Sunteți pe pagina 1din 62

Geografia continentelor extraeuropene CURS 1 CONTINENTUL ASIA Asezarea geografica Asezarea geografica a continentului Asia se impune prin particularitatile

geografice care individual net intre celelalte continente ale lumii. Intre aceste particularitati, imensitatea este un lucru fundamental, cu o suprafata de 144 mil. kmp fiind cel mai intins continent. Ocupa aproape 1/3 din uscat. Asia este asezata in emisfera nordica, de la Ecuator pana la Polul Nord, de la Mediterana pana la Pacific. Numele continentului Asia deriva din asun = rasarit (mileniul II iH). Alti geografi atribuie numele continentului unei divinitati. Extremitatile: V Capul Baba (Pen. Asia Mica) E Capul Dejnev (Pen. Ciucotska) N punctul extrem al uscatului asiatic = Celiuskim (Pen. Taimat) S Capul Bulus (Pen. Malacca) Continentul Asia se invecineaza cu 4 continente, grupand in jurul sau cea mai mare parte a masei de uscat a Terrei. Spre V formeaza Eurasia. De Africa se desparte in V prin Canalul Suez si M. Rosie, dar Pen. Araba este un fragment al continentului Africa. Stramtoarea Bering desparte Asia de America de N, iar insulele fac trecerea spre Australia. Prin intinderea sa masiva, continentul asiatic are consecinte variate si importante asupra naturii, oamenilor, si economiei cale. Astfel, datorita desfasurarii in latitudine de la Ecuator la Polul N, in Asia se intalnesc toate zonele naturale ale Globului. In longitudine, de la V la E se inregistreaza o diferenta de 11 ore intre Pen. Asia Mica si Camceatca. Distanta intre punctele extreme sunt enorme (de la S la N = 10.000 km; de la V la E = 11.000 km). Cel mai vast continent al Pamantului, Asia este si cel mai interesant d.p.d.v. geografic. Datorita intinderii si variatiei (varietatii) conditiilor naturale, Asia este continentul superlativelor si al contrastelor geografice. Astfel, pe teritoriul sau se intalnesc: - punctul cel mai inalt al lumii Everest (8872 m), situat in Hymalaia; - cel mai jos M. Moarta (-392m); - cel mai inalt podis Pod. Pamil, imbracat in zapezi, si cu altitudini de peste 7000 m; - Campia Siberiana Occidentala cea mai intinsa din lume; este mlastinoasa; - In Asia s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura din emisfera N (-73 o C), in orasul Oimeakom din NE Siberiei; - In reg. sudice vanturile umede aduc din O. Indian cele mai abundente ploi, care in localitatea Cheracundji au totalizat 12.000 mm/an; - Fluviul Han-He este cel mai incarcat de aluviuni (140 kg/mp); - In Asia se afla cel mai adanc lac Baikal; - Cel mai intins lac din lume M. Caspica(374.000 mp); - Cel mai sarat lac de pe glob; - Cel mai mare arhipelag al Terrei Indonezia (13.700 insule). - In muntii inalti din partea centrala se gasesc cei mai numerosi ghetari din lume; - Partea N a continentului este acoperita cu taigaua siberiana; - Asia este cel mai populat continent (3,6 mld. loc.); - In Asia se afla cel mai populat stat din lume China (1,280 mld. loc.); - Primele orase din lume au aparut in Asia, in India.

Relieful Asiei Relieful Asiei este foarte complex, si se desfasoara pe suprafete mari, care nu se intalnesc pe alte continente. Spre deosebire de Europa, Asia este continentul podisurilor si al dealurilor. Campii = 26,2 %, si munti 29,2 %, altitudinea medie a continentului fiind de aprox. 1000 m. Privit sub raport hipsometric, se pot identifica cele mai mari contraste (- 394 m -> M. Moarta , si Everest = 8872m). Analiza sumara a hartii hipsometrice: cea mai intinsa parte altitudini cu valori intre 0 m si 300 m se afla in N-V continentului, incepand de la M. Caspica si pana in valea fluviului Elisei, al bazinului fluviului Obi. Cea mai masiva parte unde predomina altitudini mai mari de 1000 m se afla in centrul Asiei, de o tarte si de alta a . Cea mai faramitata parte relieful fatetei oceanice dintre Camceatca si Sumatera (aici intra cel mai mare nr. de peninsule, insule, ce se intrepatrund strans). Cea mai inalta parte Tibetul, cu rama lui inconjuratoare = Hymalaia, Cuienlun, cu numeroase varfuri ce depasesc 7000 8000 m. Cea mai coborata parte de uscat, sub nivelul oceanic, este reprezentata de Dep. Turfan, din M-tii Tianshan. Aceste contraste altimetrice create de diferentele treptelor cu dimensiuni variabile din Asia indica schimbarile de ordin tectonic care au avut loc in cursul istoriei, in special la sfarsitul Pliocenului si in Cuaternar. Sistemul orografic al Asiei Continentul Asia se distinge de celelalte continente si prin sistemul ei orografic, caracterizat in primul rand prin prezenta braului inalt al podisurilor interne din Asia de V si din Asia Centrala (Anatolia, Iran, Pamil, Tibet, Saidam, Kosgoria, Tungaria, Mongolia, podisuri marginite de numeroase lanturi muntoase). A doua caracteristica orografica o constituie prezenta lanturilor muntoase arcuite, din partea de E a Asiei, paralele cu tarmul oceanic, si separate prin vaile si campiile marilor fluvii (Yan Ti), iar ca exemple de lanturi muntoase: Camceatca, Columna, Sihote Alin, M-tii Manciuriei, M-tii Hingarul Mare, M-tii Namucea. Tot sub forma de arcuri cu aceeasi directie se dezvolta si M-tii de pe insulele invecinate, care se unesc cu lanturile catenei alpino-hymalaiene din cuprinsul Malaieziei. Pe de alta parte, Asia de N prezinta alte caracteristici orografice: o vasta regiune de campii (C. Turanului, Pod. Khazachstan, C. Siberiei de E, Pod. Siberiei Centrale, C. Iacutiei si C. Indighilca) si podisuri externe, regiuni care incep de la M. Caspica si se termina in Rena, in Siberia de N-E. Partea de S a continentului adauga Asiei alte elemente orografice, prin cele 3 mari peninsule: Indochina, India si Arabia. Pen. Indochina. siruri muntoase care alterneaza cu portiuni de campii, reprezentand zona prin care sistemul muntos alpino-himalayan face trecerea la sistemul muntos al Malaeziei. Pen. India si Arabia cele mari peninsule ale Asiei, cu relief dominant de podisuri vechi, peneplenizate, care sunt legate de continent prin 2 campii aluvionare: C. Indogangetica si C. Mesopotamiei. Unitati morfostructurale si etape de evolutie Asia este unul dintre cele mai complexe continente din punct de vedere structural, deoarece alaturi de unele dintre cele mai vechi compartimente (scutul Agorei) stau unitati mai noi, tertiare, si actuale (geosinclinalul alpin si cel vest-pacific). In afara de acestea, cea mai mare parte a Asiei centrale, care din punct de vedere tectonic s-a format in fazele orogenezei mai vechi, a suferit un intens si complex proces de peneplenizare. In Pliocen au avut loc importante miscari verticale care au dus la regenerarea muntilor de orogen, prin formarea muntilor de tip bloc.

Schita morfostructurala a Asiei Cuprinde 3 mari unitati: 1. Unitatea de platforma campii, podisuri si munti dezvoltati pe fundament precambrian, care cuprinde C. Siberiei de V, Pod. Siberiei Centrale, campiile, podisurile si muntii din Pen. Arabiei si din Pen. Indiei, C. Chineza, M-tii Ian San si lanturile de munti pana in Coreea. Tot din unitatea de platforma fac parte si colinele cu M-tii Chinei de S, o regiune de cutari paleozoice intens peneplenizate. 2. Unitatea de orogen se dezvolta pe 2 directii predominante: de la V la E, specifica geosinclinalului alpin, incepand din Caucaz si pana in Malaezia; de la N la S, caracteristica geosinclinalului de tip pacific, care incepe din Pen. Ciucilo si se termina in Malaezia (geosinclinal activ). Miscarile de cutare care s-au produs in geosinclinalele amintite mai sus apartin unor faze mezozoice si tertiare. fazele mezozoice sunt prezente in M-tii Anda, Columna, M-tii Vernovonsck si o parte din M-tii Sihote, precum si in Mtii din Cordiliera vietnameza, thailandeza, M-tii din Pen. Malaga si o parte din M-tii Calimantan. fazele tertiare au avut o evolutie de mare amploare, de unde au rezultat cele mai grandioase zone montane; aceste cutari tertiare le intalnim in : M-tii Caucaz, M-tii Pontici, M-tii Zaurus, M-tii Himalaya, Cordiliera birmana si M-tii Malaeziei. In cuprinsul acestor zone au fost incluse si unele masive vechi cristaline (Masivul Anatoliei si Tibet). In afara de munti si depresiuni intramontane, unitatile de geosinclinal mai cuprind si depresiunile marginale.

Tinand cont de tot acest ansamblu morfostructural al Asiei, de evolutia principala de ordin intern, nisa tectonica, vulcanism putem desprinde cele 3 mari etape de formare si evolutie a acestui continent: - etapa prepliocena; - etapa pliocena; - etapa cuaternara; Etapa prepliocena fazele care determina etapele sunt mult mai lungi; cele 7 mil. de ani nu reprezinta decat a 220-a parte din totalul geologic al Pamantului. Osatura reliefului Asiei apartine acestor timpuri foarte vechi prepliocene, cand s-au format marile scuturi prepliocene. Etapa pliocena importanta mai ales prin aspectul ei de ansamblu. In etapa aceasta Asia s-a apropiat de forma actuala. In etapa pliocena, spre N uscatul depasea platforma continentala actuala, M. Galbena si Golful Tanchu nu existau, iar M. Japoniei si M. Chinei erau mai mici; arhipelagul Japoniei era mai uscat. Etapa cuaternara - se caracterizeaza printr-o serie de elemente propice de ordin climatic, prezenta ghetarilor pe uscat si pe mare avand consistenta foarte mare pentru intreaga Asie. CURS 2

CLIMA ASIEI
Extinderea continentului de la Ecuator spre Polul N, marea diversitate a formelor de relief, ca si a factorilor climatogeni, au determinat aparitia unor climate diferite. Ca urmare, in Asia se intalnesc toate zonele de clima ale Globului, de la climat ecuatorial , cald, la cel polar rece, nuantate insa de altitudine. Numerosi factori naturali, dinamici, fizico-geografici, influenteaza in mod decisiv parametric climatic ai Asiei. Astfel, energia termica trimisa pe pamant prin intermediul radiatiilor solare e distribuita in cantitati din ce in ce mai mici de la Ecuator spre Polul N. Zonele de clima diferentiate pe teritoriul Asiei, nuantate de altitudine si de configuratia reliefului sunt: 1.Zona climatului ecuatorial: - Din Indonezia, Sri Lanca, Pen. Malacca (Malanja), I. Mindanao. - Este calda tot timpul anului si primeste ploi abundente aproape in fiecare zi. - Temp. medii lunare 25-27C 3

Amplitudinile anuale sunt f. reduse (1-2C) Valorile termice sunt modelate pe de o parte de nebulozitate accentuate, iar pe de alta parte de prezenta padurilor ecuatoriale - Umezeala atmosferica ridicata (95%) - Aerul cald si umed greu de suportat - Precipitatii > 2000 mm/an, iar in zone montane > 3000 mm/an 2. Climatul subecuatorial: - extindere mai mare - caracter musonic - cuprinde Pen. India si Indochina aproape in intregime - vara, uscatul asiatic se incinge, presiunea atmosferica scade, sunt atrase masele de aer oceanic, vanturi umede bat dinspre O. Indian, aducand ploi abundente - precipitatii prea abundente => inundatii - Iarna in climatul musonic este fierbinte si arida, deoarece circulatia se face dinspre continent spre ocean 3. Zona climatului tropical: - climat tropical desertic din S-V continentului (Arabia, Iran si V Indiei) este fierbinte si aproape lipsit de ploi; - climat tropical musonic , in S-E si E Asiei, cu precipitatii bogate in timpul verii si secete iarna - uneori se formeaza deasupra O. Pacific sau Indian cicloni tropicali insotiti de vanturi violente si precipitatii abundente ce provoaca pagube locuitorilor din zona tarmurilor 4. Climatul mediteraneean: - il intalnim in E M. Mediterane si S M. Caspice, in cadrul caruia vara este calda si uscata, iar iarna blanda si ploioasa - precipitatii 500-1000 mm/an - diferentele termice intre anotimpuri sunt vizibile - partile centrale ale continentului au climat subtropical uscat cu nuante desertice. - E Chinei si S Japoniei au climat subtropical musonic, cu precipitatii vara si ierni blande 5. Climat temperat continental: - in partea central a Asiei - masivul uscat Asiatic se raceste puternic iarna, iar vara se incinge, generand contraste termice accentuate intre anotimpuri. Aceste diferente mari de temperature imprima caracterul continental excesiv al climatului temperat - regiunile din inima continentului, situate la adapostul muntilor, primesc f. putine precipitatii. In aceste regiuni au aparut deserturile temperate, cu vara calda si iarna rece 6. Climat temperat-musonic: - intalnit in E continentului (in China), unde ploile musonice ajung in cantitati mai mici, la latitudinea temperata; vara este calda si umeda, iar iarna geroasa si uscata 7. Climatul subpolar: - in N continentului - vara este scurta, cu 2-3 luni pe an si racoroasa, iar iarna lunga si geroasa - in depresiunile intramontane din E Siberian, pe fondul unor inversiuni termice extrem de accentuate s-a inregistrat minima absoluta -73C. In aceste locuri, mediile lunii ianuarie sunt f. reduse (-45C), mediile lunilor de vara fiind si ele reduse 8. Climatul polar: - se caracterizeaza prin iarna permanenta - in luna august, la limita dintre ocean si uscat, temperaturile sunt usor positive - in zonele montane ale continentului, temperature scade odata cu inaltimea, in timp ce precipitatiile devin mai bogate. Se creeaza etaje climatic din ce in ce mai reci si mai umede cu cat creste altitudinea reliefului - varfurile cele mai inalte ale muntilor sunt acoperite de zapezi vesnice si gheturi 4

Clima influenteaza decisiv celelalte componente naturale: in muntii inaltimea, de vanturi si contrastele termice in deserturi si de scurgerea apei in regiunile ploioase. Raspandirea plantelor si animalelor este determinate de clima astfel: in zonele ecuatoriale cresc paduri dense, in timp ce in deserturi vegetatia este saraca si rara. Debitele raurilor sunt bogate in climatul musonic, iar in deserturi vaile dezvolta scurgere doar in timpul ploilor ocazionale. Proceselo pedogenetice sunt determinate de anumite elemente climatice diferite. Astfel, in zonele ecuatoriale procesele de alterare sunt intense si profunde, in timp ce in regiunile subpolare acestea se realizeaza cu dificultate. Clima influenteaza si activitatea umana. Zonele musonice sunt favorabile agriculturii.

APELE ASIEI
Hidrografia Asiei este strans corelata cu clima si configuratia reliefului. In functie de pluviozitate si de dispunerea marilor unitati de relief, se disting pe teritoriul Asiei trei mari domenii hidrografice, si anume: 1. domeniul Akleic in regiunile desertice 2. domeniul Endoreic in marile depresiuni central, in C. Turanului si Platoul Iran 3. domeniul Exoreic din zonele musonice In continentul asiatic, regiunile centrale si S-V cu precipitatii reduse sunt aproape lipsite de rauri si lacuri. In schimb, regiunile ploioase sunt strabatute de numeroase rauri mari. FLUVII SI RAURI Marile fluvii ale Asiei izvorasc din muntii situati in partile centrale si se indreapta spre muntii din regiunile apropiate. Bazinul arctic: - Se scurg trei mari fluvii cu trasaturi commune: Obi, Enisei si Lena, care izvorasc din muntii din centru, au lungime mare, curg de la S la N. Caracteristica acestor mari fluvii o reprezinta bazinele hidrografice inverse. - Debitele din lunile de vara sunt consistente - Intretine o navigatie active - Alimentarea lor este mixta, nivo-pluviala - Cresterile de nivel se produc la inceputul verii, apa provenind din topirea zapezii. Se adauga si precipitatiile lichide - Iarna ingheata treptat, de la izvoare spre varsare - Dezghetul se produce invers Bazinul pacific - Din Asia E si S-E - Precipitatii musonice - Fluviile mari si debitele ridicate vara - Marile fluvii chinezesti: Huan He (Huanghe), Changjiang, Amur - Huan He (Fluviul Galben) este fluvial cel mai incarcat cu aluviuni din Asia si din lume. Izvoraste din Tibet (de la 4500 m altitudine) si are 4845 km lungime. Cursul sau superior are aspect de defileu intre o vale lunga si adanca. In cursul mijlociu strabate .. aluviunile podisul? . s-a inaltat c mai mult de 10 m. Cu toate ca a fost indiguit pe 1800 km, la ploile musonice abundente provoaca inundatii, uneori catastrofale. In bazinul fluviului traiesc aprox. 400 mil.loc. - Marea Campie Chineza , formata prin depunerea aluviunilor, este minutios organizata si valorificata (canale de irigatii, asezari, iazuri ptr. peste, complexe de crestere a pasarilor, plantatii de duzi, intreprinderi ptr prelucrarea produselor agricole). - Curentul electric este produs in mici hidrocentrale. Bazinul Indian 5

Gange, Brahmaputra, ce formeaza la varsarea in ocean cea mai mare delta din lume Fluviile izvorasc din culoarul depresionar ce separa Hiymalaya de Transhimalaya Curs superior accidentat, marcat de numeroase cu caracter de alimentare (ghetari, zapezi) Pe cursul mijlociu si inferior debitele cresc f. mult in timpul verii, crestere pusa ape seama ploilor musonice - Apele lor sunt intens folosite in agricultura (irigatii), piscicultura si in transporturi, constituind axe importante ptr comunicatiile intra si interregional. - In ele se varsa fluviile : Indus, Mekong, Menam, Irrawady - Fluvii mari, cu vai bine populate - Bazinele acestor fluvii sunt situate in lanturile paralele ale M-tilor Indochina, au configuratie fitoforma, strabat regiuni agricole cu populatie densa si civilizatii milenare, legate de cultura orezului. - In C. Mesopotamiei, Tibru si Eufrat au mentinut civilizatiile antice bogate, avand parte de o agricultura irigata - Spre V, in Lacul Aral se varsa fluviile (raurile?) Amu Darya, Syr Darya,ce au alimentare glacionivala, sunt intens netezite ptr irigatii in campiile desertice ale .. Fluviile Asiei sunt intens valorificate. Toate marile fluvii sunt navigabile. Apa este folosita ptr irigatii, energie electrica, pescuit, agreement. LACURILE Pe teritoriul Asiei exista numeroase lacuri, interesante, diferite ca nr. Origine, unele f sarate, altele cu mari resurse de apa. 1. Lacurile tectonice: Baikal, Aral, Baltos Lacul Baikal are cea mai mare adancime de pe glob (1620 m-din cursul predat; 1637-din wikipedia). Reprezinta cea mai mare rezerva de apa dulce din lume (23.000 km3). Aici traiesc specii interesante de animale. Lacul a luat nastere intr-o cuveta formata prin prabusiri tectonice ale scoartei terestre. Bilantul hidric se mentine echilibrat datorita aportului a peste 300 afluenti si a numeroaselor surse subterane.este lacul cel mai vechi (circa 20-25 milioane ani de existen), cel mai adanc, cu cel mai mare volum de apa, cu cele mai multe specii de plante (250) si animale (800) endemice din lume. Volumul de apa este echivalent cu cel al M. Baltice. Datorita unei mari inertii termice, iarna apa acestui lac ingheata cu o luna de zile mai tarziu decat in zonele inconjuratoare, dar se formeaza un pod gros de gheata, ce permite circulatia autovehiculelor. Apa lacului este potabila. Potentialul touristic este inca nevalorificat. Lacul Aral este un rest din fosta Mare Sarmatica. S-a redus mult ca urmare a folosirii apei ptr irigatii. Este situat intr-o zona arida, cu evaporatie ridicata. Are bilant hidric deficitar. Salubrizare mare. Lacul Baltos (Balhas?) este alimentat de raul Ili. Are apa dulce in jumatatea vestica. Partea estic a lacului este foarte srat, apa avnd (>7%) sare, pe cnd partea vestic este mai dulce cu (0,5-1,5%) sare, aceast ndulcire a apei se datoreaz afluenilor din vest i comunicarea redus dintre partea de est cu cea de vest a lacului, adica este un schimb deficitar de ape cauzat de lipsa curentilor. 2. Lacuri glaciare: S-au format datorita formarii de ghetari din munti, sau din regiuni care au fost acoperite de ghetaricontinentali. Un exemplu este lacul Taimapr (in Siberia), care a parut intr-o depresiune sculptata de calotele glaciare ale cuaternarului. 3. Lacuri vulcanice le intalnim in regiunile pacifice cu numerosi vulcani. In Insula Sumatra (Indonezia), reprezentativ este Lacul Toba 4. Lacuri carstice cel mai reprezentativ este L. Kiuzoren (?)- in Turcia. S-a format prin dizolvarea calcarelor si .depresiuni in care se aduna apele rezultate din precipitatii ale unor afluenti locali. 5. Mlastini Regiunile cu exces de umiditate si cu substart impermeabil din Siberia, V Tibetului sau din zonele musonice prezinta numeroase mlastini.() 6. Lacurile antropice CURS 3 6

