Sunteți pe pagina 1din 6

Prevenirea si combaterea diminuarii biodiversitatii

BIODIVERSITATEA
Biodiversitatea descrie ntreaga gam a variabilitii organismelor vii n cadrul unui complex ecologic. Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului i diversitatea genetic a unei specii din acest ecosistem.

STRATEGII EUROPENE
Dintre numeroasele probleme ecologice pe care am ajuns s le contientizm cu durere n ultima vreme se afl i scderea biodiversitii sau cu alte cuvinte dispariia treptat a plantelor i a animalelor cu care ne-am obinuit s convieuim. Pentru a atrage i mai mult atenia asupra acestui pericol, Uniunea European a declarat anul 2010 ca fiind Anul biodiversitii.

Strategia europeana contine sase tinte prioritare, impreuna cu actiunile corespunzatoare menite sa reduca in mare masura amenintarile la adresa biodiversitatii. Printre aceste actiuni se numara: Punerea integrala in aplicare a legislatiei existente de protectie a naturii si a retelei de rezervatii naturale, in vederea asigurarii unor ameliorari considerabile ale starii de conservare a habitatelor si a speciilor - Ameliorarea si refacerea, in masura posibilului, a ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice, in special prin folosirea pe scara mai larga a infrastructurilor ecologice -Asigurarea sustenabilitatii activitatilor agricole si forestiere - Protejarea rezervelor de peste din UE - Tinerea sub control a speciilor invazive, care reprezinta o cauza tot mai importanta a pierderii biodiversitatii in UE - Intensificarea contributiei UE la actiunile concertate de la nivel mondial pentru prevenirea pierderii biodiversitatii.

Directii si strategii de conservare


identificarea localitatiilor n care supravietuiesc specii, soiuri cu un grad ridicat de vulnerabilitate; - descifrarea structurii genetice a acestor populatii, prin tehnici moleculare; - studierea biologiei si ecologiei acestor taxoni (specii, biospecii, soiuri, rase) cu sublinierea rolului pe care-l joaca n functionarea ecosistemelor ori a valorii economice n perpectiva; - contituirea formelor si modalitatilor de conservare "ex-situ" cu respectarea metodologiei internationale; - declansarea experimentelor de refacere a populatiilor naturale; - implicarea, pe ct posibil si a populatiei umane n actiunea de conservare in situ mai cu seama pentru acesi taxoni care au valente decorative, sentimentale ori reprezinta urme ale culturii traditionale. - dezvoltarea unor programe nationale si internationale cu participarea universitatiilor gradinilor botanice si zoologice, statiunilor de cercetari agricole ori horticole a celor silvice si chiar a muzeelor etnografice. gradiniile botanice si gradiniile zoologice sunt si vor ramne importante institutii de conservare ex situ a biodiversitatii, rol care va deveni, n viitor unul la fel de important ca si cel educational.