1.1.

Conceptul de pia de capital

DEFINIIE : Piaa de capital reprezint ansamblul relaiilor i mecanismelor prin intermediul crora capitaluri disponibile i dispersate sunt dirijate ctre entiti publice i private solicitatoare de fonduri. Piaa de capital asigur legtura dintre emiteni i investitori. Pe piaa de capital se tranzacioneaz instrumente financiare care servesc drept suport al schimbului de capitaluri pe termen mediu i lung. CONCEPII referitoare la piaa de capital: - Concepia anglo-saxon - Concepia continental-european. Opiunea este pentru concepia anglo-saxon potrivit creia piaa de capital este o component a pieei financiare. TRSTURILE pieei de capital: Pia deschis : tranzaciile cu instrumente financiare au caracter public; Produsele pieei sunt instrumente pe termen mediu i lung; Instrumentele financiare , ca produse ale pieei se caracterizeaz prin negociabilitate i transferabilitate; Tranzacionarea instrumentelor financiare nu este direct, ci intermediat. 1.2. Tipuri de pia

a. Din punctul de vedere al emisiunii i comercializrii instrumentelor financiare, piaa de capital se structureaz n: - Pia primar; - Pia secundar. Piaa primar este cea pe care se vnd i se cumpr valori mobiliare nou emise , ceea ce permite transformarea economiilor n resurse pe termen lung. Participani la piaa primar sunt solicitatorii de capital, ofertanii de capital i intermediarii. Piaa secundar asigur lichiditatea i mobilitatea economiilor, concentrnd cererea i oferta pentru valori mobiliare deja emise. b. Dup obiectul tranzaciei: - Piaa aciunilor; - Piaa obligaiunilor: - Piaa instrumentelor derivate etc. c. Dup modul de formare a preului instrumentelor financiare se deosebesc: - Piaa de licitaie - Piaa de negociere. d. In funcie de momentul finalizrii tranzaciilor exist: - Piaa la vedere; - Piaa la termen. e. Din punctul de vedere al configuraiei i cerinelor de admitere la tranzacio nare a instrumentelor financiare , funcioneaz: - Piaa reglementat;

1.3.

Sistemul alternativ de tranzacionare. Cererea i oferta pe piaa de capital

Cererea de capital aparine unor operatori cum sunt: societi comerciale publice i private, instituii financiar-bancare i de asigurri, instituii i autoriti publice, guverne, autoriti internaionale. Cererea de capital se structureaz n: - cererea structural; - cererea legat de factori conjuncturali. Cererea structural este determinat de nevoia finanrii unor aciuni economice n diverse ramuri de activitate, a unor programe de dezvoltare, de constituirea i majorarea fondurilor instituiilor i organismelor financiar-bancare naionale i internaionale etc. Cererea conjunctural apare ca efect al insuficienei sau indisponibilitii resurselor interne precum i ca efect al unor factori cum sunt: fluctuaia preurilor , modificri ale ratei dobnzii, deficitul balanei de pli etc. Exponenii cererii sunt debitori pe piaa financiar. Oferta de capital este consecina procesului de economisire i este reprezentat de disponibilitile bneti temporar libere si pentru care se caut un plasament ct mai avantajos. Economiile devin ofert pe piaa de capital numai dac piaa asigur rentabilitatea cerut de investitori. Investitorii se grupeaz n dou categorii: o individuali; o instituionali. Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacii de dimensiuni mici. Acetia pot fi: investitori pasivi pe termen lung care obin fructificare din dobnzi i dividende; investitori activi care valorific micarea cursului bursier. Investitorii instituionali sunt societi sau instituii care fac tranzacii de dimensiuni mari: bnci, societi de asigurare, societi de investiii, organisme de plasament colectiv, fonduri de pensii, etc. Tranzaciile derulate de investitorii instituionali exercit o influen semnificativ asupra volumului tranzaciilor i preului instrumentelor financiar e. Cererea i oferta sunt dou dimensiuni ale procesului de economisire -investire supuse influenei directe i indirecte a unor riscuri multiple cum sunt: riscul operaional al investirii; riscul afacerii; riscul pieei; riscul lichiditii; riscul creditului; riscul schimbrilor de ordin legislativ. Principalul rol al pieei de capital l reprezint contribuia acesteia la finanarea pe termen mediu i lung a economiei. Indicatori de caracterizare ai pietelor de capital

1.Indicatori care exprima dimensiunea pietei ; ( capitalizarea bursiera, numarul companiilor listate si numarul titlurilor listate A.Capitalizarea bursiera raportata la PIB Acest indicator a fost descris de Warren Buffet as "probably the best single measure of where valuations stand at any given moment." Acest indicator compara pretul total al actiunilor companiilor listate la bursa cu PIB. Rezultatul arata partea din PIB care reprezinta valoarea de piata a actiunilor.cand indicatorul este mai mare de 100%,se spune ca piata este supraevaluata;cand are valori in jur de 50%,se spune(pe cazul SUA)ca piata este usor subevaluata. In general,dimensiunea pietei de capital(capitalizarea bursiera/PIB) se compara cu cea a pietei bancare(intermedierabancara/PIB),pentru a se pune in evidenta structura sistemului financiar. Atunci cand ponderea capitalizarii bursiere in PIB este mai mare decat ponderea intermedierii bancare in PIB,se spune ca sistemul financiar este market based In cazul invers,sistemul financiar este bank based,respectiv,finantarea economiei se realizeaza pe calea creditarii bancare, si mai putin prin instrumentele pietei de capital Capitalizarea bursiera a pietei de capital,reprezinta produsul dintre numarul titlurilor tuturor companiilor listate si pretul de piata al acestora. Crestere in nivelul capitalizarii bursiere arata 3 situatii posibile: emisiunea de noi titluri ,cresterea pretului sau conversia datoriilor companiilor in actiuni.Cresterea capitalizarii este un bun semn pentru piata; Factorii care pot cauza cresterea capitalizarii sunt urmatorii: noi emisiuni de actiuni pe piata primara;listarea de noi companii la bursa;cresterea pretului actiunilor ;conversia obligatiunilor si a altor titluri de datorie in actiuni; Factorii care pot genera o scadere a capitalizarii bursiere sunt: declinul valorii companilor,ca urmare a scaderii pretului actiunilor pe piata;delisatrea companiilor; B.Concentarea capitalizarii bursiere;arata topul primelor 10 mari firme din punct de vedere al capitalizarii in total capitalizare a pietei;O piata buna da acces nu numai firmelor mari ci si celor de mica dimensiune; C.Indicele Herfindahl index ia in considerare valoarea de piata a primelor 10 firme cotate; D.Procentul (ponderea) actiunilor aflate in mainile actionarului majoritar(Percentage of closely-held shares);poate arata care sunt perspectivele investitorilor ousideri;un nivel ridicat creeaza bariare pentru outsideri. 2. Eficienta pietei de capital(Capital market efficiency). O piata eficienta este aceea in care preturile reflecta cu acuratete noile informatii,in timp real;eficienta pietei poate fi analizata prin rapiditatea cu care sunt incorporate noi informatii in pretul titlurilor.