PEISAJELE NATURALE ALE ASIEI


Diferentierile climatice, vegetale si activitatile umane impun si diferentieri ale peisajului geografic in Asia. Peisajele naturale deosebite sunt: 1. Peisajul artic pe marginea Nordica si intinsul O. Arctic, care au iarna permanenta. In acest pustiu oceanele sunt inghetate si sunt acoperite cu zapezi si ghetari. Vegetatia lipseste, dar nu si animalele (ursul polar, vulpea si iepurele, unele pasari; iar in ape: foca, morsa, balena). Zona este locuita de grupuri de eschimosi, cu o populatie rara, care traieste din vanat si pescuit. 2. Peisajul de tundra in regiunile cu iarna lunga si rece. Clima tine solul inghetat in cea mai mare parte a anului. Peisajul se invioreaza prin aparitia pajistilor inverzite. Primavara are loc o extindere a dezghetului, ca urmare a incalzirii climei. Urmarile sunt greu de cuantificat, dar va creste umiditatea solului si a atmosferei. Precipitatiile sunt reduse cantitativ, iar evapo-transpiratia redusa mentine debitele ridicate ale raurilor, dezghetul provocand intinderea apelor pe zone mari. Ca urmare, peisajul apare cu zonele mai inalte mai zvantate, ele alternand cu locurile mlastinoase. In tundra nu cresc arbori. Pajistile umede au soluri turboase si sunt strabatute de turme de reni, animale folositoare ptr locuitori. Celelalte animale migreaza spre sud, spre zone mai favorabile datorata nutritiei si adaposturilor mai bune. 3. Taigaua siberiana reprezinta cea mai intinsa padure de conifere de pe glob. Molidisurile sunt compacte, omogene si monotone si sunt rareori punctuate de palcuri de mesteceni sau alte specii de foioase. Peisajul de taiga este delimitat de prezenta exemplarelor care toamna au flori.(?). In locurile mai netede taigaua este mlastinoasa, muschii cresc printer trunchiuri intr-un amestec greu de strabatut. Taigaua este o padure linistita, deoarece animalele sunt rare, este putin umanizata,desi are mari rezerve de carbune, petrol, metale, pietre pretioase si lemn. 4. Stepele Asiei Ofera peisaje mai deschise, pajisti acoperite cu ierburi marunte, pe un relief usor valurit. Nu peste tot pajistile au constr. si continuitate, mai ales in tinuturile mongolilor nomazi. Padurile de lunca din lungul raurilor invioreaza peisajul pe sesurile umede. Densitatea populatiei este mica, iar amprenta umana are o slaba consistent. Peisajul stepei nu s-a modificat decat in zonele de cultura. Bogatiile subsolului au sustinut dezvoltarea oraselor si a zonelor industrial, modificand peisajul stepei. 5. Deserturile Asiei aparute in zonele uscate, ocupa 1/3 din suprafata continentului. In Pen. Arabia si V Indiei sunt deserturi calde, cu 50oC vara; in deserturile Takla Makan (Taklamakan) sau Gobi sunt contraste termice accentuate intre vara si iarna (vara calda, iarna aspra). Peisajul desertic este diferentiat, unele deserturi sunt acoperite cu acumulari de nisipuri, diferite ca forma si dimensiuni; dunele ocupa mari intinderi, avand o fizionomie de detaliu in permanenta schimbare. Desertul Taklamakan este inconjurat pe margini de oaze, alimentate de raurile care izvorasc din muntii alaturati. Aici desertul inainteaza prin inaintarea mecanica a dunelor, fiind vorba de o progr. 7patial a vanturilor. Avansare dunelor poate fi stopata prin irigarea oazelor marginale si realizarea unor culture arborescente sau liziere de protectie. Alte deserturi sunt stancoase, sau formate din fragmente colturoase rezultate din dezagregarea rocilor. In jurul izvoarelor rare apar oazele, adica spatii verzi intretinute cu dificultate, folosite ca binevenite locuri de popas ptr caravan. Exista f putini locuitori, in oaze sau in zonele cu bogatii ale subsolului (petrol, gaze). 6. Peisajul musonic este strans legat de alternanta anotimpurilor (iarna ploi bogate, vara secetoasa). Agricultura este dependenta si organizata in functie de ploile musonice, dar in campiile din India si China solul fertil se cultiva si iarna, cu ajutorul irigatiilor. Agricultura intense este legata de cultura orezului. In conditiile unei populatii dense, terenurile agricole au devenit insuficiente, iar padurile s-au extins prin terasare. Peisajele musonice sunt reprezentate de campuri de orez, livezi de dud, iazuri, sit erase cultivate. 7. Asia montana inalta se deosebeste prin trasaturi proprii; este o zona care s-a inaltat recent, constituita din lanturi de munti cu inaltimi mari. Relieful este viguros, cu vai inguste si versanti abrupt. Pe cele mai mari inaltimi sunt zapezi permanente si ghetari care au creat un relief specific. Altitudinea impune etajarea conditiilor climatic , invelisul de vegetatie si de soluri, realizand dispunerea verticala a zonelor inalte. In zona inalta a Asiei invelisul de vegetatie este format din benzi cu o compozitie diferita. Astfel, la poalele muntilor sunt paduri zonale, apoi, in altitudine urca paduri diferentiate, tufisuri si pajistile de 7

munte, apoi stancariile golase, zapezile vesnice si ghetarii. In aceste conditii putin favorabile asezarile sunt rare, putinii locuitori s-au instalat in depresiuni, iar ocupatiile cele mai importante sunt zootehnia si mineritul. O agricultura de subzistenta se practica in lunci si pe canalele de dejectie terasate. Ghetarii ofera apa necesara irigatiilor. Viata este austere, in schimb peisajele sunt pitoresti, si ca urmare atrag turisti.

POPULATIA ASIEI
In present, populatia asiei reprezinta 59 % din populatia lumii (3,75 mld loc), si creste cu 30 mil loc/an. Densitatea este de 150 loc/km2; nu se tine cont de intinderea mediilor recursive (Siberia), si nici de aglomeratiile umane din campiile musonice. Continentul asiatic numara mai mult de 100 de popoare. Populatia se imparte in : mongoloizi (1,7 mld loc in N, E si S-E), europoizi (caucazieni in Asia Occidentala, la care se adauga si ainu), negroizi (raspanditi in jungle malaeziana si in zonele montane din Fillippine), dravidicni (au trasaturi asemanatoare europoizilor, dar sunt inchisi la culoare; ii intalnim in Sri LanKa si S Indiei). Toate aceste popoare au propriile limbi, care se pot atasa la mai multe familii lingvistice: uraliene; altaide (in centru); paliasiatice (Siberia Occidentala); indoeuropene (V si S); sinice (China); anamite (Vietnam); melanopolineziene (in S-E); si semitice (in S-V). Asia reprezinta leaganul marilor religii: - Islamul domina, ajungand pana in indonezia; - Hionduismul in India - Budismul in india (sec. 6 i.H.), Japonia, Coreea - Budismul amaic (lamaic?) Tibet (Dalai Lama) - Confucianismul (China) - Shintoismul (Japonia) Asia reprezinta deasemenea leaganul unor civilizatii superioare. Influenta lumii antice ramane vie. (Sumer, Babilon). Asezarile rurale Habitatul rural asiatic se caracterizeaza printr-o mare varietate de forme si este in continua evolutie, fiind influentat de nivelul de dezvoltare socio-economic a diferitelor grupuri de populatie, de modul specific de valorificare a valentelor cadrului natural, de particularitati naturale, de organizarea diferitelor societati, de conditiile naturale locale, etc. Densitatea asezarilor rurale este in conformitate cu repartitia populatiei, evidentiind presiunea asupra spatiului vital si gradul ridicat de dispersie a asezarilor din zonele montane, zonele aride si reci, sau din padurile ecuatoriale. Majoritatea asezarilor rurale sunt stabile, dar exista si un procent redus de nomazi (Afganistan, Iran, Irak, China Occidentala). Din punct de vedere morfologic, exista doua tipuri de asezari rurale: Aglomerate Dispersate, fiecare din cele 2 tipuri cu diverse variante. 1. Satele aglomerate (litoralul Mediteranei, vaile fertile). In China domina asezarile de tip zhuan formate din gospodarii adunate in jurul unor piete central. Densitatea locuitorilor este mare, iar materielul de constructii-caramida nearsa. Pe litoralul mediteranean sunt specifice satele numite eiflic cu locuinte din piatra, cu densitate mare strazi inguste si intortocheate. Kurdistan case cu acoperisul conic 8

Kasmir locuinte imprejmuite cu garduri Japonia sate agglomerate, locuinte usoare din lemn, cu structura interna modular Liban - sate aglomerate, care amintesc de cele europene Israel chibutzuri 2. Asezarile dispersate habitat specific ptr anumite regiuni. Asia Mica sate de pastori si agricultori Yemen regiune inalta, unde satele au gospodarii isolate, cu case de piatra etajate, cu etajul ptr locuit Asezarile risipite le intalnim in zonele inalte ale podisurilor, iar locuintele sunt saracacioase. Nepal fiecare gospodarie are propriul teren de cultura, marcaj de gard de piatra, cu livada si pasune ptr animale Tibet sate risipite, iar in regiunea muntoasa gospodariile sunt izolate si apar pe vai, ocupand zone mai inalte defrisate. Mai recent, fenomenul de risipire apare si in Japonia, iar in Hokkaido ferme izolate imprejmuite de garduri vii.

CURS 4

REGIONAREA GEOGRAFICA A ASIEI

Harta politica a Asiei cuprinde un nr. de 48 de state independente, precum si o serie de alte teritorii aflate in situatii politice diferite, de la teritorii independente de facto dar nerecunoscute ca atare de comunitatea internationala (Taiwan), la unitati politice a caror neatarnare consacrata de ONU nu s-a putut exercita de fapt (Timorul Oriental). Situatii particulare au avut si Honk Kong (1997), Macao (1999) colonie portugheza, care au fost retrocedate Chinei. In continentul Asia se concentreaza un sfert din statele lumii, tari de dimensiuni diferite nu numai dpdv al suprafetei sau al populatiei (India, China), unor giganti demografici alaturandu-li-se comunitati politice minuscule, liliputane (Maldive, I. Brunei). Din acest punct de vedere al diferentelor, al raportului de forte economice, politico-militare,daca din randul membrilor permanenti ai ONU face parte doar China si un stat euro-asiatic (Rusia), alte tari au cunoscut o puternica afirmare internationala (Japonia, India, Israel), si sunt pretendente la un statut superior in comunitatea tarilor lumii, in care sunt dj forte de rezonanta regional. Exista diferite variante/ criteria de grupare/departajare a statelor Asiei, si anume: Cele care tin de integrarea dominate (dominant?) intr-o comunitate majora Cele bazate pe afinitati dem (demografice?), etno-lingvistice si social-istorice Cele apartinand la un spatiu istoric particularizat sau Cele ale ansamblurilor geopolitice Este dificil de stabilit similaritati, cu atat mai mult cu cat intre gruparile politice s-au format in timp largi arii de interferenta, spatii tampon, regiuni cu aptitudini conjuncturale. alternative, a caror incadrare in ansambluri geopolitice are doar relevant metodologica, nu prezinta politici spatiale evidente. 1. Asia de S-V si de V 2. Asia de S 3. Asia de S-E 4. Asia Centrala 5. Asia de N 6. Asia de E 1. Asia de S-V si de V cuprinde un nr. de 19 state, care insumeaza o suprafata de de 7.210.260 km2 si o populatie de 300 mil loc. Densitatea medie este de 40-41 loc/km2. Cele 19 state sunt state independente, si se impart in urmatoarele subregiuni: 9

Tarile din Asia Mica si Insule: Turcia si Cipru, legate dpdv economic si politico-militar de statele europene Tarile trans-caucaziene: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, aflate trad. la interferenta st. de interese ale Rusiei, Turciei si Iranului, inca legate de Rusia Tarile lemantului: Israel, Liban, Iordania, Siria tari arabe aflate in contact direct cu st. evreu Tarile din Pen. Arabia si Mesopotamia: Arabia Saudita, Irak, Kuweit Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemen toate axate pe economia petrolului Tarile din Pod. Iranului: Iran, Afganistan cuprinse in Orientul Mijlociu Situata la cont. celor 3 continente ale lumii vechi, Asia de S-V si de V a constituit unul din creuzetele in care s-au format cele mai vechi civilizatii, dar potentialul geoeconomic a transformat aceasta regiune in teatrul diferitelor conflicte intre diferite popoare. Numeroasele populatii si civilizatii au convietuit ori s-au succedat in diferite regiuni ale Asiei de S-V si de V. Asia de S-V si de V este una dintre egiunile cu mari contraste demoeconomice, contraste importante atat dpdv al conditiilor naturale, cat si dpdv al organizarii social-economice si politice. 2. Asia de S grupeaza 7 state independente, insumand o suprafata de 4.491.000 km2 si o populatie de 1.400 mil loc. Acest conglomerat geo-economic a evoluat relativ unitar pana la destramarea Imperiului colonial britanic, cand, in 1947 fosta colonie a fost impartita in 2 state: Uniunea Indiana (cu populatie hindusa) si Pakistan (cu populatie musulmana). Inceputul unor confruntari intre cele doua state determina ca in 1971, Pakistanul de E sa se declare independent -> Bangladesh. Prin delimitarea lor teritoriala, economica si militara au constituit unul din polii majori ai spatiului Asiatic (Ariatic?), o diminuare de resurse, de stiluri, de relatii. Alaturi de cele trei tari subzista cateva entitati tampon : Nepal, Bhutan, Sri Lanka si Maldive. 3. Asia de S-E este formata dintr-o parte continental (Pen. Indochina) si o parte Malaga (?): Statele Indochinei cuprind: Myanmar, Thailanda (capital Bangkok), Laos (Vientiane), Cambodgia (Phnom Penh), Vietnam (Hanoi). Statele Insulinei (?) (insulare?) cuprind: Brunei (Bandar Seri Begawan), Indonezia (Jakarta), Filipine (Manila), Singapore (Singapore), Timorul de Est (Dili), Malaezia (Koala Lumpur). Statele Asiei de S-E insumeaza o suprafata de 4.473.000 km2 si o populatie de 550 mil. Loc. Au loc conflicte. Diversificarea este etno-lingvistica. Regiunile de campie si de podisuri joase ocupa suprafete restranse, dar concentreaza cea mai mare parte a populatiei. De remarcat faptul ca acest univers mozaicat a inregistrat un dinamism economic remarcabil, dar dupa 1998-2000 a intrat intr-o criza economica profunda. 4. Asia Centrala cuprinde 6 state independente, din care 5 au aparut in 1991: Kazahstan (capital Astana), Kargazstan (Bishkek), Tadjikistan (Dushanbe), Turkmenistan (Ashgabat), Uzbekistan (Tashkent), Mongolia (Ulaanbaatar). Recunoscute de ONU, statele se afla sub puternica influenta a Rusiei de astazi. 5. Asia de E regiune formata din 4 state independente si o entitate Taiwan-ul (capitala Taipei), nerecunoscut de comunitatea internationala. Suprafata Asiei de E este de 10.206.000km2. Are populatia cea mai numeroasa: 1.520.000.000 loc. Reprezinta o forta economica colosala. Tarile continentale ale Asiei de E sunt: China (capitala Beijing), Coreea marcate de influenta Chinei, de ascensiunea economica a Rep. Coreea; Coreea de S - marcata de vecinatatea Japoniei.Aceste doua state, China si Coreea de S (Seul) sunt caracterizate de mari contraste. Tarile Asiei de N-E cuprind: Japonia a doua putere economica a lumii si Coreea de N (Phenian). 6. Asia de N este ocupata de Rusia, care se desfasoara de la Urali pana la M. Okhotsk. In S de la M. Neagra pana la Insulele Conegare (?). Cu o populatie redusa numeric, aceasta parte a Asiei suprapusa Siberiei, cu uriase resurse naturale, intr-un spatiu aflat la inceputul organizarii sale, este afectata de grupari etnice care cer modificarea statutului politic, ceea ce le-ar da dreptul de decizie ptr administrarea resurselor. Proclamarea unor republici : Iamalia-Nenete (Nenetia) Rep. Yenisei, Rep. Buryato-Mongola. CURS 5 10

CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE JAPONIEI


Japonia, iesita din secole de izolare, industrializata rapid, victorioasa in toate razboaiele pana la al II lea Razboi Mondial, s-a refacut f repede, inregistrand o dezvoltare economica catalogata miraculoasa. Intr-un cadru izolat, fragmentat, supus amenintarii seismice, Japonia si-a cladit puterea pe o strategie ind. pe termen lung, adaptata in permanenta fluctuatiilor pietei mondiale, si sustinuta de o puternica coeziune sociala. Etimologia cuvantului Japonia are doua variante: 1. gi -> din cuvantul giapan; Japan. 2. Acelasi inteles ni=soare (Nipon-> Tara Soarelui). Civilizatia japoneza are radacini milenare (inceputul mil.4 i.H.); sec. 12-13 -> Shogun. 1868-1912 Japonia traverseaza epoca luminata, cand Imperiul Japonez intra intr-o serie de reforme care deschid politica japoneza spre lumea exterioara si pun bazele industrializarii tarii. Relieful este muntos, numara 3992 insule arcuite in V O. Pacific, pe o lungime de 3000 km de la N-E spre S-V; 20o 20 latitudine N Insula Hateruma Shima 4 insule sunt cele mai importante: I. Honshu (230.400 km2), I.Hokkaido (72.500 km2), I. Kyushu (42.000 km2) si I. Shikoku (18.800 km2). Suprafata totala = 372.824 km2 Caracteristici de baza: sunt puternic marcate de mari contraste. Componenta a Centurii de Foc, Japonia este imaginea unei zone extrem de labile dpdv tectonic, cu inaltari, scufundari si seismicitate accentuata (300 cutremure anual). Teoria tectonica, dispunerea structurii si a reliefului Japoniei o putem explica in felul urmator: placa eurasiatica scufundata in M. Japoniei se deplaseaza lent spre S-E, unde ia contact cu placa Pacifica. Sub efectul presiunii, placa Pacifica sufera un proces de subductie sub cea eurasiatica, pe care este inaltata sub forma arcului insular al Arhipelagului Japonez transat de falii. Astfel se explica si frecventa cutremurelor, care fac sa vibreze arhipelagul in permanenta. Relieful Japoniei este alcatuit in proportie de 75% din teritorii muntoase, datorita cutarilor tertiare si cuaternare si miscarilor vulcanice. Multiple miscari de ridicare si coborare au afectat insulele Japoniei. Muntii formeaza lanturi paralele cu axele insulelor, si se reunesc in trei noduri orografice: M-tii Gifu in I. Honshu; M-tii Ashahi si Kinshu in I. Komanima (?). Pe coasta vestica se desfasoara Alpii Japoniei, munti tineri, cu altitudini de 3000 m. Caracteristic ptr acesti munti este faptul ca prezinta versanti abrupti, frecventa mare a ravenelor, a proceselor gravitationale si a vailor tinere cu profil inclinat. Sistemul morfogenetic se succeda in altitudine (fluvial peliglaciar si pluvional). Eroziunea actuala este riguroasa, cu ploi si zapezi abundente. Printre cei mai importanti vulcani sunt: Fujisan (3778 m), Asa San, Kirisima, Bandai. Campiile ocupa spatii foarte restranse, cu exceptia a mici sesuri intramontane (Yamagata). Campiile litorale sunt plate, formate din aluviuni recente si fertile. Cea mai reprezentativa si populata este Campia Canta, in regiunea Tokio. Pe aprox. 28.000 km pe litoral se insiruie tipuri de coaste extrem de variate ca aspect: faleze stancoase,, tarmuri joase cu amenajari ptr corturi si poldere industriale, golfuri adapostite, fiorduri, mici estuare. Lipsa de terenuri este acuta -s-au organizat polderele japoneze= umplere cu aluviuni, cimentarea deseurilor urbane (Tokio si Osaka)-> terasarea versantului. Clima Japoniei Prezinta o multitudine de nuante, datorita influentelor unor factori climatici locali si desfasurarii arhipelagurilor in latitudine. Influenta europeana rece oiosiva se resimte prin moderarea temperaturilor de vara in N, unde media termica nu permite cultura orezului. Clima Japoniei este umede si greu de suportat ptr europeni, deoarece diferentele de temperatura dintre N si S sunt importante (iulice 17oC, iar iarna -10oC). 11

