ASOCIATIA OBSTILOR VRANCENE,

Naruja, Vrancea, cp 627220, tel/fax 0237 677 017

Act constitutiv

Moto: „ Cine va studia istoria Vrancei, a

afla despre istoria in mic a acestui popor”
Nicolae Iorga

Protest

Fata de proiectul de lege PL.x. 340/2008 Camera Deputatilor de completare a

articolului 28 din Legea 1/2000

In limbajul comun al Vrâncenilor a rămas impamantenita sintagma

„Cozi de topor”.
Aceasta definea pe acei înaintaşi din perioada 1900-1940 care prin acte
samavolnice, fara sa tina cont de interesele obstenilor au înlesnit prăduire
pădurilor vrâncene de către străinii de neam si tara.
Acum lucrurile au evoluat, „cozile de topor” devenind „cozi de drept”.
Ştefan cel Mare înzestrează, cu acte, răzeşii liberi din Tara Vrancei, cu
Munţii si pământurile aflate in aceasta republica istorica.
Locuitorii din acest ţinut au fost din totdeauna Oameni liberi, ţinutul
însuşi având un grad ridicat de autonomie si stabilitate.
Reacţiile, fata de samavolniciile vremii, au fost de la procese istorice cum
a fost cel cu marele vistiernic al Moldovei , Iordache Ruset-Roznovanul sau cu
boierii Lipanesti pana la mişcările armate din anii 1949-1950 „Vlad Tepes II”.
După anul 1990 Obştile din Vrancea împreuna cu cele din Vâlcea si
altele au revenit in cadrul istoric si instituţional anterior anului 1948.
Problemele formelor asociative nu au fost legate de posibilitatea
instrainarii averii acestora. Ele au constat in imposibilitatea recuperării
integrale a patrimoniului si a drepturilor istorice.
Prin delegaţii acestora au reuşit recunoaşterea formelor asociative ca
parte a „Tezaurului istoric al României” si ca proprietatea acestora este
garantata, indivizibila si inalienabila.
Cat de mare a fost presiunea si cat de arzătoare a fost dorinţa
promovării unui text de lege (pl.x.340/2008/ cdep) care sa permita instrainarea
averii coloanei vertebrale a Oamenilor liberi din Romania.
 ASOCIATIA OBSTILOR VRANCENE,
Naruja, Vrancea, cp 627220, tel/fax 0237 677 017
Sau poate cu înstrăinarea pădurilor obşteşti se finalizează actul de
înstrăinare a resurselor acestei tari.
Sau nu cunosc de la colegii domniilor lor Blestemul lui Ştefan cel Mare.
Mai este sufletul uncheşilor de înstrăinat.
In expunerea de motive, iniţiatorii prezintă dorinţa de înstrăinare ca
fiind venita din interiorul acestora, si ca sa acopere cu fum intervenţia se
introduce si statul in ecuaţie.
Nu avem cunoştinţa de obşti care sa fi dorit vânzarea, dar avem
cunoştinţa de obşti care s-au judecat pentru drepturile lor si pentru actele
nesăbuite ale unor conducători.
Interdicţia înstrăinării terenurilor stăpânite în devălmăşie de moşneni,
adoptată de legea nr. 1/2000, în toate variantele modificate, inclusiv forma la zi
a legii, vine dintr-o tradiţie seculară: de la obiceiul pământului la dreptul de
protimisis din Condica lui Ipsilante (art. 1-15 din titlul „pentru protimisis”),
Codul Caragea (art. 5-11 din capitolul II partea III), Ofisul lui Bibescu Vodă de la
1840 şi pravila lui Matei Basarab, până la dispoziţiile Codului Silvic din 1910
(art. 36, 56, etc.) şi Legea Cudalbu din 16 septembrie 1920, aceste ultime
reglementări fiind valabile şi la data preluării fără drept a fondului forestier
proprietate privată de către regimul comunist.

Codul Silvic din 1910:

- art. 36 alin. (11): „din ziua promulgării acestei legi şi până la stabilirea
definitivă, conform acestei legi, a drepturilor codevălmaşilor, orice
înstrăinare voluntară, sub orice titlu, toată sau parţială, este interzisă. Orice
act făcut contra acestei prohibiţiuni este nul şi de nul efect”;
- art. 51 alin. (1): „orice vânzări a pădurilor aparţinând cetelor de moşneni sau
răzeşi, fie în deplină proprietate, fie spre exploatare, sau folosinţă, cari se vor
face în alt mod decât conform regulelor prevăzute în această lege, sunt nule
de drept şi de nul efect”;
Legea Cudalbu:
- punctului 7 din Legea din 16 septembrie 1920 pentru modificarea legilor
silvice „(...) orice vânzare făcută cu călcarea acestei legi este nulă de drept”.
Partea III, capitolul VI, litera C, alin. (4) din Regulamentul pentru Aplicarea legii
pentru satisfacerea trebuinţelor normale de lemn de foc şi de construcţie ale
populaţiei rurale din vechiul Regat, Barasabia şi Bucovina:
- „pădurile composesoratelor şi obştilor fiind destinate pentru aprovizionarea
continuă cu lemne de foc şi de construcţie a membrilor proprietari, ele NU
POT FI GREVATE, AMANETATE SAU ÎNSTRĂINATE”.
 ASOCIATIA OBSTILOR VRANCENE,
Naruja, Vrancea, cp 627220, tel/fax 0237 677 017

Având in vedere cele prezentate respingem orice încercare de intervenţie

forţata si iresponsabila in modul de gospodărire si organizare a formelor
asociative de proprietari de pădure si alte terenuri din România , si mai mult
asta fora de acordul lor.
Dorim sa vedem cu ce Fata se vor prezenta aleşii neamului in
comunităţile proprii după ce vor fi votat o astfel de lege.

Asociaţia Obştilor Vrâncene

Preşedinte director executiv

Aga Neagu ing. Popa Valentin