Exista 3 forme ale eficientei:forma slaba;eficienta semiforte si eficienta forte; In forma slaba ,preturile incorporeaza doar informatiile trecute;in varianta semiforte,doar informatiile publice sunt complet reflectate in pretul titlurilor,iar in cazul eficientei forte,toate informatiile (cu privire la trecutul si perspectivele companiei )sunt reflectate in pret. Eficienta pietei de capital se foloseste ca benchmarch(ca referinta ) si se masoara prin construirea indicatorului compozit de eficienta,care se bazeaza pe urmatoarele 3 surse de informatii; Price synchronicity. Acest indicator captureaza informatii cu privire la pretul zilnic al actiunilor ,iar piata se considera eficienta atunci cand preturile ofera informatii despre performanta firmelor; Private information trading. Prin examinarea volumului si pretului titlurilor se pot obtine informatii cu privire la masura in care s-au realizat tranzactii bazate pe informatii private sau privilegiate; Real transaction cost. Acest indicator ne arata rentabilitatea actiunilor listate; .O actiune cu cost de tranzactionare ridicat va avea mici modificari de pret; o piata nelichida cu mari costuri de tranzactionare arata ca noile informatii despre firma nu vor putea fi incoprorate in pretul actiunilor in mod eficient si prompt. Cauza lipsei de lichiditate poate fi costul de tranzactionare si asimetria informationala ,care va face dificil ca ousiderii sa tranzactioneze cu insiderii. 3.Indicatori care exprima lichiditatea pietei Definitia lichiditatii pietei de capital(Van Horen (2007)) Atunci cand pe o piata participantii pot executa prompt un volum mare de tranzactii fara un impact semnificativ asupra preturilor; -lichiditatea este o importanta caracteristica a pietei in functie de care decidentii isi fundamenteaza deciziile; -o piata cu lichiditate redusa genereaza mari rentabilitati ca urmare a volatilitatii preturilor;ceea ce implica riscuri sporite; -lichiditatea pietei variaza de-a lungul timpului ,fiind impredictibila; Sunt importante anumite aspecte lichiditatii pietei de capital; -abilitata de a tranzactiona imediat la un pret obisnuit,comun; -abilitatea de avinde si a cumpara un activ in acelasi timp si la acelasi pret; -abilitatea de a tranzactiona o anumita cantitate dintr-un activ fara influentarea pretului sau cu o influenta minima; Pentru cuantificarea lichiditatii se utilizeaza indicatorul adancimea pietei ( market depth)care reprezinta numarul de actiuni care pot fi vandute sau cumparate fara a cauza o modificare apreciabila in pretul titlurilor. Indicatorul se calculeaza ca procent al acestor titluri , fara impact asupra pretului , in total numar de titluri tranzactionate. Market depth reprezinta listele cu toate ordinele de vanzare si cumparare pentru un anumit titlu;daca se doreste vanzarea unui titlu ,investitorul trebuie sa analizeze cate ordine exista si la ce pret;este important acest aspect,pentru titlurile cu rata a dobanzii si pentru warrante,la care lichiditatea este scazuta. O masura relativa a lichiditatii consta si in stabilirea cantitatii sau volumului de titluri tranzactionate intr-o unitate de timp(zilnic,sapyamanal,lunar,anual) .

4. Capital Turnover este un indicator care se calculeaza ca raport intre valoarea actiunilor tranzactionate si valoarea medie reala a capitalizarii bursiere;arata de cate ori actiunile isi schimba detinatorii . In anumite tari,in anul 2009 ,valoare acestui indicator era urmatoarea: Austria;0,91; Bulgaria 0,44; Romania;0,18 ; Marea Britanie 2,68;SUA 3,51;Japonia 1,77

5. Indicatori de rentabilitate Rentabilitatea pe piata de capital se masoara prin analiza indicilor bursieri(pentru a exprima rentabilitatea pietei in ansamblul sau ,sau doar pentru un anumit portofoliu de titluri. De asemenea,se masoara si rentabilitatea individuala a titlurilor .

Caracteristici ale pietei de capital

piata deschisa(participa un umar mare de investitori ,iar tranzactiile au caracter public); o piata a instrumentelor pe termen mediu si lung instrumentele se caracterizeaza prin negociabilitate si transferabilitate ; piata de capital asigura finantarea directa a economiei,spre deosebire de piata bancara ; intalnirea emitentilor cu investitorii se realizeaza prin intermediari (societati specializate ale pietei de capital); piata de capital permite intalnirea cererii si ofertei de capital : cererea de capital poate fi :structurala sau conjuncturala Debitorii de pe piata de capital sunt analizati dupa activitatea desfasurata( guverne,societati comerciale;banci si alte institutii bancare) si dupa scopul urmarit (finantarea industriei,petrol,gaze naturale,transport,etc); Oferta de capital este rezultatul economisirii si este reprezentata de investitorii individuali ( pasivi sau activi) si de cei institutionali(banci,societati de asigurare,fonduri de pensii,OPCVM,societai de investitii). Criterii de clasificare a pietei de capital 1. In functie de producere si comercializarea valorilor mobiliare : - piata primara - piata secundara Piata primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorarii capitalului social Pe piata primara participa: solicitantii de capitaluri,investitorii si intermediarii specializati(SSIFuri,banci,societati de investitii). Piata secundara este o piata organizata care ofera operatorilor urmatoarele avantaje: informarea cu privire la produsul care urmeaza a fi tranzactionat;difuzarea in masa a informatiilor despre produs si emitent:informatii despre miscarea pretului; Piata secundara are ca obiective: protectia investitorilor ; lichiditatea si stabilitatea cursului; 2. In functie de obiectul tranzactiei:

piata actiunilor; piata contractelor la termen , piata optiunilor, piata obligatiunilor;