Precipitatiile sunt abundente (peste 1000 mm). La intalnirea maselor de aer cald cu aerul rece se produc fronturi atmosferice, care dau ploi puternice (la sfarsitulprimaverii se abat asupra tinuturilor S-E taifunuri, cu efecte distructive, cu precipitatii bogate). Hidrografia Cel mai important lac este Biwa (este lac vulcanic). Vegetatia- este variata, eterogena, a fost inlocuita cu culturi agricole. Padurile reprezinta 2/3 din teritoriu, si se prezinta sub forma de benzi latitudinale si pe trepte altitudinale. In S apar paduri cu santal, palmier, orhidee, paduri de tip mediteranean; in N paduri de conifere: cedru, tuia, molid. Populatia 128,3 mil. loc. Densitatea populatiei este de peste 330loc/km2, cu diferente intre marile insule. 30% din suprafata este locuita. Populatia este concentrata in golfuri, campii, zone colinare, fiind mai densa pe laturile Pacificului. Natalitatea a scazut, alternand dupa razboi, in 2003 ajungand la 10 o/oo. Mortalitatea este de 7-8 o/oo. Distributia spatiala a populatiei releva disparitati majore: pe 2 % din teritoriu Japoniei traiesc 2/3 din locuitorii tarii; in zonele de concentratie urbana se ajunge la 4000 loc/km2. In regiunea Kanta, cea mai activa dpdv economic, este si cea mai populata; se extinde si asupra regiunii Fukucu (Fukutsu, Fukuoka sauFukui?). Japonia este una dintre cele mai urbanizate tari ale lumii (9/10 urban). Concentratiile din bara Pacificului au conturat pe 500 km un megalopolis (de la Tokio la Kobe). Mari orase: Tokio, Kawasaki, Mattsudo. In Golful Ise (?) s-a conturat aglomeratia Tokai, cu centrul in orasul Nagaia (Orase importante: Hiroshima, Fukuoka,Nigata). Economia Japonia si-a consolidat locul 2 in ierarhia mondiala, cu peste 32.000 $/cap de loc. Industria este bine planificata (materiale de constructii, ind. textila). In anii 56-60 perfectioneaza ind. automobilelor faza miniaturizarii.Este una dintre cele mai moderne -14% din productia industriala mondiala. Activitatile sunt in cea mai mare parte robotizate si asistate computerizat. Pe de alta parte, in ultimele doua decenii, productia industriala a Japoniei in proportie ridicata este realizata in filiale din alte tari; in acest mod se ocolesc barierele vamale, costurile de productie, constructiile ecologice din Japonia. Se realizeaza o demoral. eficienta si se importa produse japoneze. De exemplu, 40% din productia Thailandei este controlata de Japonia. Ind. energetica este sustinuta de o productie insemnata de energie electrica; 1063 mld kw/ora, din care 65 % termoenergie, atomoenergie. Perspective au energiile neconventionale: energia solara, energia geotermica (20 centrale), energia eoliana si energia valurilor si a curentilor marini. Siderurgia ramura puternica; s-au facut investitii mari in complexe litorale, cu uzune automatizate; productie specializata. Temp. si vibratiile in buna parte abs. de ind. automobilelor. Mari centre: Kansai, Kauto, Osaka si Kobe. Ind. metalurgiei neferoase Aluminiu (Yokahama), cupru, zinc. Ind. chimica petrochimia mari rafinarii complexe de prelucrare a titeiului din import (Murora?). Ind. constructiilor de masini este varful de lance al economiei Japoniei, se caracterizeaza printr-o modernizare continua, productie remarcabila, constructii navale, platforme de foraj marin, mari santiere navale (Tokio, Nagasaki,Yokohama). Ind. automobilelor locul 2 pe glob; 8,4 mil. autoturisme si 1,9 mil. autoutilitare. Mari centre: Suzuka, Osaka. Concentrare masiva; domina: Toyota, Nissan, Honda, Suzuki, Isuzu, Mazda. Exista numeroase acorduri de colaborare, de ex. Ford Mazda. Productia de motociclete Honda. Ind. de inalta tehnologie optica, robotica, biotehnologie. Firme: Sony, Fuji. Ind. materialelor de constructii var, prefabricate (Cawara, Canda); portelanuri (Nogoya,Seto). Ind. textila Hiroshima, Osaka, Kumamoto, Okayama. Mare productie de hartie Tokio, Osaka. Agricultura - In complexul Hokaido, 15% din teritoriu este destinat agriculturii. Orezul este cultura dominanta. Acvacultura cea mai mare productie din domeniu (languste, crabi, specii de pesti si alge comestibile) ferme marine. Pescuitul este o activitate importanta: 6 mil. tone peste pe an. 12

CURS 6

AFRICA Pozitie geografica, localizare


Africa este al treilea continent ca marime si se impune prin particularitatile sale individuale. Cea mai mare parte a Africii este situata intre cele doua tropice, iar punctele sale extreme de N si de S sunt situate la aceeasi distanta fata de Ecuator: capul Blanc 37o 20 latitudine N si Capul Bunei Sperante in sud. Distanta dintre cele doua puncte extreme este de 8000 km. In longitudine, continentul se desfasoara pe distanta de 7400 km, intre Capul Verde (17o 30 long. V) si Capul Gual Kafin (Guando Fui?) (51o 26 long. E). Aceasta dispunere simetrica in latitudine este relativa, deoarece cea mai mare parte a Africii este in Emisfera Nordica, datorita vastei sale extinderi in longitudine la N de Ecuator. Vecinii - Pozitia Africii in vecinatatea Eurasiei are consecinte importante asupra trasaturilor sale geografice. M. Mediterana, care reprezinta limita dintre Africa si Eurasia, este un element de legatura intre aceste continente. Geografii vorbesc despre o adevarata entitate geografica circummediteraneana, ceea ce face ca Africa de N sa aiba mai multe afinitati cu Europa si Asia decat cu restul continentului, deoarece Desertul Sahara este un spatiu de discontinuitate mult mai ferm decat M. Mediterana, iar legaturile dintre lumea mediteraneeana si centrul Africii s-au realizat tarziu si cu dificultate. Limita dintre Africa si Asia spre N-E este si mai incerta, deoarece Pen. Arabica reprezinta o continuitate a soclului African , fiind separata de Africa doar prin santul tectonic al M. Rosii. Limita cu Asia putea fi dusa pana la bordura vestica a Podisului Iran (V G. Iran). Spre V, S si E Africa este inconjurata de mari spatii oceanice care au inlesnit patrunderea altor civilizatii, in special prin O. Indian (civilizatia Asia.. adusa de navigatorii arabi). Legaturile Europei cu Africa prin O. Atlantic s-au deschis mult mai tarziu, la inceputul sec. XV. Suprafata Africii impreuna cu insulele aferente este de 30.228.922 km2. Cu exceptia I. Madagascar, care are o suprafata de 587.041 km2, celelalte insule care apartin Africii au suprafete mici. Forma continentului Africa inspira masivitate, deoarece linia sa de tarm contrasteaza cu traseele complicate si sinuoase ale continentelor nordice. Astfel, in Africa lipsesc patrunderile masive in interiorul continentului (cum este in M. Baltice de exemplu), lipsesc protuberantele continentale care sa aminteasca de Pen. Iberica sau Indochina. Unui tarm de 1 km ii corespund 1400 km2 din suprafata continentului, fata de 300 km2 in cazul Europei. De-a lungul litoralului, platforma continentala este redusa la fasii inguste, Africa fiind flancata de adancimile mari ale oceanului si ale M. Mediterane. O scadere a nivelului Oceanului Planetar nu ar modifica forma Africii, asa cum s-a intamplat in cazul altor continente.

Principalele etape in explorarea continentului Africa


Africa este considerata leaganul omenirii si ptr faptul ca specia umana a aparut pe acest continent. Cu toate ca exista inca sustinatori ai teoriei pluraritatii punctelor de antropogeneza, cercetarile cele mai recente au descoperit marturii care atesta faptul ca cei mai vechi stramosi ai omului, keyniopitecii, au aparut pe teritoriul actual al Kenyei, inca in urma cu 10-18 mil. ani. Din aceasta arie a antropogenezei s-au constituit curenti de difuziune spre celelalte continente. Cand vorbim despre descoperirea Africii trebuie sa avem in vedere descendentii. Izvoarele arheologice descoperite recent in Africa , in Aaramis, din Aguash, constituie alte dovezi care atesta faptul ca primii reprezentanti ai speciei Homo au aparut cu 4 mil. ani in urma. 13

Primele fluxuri de populatie catre Africa au venit din Asia de V si din Europa de S. Astfel, locuitorii din SV Pen. Arabia (Yemen) au patruns in Africa traversand M. Rosie si G. Adem si s-au instalat in Pod. Etiopiei. Ulterior au coborat in Valea Nilului, unde au creat cele mai vechi civilizatii umane de pe glob. Africa a inceput sa fie cunoscuta de catre Europa in mod direct prin greci si indirect prin fenicieni. Astfel, la inceputul sec. VII (XI?) i.H., grecii patrund in Egipt pana in Nubia, exploreaza V. Nilului, tinuturi care vor fi descrise in operele istorice si geografice ale lui Herodot, , Straban, Hector, Ptolemeu. Descrierile lui Herodot ne arata ca fenicienii ar fi efectuat primul inconjur al Africii pe mare, in 609-594 i. H., pornind din M. Rosie si inapoindu-se pe la Stancile lui Hercule (Gibraltar). Fenicienii, grecii si romanii au intemeiat asezari pe tarmul nordic al Africii. In sec. VII (XII?) are loc patrunderea masiva a arabilor, care influenteaza mult viata sociala si economica a continentului, intrand prin Istmul Suez, apoi infiltrandu-se spre V, ocupand toata Africa de la N de Sahara, pana la O. Atlantic. Arabii au organizat si o serie de expeditii si in interiorul Saharei, dar acest desert va ramane o piedica in stabilirea legaturii cu interiorul Africii. Dintre expeditiile arabe organizate pentru cunoasterea Saharei, se detaseaza cele conduse de Idrissi si Ibnatata (Ibnbatuta?). Africa de Est a fost cunoscuta mai de timpuriu de arabii care foloseau musonul de iarna (musonul Nabiei), s-au deplasat pe tarmul Africii in zona Somaliei, Kenyei, Tanzaniei, unde au infiintat centre comerciale prospere. In sec. XV, marile puteri maritime (Portugalia si Spania) organizeaza expeditii de explorare in scopul deschiderii caii maritime spre India. Astfel, portughezul Diego Cao atinge gurile fluviului Zair in 1482, unde instaleaza cativa stalpi de piatra (podraos-stema Portugaliei). Expeditia condusa de Bartolomeo Diaz urmareste tarmul apusean al Africii si ajunge in punctul cel mai sudic al continentului, Capul Bunei Sperante. In 1497 Vasco Da Gama strabate traseul lui Diaz, ocoleste africa prin sud si est, si ajunge in India. Aceasta expeditie a insemnat deschiderea caii maritime spre India, si totodata un pas f important in istoria descoperirilor geografice. La inceputul sec. XVI, geograful arab Leon Africanul, in urma unor calatorii in interiorul continentului, scrie lucrarea Descrierea Africii, opera geografica de referinta la acea vreme, tradusa in latina si franceza. In urmatoarele secole, europenii si arabii au organizat numeroase expediti in regiunile de coasta ale Africii, dar regiuni din interiorul continentului au ramas necunoscute pana in sec. XIX, cand s-au remarcat : Richard Francis Burton, James Grand, David Liviston, Dimitrie Ghica Comanesti, Jaques Ives Cousteaux si cerectatori africani.

Reliful Africii
Africa, in comparatie cu alte continente, este dominata de platouri plane, fara denivelari importante. Gradul de fragmentare este relativ redus, iar inaltimea medie de 750 m ne sugereaza prezenta podisurilor cu inaltime mijlocie. Relieful nu este unitar, deoarece distingem pe continentul Africa 4 tipuri genetice de relief: Relief de platforma Relief de orogen Relief vulcanic Relieftectonic. Relieful de platforma cuprinde marea majoritate a reliefului Africii, fiind deranjat de aparitia celorlalte tipuri de relief. Soclul cristalin precambrian expus in permanenta factorilor de modelare aeriana (subaeriana?), a fost modelat prin eroziune normala, subarida sau arida, acest sistem de modelare inlocuindu-se reciproc datorita schimbarilor climatice petrecute in timp si spatiu. De remarcat este faptul ca, in functie de morfodinamica dominanta, eroziunea s-a desfasurat in reprize succesive, cu intensitati diferite. Astfel, suprafetele de nivelare generala formate in decursul timpului, asociate cu nivelurile locale, dau reliefului de platforma un aspect general de slaba fragmentare, cu linii orizontale etajate, dar si cu bombari sau inflexiuni subsidente. Bombarile sunt mai accentuate la periferia continentului, iar inflexiunile sunt mai frecvente in regiunile interioare. De aici rezulta o trasatura majora a reliefului african, care evidentiaza prezenta unor arii depresionare separate de dorsale bine inchegate. S-au creat astfel bazine inchise, dintre care doar Bazinul Ciad si partial Kalahar au ramas endoreice, celelalte fiind 14

deschise prin drenaj spre ocean. Ariile depresionare au fost inchise si prin contributia fenomenelor vulcanice sau tectonice. Dintre bazinele formate prin depozite continentale, deltaice sau lacustre se remarca prin dimensiunile lor bazinele: Zair, Niger, Ciad, Bah el Gazar. (gazal?) In Dep. Kalahar s-au depus formatiuni continentale in conditii de climat arid. Arii de subsidenta au existat si in zone litorale, cum este cazul Campiei Mozambicului. Zonele depresionare sunt marginite de dorsale puternice, intre care in N-E se detaseaza Dorsala Nil Zair, care separa bazinul Zair de bazinul Bah el Gazar, constituind totodata si cumpana de ape dintre afluentii Nilului si cei ai Zairului. Sahara este strabatuta de o linie vulcanica mediana, formata din masivele Adrar, Tossili, Tibesti si Hogar. In afara structurarii in depresiuni si dorsale, in cadrul reliefului de platforma se disting si o serie de podisuri, intre care: Pod. Azande, Pod. Dark Fur, pod. Kurdufan, Pod. Lunda, Pod. Karoo. Acestea au un relief ondulat prin peneplenizare dupa cum s-au succedat climatele. Vulcanismul a construit o parte din relieful africii. De fapt, framantarile soclului rigid au generat o intensa activitate vulcanica declansata prin dislocari mezozoice si tertiare. In mezozoic au fost declansate miscarile Kimberlitice (kimberlice?) diamantifera, cu largi zacaminte exploatate in africa de Sud, Zair, Angola. In tertiar, activitatea vulcanica s-a extins si s-a accentuat, afectand si alte zone din Africa. In Sahara au aparut conurile vulcanice din M-tii Hoggar, si tot aici platourile de lava din Tossili, Tibesti si Adrar. In cadrul M-tilor Camerun s-a detasat conul central al carui Varf Faco se ridica la 4070 m. In S Africii, in tertiar s-au declansat activitati vulcanice, dar mai ales prin efuziuni bazaltice, care au acoperit o mare parte din sedimentele asa numitei formatiuni de Karoo. Cel mai important/ spectaculos vulcanism de pe continent a fost de-a lungul greabanului central african, unde pe alocuri cuverturile de lava bazicaating grosimi de 2000-3000 m. Rifturi care au dus la aparitia gigantilor (conuri de peste 5000 m). Vulcanismul african a creat un intreg spectru de forme de relief: aparate vulcanice imense, precum: Kilimanjaro, Kenya, Plamezele (cum este Pod. Etiopiei), conuri vulcanice (Virunga), beroncossuri-le (=vai vulcanice) (barasuri-le?). Vulcanul Kilimanjaro (Kibo) atinge 5895 m cel mai inalt din Africa(pe teritoriul Tanzaniei), are un crater de 2 km, cu dimetrul de 100 km. La 5800 m se afla ghetarul Dric.., care are lungimea de 2,5 km. Ruvenzari este un imens horst (host?) in mijlocul caruia au erupt lave bazaltice care au ridicat conul central la 5119 km. Complexul Virunga are 8 cratere, intre care se remarca vulcanul Nyrangongo, in craterul caruia se gaseste un lac de lava. Vulcanii Africii au avut o desfasurare progresiva de-a lungul greabanului central si estic african, scazand in intensitate de la N la S, de la vulcanism exploziv in centrul continentului la efuziuni de lava in sud. CURS 7

Caracteristicile climatice ale Africii


Continentul africa se incadreaza in limitele zonei de clima calda, caracteristicile generale fiind determinate de urmatorii factori: Pozitia matematica pe glob Uniformitatea reliefului si slaba lui fragmentare pe verticala Masivitatea continentului (lipsa prelungirii uscatului si a marii sub forma de peninsule si golfuri) Dezvoltarea mai mare a zonei de uscat in Emisfera N Interactiunea maselor de aer continental africane cu cele formate deasupra oceanulor si a continentelor invecinate. Caracteristicile climatice ale continentului african sunt date de: 1) Regimul si circulatia maselor de aer 2) Temperatura aerului 15

3) Precipitatiile atmosferice 1. Regimul si circulatia maselor de aer. Daca ne referim la presiunea atmosferica, in continentul african distingem: - doua braie de mare presiune la nivelul tropicelor, care sunt destul de dinamice, si ca urmare se deplaseaza sezonier spre N sau spre S. - un brau de joasa presiune, care se detaseaza in zona ecuatoriala, ce pare sa aiba origine termica. - pe oceanele din jur se accentueaza mai multe nuclee barice anticiclonare, si anume: - in V mentionam influenta anticiclonului Azorelor, situat in emisfera N, si a anticiclonului Sf. Elena, situat la S de Ecuator. - in E mentionam anticiclonul S Indian, acre are centrul in Insulele Mascarene (Mauritius). Avand in vedere aceste conditii, s-a constatat faptul ca in Africa apar mai multe fluxuri de deplasare a aerului, orientate diferit si plasate la diferite latitudini. Astfel, in regiunea ecuatorial s-a pus in evidenta un flux ecuatorial de V, care isi modifica directia si consistenta de la un sezon la altul. In luna august se desfasoara pe o latime mai mare, iar in ianuarie se ingusteaza si sufera o inflexiune spre S. La fel de interesant este faptul ca in continentul Africa nu exista un calm ecuatorial tipic, ci s-a constatat ca acesta este prezent mai mult deasupra oceanelor invecinate. Astfel, Africa Ecuatoriala se afla sub influenta permanenta a unei circulatii de origine atlantica, ce antreneaza mase de aer umed dinspre V si, in functie de sezon, aceste mase de aer se extind la N sau la S de Ecuator. La tropice, circulatia maselor de aer este dinspre N-E in N continentului si dinspre S-E in S continentului, determinand formarea Alizeelor. Extremitatile de N-V si S-E intra sub influenta periodica a Vanturilor de Vest, de la latitudini mijlocii. 2.Temperatura aerului Continentul Africa se remarca prin temperaturi medii lunare ridicate in toate regiunile, deoarece peste tot se inregistreaza peste 10oC. De asemenea se remarca prin amplitudini termice slabe, accentuate fiind amplitudinile termice din jumatatea nordica a continentului, datorita uscatului mai extins. Amplitudinile medii diurne sunt mai mari decat cele anuale, deoarece in zonele ecuatoriale amplitudinea diurna poate depasi 10oC. Temperaturile medii anuale cresc mai ales spre N de Ecuator(24-25-26oC). Si spre S mediile termice anuale cresc, dar mai putin, astfel incat ecuatorul termic al africii este deplasat cu 5o mai spre N fata de cel matematic. De asemenea, spre extremitatile N si S ale continentrului mediile anuale termice scad, in conformitate cu regimul termic mediteranean. 3.Precipitatiile constituie un criteriu mai important in diferentierea aspectelor climatice.Astfel, precipitatiile cele mai abundente cad in regiunile ecuatoriale centrale si vestice, inregistrandu-se peste 2000 mm/an, pe suprafete mari din Baz. Zair, pe litoralul N al Golfului Guineei. Spre tropice precipitatiile scad cu precadere spre Sahara, unde au valori de 100 mm/an, si chiar mai putin. Continentul Africa are intinse suprafete care primesc cantitati reduse de precipitatii, si pe ansamblul sau, doar 1/3 din teritoriu primeste o cantitate suficienta de precipitatii ptr agricultura. In acest continent exista 4 regimuri pluviometrice bine conturate, si anume: - Regimul ecuatorial care acopera doar regiunile care raman tot timpul anului sub influenta fluxului ecuatorial de V, si in acest caz cantitatile de precipitatii ajung sa depaseasca 2000 mm/an. Se inregistreaza in aceste zone si precipitatii de 9000-10.000 mm/an (pe flancul V al M-tilor Camerun Ureka-11.000mm/an). - Regimul subecuatorial care se caracterizeaza prin existenta unui sezon ploios, de vara, si unul secetos de iarna. - Regimul tropical este specific Saharei, unde ploile sunt f rare, ocazionale, f fine, dar nu lipsesc nici aversele (media este de 100 mm/an) - Regimul mediteranean prezent in extremitatile N-V si S-E ale Africii, acest regim este definit prin precipitatii de iarna sub efectul circuitului vanturilor de V si prin secete prelungite de vara. Zonele de clima din Africa:

16

1.Climatul ecuatorial Nu ocupa o pozitie matematica precisa, fiind determinat de existenta curentilor de E. Aici mediile termice oscileaza putin, in jurul valorii de 25oC. Amplitudinile termice sunt reduse, sub 2o, precipitatiile sunt de 1500 mm/an, iar in partile mai inalte ale zonei ecuatorilae climatul are nopti mai racoroase. 2.Climatul subecuatorial ocupa suprafete care sunt supuse sezonier pulsatiilor fluxului de V. In acest caz, precipitatiile sunt vara, in timp ce iarna este fierbinte si uscata. Pe langa aceste doua sezoane, mai apar so doua sezoane de tranzitie, mai fierbinti decat sezonul de iarna. 3.Climatul tropical desertic are o larga raspandire in N Africii, si mai putin in S, unde cuprinde o parte din desert (Kalahari si Namibiei). In Sahara, 4/5 din suprafata primeste mai putin de 50 mm/an, si mai ales ploi fine. La aceasta lipsa a precipitatiilor se adauga amplitudini diurne mari, vanturi violente vanturile harmatanului. Pe coasta V a Saharei apar frecvent ceturi intretinute de curentul rece al canarelor. M-tii din centrul Saharei au un climat mai umed, datorita altitudinii. (150 mm/an). In desertul Kalahar precipitatiile sunt mai ridicate decat in Sahara (150-400mm/an), iar in desertul Namib sunt mai putine (sub 100 mm/an). 4.Climatul mediteranean este caracterizat prin ploi de iarna (400-700mm/an), vara fierbinte si uscata (Alger 25oC vara si 11oC iarna). Exista diferente intre E, V in cadrul climatului mediteranean. Astfel, precipitatii bogate cad pe fatada dinspre Atlantic, in timp ce in S acestea sunt mai scazute pe bordura estica.

