MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI DIN BACU FACULTATEA de INGINERIE Programul de studiu: Ingineria

i Protecia Mediului n Industrie

Metode de combatere a polurii cu praf n mediul urban

Student: Grozea Giorgiana Gupa 331

2012

Introducere Aerul i poluarea

Poluarea este fenomenul prin care aerul se ncarc cu substane strine duntoare vietii. Acestea i modific compoziia sa natural, atunci cnd este ptruns de elemente strine ce au efect duntor asupra plantelor i animalelor. Contaminarea uman a atmosferei Pmntului poate lua multe forme i a existat de cnd oamenii au nceput s utilizeze focul pentru agricultur, nclzire i gtitul alimentelor. n timpul Revoluiei Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problem major.

Poluarea aerului Poluarea urban a aerului este cunoscut sub denumirea de smog. Smogul este n general un amestec de monoxid de carbon i compui organici din combustia incomplet a combustibililor fosili cum ar fi crbunii i de dioxid de sulf de la impuritile din combustibili. n timp ce smogul reactioneaz cu oxigenul, acizii organici i sulfurici se condenseaz sub form de picturi, nteind ceata. Pna n secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sntate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a nceput sa reduc calitatea aerului deasupra oraelor mari cum ar fi Los Angeles n anii '30. Acest smog este cauzat de combustia n motoarele autovehiculelor i ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot i elibereaz hidrocarburi din combustibilii "neari". Razele solare fac ca oxizii de azot i hidrocarburile s se combine i s transforme oxigenul n ozon, un agent chimic care atac cauciucul, rneste plantele i irit plamnii. Hidrocarburile sunt oxidate n substane care se condenseaz i formeaz o cea vizibil i ptrunztoare. Majoritatea poluanilor sunt eventual "splai" de ctre ploaie, zpad sau cea dar dup ce au parcurs distane mari, uneori chiar continente. n timp ce poluanii se adun n atmosfer, oxizii de sulf i de azot sunt transformai n acizi care se combin cu ploaia. Regiunile care sunt n drumul vntului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa i estul Statelor Unite i Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot s afecteze i sntatea uman i obiecte create de oameni; Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este nclzirea global, o cretere a temperaturii Pmntului cauzat de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odat cu folosirea intensiv a combustibililor fosili n secolul XX, concentraia de dioxid de carbon din atmosfer a crescut dramatic. Dioxidul de carbon i alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de ser, reduc cldura disipata de Pmnt dar nu blocheaz radiaiile Soarelui. Din cauza efectului de sera se ateapt ca temperatura globala s creasc cu 1,4 C pn la 5,8 C pn n anul 2100. Poluarea aerului poate s afecteze regiunea superioar a atmosferei numit stratosfer. Producia excesiv a compuilor care conin clor cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC) (compui folosii pn acum n frigidere, aparate de aer condiionat i n fabricarea produselor pe baz de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, crend o gaur deasupra Antarcticii care dureaz mai multe sptamni n fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele daunatoare ale Soarelui a afectat viata acvatic i terestr i amenin sntatea oamenilor din zonele nordice i sudice ale planetei.

Poluarea aerului
Aerul pe care l inspirm este parte din atmosfer ,amestecul de gaze ce acoper globul pmntesc. Acest amestec de gaze asigur via pe pmnt i ne protejeaz de razele duntoare ale Soarelui. Atmosfera este format din circa 10 gaze diferite ,n mare parte azot (78%) ,i oxigen (21%). Acel 1% rmas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu i neon.Toate acestea sunt gaze neutre. Mai exist urme de dioxid de sulf ,amoniac, monoxid de carbon i ozon (O3) precum i gaze nocive ,fum ,sare,praf i cenu vulcanic. In ultimii 200 ani industrializarea global a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui i a gazului metan a dus la formarea unor cantiti enorme de dioxid de carbon i alte gaze ,mai ales dup sfritul secolului trecut a aprut

automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantiti mari de metan i oxizi de azot n atmosfera.

Principalele surse de poluare a aerului Industria

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondial. Procesele de producie industrial. Emisiile sunt substane eliberate n atmosfer de ctre uzine, sau alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local catastrofe. In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament provenind din focare se raspandesc local sau la distante medii, - uneori chiar si mari - cazand din nou sub forma de particule mai fine decat poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie.

Transporturile

Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, in S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar in unele localitati ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau aglomeratiile urbane dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de noxe. Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati: in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentratii
4

ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de difuziune in atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca substante care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.

Erupiile vulcanice
Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta in atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica - o importanta sursa de poluare aer. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre univers si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de "efect de sera", produs de cresterea concentratiei de CO 2 din atmosfera.

Furtunile de praf
Furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza "scheletul mineral" si le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934, numai intr-o singura zi, un vant de o violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat Washington-ul si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 - 25 mm pe o suprafata de 400 000 km 2 , situata in zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m 3 de praf, din cantitatea totala ridicata.

Incendiile naturale
Incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale. In coasta de Fildes, in 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar in Ghana, in timpul aceleiasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel, in 1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob.

