14.3.

Caracteristici ale datoriei publice externe

Datoria publica externa este mai impovaratoare decat datoria publica interna din urmatoarele motive: a) Imprumuturile externe trebuiesc sa fie rambursate, in timp ce imprumuturile interne pot fi transformate intr-o datorie publica permanenta (perpetua) sau rambursarea poate fi amanata printr-o conversie intr-un imprumut pe termen mai lung. b) Sarcinile privind dobanzile pentru imprumuturile externe sunt determinate de catre creditor si guvernul nu poate avea control asupra acestuia. c) O scadere a valorii valutei debitorului pe pietele monetare interne creste povara platilor de dobanzi si a capitalului rambursat. d) Platile trebuiesc facute la momentul stabilit de catre creditor si nu la momentul convenabil debitorului. e) Lipsa posibilitatii platii, fie a dobanzii, fie a capitalului conduce la penalitati in sarcina tarii in imposibilitate de plati, ceea ce creaza dificultati pentru obtinerea unor credite in viitor. f) Resursele sunt pierdute de catre o tara din moment ce valuta straina va fi utilizata la plata dobanzii si aceasta inseamna ca aceasta valuta nu este disponibila pentru a face importuri sau in alte scopuri. g) Balanta de palti va fi influentata negativ daca sumele obtinute prin imprumut nu vor fi utilizate pentru cresterea exporturilor sau pentru reducerea importurilor tarii debitoare. h) Pierderea de suveranitate este un pret indirect al recurgerii la imprumuturi externe. In mod obisnuit, existe conditii atasate imprumutului, in mod special daca el este obtinut de la institutii internationale, cum ar fi Fondul Monetar International, care pot cere unui guvern sa urmeze anumite politici economice (vezi in acest sens cazul Romaniei).