3. Dupa modul de formare al pretului : - piata de licitatie(bursa de valori ) - piata de negociere(pietele OTC). 4. Dupa momentul finalizarii tranzactiei: - piata la vedere - piata la termen 5. Din punct de vedere al spatiului - piete de capital nationale - piete de capital internationale(acestea din urma sunt piete delocalizate,si anonime);

Concluzii: o piata de capital asigura finantarea pe perioade medii si lungi a administratiei publice centrale si locale,precum si a unor agenti economici semnificativi din cadrul economiei prin mobilizarea capitalului disponibil din economie. o Investitorii isi asuma riscuri in procesul de plasare al capitalurilor,dar dispun si de posibilitatea protejarii impotriva acestora. riscul operaional al investirii; riscul afacerii; riscul pieei; riscul lichiditii; riscul creditului riscul schimbrilor de ordin legislativ EVALUAREA FUNDAMENTALA A ACTIUNILOR

In fundamentarea deciziei de investire in actiuni,sunt importante urmatoarele aspecte ale valorii unei actiuni; 1.valoarea nominala (face value)este egala cu valoarea capitalului social (CS)raportata la numarul de actiuni emise(N) ;VN=CS/N; valoarea nominala este o valoare conventionala; 2.valoarea patrimoniala imbraca 2 forme: valoarea contabila(partea din activul net care revine unui actionar;Vctb=An/N,in care AN reprezinta activul net, respectv Active totale datorii totale ale companiei) si valoarea intrinseca(raportul dintre activul net corectat cu plusurile si minusurile de active lente ce revin pe o actiune(active lente=provizioane pentru riscuri si cheltuieli care nu au aparut in exercitiul incheiat) Vintrinseca=Anc/N)

3.valoarea de rentabilitate ,care imbraca 2 forme: valoarea de randament=raportul dintre profitul net pe actiune si rata medie a dobanzii de pe piata Vr=Pn/rd si valoarea financiara=raportul dintre dividend si rata dobanzii din piata ; 4.cursul bursier=pretul titlului format pe piata,ca urmare a raportului intre cerere si oferta. Deci,un investitor este interesat de toate informatiile cu privire la evaluarea actiunilor,la un moment dat. Sunt 2 modalitati de evaluare a actiunilor,si anume,evaluarea fundamentala si evaluarea tehnica. 1. Evaluarea fundamentala se realizeaza pe baza informatiilor furnizate de situatiile financiare din ultimii ani, la nivelul unei firme si isi propune sa furnizeze informatii despre perspectiva titlurilor. Se utilizeaza urmatorii indicatori: a)profitul /actiune exprima capacitatea emitentului de a obtine profit; pa=Profit net total/nr.actiuni; b)dividend pe actiune,(brut sau net)reprezinta raportul dintre dividendele distribuite si nr.actiuni. c)rata distribuire a dividendului exprima raportul dintre dividende totale distribuite si profitul net. rd%=Dt/Pn. Rata de distribuire a dividendelor se fundamenteaza in cadrul politicii de dividend,la nivelul firmei si poate imbraca urmatoarele variante: distribuirea in totalitate a profitului sub forma de dividende,ceea ce inseamna o rata d% apropiata de 100%.;actionarii societatii sunt motivate sa detina aceste actiuni; autofinantarea,respectiv,reinvestirea profitului,ceea ce conduce la o rata d% apropiata de zero; in practica se utilizeaza rate de distribuire cuprinse intre 40%si 70%,ceea ce permite imbinarea celor doua categorii de interese la nivelul companiei. d)randamentul unei actiuni se calculeaza ca raport intre efectul generat de detinerea unei actiuni si efortul pentru cumpararea acesteia. Se calculeaza astfel: r%=(D+C1-Co)x100/Co, in care:d reprezinta dividendul repartizat ,C1 este pretul la momentul t1,iar Co este cursul sau pretul actiunii la t0. In general,randamentul investitiei in actiuni trebuie comparat cu alte randamente oferite de piata de capital sau cea financiara(rata de dobanda la obligatiuni,rata la depozite); e)coeficientul PER(price earning ratio)este un indicator care se numeste coeficient multiplicator al capitalizarii. Se calculeaza ca raport intre Cursul mediu (pretul )unei actiuni si profitul pe actiune(calculate pe baza profitului din anul precedent).PER=Curs/pa . Acest indicator arata cat de scumpa este actiunea comparative cu capacitatea acesteia de a genera profit. In general,se prefera actiuni cu PER mic,intrucat se spera in cresterea cursului acesteia . f)valoarea unei actiuni,in momentul actual,poate fi privita ca suma a dividendelor actualizate,care se vor incasa in viitor.

