) şi lactoza şi amidonul. 4. Substanţe medicamentoase din seria glucidelor. Metodele de analiză. Cerinţele către calitate. Nr. Denumirea preparatului d/o structura chimică 1. Glucoza CH2OH lat. Glucosum
O
HO

şi Descrierea. Solubilitatea. Cristale incolore sau pulbere albă microcristalină, fără miros. Rotaţia specifică de la 51,5º la 53º (sol. apoasă de 50%). Foarte uşor solubilă în apă.

O

H OH H

H OH

H OH

.H2O

2.

Lactoza. Zahărul lactic lat. Saccharum lactis
CH2OH
HO

H O O H
H

OH H O OH

Cristale albe sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab dulce. Uşor solubilă în apă, practic insolubilă în alcool, eter şi cloroform.
.H O
2

H OH H

OH H
CH2OH

H OH

O

H

10

care în mediu acid desprind apa şi momentan se transformă în lactoni. Oligozaharidele (2-10) şi polizaharidele hidrolizează (fermentativ sau acid) cu formare monozaharidelor corespunzătoare.C = N .NH O H O O H O R C6 H5 C-C-C-C- + 3 C6 H5 . se formează produse de condensare a furfurolului colorat în roşu sau albastru. fapt care este folosit pentru identificarea lor. Amidonul lat. amidonul – polizaharide. Se topeşte la temperatura de 1600C. iar la temperaturi mai înalte se caramelizează. zaharoza şi lactoza (asemănător glicerinei şi etilenglicolului) interacţionează cu sulfatul de cupru (II) cu formare de compuşi complecşi de culoare albastră-violetă. Monozaharidele uşor se oxidează cu reactivul Feling. în dependenţă de structura fenolului sau aminei (de exemplu furfurolul reacţionează cu anilina şi formează compuşi violeţi).3. Sunt posibile şi reacţiile de eterificare.  Reacţia cu formare a ozazonilor: la încălzirea monozaharidelor cu fenilhidrazina clorhidrică se formează ozazoni greu solubili în apă: H H O H H . fără miros cu gust dulce. Monozaharidele prezintă substanţe care conţin două grupări funcţionale capabile să participe în diverse reacţii caracteristice pentru alcooli şi compuşi carbonilici (aldehide). Insolubilă în apă rece şi solvenţi organici. HNO3 diluat…) se oxidează numai grupa aldehidică cu formarea acizilor aldonici.NH C6 H5 + NH3 + 2 H2O + C6H5NH2 Ozazonii obţinuţi se recristalizează şi se identifică  ozazoni oxazoni după temperatura de topire. GLUCOZA 11 . în apă fierbinte se umflă formînd o masă cleioasă. Grupa aldehidică şi grupa –CH2OH – de închidere pot fi oxidate pînă la grupa carboxilică. În prezenţa oxidanţilor slabi (apa de brom. fină. Pulbere albă. 1)Reacţii pentru gruparea aldehidă:  Reacţii de oxidare: monozaharidele manifestă proprietăţi reducătoare. fără miros şi gust.NH2 C N . practic insolubil în alcool absolut.NH . Amylum CH2OH O OH OH O n Glucoza şi galactoza se referă la monozaharide. 4. zaharoza şi lactoza – oligozaharide. La acţiunea asupra glucozei a acidului sulfuric sau clorhidric concentraţi cu condensarea ulterioară a furfurolului obţinut cu vre-un fenol sau amină aromatică. Sacharum CH2OH HO O H OH H H OH O CH2OH O OH CH2OH O OH Cristale incolore sau pulbere cristalină albă (se permite nuanţa galbenă). 1)Reacţii pentru hidroxilul alcoolic: ca alcooli poliatomici glucoza. eter şi cloroform. 4-β-D-galactopiranozid-d-glucoza. Zaharoza lat. fiind însoţită de un miros caracteristic. Foarte uşor solubilă în apă formînd soluţii cu reacţie neutră.