Combaterea polurii cu praf

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc, colecteaza, capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa intre in atmosfera. Din punct de vedere ecologic, reducand emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic si prin masuri de conservare, precum arderea de mai putin combustibil este strategia preferata. Influentand oamenii sa foloseasca transportul in comun in locul autovehiculelor personale ajuta de asemenea la imbunatatirea calitatii aerului urban. Potentiali poluanti pot exista in materialele ce intra in procese chimice sau in procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzina). Metode de controlare a poluarii atmosferice includ si indepartarea materialelor poluante direct din produsul brut, inainte ca acesta sa fie folosit, sau imediat dupa ce s-a format, dar si alterarea proceselor chimice ce duc l-a obtinerea produsului finit, astfel incat produsii poluanti sa nu se formeze sau sa se formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folositi de catre automobile este posibila si prin realizarea unei combustii cat mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor, dar si prin descompunerea gazelor in elemente putin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluantii industriali pot fi la randul lor captati in filterprecipitatori electrostatici. Aciuni guvernamentale pentru combaterea polurii Diferite tari au impus standarde in legislatie cu privire la nivelele de concentratie ce se cred a fi suficient de scazute pentru a proteja sanatatea publica. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate limitele de emisie a substantelor poluante in atmosfera astfel incat standardele de calitate ale aerului sa fie atinse. Cu toate acestea insa, natura problemei necesita implementarea tratatelor internationale ale mediului, si pana in acest moment 49 de tari au aprobat in Martie 1985 conventia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. "Protocolul de
6

la Montreal", aa cum a fost numita aceasta conventie renegociata in 1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si fluorocarburi pana la sfarsitul secolului si asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. in plus, mai multe tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide. In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in 1970, 1977 si 1990 este baza legala a controlarii poluarii atmosferice. Agentia de Protectie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act, care specifica sa se stabileasca standarde privind calitatea aerului in cazul diferitelor substante. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorarii calitatii aerului in arealele unde aerul este in prezent mai curat decat impun standardele. Amendamentele din 1990 identifica ozonul, monoxidul de carbon, ploaia acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluarii aerului. Msuri necesare pentru combaterea polurii cu praf Toate msurile necesare n combaterea aciunii nocive a prafului sunt clasificate n cteva grupe: tehnologice; de sistematizare; sanitar-tehnice; curative-profilactice; legislative; Msurile tehnologice prevd: ermetizarea proceselor tehnologice; transportul pneumatic; umezirea locului de lucru; substituirea substanelor toxice cu altele mai puin toxice; elaborarea unor cicluri tehnologice nchise; reutilizarea deeurilor de producere. Msurile de sistematizare presupun: zonificarea localitilor; amenajarea spaiilor verzi; respectarea zonelor de protecie dintre zonele locative i cele de producere: I-1000 m, II500 m, III-300 m, IV-100 m, V-50 m. Msurile sanitar-tehnice preconizeaz: ventilaia local; deriticarea ncperilor cu aspiratoare; deriticarea umed;

instalarea mijloacelor de epurare a deeurilor - filtre, instalaii de captare a prafului, filtre electrice etc. Msurile curativ-profilactice prevd:

examenul medical nainte de angajarea la lucru i periodic; folosirea mijloacelor de protecie individual - mti, ochelari, mbrcminte special. utilizarea inhalatoarelor. Msurile legislative stipuleaz: respectarea concentraiilor maximal admisibile (CMA). Dac praful conine mai mult de 70% bioxid de siliciu liber, este admis n cantitate de 1 mg la 1 m aer, de la 10 la 70% -2 mg/mmai puin de 10% - 4 mg/m aer. Praful care nu conine bioxid de siliciu poate fi n cantitate de 6-10 mg la 1 m aer.

Caracterizarea cantitativ de poluare a aerului se efectueaz prin determinarea greutii de praf ntr-o unitate de volum de aer (mg/m3) sau numrul de fire de praf aflate ntr-o unitate de volum de aer (1 cm3). n corespundere cu aceasta, metodele de cercetare a polurii aerului se mpart n gravimetrice i de numrare. n practica sanitaro-igienic se aplic i metodele de sedimentare. Metode de combatere a poluarii aerului Pentru a diminua poluarea, organismele statale trebuie sa dispuna in primul rand de metode de control de mare eficienta. Apoi este necesara stabilirea nivelului normelor de emisie care pot fi deversate in aer de diversele surse de poluare si a concenratiilor maxime admisibile de poluanti in aerul localitatilor. Dupa cum s-a stabilit la reuniunea expertilor de la Viena (1972) in primul rand este necesar sa fie elaborate normele de igiena pentru SO2, CO, NOx, CO2, pesticidele in suspensie, care determina imbolnaviri acute si cronice . n prezent la noi sunt date norme de concentratii maxime admisibile pentru un numar de 447 substante poluante. Principalele masuri concrete de realizare a protectiei aerului constau in : exploatarea rationala a instalatiilor tehnologice selectionate pentru o anumita productie ca fiind ca fiind cele mai putin poluante ; recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile ; amplasarea surselor de poluare bazata pe un studiu stiintific al consecintelor pe care le are situarea intr-o anumita ambianta geoclimatica; adoptarea de sisteme si mijloace de transport cat mai putin poluante;
8

n combaterea poluarii aerului se porneste de la principiul ca maximul se poate realiza la sursa . Aceasta in sensul ca reducerea evacuarilor de poluanti si a pierderilor de la sursa sunt in acelasi timp masuri preventive, de limitare a poluarii aerului si masuri care vizeaza valorificarea integrala a materiilor prime. Retinerea substantelor reziduale pentru valorificarea complexa a materiei prime este si mult mai usor de realizat decat dupa ce acestea s-au ejectat in atmosfera . Pentru a realiza o productie nepoluanta exista mai multe posibilitati: alegerea sau pregatirea unur materii prime fara impuritati , spalarea combustibililor, ermetizarea instalatiilor in care se desfasoara procese de productie generatoare de pulberi si gaze, dirijarea pulberilor si gazelor spre instalatiile de epurare .

Bibliografie
1. referate.ro