P. 1
Legile Fizicii

Legile Fizicii

|Views: 3|Likes:
Published by Elena Ticoiu

More info:

Published by: Elena Ticoiu on Jun 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/07/2014

pdf

text

original

Arcul mecanic

Arcul este un caz particular de bară metalică elastică. Forţa exterioară, numită presiune, este aplicată perpendicular pe bară, făcând-o să se deformeze elastic, adică provizoriu. Această deformare produce în interiorul barei tensiuni, care tind să contracareze presiunea aplicată. Dispariţia presiunii face ca bara să revină în poziţia iniţială. În cazul în care intensitatea presiunii exterioare este mai mare decât suma tensiunilor interioare, bara se deformează permanent, nemairevenind la poziţia iniţială după dispariţia presiunii aplicate. Acelaşi fenomen are loc dacă presiunea este menţinută timp îndelungat. Efectul pe care îl are presiunea depinde direct de indicele de elasticitate al materialului din care este făcută bara. Repetarea acestui proces va duce, eventual, la deformarea plastică a barei şi, în final, la ruperea ei S-a observat, pe cale experimentală, că dacă folosim două bare în loc de una singură, puse paralel una lângă cealaltă, mărimea presiunii poate fi mărită, fără a produce deformarea permanentă. Într-adevăr, intensitatea forţei poate fi mărită cu fiecare nouă bară pusă în sistem. Aşa a apărut arcul mecanic, un sistem de bare care repartizează forţa exterioară în mod proporţional pe fiecare element component, numit spiră. Acest fenomen se poate intelege mai usor dacă facem o paralelă cu viaţa noastră de zi cu zi. Să zicem că fiecare din noi este una din acele bare metalice. Forţa exterioară care este aplicată asupra noastră este suma tuturor presiunilor pe care societatea, relaţiile familiale şi inter-umane, şi chiar propria noastră persoană, o aplică asupra psihicului. Presiunea pe care o pune societatea este foarte variată. De la insecuritatea locului de muncă şi a plimbărilor sub clar de lună, presiunile grupurilor politice şi sociale, violenţa care se prezinta pe micile ecrane, dezastrele naţionale şi stările de conflict internaţional, performanţele politicienilor, până la starea morală a societăţii în general, toate ne influenţează psihicul. Presiunea relaţiilor inter-umane le simţim interactionand cu alţi membrii ai societăţii. De la colegii de serviciu, care văd în noi nişte adversari în lupta pentru aceeaşi poziţie – aşa cum de altfel îi percepem şi noi pe ei, la băştinaşii canadieni, care privesc cu ochi răi imigranţii, până la conaţionalul care ne bârfeşte privindu-ne cu neîncredere, dacă nu ne ocoleşte pur şi simplu... toţi îşi pun pecetea pe sufletul nostru. Sunt, în sfârşit, presiunile pe care ni le impunem singuri. Este acea discrepanţă dintre dorinţă şi realitate. Ne punem ştachete cât mai înalte, fără a analiza mai întâi dacă sunt realiste, şi pe urmă ne zbatem o viaţă să le doborâm. Este frustrarea pe care o simţim la constatarea că valorile noastre obişnuite nu mai aplică în noua societate, care îşi are propria-i scară valorică. Că educaţia noastră umanistă nu impresionează prea mult societatea tehnocrată canadiană, că patalamalele şi experienţa îndoielnică adunate pe alte meleaguri contează destul de puţin aici, că uneori suntem puşi în situaţia de a performa munci „degradante” doar pentru a asigura pâinea familiei. Această presiune exterioară se menţine aproape permanent. Indicele elastic al omului este unul din cele mai înalte în Univers. După milenii de plecare în faţa forţelor adverse, omul a căpătat elasticitatea trestiei în faţa furtunii. Există vorba: „Nu da, Doamne, omului, cât poate el duce”, şi asta înseamnă ceva! Dar chiar şi cel mai elastic material începe să cedeze în faţa presiunilor constante, de intensitate maximă. Tensiunile interioare, numite „stress” devin o stare de fapt permanentă. Are loc deformarea plastică, permanentă, de care vă aminteam anterior. Omul devine morocănos, neîncrezător, indiferent, egoist, uită să râdă şi să cânte, uită să privească soarele lucind în valuri sau un lujer de floare tremurând sub greutatea unei gâze... Şi, mai curând sau mai târziu, are loc ruperea. Violenţă familială, acte anti-sociale, dereglări psihice, performanţe slabe, retragerea în sine...

într-un hobby. putem suporta presiuni chiar mai mari: cum presiunea exterioară rămâne constantă. pe care uneori trebuie să le suportăm singuri. Avem nevoie să ne reîncărcăm periodic bateriile. Ticoiu Elena clasa a X-a E . În acest caz.. Nu mă refer la urmărirea emisiunilor TV. Dacă aceste activităţi sunt practicate alături de prieteni şi membri ai familiei. particulare. beneficiul lor duce la disiparea stresului înzecit. Să ne înconjurăm cu persoane care trec prin acelaşi tip de presiuni. Să ne găsim refugiu în artă. este posibil să îmbunătăţim „indicele elastic” folosind nişte aditivi. în practicarea unui sport. putem reduce numărul lor. înseamnă că intensitatea ei scade proporţional cu numărul „spirelor”. Desigur. Discutând unele din acestea cu prieteni buni. Rămân totuşi acele presiuni pe care trebuie să le înfruntăm singuri.Ce putem face să evităm această situaţie? O cale ar fi să aplicăm teoria arcului: repartizarea presiunii exterioare. căutând să participăm la activităţi care ne fac plăcere.. care mai ridică din stresul acumulat. adică al prietenilor noştri. Împreună. Să lăsăm deoparte. cu membri ai familiei. activităţile de zi cu zi. Este vorba despre acele activităţi care ne rup pentru câteva ore săptămânal de rutina vieţii. sunt presiuni individuale. pentru a fi funcţionali. periodic şi pentru scurt timp.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->