Pentru glucoză. peste un timp această mărime devine permanentă. către oxigenul grupei aldehidice se alipeşte un atom de hidrogen de la hidroxilul alcoolului şi se formează poliacetală: HO HO C 4 2 H HO CH2OH 3 C 1 C H O O H H OH H H OH H C OH OH C 6 H 5 CH2OH H OH Forma aldehidică forma ciclică Monozele sânt semiacetali ciclici ai aldehido. Proprietăţile chimice caracteristice ale glucozei sânt: determinarea formei cristalelor incolore. practic insolubilă în eter.3º). Glucoza este uşor solubilă în apă (1:1. Mutarotaţia poate fi grăbită prin adăugarea la soluţia de glucoză a soluţiei de amoniac. cantitatea de apă de cristalizare este indicele de identitate şi puritate. temperatura de topire a glucozei anhidre. care se obţine sub formă de monohidrat. fizico-chimice şi chimice permite de deosebit glucoza de alte zaharuri şi substanţe.Cerinţele în DTN la calitatea D-glucozei ca remediu medicamentos corespunde cerinţelor substanţelor chimic pure. legaţi în soluţii prin transformări reciproce cu formele tautomerice aciclice. alături cu formele catonice şi aldehidice. activitatea optică cu rotirea accentuată a polarizării (unghiul de rotaţie a soluţiei de 10% glucoză este +52.5) şi greu în alcool 95%. Pentru ea este caracteristic fenomenul de mutarotaţie. Cristalhidratul de glucoză se degajă din apa rece. În soluţiile de monozaharide. dar în cantitate nu mai mult de 0. glucoza anhidră poate fi degajată din soluţiile alcoolice saturate. 12 . formarea cărora poate fi arătată în felul următor: grupa aldehidică a glucozei în spaţiu e aşezată aproape de grupa hidroxilică a atomilor 4 şi 5 de carbon. Particularităţile determinării unghiului de rotaţie În soluţiile proaspăt pregătite de glucoză are loc aşa numita un fenomen numit mutarotaţie.1%. Glucoza conţine câţiva atomi de carbon asimetrici şi de aceea posedă activitate optică. întotdeauna se conţin forme ciclice tautomerice. Efectuarea complexului de cercetări fizice. Apa de cristalizare a glucozei conţine 10% din masa molară.şi cetoalcoolilor poliatomici. În acest caz. care prezintă schimbări în timp a unghiului de rotaţie. care au unele proprietăţi asemănătoare cu ale ei.

fenacetină. ca la aldehide – la încălzire (pentru mărirea vitezei reacţiei).). Reacţia de reducere în mediu bazic a ionilor de cupru (II) pînă la ionii de cupru (I) ( cu reactivul Feling) şi ionilor de argint pînă la argint metalic se efectuează în aceleaşi condiţii. se foloseşte şi pentru determinarea identităţii şi pentru determinarea cantitativă.3º va atinge peste cîteva ore. Glucozele cu ajutorul acestei reacţii se poate de identificat în cantitate de 0. care în stare cristalină se află sub formă ciclică.Dacă se efectuează determinarea unghiului de rotare al glucozei îndată după dizolvarea ei şi fără de a adăuga la această soluţie amoniac. naftilamina ş. . atunci unghiul de rotaţie este de +109.5˚.CH2 O C H O HO OH HO C OH HO O O 13 CH2OH H2N . La exces de bază (pH 9-10) au loc mari schimbări în molecula de glucoză. sânt caracteristice şi pentru glucoză. se formează forma ei aldehidică.a. Cu reactivul Feling şi nitratul de argint la pH 7 -8 se formează acidul gluconic. Unele reacţii. care se bazează pe obţinerea furfurolului din glucoză la acţiunea acidului sulfuric concentrat sau acid clorhidric cu interacţiunea concomitetntă a furfurolului cu un oarecare fenol sau cu o amină aromatică (rezoecină. (C6H10O5)n + n H2O Reacţii de identificare: n C6H12O6 1. Reacţia de oxidare a glucozei ca reacţie comună pentru monosaharide şi aldehide.5 – 1% H2SO4. care decurg uşor cu aldehidele. HCl). Indicele final de rotaţie corespunde stării de echilibru dintre formele α şi β.3 H2O HO . C H HO H H H O OH H OH OH 2 HCl conc.şi β. care prin aliforma din soluţie se transformă din una în alta. în rezultat glucoza are diferite mărimi a puterii rotatorii: pentru αD-glucoză +109.16º şi a indicilui fin al 52. CH2OH CH2OH CH2OH H HO O H OH H H H OH H HO OH H OH H H OH C O H HO H OH H O H OH H H OH OH Proprietăţi chimice: Glucoza este un semiacetal al alcoolului poliatomic. timolom. La obţinerea furfurolului reacţia colorată se poate de obţinut şi cu soluţiile apoase de glucoză. ş. Metoda de obţinere: fierberea amidonului cu acizi diluaţi (0. morfină. dacă se petrece la încălzire.6˚. care se deosebesc prin poziţia reducătorilor la primul atom de carbon.R CH2OH . deoarece în reacţie pot participa diferite forme de glucoză – deschise (aliforme) şi ciclice. care au şi hidroxili alcoolici şi semiacetalici.a. trebuie să se petreacă cu glucoza în condiţii aparte. α-naftol.forme.01% la formarea produselor colorate de condensare a furfurolului (care au culoare roşie sau albastră în dependenţă de structura fenolului sau aminei). pentru βD-glucoză +20. β-naftol. Reacţiile. caracteristice pentru aldehide şi alcooli poliatomici. Efectul de mutarotaţie se explică prin faptul că la dizolvarea glucozei. reacţia cu reactivul Fehling. formîndu-se formele ciclice anomere ale glucozei: α. 2. Reacţii de oxidare – reacţia oglinzii de argint. Trecerea glucozei în oximetilfurfurol este o reacţie sensibilă.