Modelul Gordon Shapiro arata ca valoarea prezenta a unei actiuni este data de urmatoarea formula: Va=D1/k-g in care,D1este dividendul estimate pentru momentul t1,k reprezinta rata de rentabilitate pe care o asteapta actionarii,iar g reprezinta rata de crestere economica a firmei,datorata reinvestirii unei parti din profit. Valoarea actuala a unei actiuni creste odata cu rata g(datorita perspectivelor favorabile ale firmei) si descreste cu rata K ceruta de actionari.Daca o companie decide distribuirea in totalitate a profitului sub forma de dividende,atunci va fi in situatia de a nu mai inregistra crestere economica. Deci Va=D1/k Indicatorul PBV (price per book-value), determinat ca raport intre cursul mediu al zilei de tranzactionare si valoarea capitalurilor proprii (active datorii); Indicatorul PS (price to sales), calculat ca raport intre cursul mediu al zilei de tranzactionare si cifra de afaceri pe actiune; Indicatorul PCF (price to cash-flow), ca raport intre cursul mediu al zilei de tranzactionare si cash-flow-ul pe actiune (profit net + depreciere + amortizare). Cash flow-ul pe actiune este mai stabil si puternic corelat cu evolutia cursului bursier. Prin utilizarea tuturor acestor indicatori,se pot desprinde informatii care sa reprezinte adevarate semnale pentru investitori,cu privire la momentul cel mai bun in care sa fie achizitionata actiunea. EFECTELE EMISIUNII DE ACTIUNI Emisiunea de actiuni se realizeaza la momentul constituirii capitalului social, precum si in timpul functionarii respectivei societati comerciale, ori de cate ori se decide majorarea capitalului social. Efectele emisiunii sunt diferite in cele doua situatii enuntate. Astfel, la momentul constituirii capitalului social, emitentul isi procura resurse pe termen lung prin vanzarea de actiuni, iar investitorii intra in posesia drepturilor conferite de detinerea acestora. In cazul emisiunii efectuate in scopul majorarii capitalului social, investitorii existenti pot fi dezavantajati daca nu li se asigura dreptul de a participa la noua emisiune. Orice emisiune de noi actiuni poate sa genereze efecte nefavorabile asupra actionarilor existenti, adica sa conduca la diminuarea drepturilor acestora cu privire la capital, profit si la luarea deciziei. Indicatorii care masoara efectele de dilutie sunt: valoarea intrinseca, profitul net al exercitiului si modificarea ponderii detinerilor de actiuni. - Dilutia capitalului este pusa in evidenta prin diferenta dintre valoarea intrinseca dupa majorarea capitalului social si valoarea intrinseca inainte de majorare. - Dilutia profitului se masoara ca diferenta intre profitul net al exercitiului dupa si inainte de majorarea capitalului social. - Dilutia dreptului de vot exprima reducere ponderii actiunilor detinute dupa majorarea de capital social in totalul actiunilor existente in circulatie. Pentru a preintampina situatiile in care sunt dezavantajati actionarii existenti, emitentul calculeaza si acorda dreptul de preferinta, potrivit caruia actionarii existenti pot sa subscrie cu prioritate la noua emisiune pentru a-si pastra nemodificata detinerea in capitalul social al

emitentului. Marimea dreptului de subscriere se determina teoretic ca diferenta intre valoarea actiunilor vechi (inainte de majorare) si pretul tuturor actiunilor vechi si nou emise. Ds = Cb (NC + nPe)/( N+n) ; N = numarul actiunilor vechi, n = numarul actiunilor nou emise, Cb = cursul actiunilor vechi, Pe = pretul de emisiune al noilor actiuni. Dreptul de subcriere este un produs bursier, deci o valoare mobiliara atasata actiunilor, a carei durata de viata este limitata la un numar de zile stabilit de adunarea generala a actionarilor, timp in care dreptul de preferinta coteaza la bursa putand fi tranzactionat. Pretul dreptului de preferinta este dat de raportul dintre cererea si oferta inregistrate in fiecare moment al zilei de tranzactionare.

Dividendul si politica de dividend

(OBLIGATIUNILE)

Detinatorii actiunilor comune(ordinare)incaseaza un dividend anual stabilit in functie de marimea profitului si in conformitate cu politica de dividend adoptata; Detinatorii actiunilor preferentiale incaseaza un dividend fix(prioritar)indiferent de marimea profitului; Cine are dreptul sa incaseze dividend? -persoana care este inregistrata ca actionar la data de referinta(data la care societatea emitenta solicita lista curenta a actionarilor care sunt indreptatiti sa fie instiintati si sa voteze in cadrul AGA(nu cu mai mult de 60 de zile inainte de AGA)). Actionarii existenti la data de referinta au dreptul sa participe la AGA si sa isi exercite dreptul de vot; cei care figureaza in registru la data de inregistrare (care este cu cel putin 10 zile ulterioara zilei AGA)au dreptul sa primeasca dividende. Alte date importante: data declaratiei-coincide cu data AGA; data platii; data ex-dividend: cu 2 zile lucratoare inainte de data de inregistrare;daca are loc o tranzactionare in aceasta zi,nu mai este timp pentru decontare(3 zile),deci noul actionar nu incaseaza dividend); data cum dividend: cu 3 zile lucratoare inainte de data de inregistrare,ii da dreptul noului actionar sa incaseze dividend;

Politica de dividend pe plan international cuprinde: politica reziduala;politica ratelor si politica stabilizata Forme de distribuire a dividendului: dividend anual;

dividend fix; dividend provizoriu; dividend repartizat sub forma de noi actiuni;

Obligatiunile-caracteristici si clasificare
Definire: sunt valori mobiliare care reprezinta creanta detinatorului asupra emitentului;rezulta in urma unui imprumut pe care emitentul il lanseaza pe piata,asumandu-si obligatia de a plati o dobanda si de a si rascumpara titlurile; obligatiunile sunt instrumente de credit ,pe termen mediu si lung.

Sunt emise de :administratii centrale sau locale si de companii,ceea ce conduce la urmatoarea distinctie: obligatiuni publice,obligatiuni miunicipale,obligatiuni corporative. Caracteristici ale obligatiunii: reprezinta o fractiune dintr-un imprumut; detinatorul are calitatea de creditor;detinatorul nu participa la adoptarea deciziilor; nivelul dobanzii nu este legat de rezultatul financiar al emitentului; valabilitatea obligatiunii este doar pana la scadenta; riscurile obligatiunii: riscul ratei de dobanda si riscul de nerambursare a fondurilor imprumutate (doar in cazul obligatiunilor negarantate) Exista mai multe criterii de codificare a obligatiunilor: dupa identificarea detinatorului,obligatiunile pot fi :la purtator si nominative; dupa forma:obligatiuni materializate si obligatiuni dematerializate; dupa tipul de venit exista : a. -obligatiuni cu cupon zero(sau cu discount) b. -obligatiuni cu dobanda; dupa gradul de protectie al investitorilor: a. -obligatiuni garantate (cu anumite active- in cazul obligatiunilor corporative);

1. 2. 3.