Caracterizarea apelor Africii


Cel mai lung fluviu de pe glob se afla in Africa, precum si cele mai mari sisteme lacustre. Daca analizam hidrografia Africii vom observa ca desi pare bogata, numai din suprafata continentului are scurgere permanenta spre oceane. Vom observa ca o suprafata intinsa o formeaza bazinele endoreice, cu scurgere interna (Baz. Ciad partial, Baz. Kalahar, greabanul E Africii, regiunea soturilor din Africa de N). Restul continentului, aproape 9 mil km2 , nu are ape curgatoare permanente (regiuni desertice si semidesertice), ci are rauri temporare (ueduri) si aceste regiuni sunt areice. Caracterele morfologice ale vailor, dispozitia bazinelor hidrografice mari si regimul apelor sunt in stransa dependenta de relief si clima, inclusiv transformarile suferite de catre acesti factori in trecutul geologic. De remarcat este faptul ca structura in bazinele tectonice in precuaternar nu a favorizat dezvoltarea fluviilor mari cu vai transversale. La sfarsitul tertiarului, multe din bazinele interne (Niger, Kalahar, Sudanul Central, Congo) erau ocupate de lacuri spre care se scurgeau concentric si consecvent raurile dinspre zonele mai inalte. Raurile scurte dar bogate in apa si cu nivel de baza oceanic prin eroziune regresiva au taiat barierele muntoase ce separau bazinele de ocean, individualizandu-se sub aspectul lor actual. Aceasta schema evolutiva este valabila ptr multe cazuri: Nil, Senegal, Niger, Congo. Insa la unele bazine hidrografice, legatura cu oceanul este numai pe jumatate realizata, fiind vorba despre bazinele din zonele mai uscate de la marginea stepei si semidesertului. Astfel, raul Okovango, de la periferia Baz. Kalahar se indreapta catre acest bazin, si numai la viituri un brat lateral transporta ape spre fluviul Zambezi. O alta caracteristica a apelor curgatoare este aceea ca majoritatea acestora sunt rauri de podis, si ca urmare, sectoarele de vale larga cu panta redusa alterneaza cu sectoarele de defileu cu panta accentuata si repezisuri ori caderi de apa. Daca ne referim la regimul raurilor, trebuie sa mentionam ca acesta este determinat de clima, si mai ales de cantitatea de precipitatii. Astfel, tipurile hidrografice corespund in mare masura zonelor de clima, si anume: 1. In zona ecuatoriala regimul raurilor este echilibrat, cu deosebire al celor care curg pe directia E-V (fluviul Zair).Aici debitul raurilor este apreciabil, ca o consecinta a ploilor bogate, iar lipsa unui sezon uscat permite mentinerea unui nivel ridicat al apei tot timpul anului. In celelalte zone climatice regimul apelor este neechilibrat, cu cresteri periodice insemnate. 2.In zona subecuatoriala raurile au cresteri de vara (Niger,Nil, Zambezi), in timpul carora nivelul se ridica f mult; iar in sezonul uscat apele scad mult, dar nu seaca. Regim asemanator au apele din 3. zona mediteraneana, cu cresteri de iarna. 4.In stepele semidesertice si desertice raurile au ape numai in timpul sezonului umed si dupa aversele rare, insa puternice, devin torente vijelioase, numite tuguri sau ueduri. 17

In al treilea rand, regim hidrologic aparte il au raurile de tranzit, care reusesc sa strabata zone uscate (uneori desert) desi pierd o mare parte a apelor prin infiltrare, prin risipire in brate laterale si prin evaporatie (ex.: fluviu Orange-la periferia Baz. Kalahar). In ceea ce priveste alimentarea raurilor din continentul Africa, aceasta este aproape exclusiv pluviala . In zonele muntoase si inalte (Kenya, Kilimanjaro) topirea lenta a zapezilor si a unor ghetari favorizeaza pastratea unui regim constant (ex.: Tanga in Africa de E). Apele subterane au o importanta deosebita in zonele uscate, de exemplu apele carstice ptr raurile marocane din atlasul mijlociu, sau startele freatice de la periferia Saharei, care conditioneaza aparitia oazelor. In continentul Africa, in afara raurilor mici integrate unei singure zone de clima si cu regim simplu, distingem marile fluvii, (5 la numar, cu un regim complex, rezultat in urma unor climate diferite) care acopera 1/3 din suprafata continentului; NIL, CONGO, NIGER, ZAMBEZI, ORANGE. ORANGE (Harip)- impreuna cu afluentul sau de aceeasi lungime Vaal, isi iau apele din M-tii Drakensgerg (cu altitudinea de peste 3000 m si precipitatii bogate). Orange-ul la izvoare are aspectul unui torent viguros, cu profil neregulat, insa ajunge in regiuni mai uscate, in desertul Namib, unde are caracter de rau de tranzit, cu ape din ce in ce mai putine; in Velt devine un rau sarac in ape, cu albia minora spinoasa, alcatuita din pietrisuri si bolovanisuri, unde aversele puternice aduc viituri mari. In Pod. Karoo pe stanga primeste afluenti temporari, iar pe dreapta afluentul Molopo, culege apele pluviale rare din S-V Bazinului Kalahar. Ajungand in Baz. Kalahar, cursul Orange-ului se domoleste, formand meandre, dupa care strabate zona podisului litoral, avand aici o albie ingusta si repezisuri. Volumul anual al scurgerii este de 91 km3 si f inegal repartizat in timpul anului. In anotimpul secetos se poate trece prin vaduri, iar la viituri are cresteri de 3m. Desi are o lungime de 1860 km si o suprafata a bazinului de peste 1 mil. km2, din cauza profilului neregulat si a regimului variabil, fluviul Orange nu este navigabil. CURS 8

Diferentieri economico-geografice in Africa


Sahara Maghreb Africa Mijlocie Africa Australa Africa insulara 1. SAHARA mediul natural este optim omului, si totusi exceptand Valea Nilului si regiunile periferice, aici traiesc 1,6 mil oameni in oaze jumatate, iar cealalta jumatate sunt nomazi. Exista f multe urme care atesta prezenta omului in Sahara inverzita din neolitic. Se stie ca oamenii oazelor au venit din zona mediteraneana si din asia de S-V, aducand grau, orez, curmali, camila si islamismul. De aceeasi origine sunt si unii nomazi din desertul Indiei si Mauritania. In regiunea Sahara sunt doua tipuri de economie : ec. sedentara a oazelor si ec. nomada. Economia nomada. - Traseele caravanelor sunt bine stabilite. Nomazii au nevoie de hrana din oaze. Ei au o baza la care raman cateva luni pe an. Astfel, uaregii (?) (nomazii?) din centrul Saharei prefera zonele Hoggar si aAid. Ei cresc oi, capre, magari, camile. Ei sunt in nr. de 60.000 loc, si mai mult de jumatate din ei penduleaza intre Masivul Central Saharian si stepele Sahel. Cu decenii in urma erau descendentii caravanienilor, dar astazi rolul acestora este intr-un declin continuu. Sahara este acum traversata de camioane sau jeep-uri. In V Saharei este raspandita populatia numita honta (sunt nomazi care se ocupa cu cresterea animalelor), care circula de la poalele Atlas-ului pana in Niger, realizand achimburi comerciale active. Alte grupari din V desertului Sahara sunt maurii si reguibatii, dar multi dintre acestia au renuntat la nomadism in favoarea unor munci salariale, de ex. exploatarile miniere. Centrul de polarizare al maurilor este Masivul Adrar Ifoscas. Agricultura oazelor. - Aceasta nu este posibila decat in conditii de irigare, deoarece evapo-transpiratia atinge 6000 mm/an, dar asigurarea apei ptr irigatii nu inseamna si reusita recoltei. Solurile sunt sarace in humus si trebuie fertilizate continuu, iar procesul reprezinta (prezinta?) un pericol permanent. Multe oaze se alimenteaza 18

din uedurile piemontane (piemontului?) aflat la picioarele Atlas, oaze numite Zagora si Ziband. In alte oaze (Khorgon sau Siwa) eroziunea a indepartat placa de gresii si panzele captive au generat izvoare arteziene. Exista si Oaze create in jurul puturilor traditionale, in cazul carora apa este scoasa cu greu. In Sahara nigeriana sunt numeroase aductiuni, forman Yogarra, care dreneaza apele subterane situate la bordura platourilor sedimentare. In S-V Libiei, in tinutul Fezan, panzele freatice situate la suprafata faciliteaza culturile de curmali fara irigatii. Alteori sunt create mici depresiuni antropice ptr a ajunge la 2-3 m fata de panza freatica. Acest sistem de culturi se numeste sistemul de culturi in palnie (oaza El Ved (Ued?)). Numai in raport cu zonele inconjuratoare oazele sunt colturi de rai, ptr ca viata locuitorilor de aici este dura si austera. De multe ori avansarea dunelor spre oaze nu poate fi stavilita si de aceea multi sedentari sunt obligati sa transporte zilnic nisipul ptr a proteja lotul cultivat. Bogatiile subterane au inceput sa fie exploatate, insa acest lucru nu se reflecta in prosperitatea oamenilor care locuiesc in desertul deserturilor. 2. MAGHREB este parte integranta a lumii mediteraneene. Maghreb a fost oaza unor civilizatii stravechi: fenicienii (sec. XIV i.H.) - care au intemeiat Cartagina; romanii o jumatate de milion au initiat populatiile autohtone in comert, viata urbana; arabii care incepand cu sec. VII au transformat acest teritoriu intr-o provincie musulmana. Colonizarea europeana a adus echipament economic, infrastructura de transport si un inceput de industrializare. In aceasta regiune, dintre populatiile considerate autohtone se remarca: berberii care sunt localizati in cateva insule, din munti, sau la marginea desertului. Restul populatiei este alcatuita prin fuziunea arabo-berbera si cunoaste o demografie crescanda. Pe fondul mortalitatii, in sec. XX s-a constatat o crestere a natalitatii si un spor natural in expansiune. Indicele de fertilitate este la cote ridicate (4,5 in Maroc; 4,1 in Tunisia). In piramida varstelor se remarca o neta populare a dominatiilor tinere. In ultimele trei decenii populatia Maghreb-ului s-a dublat. Economia Maghreb-ului este dominata de o agricultura de subzistenta: grau, orz, legume, in opozitie cu cea intensiva a plantatiilor de citrice si maslini destinate exportului. Zootehnia a ramas in buna parte dominata de trasaturile arhaice (ovine si caprine) si nomadism. Se practica si transhumanta. Domeniul industrial a cunoscut o dezvoltare mai accentuata decat agricultura, datorita unor categorii de resurse abundente in tarile Maghreb. Economiile actuale ale statelor Maghreb-ului incearca o apropiere de U.E. si ptr a scoate industria din impas sunt semne de reintoarcere la concesionarea unor terenuri miniere. 3. AFRICA MIJLOCIE diferentierile de ordin demografic sunt legate atat de varietatea rasei negroide si structurile etnico-sociale, cat si de aptitudinile fiecarui grup de a stapani si valorifica spatiul natural. Remarcam grupari etnice distincte, care practica endogamia si care si-au pastrat o entitate bine individualizata : luba (Zair), zande (Zair), fond ? (Gabon), gala (Etiopia). Avand in vedere ansamblul caracteristicilor antropologice, putem distinge in Africa Mijlocie trei grupuri (grupari?) sociale: pigmeii, melano-africanii si popoarele (populatiile?) hamitice. Acestor grupari nu le corespund insa sistemele omogene de organizare politica si sociala. Este vorba despre o infinitate de grupari etnice in cadrul fiecarui grup rasial, deosebite unele de altele mai ales prin structura sociala si prin limba vorbita. In Africa Mijlocie densitatea populatiei difera nu numai in functie de conditiile naturale, ci si prin tehnicile de subsidenta si migratie. Migratiile au jucat un rol f important in evolutia demografica a unor zone. Activitatile economice sunt legate de agricultura. In cazul acesteia sistemul itinerar pare primitiv; defrisarea padurilor prin ardere este o metoda eficace si (nu?) necesita un timp relativ scurt. In tinuturile cu relief variat se practica o zonare a culturilor. Astfel, in gradini, ravene, in interiorul padurilor, in zone mlastinoase se utilizeaza metodele specifice de fertilizare ale fiecarui teren. Africa Mijlocie ignora aproape total utilizarea animalelor de munca. Cultivatorii si crescatorii de animale apartin unor lumi diferite, sunt doua lumi distincte. Este o zootehnie de prestigiu si de capitalizare. Opusa agriculturii de subsidenta (subzistenta?) este cultura plantelor destinate pietelor (sistemul monoculturilor). Plantele destinate exportului dau randament bun datorita agrotehnicii super (superlative?) aduse de europeni. Habitatul rural dominant este gruparea compacta de locuinte in zonele mai inalte sau de-a lungul apelor, care ofera comoditati ale vietii cotidiene. 19

Urbanismul nuclee urbane au fost edificate de europeni; constructii solide, dupa model importat au aparut odata cu colonizarea Africii negre. 4.AFRICA AUSTRALA este f veche, atestata de urme ale unor .. primitive, care dateaza din perioada cuaternarului. In Africa Australa, negrii bantu si-au disputat teritoriul mai ales din natal. (?) cu negrii buru. Vom gasi bosimanii, hotentotii, care au fost impinsi spre Kalahari de gruparea negrilor bantu. Colonizarea a distrus in mare parte sistemul de organizare primara a populatiei nigere si a integrat o parte din aceasta populatie in economia de tip european, in minerit, in industrie sau agricultura de tip ferma. Ptr majoritatea populatiei agricultura ramane activitatea economica principala. Cei mai multi sunt preocupati sa obtina o recolta de porumb care sa le asigure viata. Anumiti tarani s-au specializat in cultura de piata. Dar lipsa accesibilitatii la terenuri, secetele si conflictele armate sunt cauze care determina un randament agricol slab. Culturile destinate pietelor externe difera de la o tara la alta. Rep. Africa de Sud produce grau, trestie de zahar, legume, fructe tropicale si mediteraneene. Zimbabwe produce grau, tutun, bumbac, fructe. Malawi s-a specializat in productia de ceai, tutun, zahar. S? produce zahar si fructe. Zambia: porumb, tutun, cafea. Mozambic: ceai, zahar, fructe. Pe de alta parte, zootehnia comerciala in Africa Australa ptr carne, piei si lana joaca un rol important in Rep. Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe. O activitate profitabila este vanatoarea. Fauna se integreaza bine in vegetatia naturala din stepe si savane. Africa Australa este bine dotata cu resurse, favorizand dezvoltarea industriei Republicii Africa de Sud. Aceasta este tara cu cea mai puternica economie de pe continent.

REGIONAREA OCEANIEI
Oceania, ca masa continentala se intinde pe 5.000 km de la S la N, cca 12.000 km de la V la E. Denimirea de oceania se refera la gruparea de insule si arhipelaguri raspandite in partea centrala si sudica a Pacificului (1.250.000 km2 fata de imensitatea oceanului Pacific). Insulele mari ale Oceaniei sunt reduse: Noua Guinee Noua Zeelanda Noua Caledonie Hawai Restul de 10.000 de insule, in majoritatea lor insule mici si f mici, abia rasar din ocean. Acest continent, Oceania, se desfasoara in general intre Arhipelagul Hawai in N si Noua Zeelanda in S, intre meridianele de 31o long. E si 110o long. V. Oceania este o mare imensa presarata cu insule si nu un continent marginit de ape marine. Dupa geneza insulele sunt: De origine continentala De origine vulcanica De origine coraligena Sub raport geostructural exista o serie de caractere care ne arata ca insulele Oceaniei se situeaza intr-unul dintre urmatoarele sisteme geostructurale: La marginea continentului In zona de tranzitie In aria oceanului Principalele insule continentale ocupa regiunea occidentala a continentului insular. Aceste insule au cele mai intinse suprafete, iar relieful lor ofera forme de diferite extensii (?), si anume: munti, podisuri, campii, sau campii litorale, deseori cu plaje intinse si cordoane litorale. Cele mai importante insule, strans legate genetic de cutarile neozoice (?) sunt: Noua Guinee, Noua Caledonie, Noua Zeelanda. 20

Insulele vulcanice sunt numeroase si interesante ca peisaj. Se gasesc de obicei alaturi de o multime de insule joase, de natura coraligena. Pentru Oceania, vulcanismul si cutremurele reprezinta manifestari frecvente, aici aflandu-se cateva sute de vulcani activi si cateva mii stinsi si submarini. In multe regiuni, torentii de lava se solidifica, dand nastere la relief. Insulele coraligene acestea sunt joase, aproape de nivelul oceanului, in interior aflandu-se lagune care pot avea legatura directa cu apa oceanului, sau pot fi izolate. In ceea ce priveste varsta insulelor coraligene, se accepta totusi perioada de la cateva zeci de ani la cateva mii de ani. Insulele coraligene de tip atol .. uscat, abia iesite la suprafata oceanului, au inaltimi reduse si latimi care depasesc 300-500 m. Climatologia Oceaniei Se considera ca Oceania are o clima tipic oceanica, apropiata de cea a primaverii vsnice (precipitatii abundente, vanturi regulate). Tipuri de vegetatie Oceania, fiind formata din insule distantate, vegetatia este saracacioasa in specii. In mare parte are caracter endmic. Acolo unde sunt inaltimi mai mari apar paduri ecuatoriale, subecuatoriale, savane, vegetatie specifica zonei temperate sau subantarctice, sau vegetatie de mangrove sau de mlastine. Fauna - prezinta cateva caractere prin care se deosebeste de fauna celorlalte continente. Este caracteristic endemismul accentuat, datorita izolarii insulelor. O serie de animale au caractere primitive (unele uriase ale unor grupe de familii): sarpele boa (in regiunile calde) in Noua Guinee; soparlele uriase ating 15-20 m? cm? lungime; pasari nezburatoare (pasarea moas?); o pasare particulara este pasarea kiwi;etc. CURS 9

CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE CONTINENTULUI AUSTRALIA


In ceea ce priveste Australia, harta intocmita de Ptolemeu i.H. face referire la existenta unui mare uscat sin Emisfera Sudica, pe care il numeste Terra Australis Icoynita. In 1605, continentul Australia este atins ptr prima data de echopajul olandez condus de Jonsz (Jansz?). In 1788, navigatorul englez James Cook intemeiaza prima colonie engleza in Australia, si apoi ia fiinta portul Sydney. Australia are o suprafata de 7.686.850 km2 si este situata in S-E Asiei, la contactul dintre O. Indian si O. Pacific, intre lat. 10o 41 N si 39o 8 S, pe o lungime de 3.900 km; long. 113o 9 (Capul Kuvier) in V si 153o 39 (Capul Bylon) in E, pe o lungime de 4.000 km. Aceasta pozitie geografica ne arata ca Australia este asezata in zonele de clima tropicala si temperata, caracter ce se reflecta si in celelalte elemente fizico-geografice. Are 5% din suprafata Terrei. Configuratia Australiei cuprinde: Blocul continental Sistemul de peninsule Sistemul de insule Self (?) 1. Blocul continental constituie partea cea mai importanta a Australiei, ocupand 90% din suprafata totala a acestuia. 2. Sistemul de peninsule ocupa 672.000 km2. Cele mai importante peninsule sunt: York,Aren (N Australiei), Eyre (S Australiei) 3. Sistemul de insule - reprezinta 1,5 % din totalul suprafetei Australiei (Tazmania 67.869 km2). 4. self = o extindere aprox. mare, dar repartitia lui este inegala, fiind f extins in gof (golful?) Carpentania, M. Carafura;.Pe latura V se ingusteaza mult, ptr ca apoi sa se largeasca in jurul Insulei Kangona si in Stramtoarea Bass. Pe latura E self este f ingust, mai ales in sectorul sudic, pana la Brisbane. Relieful Australia se caracterizeaza sub aspect morfologic printr-un relief masiv, tabular, specific continentelor sudice, lipsit de campii in lungul tarmurilor, dar in schimb cu intinse podisuri dominate de munti insulari, sau de catene muntoase lipsite de varfuri semete. Cel mai coborat punct este la 12 m sub nivelul oceanului, iar cel mai 21

ridicat este de 2234 m, in Alpii Australiei. Relieful Australiei se imparte astfel: podis si deal 65%, campii 32,7%, munti 1,5 %. Marile unitati de relief: Podisul Australiei de V ocupa mai mult de 1/2 din suprafata continentului si reprezinta o regiune tabulara cu altitudine medie de 300-500 m. Marginile Pod. Australiei de V inaltate de miscari tectonice recente se ridica sub forma unor masive cu aspect ins. (insular?) si varfuri tesite; cei mai inalti sunt in E masivul McDonnel (Donald?) de 1500 m; zone depresionare care au luat nastere prin prabusire. In N-V acestui podis se ridica sub forma unui horst cunoscut sub denumirea de Kimberley (600-800 m). In S-V marginile sunt reprezentate prin cateva culmi inguste si lungi, M-tii Darling (500-600 m). In partea de N-E apar cateva inaltimi mai mici, deluroase, cu aspect de horsturi, intens peneplenizate, din care fac parte Colinele Silwen. Regiunea din interiorul podisului este mai joasa in comparatie cu marginile intens peneplenizate, si acoperita cu nuante de grohotisuri si de nisip eoliene. Din mijlocul acestuia zone desertice se ridica pe o axa centrala orientata V-E o serie de masive insulare reziduale, care separa desertul Australiei de V in trei mari parti: a) Marele desert de nisip in N-E (deserturile Gibson si Victoria).Cea mai lata campie litorala este in S. b) Depresiunea Centrala are relief de campii, de deal si de masive muntoase izolate. Aceasta depresiune centrala reprezinta cea mai intinsa zona de scufundare a Australiei (vasta campie dezvoltata pe roci sedimentare in bazine hidrografice). Pozitia acestei depresiuni intre cele 2 mari unitati: in V podis si in E M-tii Australiei, ii confera caracterul de depresiune centrala. Ea reprezinta o vasta zona de scufundare din precambrian si are 3 mari unitati: campia nordica litorala, campia de mijloc a fluviului Eyre si campia sudica. b.1. Campia nordica se desfasoara in lungimea litoralului format de Golful Carpentania cu putin deasupra nivelului oceanului. Este neteda si alcatuita din depozite formate din aluviuni. Spre s, campia are aspectul unor coline, iar la V este dominata de Pod. Bankly (?). b.2. Campia de mijloc este situata in bazinul hidrografic Eyre, cu o zona depresionara cu altitudinea cea mai coborata din intreaga Australie, ceea ce confirma caracterul acesteia tectonic si endoreic. b.3. Campia sudica este cea mai tipica campie fluviala a Australiei, dezvoltata pe bazinul hidrografic, are orientare S-V, N-E. Depresiunea centrala este larg valurita si reprezinta o asociatie de portiuni joase in care apar campiile amintite, si zone cu portiuni deluroase, care separa aceste campii. c) Cordiliera Australiana Muntii marii cumpene de apa. Reprezinta partea cea mai unitara si cea mai inalta a continentului, fiind dispusa de-a lungul marginii de rasarit, incepand din extremitatea N a Pen. York, si pana la extremitatea S ce trece dincolo de zona de prabusire a stramtorii Batts, in Tazmania. Aceasta catena lunga de 3.400 km formeaza Cordiliera Australiana, si uneori impropriu Alpii Australiei, desi acestia nu au nicio trasatura comuna cu cele ale Alpilor din Europa. Alpii Australiei constituie un lant muntos mult mai vechi, format in faza hercinica, si prezinta o fragmentare pronuntata, consecinta a falierii si denudatiei intense care au dus la 1200 m. In general, M-tii Cordilierii Australiei se prezinta ca un ansamblu de culmi si podis inalte, taiate adanc de rauri. In unele parti Cordilierii ajung pana la tarm, unde pe vrsantii abrupti, in V, coboara in trepte formand o regiune de dealuri. Privind in ansamblu, relieful Australiei, desi pare simplu, prezinta totusi forme destul de complexe, incepand din cambrian si pana astazi. Clima Australia apartine in general zonei cu clima calda, dar cu toate acestea prezinta o serie de caracteristici dintre care repartitia concentrica a regimurilor climatice ca urmare a diferentelor evidente dintre partile ext. si int. continentale. Factorii principali ai climei sunt: Pozitia matematica pe glob Raportul dintre uscat si ocean Curentii oceanici Altitudinea Intinderea mare a liniilor principale ale reliefului 22

