Sa-ti oferi trupul ca pe ceva placut, sa oferi placere gratis: iata ceva ce nu mai stiu occidentalii sa faca.

Si-au pierdut complet bucuria de a darui. Degeaba insista, nu mai pot simti sexul ca pe ceva natural. Nu numai ca se rusineaza de trupul lor, care nu se ridica la standardele din filmele porno, dar, din aceleasi motive, nu mai simt nicio atractie pentru trupul celuilalt. Nu poti face dragoste fara un anume abandon, fara sa accepti, macar temporar, o anume stare de dependenta si slabiciune. Exaltarea sentimentala si obsesia sexuala au aceeasi origine, amandoua provin dintr-o uitare de sine partiala; e un domeniu in care nu te poti implini decat acceptand sa te abandonezi. Am devenit reci, rationali, prea constienti de existenta noastra individuala, de drepturile noastre; mai mult decat orice altceva, fugim de alienare si dependenta; in plus suntem obsedati de sanatate si de igiena: e clar ca nu sunt conditiile ideale pentru a face dragoste. Acolo unde am ajuns, in Occident, profesionalizarea sexualitatii a devenit inevitabila. Sigur, exista si formula SM. Este un univers pur cerebral, cu reguli precise, cu un acord prestabilit. Masochistii nu sunt interesati decat de propriile lor senzatii, vor sa vada pana unde pot merge in experienta durerii, cam la fel ca altii in sporturile extreme. Sadicii sunt altceva, si ei merg cat mai departe cu putinta in dorinta de a distruge: daca ar putea mutila sau ucide, ar face-o.