4.

b. -obligatiuni negarantate(obligatiuni publice,sau corporative,in cazul in care compania se bucura de o incredere sporita); 5. in practica internationala se intalnesc urmatoarele tipuri de obligatiuni: a. -obligatiuni cu bon de subscriere in actiuni b. -obligatiuni de participatie; c. -obligatiuni convertibile in actiuni; d. -obligatiuni indexate; e. -obligatiuni cu dobanda variabila; f. -obligatiuni speciale cu cupon, care poate fi reinvestit. Elemente tehnice ale imrumuturilor obligatare: 1. valoarea nominala=valoarea imprumutului/nr obligatiuni; 2. valoarea la subscriere sau pretul de emisiune, poate fi diferita de valoarea nominala; , Pe=Vn-prima de emisiune; depinde de gradul de atractivitate al titlurilor si de randamentul urmarit la plasament; 3. durata de viata (termenul de rambursare)este perioada dintre momentul emisiunii si cel al rascumpararii; 4. rata nominala a dobanzii(rd) ,permite calcularea cuponului de dobanda;este prevazuta in prospectul de emisiune; 5. cuponul de dobanda Cd =Vn*rd; Daca plata se face la intervale mai mici de un an,atunci,cuponul Cd=Vn*rd*nz/360; 6. rata dobanzii la termen este rata fixata in prezent pentru un contract a carui executie va fi la un termen t;permite actualizarea fluxurilor generate de obligatiune; 7. dobanda neta este suma care-i ramane investitorului dupa impozitarea venitului; 8. dobanda acumulata (da)se calculeaza numai atunci cand se realizeaza tranzactii cu obligatiuni la o data diferita de data platii cuponului; da=md*n/360;md este masa cuponului de dobanda; n-este nr de zile de la data ultimei plati a cuponului; 9. cursul (pretul )obligatiunii este exprimat in % si reprezinta raportul dintre valoarea de tranzactionare pe piata si Vn. Obligatiunea poate fi la paritate cand cursul este 100%;suprapari sau subpari; 10. modalitatea de rambursare : -la scadenta (in ultima zi a duratei de viata) -prin anuitati constante; -in rate egale; -sub forma cuponului unic; Modalitatile de rambursare determina anumite valori ale indicatorilor de evaluare 11. costul la rambursare : rambursarea se poate face la paritate sau la o valoare mai mare decat Vn,ceea ce determina un cost al rambursarii (sub forma primei de rambursare);

12.

Operatiuni de piata

Oferta publica reprezinta o operatiune prin care o societate ,un grup financiar sau o alta institutie privata face o propunere catre public ,pentru cumpararea ,vanzarea sau schimbarea unui

numar de titluri ale unei societati,in cadrul unei proceduri precise,reglementate si autorizate de bursa,in special in ceea ce priveste informatiile furnizate publicului. Ofertele publice de cumparare,de preluare si de retragere de la cota, au ca scop principal preluarea controlului unei societati tinta. In cazul ofertelor de vanzare,scopul urmarit este reducerea participatiilor actionarilor principali,prin punere pe piata a unei parti detinute de acestia. 1. Directivele europene Transpunerea Directivelor europene in domeniul operatiunilor de piata (Directiva 2004/25/ Parlamentul European); Deschiderea pietei europene a creat conditii favorabile pentru ofertele publice extraeuropene asupra intreprinderilor europene-exemplul Mital-Arcelor); Comisia Europeana nu se opune fuziunilor care nu creeaza pozitii dominante pe piata unica; Grupurile extra-europene pot achizitiona grupuri europene fara a crea pozitii dominante in Europa. In schimb,daca anumite societati europene vor sa fuzioneze si sa creeze o pozitie dominanta,in Europa,atunci comisia va impiedica derularea operatiunii.

2. Tipologia ofertelor publice Oferta publica de vanzare reprezinta comunicarea adresata unor persoane,realizate prin orice forma si mijloace ,care contine informatii despre valorile mobiliare puse in vanzare si termenii respectivei oferte.Oferta trebuie sa fie adresata doar investitorilor calificati .Exista urmatoarele forme de oferta de vanzare: a. Oferta initiala,care se deruleaza atunci cand valorile mobiliare ale unui emitent sunt oferite pentru prima data public,iar scopul este admiterea la tranzactionare,pe o piata reglementata a respectivelor titluri. b. Oferta publica primara ,se realizeaza cu ocazia majorarii capitalului social. c. Oferta publica secundara intervine in situatia vanzarii unei cantitati determinate de titluri,care sunt deja detinute. d. Oferta publica de cumparare (OPC) sau de achizitie,a actiunilor cotate la bursa ,este lansata de catre o intreprindere sau grup de investitori ,la un pret de cumparare determinat ,cu scopul preluarii controlului asupra unei alte firme,societati,etc. In unele cazuri,OPC este limitata de reglementarile pietei,in special daca cel care lanseaza oferta,respectiv,cumparatorul,detine deja,direct sau indirect ,societatea tinta. Pe plan international,nivelul de 50% este un reper,aceasta limitare avand rolul de a-i proteja pe actionari. Pretul in cazul OPC este , aproape,intotdeauna superior cursului bursier de dinaintea lansarii ofertei ,dar nu este obligatoriu.

e. Oferta publica de schimb este lansata de o societate pentru a realiza schimbul pentru o fractiune bine definita,intre actiunile unei societati tinta si cele ale societatii cere doreste sa preia controlul. De exemplu,5 actiuni ale unei societati tinta dau dreptul la 3 actiuni ale societatii ofertanta ,in caz de acceptare a ofertei. f. Ofertele publice de preluare se realizeaza ca urmare a unei oferte publice de cumparare ,care a permis initiatorului sa devina proprietarul societatii tinta. In acest caz,doar un numar redus de actiuni mai raman detinute public,,caz in care detinatorul majoritatii face o oferta de preluare a actiunilo in conditii avantajoase de pret,inainte ca acestea sa fie radiate de la cota oficiala a bursei. Societatile care detin un free float important si care sunt considerate subevaluate pe piata sunt cele mai suusceptibile de-a face subiect al ofertelor de cumparare si de schimb. Acestea pot fi considerate amiabile sau ostile in functie de cum sunt derulate negocierile intre societatea initiatoare si cea tinta.