De-a lungul tropicului care il imparte aproape simetric, Australia apartine in majoritate zonei de clima calda si numai latura sudica se incadreaza in zona temperata. In intregime in emisfera australa anotimpurile sunt inverse fata de emisfera N. Masele de aer care influenteaza continentul sunt de origini diferite: aer polar de anticiclonul indian S, care aduce precipitatii pe latura de S-V, mai ales iarna; aer tropical maritim dinspre O. Pacific spre tarmul E al Australiei, avand precipitatii bogate in tot timpul anului; aerul ecuatorial, care genereaza vanturi musonice si cicloni tropicali patrunde pe continent inspre NV si aduce precipitatii in anotimpul de vara austral. Aerul tropical continental, format in interiorul Australiei, intensifica ariditatea climei prin deplasarea lui spre exterior in timpul verii. Ca urmare,in repartitia regimurilor (regiunilor?) climatice se observa o anumita legitate (?) geografica, si anume aceea a dezvoltarii lor concentrice de la exterior spre interior, care arata influenta oceanica si continentala. Cele 3 mari unitati concentrice sunt: Fasia externa sau marginala cu caracter tropical si subtropical Fasia mediana semiarida Interiorul cu caracter arid Diferentieri regionale in Australia O trasatura distincta o constituie concentrarea puternica a populatiei si a activitatii economice in S-E continentului, zona favorabila dezvoltarii economice, in care la sfarsitul sec. XVIII au inceput procesele de valorificare a resurselor naturale. In etapele urmatoare regiunea S-E a cunoscut o insemnata dezvoltare,fapt care o deosebeste si acum de celelalte parti ale Australiei, aflate la un nivel mai redus de urbanizare. In continentul Australia distingem urmatoarele regiuni: Regiunea de S-E Regiunea mediteraneana Regiunea Murly Darling Regiunea de N-E Regiunea de N Regiunea semidesertica 1. Regiunea de S-E cadrul natural favorabil si resursele naturale variate au contribuit la dezvoltarea economica a acestei regiuni, care concentreaza mai mult de jumatate din populatia Australiei si aprox. 75% din productia industriala a tarii. Dintre ramurile industriale mentionam: - siderurgia, care foloseste carbuni de pe continent si are ca centru New Castle. - ind. constructiilor de masini: Sydney, Melbourne - ind. chimica: Sydney, Melbourne, Greelong (?) - ind. textila, bazata pe prelucrarea lanii Agricultura are caracter intensiv. Pe langa productia industriala, se distinge si prin activitatea portuara: Sydney, Melbourne. Aceste orase indeplinesc functii urbane complexe, centre carbonifere si siderurgice. 2. Regiunea mediteraneana pe baza valorificarii resurselor naturale (minereuri de fier situate la V de Golf Spensel), aceasta regiune si-a sporit importanta in cadrul activitatilor economice ale Australiei, inregistrandu-se modificariin utilizarea terenurilor si in reteaua cailor de comunicatii. - metalurgie feroasa cu centrul la .. - metalurgie neferoasa : Port Pirie - grau si alte produse agricole - orasele principale sunt situate la golf: Senvensen (?), Spencer, Port Pirie

23

3. Regiunea Murly Darling regiune cu soluri fertile, creearea unor irigatii prin folosirea apelor fluviilor. Toate acestea au contribuit la transformarea in cea mai importanta zona agricola a tarii, in care se obtin 2/3 din productia de grau, legume, fructe. - In aceasta regiune se creste un nr. f mare de ovine. - Intinse terenuri cultivate cu legume, orez, pomi fructiferi, vita de vie, bumbac. - Terenuri intens irigate. - Reteau densa de cai ferate prin intermediul careia se asigura in principal legatura dintre asezari. - Orasele sunt mici si mijlocii (Toofoomomba este cel mai mare) 4. Regiunea N-E conditiile climatice si de sol sunt favorabile ptr plantele tropicale si trestie de zahar. - aceasta regiune concentreaza cea mai mare parte din productia de trestie de zahar. In zona agricola dintre Brisbey si Coirns?, peisajul agricol este dominat de cultura trestiei de zahar. In aceste orase si in Bundebern s-a dezvoltat o industri puternica a zaharului - alte ramuri: prelucrarea carnii, ind. textila, prelucrarea lemnului 5. Regiunea de N se caracterizeaza printr-un grad redus de dezvoltare economica. Cultura plantelor se practica pe suprafete restranse. Cresterea animalelor ptr carne si ind. miniera constituie principalele activitati ale aceste regiuni. - dezvoltarea cailor de comunicatie - minereuri de cupru, plumb, zinc se extrag din regiunea Isa - bauxita se exploateaza din Voipor Cel mai important oras este Dorlyng (Darling?), cu functii comerciale si portuare 6. Regiunea semidesertica se remarca prin mari resurse de plumb, zinc, fier, aur, care au permis dezvoltarea ind. australiene. Industria a adus dupa sine dezvoltarea unor centre urbane. In aceasta regiune activitatea agricola este redusa, se creste un nr mic de ovine si bovine, mari suprafete raman nefolosite, Cel mai mare oras este Boroncenhill (?) GEOGRAFIA AMERICII Cap. 1. Poziia geografic, limitele i rmurile Introducere n acest capitol sunt prezentate poziia geografic, limitele i rmurile continentului America, precum i limitele celor trei diviziuni: America de Nord, America Central i America de Sud. Sunt analizate aspecte ale extensiunii n suprafa, n latitudine i n longitudine, fiind menionate i punctele extreme sau rmurile continentului America. Obiective Dobndirea de cunotine noi privitoare la poziia geografic, limitele i rmurile continentului America. Formarea capacitii de a explica i argumenta unele aspecte ale extensiunii n suprafa, n latitudine sau longitudine i de a analiza tipurile de rmuri americane. Explicarea contrastelor dintre rmurile estice i vestice ale Americii. 1.1. Poziia geografic i limitele Pornind de la diferenierile evolutive i structurale, numeroi geografi consider America de Nord i America de Sud dou continente de sine stttoare, n ciuda conexiunii istmice realizat nc din miocen. Nu negm c, n ceea ce privete analiza fenomenelor geografice, ct i sub aspectul elementelor metodologice aceast divizare n-ar facilita demersurile. Totui, innd seama de particularitile reliefului, caracterizate printro similaritate frapant dei o ndelungat perioad cele dou mase continentale au evoluat separat de tendina de sudare tot mai puternic, prin formarea uscatului antilez, de conexiunile umane i economice etc., noi apreciem c America este un continent unitar, n care cele dou pri trebuie considerate, cel mult, ca 24

subuniti aparte. Aceasta i pentru a elimina confuziile care se nasc att la nivel fizico-geografic, cnd se iau adesea n considerare trei diviziuni (America de Nord, America Central i America de Sud), ct i n planul geografiei umane i economice unde realitile acestei pri a globului pmntesc sunt analizate prin prisma Americii Latine i a Americii Nordice (de la nord de Rio Grande). Continentul America, n integralitatea sa, se compune din dou subuniti majore, respectiv America de Nord, cu o suprafa de 23,5 milioane km2 (inclusiv Groenlanda) i America de Sud avnd o extensiune spaial de 18.280.00 km2. ntre ele se intercaleaz, ca o punte de legtur, America Central, istmic i insular, cu o suprafa de 967.000 km2. Suprafaa ntregului continent este de 42.747.000 km2, ceea ce l situeaz pe locul doi n lume, din punct de vedere al extensiunii. Cele dou subuniti reprezentative au o form triunghiular, cu vrful ascuit orientat spre sud, fiind interconectate printr-un istm sinuos i dou arhipelaguri (Antilele Mari i Antilele Mici). Masa continental cea mai extins este localizat n partea nordic a unitilor respective, fapt explicat prin elementele de izostazie ale unor uscaturi aflate n deriv spre nord (a se observa c att Africa, ct i India, care au migrat de la sud spre nord, au aceeai dispoziie a masei uscatului). De asemenea, America este continentul cu cea mai larg extensiune latitudinal, desfurndu-se ntre 83grade39 latitudine nordic (ara lui Grant din Insula Ellesmere) i 56 grade latitudine sudic (Capul Horn). n longitudine, valori maxime se nregistreaz ntre Capul Prinul Wales din peninsula Alaska (1680 longitudine vestic) i Capul Charles din peninsula Labrador (55040 longitudine vestic). Pentru America de Sud extremele longitudinale se nregistreaz ntre Capul Parinas (81013 longitudine vestic) i Capul Branco din partea estic a Braziliei (34048 longitudine vestic). America se nvecineaz la nord cu Oceanul Arctic, la est cu Oceanul Atlantic, la vest cu Asia i Oceanul Pacific. De continentul asiatic o desparte Strmtoarea Bering, cu o lime de 93 km i ape puin adnci (4050m), respectiv brul insular al Aleutinelor. Acest punte a fost deseori exondat n trecutul paleogeografic, favoriznd migrarea oamenilor i a altor vieuitoare din Asia spre America. nspre sud continentul se efileaz tot mai mult, iar fragmentarea sa crete prin apariia arhipelagurilor insulare. ntre extremitatea sa sudic i Antarctica distana este de circa 1.000 km. 1.2. rmurile i mrile limitrofe ntr-o analiz a fenomenelor de la nord la sud, se remarc existena unor rmuri extrem de articulate i fragmentate n partea nordic unde micrile epirogenetice negative au dus la formarea unor golfuri i strmtori prin inundarea poriunilor mai joase. De asemenea, puternica dezvoltare a glaciaiei a determinat att o coborre izostatic a uscatului, ct i sculptarea unor fiorduri i insule morenaice. O fragmentare excesiv se constat n arhipelagul Arctic alctuit dintrun mare numr de insule, ntre care amintim: ara lui Baffin, Ellesmere, Banks, Victoria, Dewon, Melville, fr a omite, bineneles, cea mai extins insul a globului, Groenlanda, desprit de insula Ellesmere prin strmtoarea Smith. Alte strmtori mai importante din aceeai regiune sunt: Melville, Barrow, Lancaster, Victoria, Davis etc. Acelai arhipelag relev prezena unor peninsule reprezentative cum ar fi: Boothia, Simpson, Melville, Foxe, respectiv a golfurilor de mari dimensiuni (Boothia, Hudson, Ungava). n partea nord-estic a Americii de Nord se desfoar cunoscuta peninsul Labrador. Att rmul de nord, ct i rmul de nord-est sau rmurile insulei Groenlanda sunt fragmentate de numeroase fiorduri, ca dovad a evoluiei glaciare ndelungate. Estuarul fluviului Sf. Laureniu s-a format n urma aciunii mareelor deosebit de pronunate. La vrsarea fluviului sus menionat sunt situate insulele Terra Nova i Anticosti, precum i peninsulele Noua Anglie i Noua Scoie, separate parial de golful Fundy. Mrile ce scald litoralul nordic al continentului sunt seminchise, precum Marea Bering, sau deschise Marea Beaufort. Partea nordic a Mrii Bering se desfoar pe o platform continental cu adncimi reduse (ntre 20 i 40m), iar cea sudic, nspre arhipelagul Aleutinelor, ntr-o zon de fos oceanic ale crei adncimi depesc 4000m (groapa Aleutinelor atinge chiar 7.678m). Adncimi mari se nregistreaz i n cazul Mrii Beaufort, ale crei ape ptrund printre insulele Arhipelagului Arctic unde platforma continental are totui adncimi reduse. 25

Golful Hudson are aspectul unei mri interioare, avnd o suprafa de peste 1 milion km2 i ape puin adnci, datorit ridicrii izostatice post-glaciare. rmul atlantic, la sud de Capul Cod, este un rm de tip skjrs, cu golfuri (Delaware, Chesapeake) i estuare. La sud de Capul Hatteras linia rmului se ndreapt, altitudinile scad i apar formele de acumulare precum lagunele i perisipurile. Acest tip de rm primete extensiuni reprezentative n zona Peninsulei Florida al crei sector sudic i vestic se caracterizeaz prin prezena mangrovelor i a recifilor coraligeni (Bahamas, Keys). Aceleai caractere le ntlnim i n zona rmului sudic al Americii de Nord, cu altitudini reduse, cu lagune, cordoane litorale i, mai ales, cu delte. ntre aceste forme se detaeaz delta digitat a fluviului Mississippi. Dei ponderea proceselor geomorfologice de acumulare este evident, rmul Golfului Mexic prezint indicii certe ale unei zone de coborre epirogenetic, fapt ilustrat de existena unor estuare necate, barate parial de cordoane litorale. O fragmentare tectonic avansat ntlnim n cazul rmurilor din America Central, unde exist o dens reea de linii tectonice materializat n relieful muntos ce a impus prezena rmurilor nalte. Apare bine reprezentat tipul de rm vulcanic, ndeosebi n Antilele Mici. De asemenea, clima cald i adncimea redus a platformelor continentale a favorizat dezvoltarea recifilor coraligeni i apariia rmurilor coraligene. Pe latura atlantic a istmului se impun menionate golfurile Campeche, Honduras, Mosquitos, Darien, respectiv peninsula Yucatan. Att istmul centro-american, ct i insulele din arhipelagurile antileze sunt scldate de ctre apele Golfului Mexic i ale Mrii Caraibilor. Adncimea maxim a Golfului Mexic este de 4.356m. Acesta se afl n legtur, prin Strmtoarea Yucatan, cu Marea Caraibilor a crei adncime maxim (5.103m) se nregistreaz n partea estic a bazinului. n fosa Puerto Rico adncimile ating ns, 9.220 m, iar n fosa Cayman 6.091 m, acestea reprezentnd segmente ale planurilor de subducie pentru orogenurile din zon. rmul Americii de Sud este, n comparaie cu cel al regiunilor susmenionate, mai puin articulat. Dealtfel, din ntreaga suprafa a subcontinentului 98,6% revine prii continentale i numai 1,4% insulelor i peninsulelor. rmul nordic, ntre vrsarea rului Atrate i cea a Orinocoului, prezint totui un grad de fragmentare mai ridicat, ilustrat prin prezena unor golfuri extinse (Golful Venezuelei, Golful Paria). Golful Venezuelei se continu n interiorul uscatului cu laguna Maracaibo, ncadrat de peninsulele Goajira la vest i Paraguana la est. Un sector de rm jos este cel nord-estic, desfurat ntre delta Orinocoului i vrsarea Amazonului, un loc ideal de dezvoltare a mangrovelor. La vrsarea Amazonului s-a format, datorit fenomenului de pororoca, un estuar gigantic. n aceast zon delta este nlocuit cu un pienjeni de insule, bancuri de nisip i brae fluviale. rmul aferent Podiului Braziliei este nalt i mai puin articulat, fiind delimitat de linii de falii. El este nsoit, pn la circa 200 latitudine sudic de numeroase bariere de recifi coraligeni, golfurile fiind, n general, slab conturate i puine (Sao Marcos, Todos os Santos, Rio de Janeiro etc.). ncepnd de la latitudinea oraului Porto Alegre revin n actualitate rmurile joase, cu lagune (Patos, Kirim, Mangueira), sau cordoane litorale. O puternic enclav este cea a estuarului La Plata (320 km lungime), generat i el de prezena unor maree de excepie. Fragmentarea rmului crete n perimetrul Podiului Patagoniei; golfurile se nmulesc (Bahia Blanca, San Matias, Nuevo, San Jorge), datorndu-i originea scufundrilor tectonice. n partea sudic a subcontinentului analizat fragmentarea uscatului crete, odat cu numrul insulelor din arhipelagurile sud-americane i Malvine. ndelungata activitate glaciar a sculptat vi ocupate actualmente de apele unor numeroase fiorduri prezente, mai ales n principala insul ara Focului. rmul pacific al Americii de Nord debuteaz prin sectorul alaskian al strmtorii Bering, intens fragmentat de golfuri (Kotzebue, Norton, Bristol), peninsule (Alaska, Kenai) i insule, grupate n primul rnd n arhipelagul Aleutinelor, multe dintre ele de origine vulcanic (Unimak, Unalaska, Kodiak). Ctre sud indicele de fragmentare litoral crete, lanul munilor costali fiind inundat de ctre apele Oceanului Pacific. Rezult astfel un rm de tip dalmatic, cu numeroase insule desfurate paralel cu continentul, cum sunt cele din arhipelagurile Alexander i Regina Charllote. La nord de Insula Vancouver i strmtoarea Juan de Fuca vile glaciare inundate au dat natere fiordurilor. 26

n continuare, spre sud, ntregul rm pacific al Americii este cu preponderen nalt, exceptnd sectorul de mic extensiune al cmpiei litorale columbiene. Tectonica i vulcanismul i-au pus amprenta decisiv n creionarea aspectelor fundamentale ale morfologiei litorale pacifice. Dintre principalele peninsule menionm: California, Nicoya, Azuero, iar dintre golfuri San Francisco (cu Golden Gate), California, Fonseca, Panama, Guayaquil i Buenaventura. O fragmentare excesiv de origine tectonic remarcm n partea sudic a Americii de Sud unde rmul de tip dalmatin revine n actualitate. Lanul muntos costal este diseminat ntr-un mare numr de insule (dintre care mai importante sunt Chiloe, Wellington), sau arhipelaguri insulare (Chonos, Regina Adelaida), separate de o reea dens de strmtori i golfuri (Ancud, Corcovado, Penss, Magellan etc.). n contradicie cu rmul nordic i estic al continentului, rmul pacific al Americii are o platform litoral extrem de ngust, fosele oceanice situndu-se n imediata apropiere a uscatului, pe liniile de subducie ale plcilor tectonice pacifice aflate n continu deplasare spre est. Adncimea acestora ajunge la 7.980 m n fosa Atacama. Sintez Continentul America, n integralitatea sa, se compune din dou subuniti majore, respectiv America de Nord, cu o suprafa de 23,5 milioane km2 (inclusiv Groenlanda) i America de Sud avnd o extensiune spaial de 18.280.00 km2. ntre ele se intercaleaz, ca o punte de legtur, America Central, istmic i insular, cu o suprafa de 967.000 km2. Suprafaa ntregului continent este de 42.747.000 km2, ceea ce l situeaz pe locul doi n lume, din punct de vedere al extensiunii. ntr-o analiz a fenomenelor de la nord la sud, se remarc existena unor rmuri extrem de articulate i fragmentate n partea nordic unde micrile epirogenetice negative au dus la formarea unor golfuri i strmtori prin inundarea poriunilor mai joase. De asemenea, puternica dezvoltare a glaciaiei a determinat att o coborre izostatic a uscatului, ct i sculptarea unor fiorduri i insule morenaice. rmul atlantic, la sud de Capul Cod, este un rm de tip skjrs cu golfuri (Delaware, Chesapeake) i estuare. La sud de Capul Hatteras linia rmului se ndreapt, altitudinile scad i apar formele de acumulare precum lagunele i perisipurile.n contradicie cu rmul nordic i estic al continentului, rmul pacific al Americii are o platform litoral extrem de ngust, fosele oceanice situndu-se n imediata apropiere a uscatului, pe liniile de subducie ale plcilor tectonice pacifice aflate n continu deplasare spre est. Cap.2. Caracteristici ale cadrului natural Introducere Acest capitol se refer la principalele elemente ale cadrului natural, pornind de la evoluia paleogeografic a continentului, care a condus la creionarea configuraiei actuale a reliefului, apoi, la caracteristicile climatice, hidrologice i biopedogeografice, de ansamblu. Se constat c relieful condiioneaz ntreg peisajul continentului, complexul factorilor modelatori imprimndu-i trsturi ce-l individualizeaz fa de celelalte uscaturi. Obiective Dobndirea de cunotine noi referitoare la caracteristicile cadrului natural american, a crei trstur principal o constituie marea sa diversitate i extensiune n teritoriu. Evidenierea rolului important pe care-l are relieful n conturarea peisajului i n evoluia factorilor naturali, n continentul America. Percepera diversitii tipurilor de climat i a ariilor lor de rspndire, America fiind singurul continent n care se nregistreaz succesiv toate climatele globului, avnd ecuatorul drept ax de referin. Explicarea gradului diferit de dezvoltare a reelei hidrografice i a nveliului biopedogeografic n continentul studiat. 2.1. Evoluia paleogeografic 27

