Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind

sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret. Alexandru Lpuneanul este o desvrit creaie de valoare universal. Nu se poate nchipui un portret mai viu ntr-un numr mai mic de gesturi i cuvinte memorabile, ntr-o compoziie mai simpl i n decoruri mai puine, fidura eroului este romantica. Erou romantic, Lpuneanu este alctuit din puternice trsturi de caracter, un personaj excepional, ce acioneaz n mprejurri deosebite. Autorul i urmrete personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrrii n ar i pn n clipa morii. Tot ceea ce se ntmpl n aceast nuvel poart pecetea duritii lui Lpuneanu. Astfel n capitolul I Lpuneanu este prezentat de ctre autor, n detaliul frapant, amnunit, conducndu-ne astfel n mijlocul strii de spirit a personajului. Negruzzi utilizeaz dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevndu-i propriile sale trsturi prin intermediul gesturilor, al gndurilor. Se observ c Lpuneanu vorbete n pilde, folosindu-se de exclamaii i ntrebri retorice, intrnd astfel n categoria personajelor romantice. Totodata modul de a vorbi al personajului, discursul lui Lpuneanu este un exemplu de discurs romantic n care sunt folosite toate procedeele de retoric tipic romantic, repetiia, gradaia, interogaia i exclamaia retoric, enumeraia i citarea folosit drept argumentaie. Dac n primul capitol portretul lui Lpuneanu este scos n eviden prin intermediul antitezei dintre boieri i Lpuneanu n al doilea capitol, caracterizarea lui Lpuneanu reiese din antiteza romantica si totodata conflictual dintre domnia Ruxanda i el. Domnia Ruxanda e plin de nelepciune, gingie, parka e ireala pe cnd Lpuneanu e crud, nemilos i farnic. Este de observat n acest capitol momentul n care Lpuneanu nfuriat de cerina domniei, i anume de a nceta omorurile, pune mna pe jungher. Este o reacie necontrolat a lui, nepotrivit pentru un domnitor. Prin aceast aciune, Lpuneanu dovedete a fi un om cu o fire coleric, impulsiva, obinuit s judece i s fac dreptate singur, dup propriile reguli. Auzind cererea domniei, Lpuneanu o mustr pentru vorbele nebune, dar promite n final c va nceta cu omorurile, ns nu nainte de a-i da leac de fric. Lpuneanu n momentul de fa, disimuleaz, dorind s fie calm i se poart autoritar fa de soia sa, dar i cinic pentru c n sine leacul promis o va ngrozi. Este o reacie de-a dreptul maladiv a personajului dnd nc o dat dovad de cruzime, spirit diabolic i spirit de rzbunare. Lpuneanu ajunge acum s ndeplineasc cu adevrat rolul de personaj excepional n situaii excepionale, specific personajelor romantice.

Personajul Alexandru Lpuneanu, care ilustreaz un destin de excepie, este romantic cu o palet ampl de trsturi de caracter, cu trsturi puternice, un erou excepional n situaii excepionale, ale crui fapte sunt impresionante prin cruzime si rzbunare, avand , ca exemplu, ospul unde sunt masacrai 47 de boieri, iar Mooc, tras deoparte de domn, este dat pe minile mulimii, ce-l sfie de viu pentru ca n final s fie asasinat. Constructia personajului subliniaza insa cel mai bine romantismul nuvelei. Creat pe calitati si defecte la fel de mari, in general, personajul literaturii romantice este impatimit, revolutionar, indragostit, meditativ, bolnav, selenar, bulversat, adeseori nebun, dar mai ales inegal in comportare, extremist, dilematic etc. Lapusneanu imbina trasaturi extreme este retinut, capabil de stapanire de sine in scena cu boierii si incapabil sa se stapaneasca in timpul macelului, cand nu-si mai poate ascunde sentimentul de dementa bucurie a razbunarii; ii caracterizeaza pe boierii veniti sa-1 primeasca la intrarea in tara cu inteligenta si cu finete psihologica, dar nu dovedeste deloc ratiune politica atunci cand distruge cetatile de granita; pare incapabil de sinceritate si totodata isi exprima fara menajamente gandurile. Amestecul acesta de luciditate si dementa reprezinta o trasatura importanta a personajului romantic. Alcatuit din contraste tari, din jocuri de lumini si umbre, investit cu trasaturi exceptionale si pus sa actioneze in situatii de exceptie, Lapusneanu este un personaj romantic. El il intruchipeaza pe tiranul a carui trasatura dominanta este cruzimea,iar semnele prevestitoare din opera sunt niste procedee romantice,cu rol de a pune in evidentza romantismul personajului principal.