3. Principalele strategii defensive prin care firmele se pot apara de ofertele de preluare ostile sunt: Metoda Pac Man prin care se face preluarea prea scumpa;se bazeaza pe preluarea altor companii sau pe majorarea de capital,astfel inact societatea sa devina prea scumpa pentru a mai putea fi preluata. Pilula otravita se manifesta sub forma unor planuri de masuri ,prin care sunt create drepturi legate de titlurile societatii. Pe cazul SUA aceasta metoda se utilizeaza in 30 % din cazuri. Dintre planurile de masuri metinem urmatoarele: posibilitatea actionarilor de a-si rascumpara actiunile suplimentare sau emiterea de bonuri de subscriere a actiunilor; posibilitatea de cumparare de actiuni aditionale ale companiei,la un pret atractiv,facand dificila preluarea de catre initiator(un asemenea scenariu a fost folosit in anul 2000 de Yahoo pe piata Nasdaq). Planul drepturilor de vot, in acest caz,compania Target implementeaza un dispozitiv care-i apara pe actionari,de puterea de vot deplina,. De exemplu ,actionarii care detin 20% din drepturile de vot,pot pierde acest drept pentru titlurile detinute suplimentar. Decalarea (zapacirea boardului) direcorilor,consta in alegerea directorilor in diferite momente, pe perioade multianuale,astfel incat, initiatorul unei oferte sa aiba numeroase intalniri cu actionarii si sa obtina voturi prin mandatari. Strategia greenmail, prin care sunt rascumparate actiunile recent achizitionate de catre compania initiatoare,la un pret ridicat,cu scopul impiedicarii preluarii.Actionarii prefera sa piarda decat sa accepte preluarea companiei.Este o metoda interzisa in SUA. Metoda Cavalerului alb consta in lansarea unei controferte concurente ,prin intermediul unei terte persoane aliate a intreprinderii.Aceasta va detine titlurile societatii tinta,sub diferite pretexte. Crestera datoriilor reprezinta o metoda prin care compania se indatoreaza prin emisiunea de obligatiuni ,ceea ce va face neatractiva preluarea.

Separarea capitalului de putere,de exemplu se trece la o forma de societate in comandita care permite separarea dreptului de vot de puterea de gestiune.Astfel,nu mai exista interes pentru oferta depreluare.in franta,au optat pentru aceasta metoda Michelin si Lagardere. Apararea Nancy-Reagan,reprezinta o metoda de a refuza o oferta ,ceea ce poate descuraja o oferta timida.Poate perturba piata prin manifestarea vointei firmei de a se apara. De exemplu,in 2005,firma COMCAST a oferit firmei WALT DISNEY un pret de preluare de 14 ori EBIDTA. Dispozitivul de alerta:legislatia din fiecare tara prevede un dispozitiv de alerta care permite intreprinderii de a avea o buna imagine asupra actionarilor,dificil de reconstituit daca titlurile se schimba pe piata. Astfel,exista obligatia de declarare a pragurilor de 5,10,15,20 ,25,33,50,66,90,95 procente din drepturile de vot sau de capital. O firma trebuie sa stie daca un actionar va actiona singur sau concertat sau daca vizeaza si alte companii sau preluarea controlului . Acest dispozitiv,a fost folosit de DANONE ,in anul 2005,si s-a manifestat prin implicarea autoritatii pietei de capital,care a solicitat si altor societati concurente sa faca o oferta numita Declara-te sau taci ,pentru a salva firma de la preluarea de Pepsi Cola . Fidelizarea actionarilor este o metoda folosita pentru realizarea unui actionariat stabil.Se utilizeaza majorarea dividendelor pentru actionarii vechi,promovarea actionariatului-salariat (actionarii salariati de la KLM reprezinta 16%,iar la Soc.Generale 7,06% cu drepturi de vot de 12,22%.) alta strategie este reprezentata de aliantele care permit detinerea de capital incrucisat a unor fractiuni egale din capitalul celeilalte firme(de exemplu-Renault-Nissan). In recomandarile Deloitte and Touch se arata ca in caz de preluare ostila cea mai buna metoda este ofensiva eficienta.O preluare ostila poate avea un efect benefic,intrucat compania creste randamentul actiunilor si optimizeaza structura financiara.
Metodele de intermediere Se utilizeaza una din urmatoarele modalitati: Plasamentul garantat-in baza contractului intermediarul isi asuma intregul risc si se angajeaza sa cumpere intreaga cantitate de titluri si sa o distribuie catre public,pe cont propriu.Intermediarul incaseaza marja de intermediere,respective diferenta intrew pretrul de plasare al titlurilor si poretul de cumparare de la emitent.Uneori,se practica sindicate de intermediere. Metoda celei mai bune executii se recomanda atunci cand se urmareste plasarea intregii oferte dar si a partii ramase nevandute dupa subscrierea de catre vachii actiponari.Intermediarul incaseaza un comiosion fix,daca a plasat intrega cantitate,sau o parte,daca aplasat doar o fractiune. Metoda totul sau nimic- intermediarul se obliga sa vanda integral partea de titluri care i-a fost incredintata.In caz contrar valorile mobiliare se inapoiaza ofertantului.Intermediarul incaseaza suma convenita numai daca a plasat intrega cantitate de titluri. Metoda stand-by-se utilizeaza in cazul in care intrmediarul se oblige sa plaseze actiunile ramasa nesubscrise dupa expirarea termenului legal de subscriere.

Metoda plasamentului asigurat-atunci cand emitentul doreste sa atraga fonduri intr-un timp record , sa adresaeaza unui intermediar,in 24 ore trebuind sa accepte sau nu oferta intermediarului.Intermediarul care face oferta de pret trebuie sa aiba solicitati ferme din partea investitorilor. Metoda licitatiei olandeze in acest caz,intermediarul reduce pretul de oferta pana cand intrega oferta este subscrisa.Se executa la pretul de la iunchiderea licitatiei,daca investitorii au solicitat sa cumpere la u n pret egal sau mai mare decat cel de la inchidere. Metoda licitatiei competitive-se foloseste pentru plasarea de obligatiuni;Emitentul isi alege intermediarul care face cea mai buna oferta (cel mai mare pret si cea mai redusa dobanda).

CONTRACTE OPTIONS , FUTURES

SI

FORWARD

1.