Evoluia paleogeografic a continentului american trebuie privit att la scar global, n interrelaiile sale cauzale cu celelalte continente, ct i la scar regional n vederea desluirii acelor procese i fenomene care au condus la creionarea configuraiei actuale a reliefului su. Geneza continentului analizat, cu cele trei subdiviziuni ale sale: America de Nord, America Central i America de Sud i are punctul de plecare n fragmentarea uscatului iniial, Pangaeea, divizat n dou mase continentale majore la nceputul paleozoicului i anume Laurasia, la nord, i Gondwana la sud, desprite de apele mrii Tethys. Din Laurasia fceau parte America de Nord (inclusiv Groenlanda), Europa i cea mai mare parte a Asiei, iar din Gondwana America de Sud, Africa, India, Australia i Antarctica. n era paleozoic are loc o continuare a divizrii celor dou uscaturi i nceputul derivei propriu-zise, materializat n deplasarea spre nord a fragmentelor Gondwanei i coliziunea lor cu cele provenite din dezmembrarea Laurasiei. Evident, perioadele evolutive nu au fost sincrone, formarea Atlanticului de Nord, ca bazin oceanic ce a separat America de Nord de Europa, realizndu-se acum 300 milioane de ani (n carbonifer), n vreme ce formarea Atlanticului de Sud, care a consfinit separarea Americii de Sud de Africa s-a produs mult mai trziu, abia acum 120 milioane de ani (la sfritul jurasicului). n acest context paleogeografic, cele mai vechi formaiuni din America de Nord le ntlnim n cratogenul (scutul) canadian, i fragmentar, n munii Apallachi, Podiul Colorado, Munii Stncoi etc. Ele sunt alctuite din granite, gnaise, isturi cristaline, cuarite, calcare cristaline, cutate n orogenezele grenvillian i taconic. Scutul canadian este flancat la nord, est i sud de structurile orogenurilor caledoniene i hercinice, prezente, primele n insulele Arhipelagului Arctic, n Appalachii de Nord, Terra Nova i, intercalate unor depozite mai noi, n Munii Stncoi. Formaiunile hercinice se ntlnesc n Appalachi de Sud, podiurile i masivele centrale, n fundamentul prii sud-estice a uscatului nord-american sau n Podiul Mexican. n mezozoic evoluia uscatului se deruleaz, mai ales, n partea vestic unde i se adaug noi teritorii prin exondarea Munilor Stncoi, n jurasicul mediu, i a lanului constituit din Munii Cascadelor i Sierra Nevada (n faza nevadian). Tot n aceast perioad are loc scufundarea care a dat natere Golfului Baffin i Strmtorii Davis, prin care se realizeaz pentru prima dat izolarea Groenlandei n raport cu scutul canadian. Concomitent se realizeaz o conexiune cu America de Sud prin pragul Floridei (n cenomanian). n era neozoic se edific lanul muntos costal din partea vestic i au loc depunerile masive din bazinul sedimentar central, urmate de retragerea apelor din actuala regiune a Podiului Preriilor i Cmpiei Mississippi. Pentru America Central istmic sunt de semnalat depozitele de vrst precambrian din Munii Hondurasului i Masivul Guatemalei. Masivele hercinice au fost nivelate, fracturate i prinse ulterior n cutri mai noi. Golful Mexic se contureaz n triasic, iar bazinul Mrii Caraibilor n cretacic. De altfel, insulele Americii Centrale reprezint uscaturi relativ tinere, cele mai vechi avnd o vrst jurasic. Actualmente, zona Americii Centrale este una dintre regiunile de slab rezisten ale scoarei terestre fiind caracterizat prin micri de ridicare i scufundare, prin dislocri, seismicitate i vulcanism, dovad c evoluia sa nu esteconturat. n America de Sud zona de cratogen, de vrst arhaic, cuprinde podiurile Guyanelor i Braziliei unde fundamentul precambrian apare adeseori la zi. Subasmentul bazinului amazonian i al depresiunii Parana este tot precambrian, dar n aceste sectoare se manifest o subsiden accentuat nc din paleozoic, fiind acoperit cu depozite groase, mai noi. Cutrile caledoniene au nlat rama extern a Podiului Braziliei, precum i unele sectoare vestice ataate ulterior zonei andine. Cutrile orogenezei hercinice au afectat ndeosebi teritoriile situate la sud de estuarul La Plata, respectiv Podiul Patagoniei. i n acest caz, unele fragmente au fost alipite orogenurilor mai noi (Sierra de Cordoba). Lanul muntos andin a fost edificat ncepnd din cretacicul superior i pn la nceputul eocenului, perioad n care se nregistreaz paroxismul. Dar cutrile continu n tot cursul teriarului i nu s-au ncheiat nici astzi, dovad fiind vulcanismul i seismicitatea ridicat nregistrat aici. 2.2. Relieful

28

n strns corelaie cu structura geologic i evoluia paleogeografic se afl principalele forme de relief ale continentului american. Dei aceast evoluie a fost diferit de la o regiune la alta, se remarc totui similitudini frapante ntre peisajul Americii de Nord i cel al Americii de Sud. Nota oarecum aparte o introduce America Central, unde apar deosebiri evidente, att n ceea ce privete ponderea unor elemente morfologice, ct i originea sau dispunerea lor. Exist, ns, cteva trsturi comune ale reliefului analizat, i anume: prezena n toate cele trei uniti teritoriale ale reliefului muntos, ca element de baz al peisajului geografic, vulcanismul accentuat, asimetria general determinat de nlimea pronunat a faadei pacifice, varietatea formelor de detaliu, ca o consecin a diversitii litologice i varietii factorilor modelatori etc.

Relieful Americii de Nord Relieful actual al Americii de Nord este rezultatul unei evoluii convulsive desfurat din era arhaic i pn azi, cu etape orogenetice de intens afirmare i perioade ndelungate de nivelare i peneplenizare. Complexul factorilor modelatori i-au imprimat o serie de trsturi particulare ce-l individualizeaz, mai ales n raport cu celelalte compartimente ale Laurasiei (Europa i Asia). O prim trstur deriv din orientarea liniilor majore ale reliefului pe direcia longitudinal, nord-sud, n vreme ce n continentele sus menionate ele se desfoar de-a lungul paralelelor (fig.1). O alt particularitate izvorte din concentrarea ariei montane n extremitatea vestic a continentului, Munii Appalachi nereuind s contrabalanseze, prin extensiunea i poziia lor, aceast asimetrie evident. Din punct de vedere morfologic, America de Nord se mparte ntr-o serie de regiuni, i anume: Groenlanda, Arhipelagul Arctic, Cmpiile i podiurile centrale, Munii Appalachi, Cmpiile litorale i Cordilierii, fiecare, la rndul ei, subdivizndu-se n uniti taxonomice mai restrnse. Relieful Americii Centrale Prezint o fizionomie nuanat, datorit fragmentrii i evoluiei diferite de la o regiune la alta. Principalele sale trsturi sunt: - predominana reliefului muntos, cu altitudini ce ating 3.500m (n puine cazuri chiar peste 4.000m); - podiurile sunt reduse ca suprafa, iar cmpiile litorale sunt nguste; - orientarea perpendicular pe rm a culmilor la nord de grabenul Nicaragua (o mare linie de demarcaie tectonic) i paralel cu aceasta, la sud; - dintre tipurile de relief cel mai rspndit este cel vulcanic, conurile i craterele dispunndu-se pe fracturi majore pe o distan de circa 1.300 km. Predomin vulcanii explozivi i nu cei cu scurgeri de lave; - micrile eustatice pleistocene sunt materializate n peisaj prin ridicarea emers a recifilor coraligeni, terase de abraziune marin, golfuri de ingresiune i vi submerse. Ele se manifest compensatoriu, micrilor de ridicare ale litoralului pacific corespunzndu-le cele de coborre ale litoralului Mrii Caraibilor; - procesele actuale sunt foarte intense n faada estic, umezit de alizee i mult mai reduse nspre vest; - relieful carstic bine dezvoltat n Peninsula Yucatan, Cuba i Jamaica sub forma unui carst tropical tipic. Din punct de vedere morfologic, relieful Americii Centrale istmice este divizat n dou compartimente distincte de ctre grabenul Nicaragua. De altfel, aceast linie tectonic pare a fi zona de sutur a continentului american, respectiv a celor dou mari subuniti ale sale: America de Nord i America de Sud. O dovad n acest sens o constituie i vrsta diferit a formaiunilor: la nord se desfoar structuri vechi, permiene, cutate n perioada mezoalpin, iar n sud structuri mai noi, nlate n neogen. America Central Istmic. Unitile de relief mai importante ale istmului central-american ntr-o succesiune de la nord la sud, sunt urmtoarele (fig. 10): masivul Sierra Madre de Chiapas, lanurile vulcanice costale, Masivul Guatemalei, Peninsula Yucatan, Munii Hodurasului, Depresiunea Nicaragua i Cordilierii istmului Costa Rica-Panama. 29

America Central Insular se constituie, mpreun cu Arhipelagul Arctic nord-american, n cea mai fragmentat regiune aparinnd continentului studiat. Dar, spre deosebire de arhipelagul amintit, unde fragmentarea a dezmembrat un vechi uscat unitar, n America Central, aceasta a rezultat din apariia unor arcuri insulare care tind, prin sudarea cu continentul (sau ntre ele) s constituie un viitor uscat, de mai larg extensiune. Nu negm ns, faptul c unele insule mai mari (Cuba, Jamaica, Haiti), formate din catene montane de aceeai vrst i origine cu cele ale istmului central-american nu ar fi pri desprinse din acesta. Este, ns, evident c amploarea i continuitatea actual a proceselor de subducie din aceast regiune vor avea ca rezultat apariia unor lanuri muntoase ce vor juca rolul unor puni de legtur ntre fragmentele de astzi. Relieful Americii de Sud Pstreaz numeroase similitudini cu cel nord-american cum ar fi: orientarea de-a lungul medianelor a catenelor muntoase, unitile de crategon sunt situate de asemenea n partea nord-estic, zonele joase ocup partea central i cele orogenice partea vestic; prezena vulcanismului, seismicitii i glaciaiei, predominana regiunilor joase de cmpie i podi. Exist ns i unele deosebiri, cea mai important derivnd din faptul c nucleul de cratogen nu este nconjurat din toate prile de zone de orogen precum n cazul scutului canadian (fig.2). Regiunile de platform, suprapuse zonelor de cratogen se desfoar n partea estic a continentului. Fundamentul are vrst proterozoic i arhaic i este alctuit din roci cristaline peste care s-au depus sedimente paleozoice i mezozoice. Cutrilor arhaice le-au succedat cele caledoniene manifestate ndeosebi n estul Braziliei. Procesele orogenetice din vestul Americii de Sud au afectat integritatea vechiului scut brazilian, fragmentndu-l i dislocndu-i unele compartimente. n mezozoic i neozoic, scutul guiano-brazilian a fost supus unei denudri intense, n urma creia o mare parte a depozitelor sedimentare au fost nlturate. Sau conservat doar cele din zonele unde ridicarea a fost mai redus (depresiunea Paraguay-Parana). Cutrile hercinice au afectat partea sud-estic a Americii de Sud, la sud de estuarul La Plata, conservndu-se astzi ca masive izolate sau compartimente ataate structurilor andine. Din grupa regiunilor de platform fac parte urmtoarele uniti de relief: Podiul Guianelor, Podiul Braziliei, Amazonia, Cmpia Orinocului, Cmpia Gran Chaco, Pampasul i Podiul Patagoniei. Regiunile de orogen nglobeaz Munii Anzi situai n partea vestic a Americii de Sud. Orientarea acestora este, n general, nord-sud, dispunerea pe meridian prezentnd ns uoare abateri. Astfel, la extremitatea nordic, Anzii Venezuelei se desfoar pe direcia est-vest, iar Anzii Columbiei pe direcie nordest sud-vest, n partea central, apare o curbur accentuat spre est dup care revin la direcia dominant nord-sud. De asemenea, o particularitate a Anzilor este revrsarea cutelor spre est, aidoma elementelor tectonice din Cordilierii nord-americani, fapt explicabil de altfel, dac inem seama de implicaiile acelorai fenomene de subducie tectonic. Alte similitudini cu Cordilierii au n vedere constituirea lor din trei aliniamente separate de depresiuni sau platouri intramontane. Vulcanismul i seismicitatea, asemeni fenomenelor din America de Nord, definesc ntregul lan andin, iar glaciaia cuaternar s-a fcut simit i aici, dar pe suprafee mult mai restrnse, n masivele nalte i sudul continentului (datorit i dezvoltrii sale mai reduse n latitudine). America de Sud este continentul cel mai vulcanic de pe glob, edificiile muntoase cele mai nalte i mai masive avnd origine vulcanic. Dar, spre deosebire de America de Nord i Central, aici ponderea major o dein stratovulcanii, cu lave acide. Se consider c actualmente circa 132 vulcani sunt n activitate (circa 30% din vulcanii activi ai planetei). O alt trstur a Anzilor deriv din puternica nlare pe vertical a unora dintre compartimentele sistemului muntos. Astfel, n zona central, post-miocen, amploarea ridicrilor a depit 2.000m. n cadrul sistemului andin deosebim trei aliniamente distincte de culmi montane i anume: Cordilierii Occidentali, Cordilierii Centrali i Cordilierii Orientali, cu o desfurare paralel, dar i cu numeroase noduri orografice de convergen sau divergen a catenelor muntoase. 2.3. Clima 30

Continentul american se desfoar ntre 830 39 latitudine nordic i 560 latitudine sudic, deci pe un arc de meridian 1400, ceea ce reprezint aproape jumtate din circumferina Pmntului. Luat n totalitatea sa acesta este singurul continent unde se nregistreaz succesiv toate climatele globului, avnd ecuatorul drept ax de referin. n acest mod, din punct de vedere climatic se creeaz imaginea unei armonici ale crei puncte extreme sunt similare. Dintre factorii implicai n definirea tipurilor de climat i a ariilor de rspndire menionm: aezarea geografic, relieful, forma continentului i a subdiviziunilor sale, curenii oceanici etc. Temperatura aerului prezint valori cumprinse ntre 350 i 400 C n nordul Canadei, Arhipelagul Arctic i Groenlanda. n emisfera sudic, datorit limii reduse a uscatului i latitudinii mai coborte, media lunii celei mai reci abia atinge 00C. Maximele negative apar n Groenlanda (-650 C). Minimele pluviometrice se nregistreaz n deertul Atacama (o ploaie la circa 100 ani), precum i n deerturile Marelui Bazin, Sonora, Gila, Mojave (sub 200 mm), sau Podiul Patagoniei (250-500 mm). Cmpia Mississippi i Podiul Preriilor, mari uniti de relief ale Americii de Nord, primesc anual ntre 400-750 mm precipitaii. Vnturile dominante sunt alizeele de nord-est i sud-est care bat n America Central i de Sud. n partea sudic a istmului central-american vnturile de vest primesc caracterul unui muson umed afectnd cmpia litoral i lanurile muntoase costale. Pe toat faada pacific a continentului se resimt vnturile de vest. Dintre vnturile mai cunoscute din interiorul continentului se impun menionate Northerul, care bate n zona central-nordic a Americii de Nord i Chinook-ul, sinonim fehnului, din Cordilierii nord-americani. Regionarea climatic a Americii are o caracteristic esenial, datorit extensiunii fr precedent n latitudine i anume dublarea zonelor climatice de o parte si de alta a ecuatorului. 2.4. Apele Varietatea condiiilor de relief i clim a condiionat o diversitate deosebit a fenomenelor de acumulare, organizare i drenare hidrografic. Mai mult, n regiunile latitudinale extreme ale continentului precum i la anumite nlimi, ale cror cote scad dinspre ecuator spre pol, nveliul hidrosferic mbrac o form de agregare solid, respectiv cea a calotelor de ghea peren, desfurate fie insular (n munii nali, prin acumulri izolate a ghearilor de circ sau de vale), fie pe suprafee vaste n calote de mari dimensiuni. Apele curgtoare Densitatea reelei hidrografice este dictat n primul rnd de tipul de climat. Cum n cele trei subcontinente clima prezint aspecte extrem de nuanate, reeaua de drenaj va avea o dezvoltare conform cu particularitile regimului de alimentare, configuraia reliefului i constituia litologic. n funcie de tipul de climat i de sursele de alimentare apele ce strbat continentul american se nscriu n urmtoarele tipuri dominante (M.I. Lvovici, 1956): a. Alimentarea glaciar (tip groenlandez), se realizeaz n exclusivitate din topirea ghearilor. Ca urmare, debitul crete n scurta var polar i se reduce simitor iarna. Zona de topire de la marginea calotei are limea de 20-30 km, iar apele fac parte din categoria rurilor mici. Cursurile superioare ale numeroaselor ruri cu obria n Anzi i Cordilieri se formeaz, de asemenea, pe seama topirii gheurilor perene. b. Alimentarea nival (subarctic) caracterizeaz rurile din Arhipelagul Arctic, Podiul Yukon, nordul Canadei continentale, Peninsula Labrador, Podiul Patagoniei (la sud de paralela de 320) i zonele montane nalte aflate sub limita zpezilor persistente. i n acest caz scurgerea maxim are loc vara, iar debitele minime se nregistreaz iarna, cnd rurile nghea. c. Alimentarea glacio-nival (de tip alpin) se realizeaz n munii nali, unde ghearii i zpezile bogate conlucreaz la organizarea unor ruri cu debit mare vara (Fraser, Columbia, Rio Negro, Chubut etc.). d. Alimentarea nivo-pluvial respectiv pluvio-nival este proprie rurilor regiunilor temperate unde, n funcie de latitudine i altitudine, predomin una din cele dou componente (zpada sau ploile), ale bilanului scurgerii. Debitele maxime se produc primvara, dup dezgheul rurilor. Vara au loc revrsri datorit ploilor ciclonale. Fluviul Sf. Laureniu are alimentare nivo-pluvial, iar Mississippi pluvio-nival.