lactoza. la păstrarea soluţiei are loc reacţia de oxido-reducere cu formare de Cu2O. sulfaţi. Cercetarea purităţii: monografia farmacopeică a glucozei include cercetări standarde la transparenţa şi culoarea lichidului.O HO + Cu2O + 2 H + 2 HO Cu + KOH + H2O H OH HC . maltoza. La încălzirea unei mici cantităţi de glucoză cu acid clorhidric concentrat şi soluţie alcoolică 1% de rezorcină soluţia se colorează în roşu. În aşa fel concomitent se determină şi grupa funcţională şi aldehidă şi spirtoasă. Această reacţie nu dă galactoza. cloruri. aciditate. care după spălare şi uscare se topeşte la temperatura de 228 – 2310C. Cu sulfatul de cupru glucoza în mediu bazic formează un complex solubil violet-albastru.3.OH 2+ H HC . bariu. 4. Determianrea cantitativă:  iodometric: O C H H OH H + I + 3 NaOH HO 2 H OH H OH CH2OH I2 + 2 Na2S2O4 C H HO H H O ONa OH H + 2 NaI + 2 H2O OH OH CH2OH 2 NaI + Na2S4O6  iodometric în urma reacţiei cu reactivul Feling : O O C OK COONa C COONa H H OH H OH HC . Formarea sărurilor complexe cu ionii de cupru în mediu bazic este caracteristic pentru glucoză ca alcool poliatomic. La tratarea glucozei cu fenilhidrazină şi acid acetic la încălzire se formează precipitat galben. 5.etc. săruri de calciu. Soluţiile pentru injecţie adăugător se determină impurităţi pirogene. iar zaharoza reacţionează cu formarea produşilor coloraţi. dextrină.OH HC O H OH H OH COOK H OH COOK CH2OH CH2OH 2+ 2 CuI + I3 Cu + 5 I I2 + 2 Na2S2O4 2 NaI + Na2S4O6  polarimetric: с = _α ·_100_____ [α]20D · l  refractometric: 14 .

LACTOZA Identificare: 1. cît şi a urmelor de iod). iar amilopectina – în violet. 026. de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se adaugă insulină Se conservă în recipient ermetic închise. În funcţie de concentraţiile lor. 2. dar concentraţiile mari de acid descompun glucoza.1N pînă la pH 3. 100. Soluţia de glucoză 5 % este izotonă şi are aceleaşi utilizări. 15 . 250. folosite pentru injecţii. La tratare cu acid azotic se obţine precipitat alb. foarte utilă în edeme). fiind folosită cel mai adesea. Reacţia cu reactivul Fehling. 20. acestea au acţiuni şi indicaţii diferite. cristalin (acid muscic). reacţia mediului (neutră sau slab acidă la turnesol). 026g Apă pentru injecţii pînă la 1l NOTĂ: Glucoza uşor se schimbă în mediu bazic. Soluţiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor medicamente.  Soluţia preparată de curînd nu va reduce reactivul Fehling (nu are proprietăţi reducătoare. Proba prin calcinare reacţionînd prin înegrire şi miros de zahăr ars. mai ales la încălzire pînă la oximetilfurfurol. cromatografia de gaze  permanganatometric Cu2O + Fe2(SO4)3 + H2SO4 → 2CuSO4 + 2FeSO4 + H2O 10FeSO4 + 8H2SO4 + 2KMnO4 → 5Fe2(SO4)3 + K2SO4 + 2MnSO4 + 8H2O Soluţiile injectabile de glucoză au următoarea componenţă: Glucoză anhidră 50. 40 %) sunt hipertonice şi îşi găsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară.0 NaCl 025. Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei. ZAHAROZA Identificare:  Soluţia de zahăr se tratează cu cu soluţia de nitrat de cobalt şi hidroxid de sodium. care la hidroliza acidă dau numai D-glucoza. AMIDONUL Din polizaharide în practica farmaceutică este folosit amidonul format din amilază (în jur de 20%) şi amilopectină (80%). la încălzire. În medicină glucoza este folosită mai ales sub formă de soluţii apoase perfuzabile. 026. de aceea în calitate de stabilizator la formele medicamentoase. 3. reacţia cu iodul (reacţia iodamidonică este foarte sensibilă şi e folosită la determinarea cantitativă atât a amidonului. se obţine o coloraţie violet.0 – 4. Se determină caracterele microscopic. Amilaza se colorează cu iod în albastru. pentru hidratare sau ca substituent energetic. se adaugă o cantitate determinată de acid clorhidric. 33. 400g HCl 0. Soluţiile de concentraţii mai mari de 5 % (10. spre deosebire de lactoză).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->