Contractele options

Optiunea este un contract de vanzare-cumparare intre doua parti, care confera cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau a vinde o anumita cantitate de marfuri, valute, valori mobiliare sau instrumente financiare la un pret prestabilit, la sau inaintea unei anumite date numita scadenta. Pentru a intra in posesia acestui drept, cumparatorul plateste vanzatorului contractului un pret denumit prima. In Romania, piata options este activa la Sibex. Pretul de exercitare este pretul stabilit drept referinta in momentul cumpararii/vanzarii optiunii. Pentru fiecare din cele doua parti implicate in tranzactie acest pret este un nivel important, deoarece reprezinta valoarea de la care pierderea sau castigul lor (in functie de tipul de optiune si de pozitia short sau long) incepe sa ia proportii. Pretul de exercitare este pretul activului suport rezervat pentru vanzare sau cumparare (in functie de tipul optiunii) de catre cumparatorul optiunii. Cand se tranzactioneaza un contract options se tranzactioneaza dreptul de a cumpara sau a vinde contractul corespunzator. Pretul de executare la scadenta este pretul la care se lichideaza contractele options in bani. CALL Optiunile CALL dau cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara, activul suport la pretul de exercitare, la o anumita data sau pe o anumita perioada pana la acea data. Vanzatorul optiunii call are obligatia de a vinde activul suport daca cumparatorul optiunii decide exercitarea acesteia. Optiunea call este in bani atunci cand pretul de exercitare este mai mic decat pretul curent de tranzactionare al activului suport.

 Cumparatorul optiunii are dreptul de a cumpara activul suport la un pret care este mai mic decat pretul la care il poate achizitiona direct de pe piata si poate obtine astfel un profit. O optiune este "la bani" daca pretul pe piata, la scadenta este egal cu pretul de exercitare al optiunii. O optiune call a carei pret de exercitare este mai mare decat pretul titlurilor la scadenta este "in afara banilor". PUT Optiunea PUT da cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a vinde activul suport pana la scadenta, la pretul de exercitare in schimbul primei put platite vanzatorului la incheierea tranzatiei. Vanzatorul optiunii put are obligatia de a cumpara activul suport daca cumparatorul optiunii decide exercitarea acesteia. Ca si in cazul optiunilor CALL, vanzatorul incaseaza si pastreaza prima indiferent daca optiunea este sau nu exercitata O optiune put este " in afara banilor" daca pretul sau de exercitare este mai mic decat pretul activului la scadenta; La scadenta, optiunile "la bani" si "in afara banilor" expira pur si simplu, fara a fi exercitate si in acest caz, vanzatorul pastreaza prima incasata de la cumparator. Avantaje ale OPTIONS managementul riscului, speculatia, efectul de levier, diversificarea, multifunctionalitatea costurile de tranzactionare reduse. Optiunile Put ofera posibilitatea protectiei impotriva scaderii preturilor actiunilor din portofoliu, ele putand fi considerate o polita de asigurare impotriva scaderilor de pret Optiunile Call ofera posibilitatea hedgingului de portofoliu chiar daca in cazul lor eficienta operatiunilor este limitata. Avantaje pentru cumparatorii de optiuni Cumparatorii de optiuni se bucura de cateva avantaje suplimentare: LIPSA OBLIGATIVITATII: optiunile dau cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau vinde contractul futures suport. RISC LIMITAT PENTRU CUMPARATOR: odata optiunea cumparata, riscul cumparatorului este strict limitat la suma initiala platita pentru achizitionarea optiunii (prima). Pierderea maxima pe care o poate inregistra este chiar prima. NU NECESITA PLATA DE MARJE: trebuie retinut faptul ca in cazul tranzactiilor cu optiuni numai vanzatorilor li se solicita sa depuna marje la initierea tranzactiilor.

Contracte forward si futures

 Ambele tipuri de contracte reprezinta un angajament intre doua entitati cu privire la un anumit suport de referinta Prezinta si elemente commune, dar si distinctive : contractul forward constituie un angajament contractual de a vinde sau cumpara la un pret prestabilit in momentul incheierii tranzactiei ,o cantitate specificata dintr-un activ suport,la o data viitoare,numita scadenta; castigul sau diferenta rezulta din relatia existenta intre pretul specificat al contractului si pretul pe piata la scadenta (spot;) intre cele doua parti ,intervine decontarea ,cand debitorul plateste creditorului valoarea contractului;

1.Contractul futures este o intelegere intre un vanzator si un cumparator de a vinde/cumpara o cantitate standard de active cu livrarea in viitor la o data numita scadenta si la un pret negociat in momentul incheierii tranzactiei, totul in baza unor clauze standardizate; Contractele futures reprezinta o forma standardizata a contractului forward. Contractul forward nu lasa partenerilor in tranzactie nici o posibilitate de iesire din pozitii. Daca cumparatorul nu mai are nevoie de activul respectiv la scadenta, el nu poate anula intelegerea din contractul forward intrucat pierde garantia. La fel , si vanzatorul daca nu mai doreste sa vanda sau sa livreze la scadenta. Practic cele doua parti, negociind intre ele termenii contractului, sunt captive in interiorul clauzelor lui. Istoria moderna a pietei futures incepe in 1848 in SUA, odata cu infiintarea la Chicago a unei piete futures (sau la termen) administrata de Chicago Board of Trade (CBOT). Primele contracte futures au avut ca obiect produsele agricole urmate mai tarziu de metale si, in final, de instrumentele financiare (obligatiuni, rate ale dobanzii si indici bursieri), iar in 1982 au fost lansate optiunile pe contracte futures. Tranzactionarea unui contract futures presupune existenta a 2 parti: un cumparator si un vanzator Tranzactionarea contractului futures reprezinta de fapt o intelegere intre cumparator si vanzator prin care acestia se obliga sa cumpere, respectiv sa vanda marfa respectiva (activul suport). In momentul perfectarii acestei intelegeri nu are loc nici un fel de schimb marfa/bani (decontare) intre cele doua parti, cumparatorul si vanzatorul nefacand altceva decat sa bata palma asupra activului suport si asupra pretului acestuia. Livrarea de catre vanzator a activului-suport, respectiv plata acestuia de catre cumparator urmeaza sa se intample la o data ulterioara perfectarii intelegerii, data numita scadenta contractului futures. In practica financiara, livrarea activului suport si plata acestuia sunt inlocuite de decontarea contractului pe baza pretului activului suport pe piata pe care acesta se tranzactioneaza. De exemplu, daca activul suport este reprezentat de actiunile unui emitent de la bursa, la data scadenta a contractului futures cumparatorul primeste diferenta dintre ultimul pret al actiunii la

bursa si pretul la care a fost incheiat contractul, in cazul in care pretul de la bursa este mai mare, sau trebuie sa plateasca aceasta diferenta in cazul in care pretul actiunii este mai mic decat cel din contract. Tranzactionarea la bursa a contractelor futures face posibila inchiderea pozitiilor si inainte de scadenta, la pretul din piata, eliminand inconveniente cum ar fi blocarea banilor pe o perioada determinata de timp sau imposibilitatea de a profita de o evolutie buna a pretului activului suport survenita inainte de scadenta. Exista si decontare fizica pentru unele tipuri de contracte futures, asa cum sunt cele pe marfuri: petrol, cereale, metale etc.