31

e. Alimentarea pluvial, cu mai multe variante (n funcie de caracterul i perioada precipitaiilor: ploi permanente, ploi de var, de toamn, de iarn etc.), o ntlnim la rurile cuprinse ntre cele dou tropice. Astfel, n zona Golfului Mexic, debitele maxime apar toamna;n Podiul Mexican, Podiul Braziliei i America Central se nregistreaz un maxim de var (rul Balsas, spre exemplu); pe litoralul pacific, n Peninsula California, respectiv sectorul Valparaiso i Valdivia din America de Sud, maximele se produc iarna. Referitor la organizarea reelei hidrografice, ea este dependent n proporie hotrtoare de orografie. Poziia vestic, n raport cu desfurarea ariei continentale, a catenelor muntoase cu rol de cumpn de ape, a generat o asimetrie evident ntre bazinele debitoare celor trei oceane marginale. Astfel, majoritatea covritoare a debitelor se descarc n Oceanul Atlantic (cca 92% n America de Sud i 80% n cea de Nord). Spre Oceanul Arctic se orienteaz fluviul Mackenzie cu afluenii si Liard, Peace, Athabaska. El are un bazin de 1,76 milioane km2 i o alimentare preponderent nival; lungimea sa atinge 4.241 km. Rurile Saskatchewan, Churchill, Severn i Nelson sunt tributare Golfului Hudson. Din cauza nivelului de baz cobort, remanierile hidrografice sunt foarte frecvente, favorizate fiind i de nclinarea redus a reliefului i de depozitele glaciare friabile ce acoper subasmetul cristalin. Un ru important al Americii de Nord este Sf. Laureniu ce dreneaz Marile Lacuri i are ca aflueni mai importani rurile Ottawa i Saguenay. Msoar 3.360 km lungime i are un debit notabil: 5.400 m3/s. La vrsarea sa n ocean s-a format un estuar de mari dimensiuni. Versanii estici ai Munilor Appalachi sunt brzdai de ruri scurte, dar cu debite bogate, asigurate de precipitaiile czute ca urmare a ascensiunii orografice a maselor de aer oceanice. Dintre principalele ruri ale acestei regiuni menionm: Connecticut, Hudson, Potomac, Delaware etc. Cel mai important ru al Americii de Nord rmne Mississippi care-i are bazinul hidrografic dezvoltat n partea central a continentului, pe o suprafa de peste 3,3 milioane km2. Lungimea sa, apreciat de la izvoarele Missouri, este de 6.418 km, iar debitul mediu depete 19.000 m3/s. Fluviul strbate zona cea mai joas a cmpiei cu acelai nume, adunndu-i apele att de pe versanii vestici ai Appalachilor (Ohio, cu cei doi aflueni ai si, Tennesse i Cumberland), ct i din Munii Stncoi sau Podiul Preriilor (Missouri, Arkansas i Red River). Se vars n Golful Mexic printr-o delt cu numeroase brae i mlatini. Tot n Golful Mexic se vars Rio Grande (2.800 km lungime), Rio Panuco, Santiago i Balsas. La sud, n Marea Caraibilor i golfurile adiacente debueaz rurile scurte, dar cu debite bogate ale istmului centralamerican (Usumacinta 740 km; Grijalva sau Motagua). Partea nordic a Americii de Sud este drenat de fluviile Atrato, Magdalena (1.600 km) cu afluentul su Cauca, i Orinoco. Fluviul Orinoco i colecteaz apele din Podiul Guianelor, avnd o lungime de 2.000 km i un bazin hidrografic de 1 milion km2. Principalii si aflueni sunt Apure (1.580 km), Meta (1.200 km) i Guaviare (1.500 km) i provin din regiunea andin. Celebr este difluena realizat pe cursul afluentului sau Casiquiare care, la ape obinuite, se vars n Orinoco, iar la ape mai mari debordeaz peste joasa cumpn de ape, vrsndu-se n Rio Negro i, prin acesta, n Amazon. Delta Orinocoului are 25 de brae i depete 34.000 km2. Debitele maxime se nregistreaz n timpul iernii australe, cnd frontul tropical urc spre nord, determinnd extensiunea zonei ecuatoriale n aceeai direcie i precipitaii bogate. Fluviul Amazon ntrunete multe superlative mondiale, depind orice ru al globului n ceea ce privete lungimea, mrimea bazinului de recepie i a debitului. Astfel, mpreun cu afluenii si Ucayali i Apurimac msoar 7.025 km lungime, iar debitul la vrsarea n ocean este de 120.000 m3/s (debitele minime ajung la 60.000 m3/s, iar cele maxime la peste 200.000 m3/s). Bazinul de recepie se extinde pe o suprafa de peste 7,18 milioane km2, cuprinznd cmpia cu acelai nume i o arie larg din Podiul Braziliei i a Anzilor Peruvieni. n cmpie, dei panta este extrem de redus (3 cm/km), viteza de scurgere este apreciabil (2,5 km/h), datorit presiunii apelor din amonte. Are 17 aflueni de peste 1.000 km lungime, precum Ucayali (1.950 km), Jurua (1.500 km), Madeira (3.220 km), Purus (3.100 km), Xingu (2.000 km) pe dreapta; Jari (1.770 km), Japura (1.911 km), Rio Negro (2.150 km), pe stnga.

32

Regimul afluenilor oscileaz periodic, n funcie de succesiunea anotimpurilor: n timpul verii nordice predomin aportul afluenilor de pe stnga, iar n timpul verii australe al celor de pe partea dreapt. Este navigabil pn la Manaos (1.700 km). De la vrsare i pn la circa 600 km spre amonte urc pororoca, un val care ntoarce apele fluviului napoi. Fluviul divagheaz mult n cmpie, avnd numeroase brae care se nfund prin aluvionare, meandre, popine, insule. Limea albiei sale crete spre vrsare unde ajunge la 80-150 km. Podiul Braziliei are ca principal arter de drenaj fluviul Sao Francisco. Cmpia Gran Chaco este strbtut de rul Parana i afluentul su Paraguay, iar podiul Braziliei de Sud de ctre rul Uruguay. Ele debueaz n estuarul La Plata, cu o lungime de 320 km, formnd o delt comun de unde i topicul adoptat (Rio de La Plata). Afluenii de ordinul doi ai Paranei sunt rurile Pilcomayo, Bermejo i Salado ce-i au obriile pe versanii estici ai Anzilor. Podiul Patagoniei este traversat de la vest la est de Rio Negro, Rio Salado, Colorado, Chubut, Santa Cruz i Gallegos, ultimele dou vrsndu-se n Atlantic prin mici estuare. Fluviile ce se vars n Oceanul Pacific, respectiv n mrile aferente acestuia sunt mai puin numeroase, au lungimi i debite mai reduse datorit bazinelor de recepie limitate i climatului arid al unor suprafee vaste. Astfel, n Marea Bering, debueaz fluviul Yukon (3.700 km), ce strbate platoul i cmpia litoral alaskian. Este un fluviu cu alimentare glacio-nival, debite maxime vara i cu pod de ghea multe luni ale anului. La vrsare prezint meandre de amploare, nctuate, iar n cursul mijlociu praguri i cascade. Ca aflueni menionm rurile Lewes, Tanana i Klondike. Din Cordilierii canadieni se ndreapt spre vest fluviile Fraser i Columbia, alimentate de gheari, zpezi i ploile abundente aduse de vnturile de vest. Fluviul Columbia are o lungime de 2.250 km i un bazin hidrografic de 655.000 km2 extins n partea nordic a Marelui Bazin i asupra Platoului Columbia. Principalii si aflueni sunt Snake, ce izvorte din parcul Yellowstone i Willamentte. Vrsarea n ocean are loc printr-un estuar de 200 km lungime. Alt fluviu, cunoscut ndeosebi prin grandiosul fenomen geomorfologic cruia i-a dat natere, este Colorado (2.900 km) ce strbate Podiul Marelui Bazin, Podiul Colorado, deerturile Mojave i Gila, vrsndu-se n ocean printr-o delt cu lagune i cordoane litorale. Se alimenteaz din ploi i zpezi, ca urmare debitul maxim apare n iunie. Panta este ridicat (1,5 m/km), iar viteza de curgere depete 40 km/h. Din cauza aluviunilor de diverse culori, transportate n mari cantiti, a fost numit colorado. n Mexic i n America Central Istmic rurile pacifice au dimensiuni i debite reduse din cauza climatului mai uscat al litoralului vestic. Aceleai particulariti morfometrice caracterizeaz i rurile din America de Sud, n timp ce particularitile scurgerii sunt mai variate.n nord i n sud, datorit precipitaiilor bogate se nregistreaz debite mari, iar n centru, n zona deertului Atacama, rurile practic lipsesc. n America se ntlnesc i o serie de bazine endoreice, lipsite de o scurgere spre oceanul planetar. Ele ocup n America de Nord circa 900.000 km2, iar n America de Sud peste 292.000 km2. Ele se suprapun podiurilor i depresiunilor intramontane: Podiul Marelui Bazin, Podiul Mexican, Puna de Atacama, nordul Cmpiei Gran Chaco etc.. Lacurile Acumulrile hidrografice naturale din categoria lacurilor au altitudini, origini i mrimi diferite. Din punct de vedere genetic se ntlnesc toate tipurile de lacuri cunoscute, ntre care se detaeaz cele glaciare, tectonice, vulcanice i de baraj vulcanic, lagunele i limanele, lacurile srate, carstice etc. a. Lacurile glaciare s-au format n cuvetele sculptate de ghearii cuaternari, respectiv n amontele unor baraje morenaice, diseminate pe o mare suprafa a scutului nord-american. Le ntlnim de asemenea n circurile ghearilor alpini. Numrul lacurilor glaciare din America de Nord este foarte mare, numai n Podiul Winsconsin-Minesota nregistrndu-se peste 11.000.

33

n America de Sud lacurile glaciare tipice sunt cantonate n Valea Chilian, datorit n primul rnd frecventelor baraje morenaice. Aa sunt lacurile Villarica, Ranco, Buenos Aires, drenate spre ocean sau Nahuel Huapi, Leon, San Martin, Viedma, Argentino localizate n Anzii Patagoniei. b. Lacurile vulcanice sunt reprezentate, n primul rnd prin Crater Lake (608 m adncime i 8 km diametru), cantonat ntr-o caldeir. (Se bnuiete ns i o origine meteoritic). Astfel de lacuri sunt ns frecvente n ntreg lanul Cordilierilor i al Anzilor, indiferent dac acumularea hidrografic este localizat n cratere stinse sau n amontele unor baraje de produse epiroclastice. c. Lacurile tectonice apar n zonele intens fragmentate tectonic din America Central; lacul Nicaragua, 8.030 km2; Managua 1.234 km2. Tot o origine tectonic are i laguna Maracaibo (20.000 km2), cu ap dulce. Lacul Titicaca din Anzi, situat la 3.750 m altitudine are o suprafa de 8.285 km2 i o adncime de 272 m, are ape dulci i se dreneaz prin rul Desaquadera spre Lacul Poopo, localizat de asemenea ntr-o cuvet tectonic. n pleistocen Lacul Titicaca a fost mult mai extins, ruinele de la Tiahuanaco, cndva pe malul lui, rmnnd la 25 km deprtare de actualul rm. d. Lacurile srate sunt localizate pe ntinsele zone endoreice, respectiv bazinele depresionare de tip bolson, generate adesea de o tectonic activ. Aa sunt Marele Lac Srat i Lacul Utah din Podiul Marelui Bazin, unite prin rul Iordan. n aceeai zon ntlnim lacuri cu aceleai trsturi genetice i particulariti ale chimismului apei cum ar fi Pyramid, Carson, Walker etc. n Podiul Mexican apare lacul srat Texcoco, iar la poalele Anzilor, Salinas Grandas (10.000 km2). e. Limanele i lagunele litorale nsoesc rmurile joase ale Floridei, Golfului Mexic, istmul estic al Americii Centrale, dar i litoralul sud-estic al Braziliei (Mirim, Los Patos). De-a lungul Amazonului se ntlnesc f. ntre lacurile carstice menionm Okeechobee din Florida, lac amplasat ntr-o polie de mic adncime i alimentat pe cale subteran din acviferele de profunzime. 2.5. Solurile Interrelaiile stabilite ntre relief, clim i vegetaie se rsfrng asupra nveliului geografic pedogenetic al continentului american. n general se constat o dubl zonalitate latitudinal de o parte i de alta a ecuatorului a principalelor tipuri de soluri, o zonalitate altitudinal condiionat de prezena reliefului muntos i apariia unei varieti de soluri intrazonale. ntr-o succesiune ce are ca ax de referin, prin unicitatea condiionrii sale, zona ecuatorului, principalele tipuri de soluri sunt: Solurile tundrei arctice aflate n strns alternan cu solurile poligonale tipice i litosolurile. Substana organic pe seam creia s-au format o constituie vegetaia srac de tundr descompus parial, datorit activitii limitate a microorganismelor. n consecin, ele au grosimi reduse, sunt bogate n reziduu mineral i au o fertilitate extrem de mic. Astfel de soluri se ntlnesc n perimetrul Arhipelagului Arctic i pe rmurile lipsite de ghea peren ale Groenlandei. Pe continent, n regiunea pdurilor i fac apariia solurile de tundr intens gleizate (inceptisolurile, dup clasificarea american), cu o larg desfurare n peninsula Alaska, nordul Canadei i Peninsula Labrador. Specifice sunt aici turbriile i mlatinile, excesul hidric i activitatea biotic redus, ceea ce determin un grad limitat de humificare. Spodosolurile, respectiv solurile podzolice i cele brune acide au cea mai mare rspndire regional, ocupnd partea central-estic a Americii de Nord, respectiv centrul i sudul Peninsulei Labrador, Terra Nova, Noua Scoie, Noua Anglie, regiunea Marilor Lacuri i partea apusean a Hudsoniei. Astfel, n regiunile cu altitudini modeste au aprut solurile turbo-gleizate, mltinoase datorit excesului de ap. Dimpotriv, n sud i est odat cu nlarea reliefului, sub pdurile de foioase, s-au format soluri bine structurate, nelenite cu o fertilitate mai redus. Dac pn la latitudinea Marilor Lacuri constatm o zonalitate latitudinal, la sud de aceasta ea primete un pronunat caracter longitudinal, zonele de soluri orientndu-se de-a lungul meridianelor, n strns corelaie cu aportul precipitaiilor. Solurile podzolice vor caracteriza partea nordic a litoralului atlantic, mai umed i rcoroas. n America de Sud solurile podzolice apar n Podiul Patagoniei, ara Focului i Arhipelagul Falkland. 34

Molisolurile, reprezentate prin cernoziomuri, cernoziomuri lavigate, cernoziomuri rocate etc. se desfoar ntre 280 i 500 latitudine nordic. Solurile subtropicale i tropicale, ocup suprafee cuprinse ntre 300 latitudine nordic i sudic. Ele mbrac o gam variat de tipuri i subtipuri datorit particularitilor impuse de clim, vegetaie i relief. Dominante sunt solurile lateratice galbene i roii. Solurile rocate se suprapun suprafeelor mai nalte, n vreme ce solurile galbene ocup regiunile mai joase din Peninsula Florida i nordul Golfului Mexic. Pe msur ce naintm spre vestul continentului i cu creterea ariditii intrm n domeniul solurilor castanii ce coboar spre sud pn n Podiul Mexican. n regiunea masivelor hercinice i n Podiul Llano Estacado ele relev o nuan rocat, formnd solurile brun-rocate. O alternan remarcabil ntre solurile rocate, specifica savanelor i solurile brune-rocate ale pdurilor uscate caracterizeaz ntinse suprafee din cmpia Gran Chaco. Solurile halomorfe ocup suprafee notabile, att n America de Nord, mai ales zona arid, endoreic a Marelui Bazin, a deerturilor Gila, Mojave, Texas, dar i n America de Sud, la contactul dintre Cmpia La Plata i Sierrele Pampine, respectiv n Gran Chaco i nordul Podiului Patagoniei. Ele apar ns i ca soluri intrazonale att n perimetrul climei temperate, ct i n cea subecuatorial. Un areal cu astfel de formaiuni pedogenetice este cel din bazinul rului Salado, de la poalele Sierrei Nevada unde climatul arid a favorizat circulaia ascendent a srurilor i formarea unor vaste suprafee cu soloneuri i solonceacuri. Solurile roii ecuatoriale de larg extensiune n America de Sud, sunt reprezentate prin laterite podzolite. Un rol important n pedogeneza acestei regiuni l are regimul precipitaiilor care determin o splare foarte accentuat a srurilor din orizonturile superioare, respectiv o concentrare a acestora la baza profilelor. Lateritele i solurile lateritice podzolite de pdurea ecuatorial acoper vastele ntinderi, de mare uniformitate morfologic, ale bazinului amazonian, cu excepia zonelor inundabile unde excesul hidric duce la nmltinare. Culoarea nchis a rurilor din zon este consecina debitului solid rezultat din splarea materiei organice, a humusului produs n mari cantiti prin descompunerea total a prii organice (rio negros). Solurile regiunilor montane prezint o etajare riguroas, varietatea acestora depinznd de poziia masivului muntos n cadrul continentului n strns corelaie cu latitudinea .- i de nlimea sa. Un diapazon mutiplu vom nregistra pentru nveliul pedogeografic al munilor nali din zonele calde unde etajarea pornete de la solurile lateritice bazale i se continu cu solurile montane roii, solurile castanii cenuii i brune de pdure. Pe vrfurile i culmile nalte ale Cordilierilor i Anzilor apar litosolurile i regosolurile bogate n schelet. 2.6. Vegetaia nveliul vegetal al continentului american este departe de a mijloci similitudini ntre cele dou mari unit ale acestuia: America de Nord i America de Sud. Geneza i evoluia separat, o lung perioad, blocurilor susmenionate sa rsfrnt n diferenierile floristice i faunistice. De altfel, tocmai specificitate acestora i asemnrile constatate n biocenozele altor continente explic, pe de o parte, legtura trzie, abia din pliocen, a uscatului nordic cu cel sudic. Dimpotriv, vegetaia Americii de Nord prezint afiniti remarcabile cu cea din Europa i Asia, n vreme ce covorul vegetal din America de Sud reflect, prin particularitile lui, apartenena acesteia, mpreun cu Africa i Australia, la Gondwana. Abia din pliocen, dup sudarea definitiv, prin istmul central-american a celor dou mase continentale majore a fost posibil amestecul de specii dintre ele. Din punct de vedere floristic, America aparine la trei regiuni i anume: holarctic, neotropical i antarctic. Regiunea holarctic Include America de Nord i se caracterizeaz printr-un numr limitat de specii, datorit climatului restrictiv i nimicirii acestora n perioada glaciar. De asemenea, ridicarea lanului Cordilierilor a determinat o continentalizare excesiv a climatului din interiorul teritoriului analizat, fapt care a dus la apariia unor asociaii xerofile dominante n prerii i savane. Orientarea munilor n sensul meridianelor a facilitat migrarea speciilor spre sud, flora termofil teriar conservndu-se n regiunile sudice. 35

n cadrul acestei regiuni se disting urmtoarele subregiuni: arctic; subregiunea nord-american de est;subregiunea nord-american de vest , subregiunea sonorian. Regiunea neotropical Cuprinde ntre limitele sale America de Sud pn la 400 latitudine sudic, America Central istmic i insular. Clima este nuanat, nregistrndu-se att o clim temperat n sud, ct i una subtropical, tropical, subecuatorial i ecuatorial. Pn n cretacicul inferior era unit cu Africa, separarea de aceasta realizndu-se dup apariia fanerogamelor, cnd s-au creionat de altfel cele dou regiuni biogeografice, neotropical i paleotropical. Regiunea antarctic Se desfoar la sud de paralela de 400 i cuprinde un numr restrns de specii relicte din genurile Acaena, Azorella i Bolax.

2.7. Fauna Fauna Americii, ca i vegetaia aparine la trei regiuni: holarctic, neotropical i antarctic. Datorit evoluiei geologice i paleogeografice, distribuia i tipul faunei relev trsturi particulare asemntoare celor ale nveliului vegetal. Dar, spre deosebire de plante, mobilitatea mult mai mare a vieuitoarelor a dus la un pronunat amestec al faunei ntre nordul i sudul uscatului. Astfel, dac nainte de pleistocen existau dou familii comune de mamifere pentru America de Nord i cea de Sud, actualmente numrul acestora a crescut la 14. Regiunea holarctic include urmtoarele subregiuni: arctic, nord-american de est, nord-american de vest i sonorian. Regiunea neotropical se suprapune regiunii floristice similare, respectiv Americii de Sud, pn la latitudinea de 400. Din America de Nord au ptruns nspre sudul continentului jaguarul, puma, ursul, tapirii, lamele, pecarii, unele cervide, broatele estoase etc. Cteva dintre ele, cum ar fi tapirii, lamele, pecarii au disprut din America de Nord devenind endemice pentru America de Sud. Deosebim i n cazul faunei patru subregiuni principale i anume: chilianopatagonez, brazilian, centralamerican i subregiunea Antilelor Regiunea antarctic se desfoar la sud de paralela de 40, n partea septentrional a Podiului Patagoniei i n insulele din vecintate. Fauna are multe similitudini cu cea din Australia sau Noua Zeenland. Majoritatea animalelor sunt asemntoare cu cele din subregiunea nvecinat, chiliano-patagonez, de unde s-au rspndit aici lama, viscaa, tucotuco, cinele lui Magellan. n insulele Falkland triesc pinguini, albatroi, pescrui, o musc fr aripi, insecta lui Racovi (Antarctica racovitzai) etc. Datorit condiiilor restrictive de climat i suprafeei reduse a ariei continentale numrul i varietatea speciilor de animale este redus. Sintez Evoluia paleogeografic a continentului american trebuie privit att la scar global, n interrelaiile sale cauzale cu celelalte continente, ct i la scar regional n vederea desluirii acelor procese i fenomene care au condus la creionarea configuraiei actuale a reliefului su. n strns corelaie cu structura geologic i evoluia paleogeografic se afl principalele forme de relief ale continentului american. Dei aceast evoluie a fost diferit de la o regiune la alta, se remarc totui similitudini frapante ntre peisajul Americii de Nord i cel al Americii de Sud. Nota oarecum aparte o introduce America Central, unde apar deosebiri evidente, att n ceea ce privete ponderea unor elemente morfologice, ct i originea sau dispunerea lor. Exist ns cteva trsturi comune ale reliefului analizat, i anume: prezena n toate cele trei uniti teritoriale ale reliefului muntos, ca element de baz al peisajului geografic, vulcanismul 36