Clauze standardizate ale contractelor futures Cele mai importante clauzele standardizate ale contractului futures sunt: 1. Simbolul contractului - acesta identifica tipul contractului futures si este in general asemanator cu cel al activului suport corespunzator. 2. Activul suport - este marfa sau produsul care face obiectul contractului si care este tranzactionata pe piata spot. Active suport posibile: actiunile, marfurile, valutele, dobanzile bancare si indicii bursieri. Caracteristica principala a unui activ suport trebuie sa fie posibilitatea de a stabili un pret de referinta accesibil tuturor participantilor la piata, in orice moment. 3. Cotatia - se exprima la fel ca si pe piata spot, folosind aceleasi unitati de masura. De exemplu, cursul EUR/RON este exprimat atat pe piata interbancara cat si pe piata futures in euro/lei (EUR/RON).Contractele futures pe actiuni listate la bursa au cotatii exprimate tot in lei/actiune, rata dobanzii se exprima pe ambele piete (spot si futures) in puncte procentuale, iar indicii bursieri si paritatea EUR/USD se exprima in puncte de exemplu 1.3870). 4. Pasul de tranzactionare - reprezinta fluctuatia minima pe care o poate avea pretul pe piata futures. 5. Multiplicatorul, sau marimea obiectului contractului - este standardizata pentru fiecare contract si reprezinta cantitatea de activ suport tranzactionata in cadrul unui contract futures. De exemplu, daca se tranzactioneaza un contract futures pe cursul USD/RON, iar multiplicatorul este 1000, atunci practic se tranzactioneaza echivalentul a 1.000 dolari.Daca un investitor doreste sa cumpere pe piata futures echivalentul a 5.000 dolari, atunci el va trebui sa cumpere 5 contracte. 6. Data scadentei - este ziua in care expira contractul futures, si in care se stabileste pretul de decontare, sau cotatia de referinta al activului suport, fie el actiune, dobanda bancara, curs valutar, indice bursier. La cele mai multe burse, scadentele contractelor sunt trimestriale, acestea fiind plasate in lunile martie, iunie, septembrie si decembrie. Ziua scadentei difera de la o bursa la alta. In prezent, majoritatea contractelor au patru scadente pe an, iar prima zi de tranzactionare este cu un an inaintea scadentei. Mecanismul de tranzactionare

 Pozitia deschisa pe piata futures este un contract futures cumparat sau vandut si nelichidat printr-o operatiune inversa. Cu alte cuvinte, in momentul in care un investitor cumpara sau vinde un contract futures pe un anumit contract, i se deschide o pozitie pe piata respectiva. Aceasta inseamna ca investitorul respectiv si-a asumat o obligatie de vinzare sau cumparare a activului suport la scadenta contractului. Orice contract futures tranzactionat presupune deschiderea a doua pozitii: una de vanzare (denumita si pozitie short ) in contul vanzatorului si una de cumparare (denumita si pozitie long ) pentru cumparator. Pozitiile deschise sunt inregistrate in sistemul de tranzactionare al Bursei. In momentul in care contractul futures este lichidat, pozitiile deschise corespunzatoare se inchid. Contractul futures poate fi lichidat fie prin luarea unei pozitii de sens opus inainte de scadenta (de exemplu un contract futures de cumparare poate fi inchis prin incheierea unui contract de vanzare pe acelasi activ suport si la aceeasi scadenta), fie in urma decontarii, la data scadentei . Castigul sau pierderea sunt date in fiecare din cele doua cazuri de diferenta de pret, pozitiva sau negativa, intre pretul la care a fost incheiat contractul initial si cel la care a fost inchis.

Depunerea si mentinerea marjei Garantarea tranzactiilor si a decontarilor pe piata futures se face de catre Casa de Compensatie. Pentru fiecare pozitie deschisa de investitori pe acesta piata, membrii compensatori stabilesc si colecteaza de la acestia garantii banesti, numite marje. Pentru a putea tranzactiona un contract futures, atat cumparatorul cat si vanzatorul trebuie sa constituie aceasta garantie numita marja. Marja are rolul de a acoperi o potentiala evolutie de pret nefavorabila, care ar putea genera pierderi investitorului. La scadenta, in cazul unei pierderi, aceasta va putea fi acoperita de cel care a realizat-o. Nivelul acestor marje este stabilit separat pentru fiecare contract de catre Casa de Compensatie si poate fi modificat periodic, in functie de volatilitatea pietei sau valoarea contractului futures. Marjele pentru contracte cu active suport volatile( actiunile), sunt mai mari, pentru ca si pierderea potentiala pe care sunt destinate sa o acopere este mai mare si poate surveni mai rapid. Pentru valute, unde cotatiile sunt de obicei mai stabile, marjele sunt si ele mai reduse. Regula generala: Cumparatorul de contracte futures va castiga daca pretul contractelor cumparate va creste si va pierde daca pretul va scadea.

Vanzatorul de contracte futures va castiga cand preturile vor scadea si va pierde cand preturile vor creste. Apelul in marja In situatia in care suma in cont a investitorului ajunge la o valoare negativa (din cauza inregistrarii pierderii), acesta se afla in apel in marja. El are obligatia ca pana la ora 12 a zilei urmatoare celei in care a intrat in apel in marja sa-si inchida pozitia sau sa alimenteze contul cu suma necesara, altfel pozitia va fi inchisa automat de catre trader. Daca se intampla ca marja care s-a deblocat in urma inchiderii pozitiei sa nu-i acopere pierderea astfel incat soldul contului sa fie pozitiv, investitorul va trebui sa alimenteze contul imediat pentru a remedia situatia.