accentuat, asimetria general determinat de nlimea pronunat a faadei pacifice, varietatea formelor de detaliu, ca o consecin a diversitii litologice i varietii factorilor modelatori etc. Luat n totalitatea sa acesta este singurul continent unde se nregistreaz succesiv toate climatele globului, avnd ecuatorul drept ax de referin. Varietatea condiiilor de relief i clim a condiionat o diversitate deosebit a fenomenelor de acumulare, organizare i drenare hidrografic. Mai mult, n regiunile latitudinale extreme ale continentului precum i la anumite nlimi, ale cror cote scad dinspre ecuator spre pol, nveliul hidrosferic mbrac o form de agregare solid, respectiv cea a calotelor de ghea peren, desfurate fie insular (n munii nali, prin acumulri izolate a ghearilor de circ sau de vale), fie pe suprafee vaste n calote de mari dimensiuni. Interrelaiile stabilite ntre relief i clim se rsfrng asupra nveliului biopedogeografic al continentului America. n general, se constat o dubl zonalitate latitudinal, de-o parte i de alta a ecuatorului i o zonalitate altitudinal condiionat de prezena reliefului muntos. Cap.3. Caracteristici ale populaiei i aezrilor Introducere Acest capitol se refer la principalele caracteristici ale populaiei i aezrilor continentului american. Dup un scurt istoric al populrii sunt analizate densitatea populaiei i structura populaiei n funcie de mai muli indicatori, precum i aezrile omeneti care au la baz cele dou coordonate principale i anume, ferma i oraul. Obiective Dobndirea de cunotine noi cu privire la caracteristicile populaiei i aezrilor din continentul America. Analiza i interpretarea datelor i a informaiilor referitoare la indicatorii demografici fundamentali i la evoluia acestora n spaiul studiat. Argumentaera condiiilor de populare i organizare antropic a spaiului geografic i a deosebirilor de evoluie n procesul de urbanizare a Americii. nelegerea trsturilor specifice care deosebesc aezrile urbane americane situate la nord i la sud de Rio Grande. 3.1. Populaia Continentul american a fost populat, ncepnd de acum 40.000-35.000 ani de ctre mase umane de origine asiatic, care au ajuns n America de Nord peste pragul ce lega, n perioada respectiv, estul Asiei de Peninsula Alaska. Pentru America de Sud ipoteza unei proveniene polineziene a locuitorilor si este tot mai mult luat n considerare. Indiferent care este originea populaiei iniiale, asiatic sau polinezian, prima faz a migraiei spre America se ncheie n mileniul al Ivlea .Hr. n anul 1492 navigatorul Cristofor Columb debarc n Antile i declaneaz procesul, neterminat nici astzi, al emigrrii spre noul continent. Pionierii penetrrii n interiorul regiunii se vor numi englezul John Cabot (pentru Canada), spaniolii Cortez i Alvarado pentru inuturile mexicane, portughezul Cabral pentru vastitatea spaiului brazilian sau Pizzaro i Almagro pentru regiunile andine etc. Colonizarea Americii s-a realizat aadar cu o intensitate crescnd ncepnd cu primii ani ai secolului XVI. Ritmul colonizrii este rapid, populaia coloniilor din America de Nord crescnd, de la 250.000 n anul 1690 la peste 2.500.000, n anul proclamrii Independenei SUA (1776). De asemenea, ntre 1789 i 1860 populaia aceluiai stat crete de la 4.000.000 la 31.443.221 locuitori, peste 25% datorit imigraiei dintre care irlandezii (40%) i germanii (35%) deineau ponderi notabile. Paralel crete numrul sclavilor negri de la 679.000 la circa 4.000.000. Spre America de Sud s-au ndreptat fluxuri masive de spanioli, portughezi, urmai de germani, olandezi, francezi, englezi, etc. La nceputul secolului XX se intensific migrarea populaiei slave din Europa de Est, iar dup al doilea rzboi mondial cea a asiaticilor (chinezi, japonezi, indieni etc.). Pe lng imigraia oficializat, cifrat la circa 1,2 milioane persoane n intervalul 1992-2002, n SUA exist i o imigraie clandestin, n special dinspre America Latin ce depete 4 milioane persoane n aceeai perioad. 37

n ceea ce privete densitatea populaiei se constat c, n raport cu alte coninente, Asia i Europa, n primul rnd, aceasta este mult mai mic. La nivelul rilor se remarc densiti mari n rile cu extensiune spaial redus din bazinul Mrii Caraibilor i istmul centro-american: Puerto Rico, 438 loc/km2;Antilele olandeze, 224 loc/km2; Antigua, 127 loc/km2; Barbados 621 loc/km2; Bermude 1.189 loc/km2; Grenada 297 loc/km2; Martinica, 357 loc/km2; El Salvador 313 loc/km2. Dimpotriv, n rile mai mari ntlnim densiti reduse: SUA 30,6 loc/km2; Brazilia 20,4 loc/km2; Canada 3,1 loc/km2. Cauzele acestui fenomen trebuie cutate n restriciile de ordin natural (morfologice i climatice n principal), n tinereea procesului demografic, n raport cu cel din Asia sau Europa, n apariia n SUA i Canada a echilibrului demografic condiionat de dezvoltarea lor economic, precum i n msurile restrictive n ceea ce privete imigraia adoptate de unele ri din zon etc. Dinamica natural a populaiei din statele continentului american oscileaz n limite largi. Dac n SUA i Canada cele dou ri dezvoltate, sporul natural are valori cuprinse ntre 4 i 5,4 , determinat de existena unei nataliti de circa 11- 14,1 i a unei mortaliti de 7-8,7 n rile n curs de dezvoltare ale Americii Astfel, n Mexic, n 1970 natalitatea a fost de 43 , iar mortalitatea a cobort la 10 ceea ce a dus la dublarea numrului populaiei n numai 20 de ani. Actualmente natalitatea este mai redus 26 iar mortalitatea a sczut la 5 , ceea ce menine o rat ridicat a sporului natural, n ciuda efoturilor guvernamentale iniiate nc din anul 1974 de planificare a familiei. Structura pe sexe la nivelul ntregului coninut relev o uoar predominan a femeilor (50,2%), fa de brbai (49,8%). Structura populaiei dup vrst scoate n prim plan o deosebire net ntre rile dezvoltate din nord (Canada i SUA) i America Latin. n rile anglofone se remarc o tendin de mbtrnire a populaiei ilustrat grafic printr-o piramid sub form de amfor sau sub form de clopot . Dimpotriv, n rile situate la sud de Rio Grande ponderea populaiei tinere depete 30%, iar cea btrn este sub 10%, ceea ce configureaz o piramid a vrstelor cu baz larg, de tip triunghiular ilustrnd o populaie tnr. Analiza structurii profesionale a populaiei americane relev aspecte dintre cele mai variate, ca o consecin a standardelor diferite de dezvoltare economic. Astfel, n Canada i SUA predomin populaia ocupat n sectorul teriar al serviciilor (circa 65%), sectorului secundar, al industriei i construciilor, revenindu-i 29% din fora de munc, iar celui primar valori foarte reduse (sub 4% n SUA). La polul opus se situeaz majoritatea rilor din America Latin unde cea mai mare parte a forei de munc activeaz n sectorul primar (peste 60%), cum este cazul Paraguayului, Boliviei, Columbiei sau Costa Rica. O tendin de echilibrare apare n rile care au pornit pe calea unei dezvoltri industriale susinute, grup din care fac parte Brazilia, Mexic, Venezuela, Chile i Argentina, unde populaia ocupat n industrie i servicii este n continu cretere. n structura pe medii se constat o urbanizare superioar mediei mondiale care n 2001 a fost de 47,7%. Astfel, n SUA i Canada ponderea populaiei care locuiete permanent n orae depete 77%, fapt explicabil prin nivelul ridicat de dezvoltare economic sinonim cu afirmarea unor habitate moderne, de mari dimensiuni. Mai greu de explicat este n aparen procentul superior al populaiei urbane n America Latin (peste 70%), dei toate rile din acest subcontinent se afl ntr-o etap inferioar a afirmrii economice. Unele ri ating chiar valori deosebite n acest sens, cum ar fi Venezuela (92,8%), Uruguay (89%), Argentina (89,6%), Chile (85,4%). Tradiia i exodul rural sunt cauzele principale ale creterii numrului de aezri urbane n toate aceste state. 3.2. Aezrile Apariia aezrilor umane pe continentul american este strns dependent de particularitile procesului de colonizare, de evoluia fenomenelor demografice i, nu n ultim instan, de tradiiile i obiceiurile populaiei nsi. Astfel, o prim constatare este cea a unei populri de slab intensitate care a durat zeci de milenii, pn la nceputul secolului al XVI-lea. n consecin, aezrile vor fi puine (raportate evident la scara ntregului continent) i se vor conserva elementele arhaice aparte. Dimpotriv, odat cu redescoperirea sa de ctre europeni se declaneaz un proces accelerat de colonizare care a avut drept urmare creterea rapid a numrului populaiei i, implicit, al aezrilor, proces care continu i astzi. 38

Spre deosebire de Europa, Asia sau Africa, unde fenomenul demografic s-a dezvoltat progresiv n timp, paralel cu edificarea unor forme de habitat corespunztoare, pentru America se poate vorbi de un salt hotrtor ce coincide cu nceputul colonizrii. Masele enorme de coloniti care au luat cu asalt faada estic a continentului, deplasndu-se rapid de la est la vest au dus la edificarea unor aezri noi, fr nicio tradiie i istorie. Ele nu vor urma, astfel, ciclul tradiional al evoluiei de la un nucleu rural spre viitorul ora ci se vor institui, nc din plecare, ca orae veritabile. n atari condiii, formarea aezrilor a urmat dou coordonate principale care exclud adesea elementul rural de tip sat, att de frecvent n celelalte continente ale globului. El este nlocuit aici cu ferma (hacienda), cu nimic mai diferit, ca funcionalitate economic i social, locuinei comune a obtilor amerindienilor. Ferma sau hacienda este expresia cea mai edificatoare a unui mod de proprietate asupra pmntului i a formei de valorificare a ntinselor inuturi nepopulate ale noului continent cu un mare excedent de terenuri iniiale, raportate la populaia lui agricol. Ea devine un simbol al proprietii asupra pmntului, iar din punct de vedere al habitatului o celul izolat racordat, prin intermediul unor ci i mijloace de circulaie moderne oraului. A doua coordonat, cea mai important prin amploarea sa, a condus la afirmarea fr precedent a oraelor, fapt ce situeaz de altfel America pe primul loc n lume n ceea ce privete ponderea populaiei urbane (peste 77%). Aa cum relev i Jacqueline Beaujeu-Garnier i G. Chabot, aezrile urbane americane prezint tente specifice la nord i sud de Rio Grande. Astfel, pentru oraele nord-americane se detaeaz cteva trsturi fundamentale cum ar fi:puternica etajare pe vertical a construciilor (Sears Tower din Chicago avnd 433 m nlime); extensiunea larg a zonelor suburbane, cu cartiere dispuse n fii concentrice ce se dizolv n spaiul nconjurtor;funciile oraelor sunt complexe; predomin cele industriale, comerciale sau turistice. n America Latin se constat, de asemenea, cteva trsturi aparte care deriv, fie din particularitile evoluiei lor istorice, fie din realitile social-economice ale rilor din aceast regiune. Astfel, majoritatea acestor orae sunt dens populate cu biserici ca reflex al preocuprii colonitilor spanioli i portughezi pentru cretinarea populaiei autohtone. De asemenea se constat, n special la marile aglomeraii urbane contraste evidente ntre centru i periferie. La marginea oraelor milionare s-au dezvoltat cartiere insalubre: favellas n Brazilia, barriadas, ciudades perdidas n Mexic, villas miserias n Argentina, callampas n Chile. Fizionomia lor este ntr-o continu metamorfoz prin implantarea zgrie-norilor n zonele centrale, ceea ce le confer un caracter de cosmopolitism arhitectural accentuat. n grupa oraelor cu o populaie cuprins ntre 5-10 milioane locuitori menionm San Francisco, Chicago i Philadelphia. Acestora li se adaug oraele ce depesc un milion de locuitori din care, 33 se afl pe teritoriul SUA i Canada, n vreme ce n America Latin numrul lor crete la 35. Se constat aadar o urbanizare pronunat a Statelor Unite cu peste 650 orae ce depesc 100.000 locuitori i una mult mai redus n statele Americii Centrale. De altfel, n Statele Unite se contureaz un megalopolis i o serie de arii intens urbanizate cu tendina de a deveni ele nsele, ntr-un viitor apropiat, megalopolisuri. Att megalopolisul din partea estic, dar i celelalte orae canadiene i de pe teritoriul Statelor Unite constituie un sistem urbanizat ierarhizat pe cinci trepte (ordine), de mrime. Legat de procesul de urbanizare se pot observa dou tendine diferite. Astfel, n America de Nord, se constat o ncetinire a creterii ariilor metropolitane, n favoarea oraelor mici i mijlocii i a spaiilor construite din metropole. Dimpotriv, n America de Sud fenomenul de metropolizare este n plin ascensiune, cu concentrarea vieii economice i sociale n cteva orae mari n timp ce oraele de dimensiuni mijlocii aproape lipsesc. Pentru America Latin este specific o lips de echilibru ntre sectoarele economice ale metropolelor i mari diferenieri regionale datorate unei dezvoltri adesea anarhice, necontrolate a habitatelor urbane. Sintez Populaia Americii numra peste 848.483.000 locuitori n anul 2002, din care circa 420.400.000 triesc n America de Nord, 354.100.000 n America de Sud i 73.983.000 n America Central. Populaia Americii a rezultat dintr-un amestec continuu de etnii i rase, care a generat un procent revelator de metisaj. De altfel, formarea unor naiuni precum cea a Statelor Unite, are la baz un proces de acest gen, recunoscut ca atare. 39

Densitatea populaiei variaz extrem de mult de la o regiune la alta, de la o ar la alta. Dinamica natural a populaiei din statele continentului american oscileaz n limite largi. Structura pe sexe i vrst reflect gradul de dezvoltare economic a rilor continentelor, tiut fiind c n rile dezvoltate numrul femeilor este, de regul, mai mare dect al brbailor. n general, la nivelul ntregului continent se constat o uoar predominan a femeilor (50,2%) fa de brbai (49,8%).Structura pe medii reflect gradul de urbanizare sau dimpotriv de ruralizare al unei arii continentale. n ceea ce privete America se constat o urbanizare global superioar mediei mondiale, care n 2001 a fost de 47,7%. Apariia aezrilor umane pe continentul american este strns dependent de particularitile procesului de colonizare, de evoluia fenomenelor demografice i, nu n ultim instan, de tradiiile i obiceiurile populaiei nsi. Astfel, o prim constatare este cea a unei populri de slab intensitate care a durat zeci de milenii, pn la nceputul secolului al XVI-lea. n consecin, aezrile vor fi puine (raportate evident la scara ntregului continent) i se vor conserva elementele arhaice aparte. Dimpotriv, odat cu redescoperirea sa de ctre europeni se declaneaz un proces accelerat de colonizare care a avut drept urmare creterea rapid a numrului populaiei i, implicit, al aezrilor, proces care continu i astzi. Cap. 4. Trsturi fundamentale ale economiei Introducere Capitolul se refer la trsturile fundamentale ale economiei continentului America, avnd n vedere cele dou entiti majore i anume America Nordic (anglo-saxon), situat la nord de Rio Grande i cea aflat la sud, America Latin. Obiective Evidenierea rolului important pe care l are economia, n principal industria i serviciile n nivelul de dezvoltare al spaiului studiat. Explicarea cauzelor care au influenat ritmurile i direciile dezvoltrii economice net diferite, ntre cele dou subcontinente delimitate de Rio Grande. Cunoaterea principalelor trsturi ale economiei rilor dezvoltate din nord i ale rilor n curs de dezvoltare din sud. Argumentarea distribuiei spaiale diferite a industriei, a varietii ramurilor i subramurilor agricole, a densitii reelei cilor de transport i a intensitii activitilor comerciale i turistice. 4.1. Trsturi generale ale industriei Dezvoltarea industriei americane cunoate o serie de etape clar delimitate n spaiu i timp, etape diferite de la o ar la alta, de la subcontinentul nordic la cel sudic. O trstur comun, dei realizarea ei n timp evideniaz un mare decalaj ntre cele dou subcontinente, este migrarea activitilor industriale de la est la vest, n sensul desfurrii procesului de populare a teritoriului. Exist, ns, o deosebire major n ceea ce privete ritmul i evoluia temporal a industrializrii, SUA i Canada devenind primele i cele mai puternic industrializate state, n vreme ce rile Americii Latine se afl n acest moment n faza afirmrii industriei ca ramur economic de baz. Cauza rmnerii n urm a rilor de la sud de Rio Grande i are rdcinile ntr-un ansamblu de condiii social-istorice, cum ar fi: monopolul impus de Spania coloniilor sale pn la sfritul sec. XVIII n comer, instaurarea trzie a sistemelor democratice care s permit o liberalizare economic, politica economic deficitar axat pe dezvoltarea sectorului primar, convulsiile sociale, regimurile de dictatur etc. Dimpotriv, America Nordic a preluat din mers, la sfritul secolului XVII, principiile revoluiei industriale din Marea Britanie fost metropol aplicndule la realitile sale, extrem de favorabile (mari i variate resurse ale solului i subsolului, for de munc abundent pe baz de imigraie, legislaie liberal, spiritul ntreprinztor, concurena etc.). Astfel, se identific, n SUA n primul rnd, anumite regiuni, cum ar fi Noua Anglie, care au trecut prin toate fazele revoluiei industriale, n timp ce altele (sud-estul, vestul), au intrat n acest proces n stadiul su final. Ca urmare, nord-estul a fost considerat pe bun dreptate ca un atelier al continentului unde Centura industrial (Manufacturing Belt), desfurat din Noua Anglie pn la vest de Marile Lacuri, de la valea fluviului Sf. Laureniu n nord, pn la oraul Baltimore n sud, concentra toate ramurile industriale. Ea i va pstra supremaia absolut pn n al doilea deceniu al secolului XX cnd se afirm industria textil, a bumbacului n statele din sud. 40

Ulterior vor apare noi i noi centre i regiuni industriale, genernd att o expansiune n teritoriu a acestor activiti, ct i orientarea fluxurilor economice. Astfel rolul primei regiuni se diminueaz, ea fiind afectat de un fenomen de stagnare, ceea ce explic noul atribut utilizat pentru a-i defini anumite areale (Rust Belt Centura Ruginei). n toat aceast perioad, America Latin rmne o arie slab industrializat, singura ramur aflat n atenia locuitorilor si fiind cea extractiv. De asemenea, iau fiin mici ntreprinderi de prelucrare primar din sfera industriei uoare, textile i alimentare. Pentru rile de la sud de Rio Grande procesul adevratei industrializri ncepe abia dup al doilea rzboi mondial, atunci cnd creterea numeric a populaiei i concurena acerb de pe piaa alimentar mondial (a crei aprovizionare cu anumite produse se realiza din monoculturile Americii Latine), au afectat grav economia acestora, paralel cu creterea continu a preului produselor manufacturate importante. n acest context, fenomenul desfurat ncepnd cu secolul al XVIII-lea n SUA i Canada se repet n linii mari, actualmente, n Brazilia, Mexic, Venezuela sau Argentina. Cu o singur diferen: implantarea frecvent a unor ramuri de vrf, pe baza tehnologiilor importante i nu a celor provenite din evoluia fireasc, local, a procesului de industrializare, cu toate etapele sale aa cum a avut loc n Noua Anglie. Distribuia spaial a industriei reflect i ea stadiul diferit de industrializare a rilor continentului. Dac n SUA, ar situat de departe pe primul loc din acest punct de vedere, industria este amplasat peste tot, datorit eliberrii de condiiile impuse de materia prim sau fora de munc, n rile latino-americane ntreprinderile industriale sunt localizate cu predilecie tocmai acolo unde cele dou condiii susmenionate se realizeaz apriori. n SUA i Canada noile industrii, curate, devin independente, costurile amplasrii fiind dictate de noi condiionri, cum ar fi: dimensiunea pieei de desfacere, standardul de via al lucrtorilor unei anumite regiuni, principiile ecologice etc. Aceeai distribuie ne red i alte caracteristici ale industriei, precum cea evideniat de afirmarea centrelor portuare i a regiunilor litorale, att datorit rolului acestora de puncte iniiale de populare ct i amplificrii schimburilor de produse. Deosebit de elocvent este expansiunea spre vest a industriei braziliene n Podiul Braziliei i mai ales n Amazonia, ct i a celei argentiniene spre vest i sud, n Patagonia. Din punct de vedere al dezvoltrii industriei, la nivelul continentului putem deosebi dou regiuni majore i anume, regiunea nordic, incluznd SUA i Canada, cu o industrie puternic dezvoltat, cu tradiie industrial i regiunea latinoamerican, cu o industrie n plin afirmare, unde ritmul accelerat al dezvoltrii determin o comprimare temporal a fazelor evolutive sau chiar eliminarea unora dintre acestea, trecndu-se direct la implantarea unor ramuri moderne (electronic, optic). De altfel, dac am ncerca o regionare a industriei am observa c pentru SUA i Canada este extrem de dificil de delimitat regiuni industriale vechi, intermediare sau recente (J.H. Patersn, 1989), n timp ce pentru America Latin regionarea va fi dictat ndeosebi de prezena materiilor prime, istoria ramurii n sine fiind de dat recent. 4.2. Trsturi generale ale agriculturii Orice analiz a fenomenului agricol american va scoate n eviden o serie de trsturi definitorii ale acestuia cum ar fi: diversitatea tipologic, varietatea ramurilor i subramurilor, productivitatea contrastant, aportul difereniat la satisfacerea pieei interne i a necesarului mondial de alimente etc. Pentru majoritatea rilor n curs de dezvoltare ale continentului agricultura rmne nc principala ramur a economiei, iar n rile dezvoltate ea contribuie n mare msur la creterea venitului naional. Printre cauzele aflate la originea acestor aspecte menionm:larga desfurare a terenurilor cu funcie agricol (circa 1 miliard de hectare);varietatea condiiilor bio-pedoclimatice cu rol major n diversificarea culturilor i a septelului;gradul diferit de dezvoltare economic i social a statelor cu mari contraste n ceea ce privete dotarea tehnic a sectorului agricol;tradiiile;densitatea agricol redus a populaiei Americii. Spre deosebire de alte continente, ale cror condiii fizico-geografice s-au constituit n factori adesea restrictivi pentru practicarea activitilor agricole, America, n toate subdiviziunile sale, beneficiaz de prezena unor ntinse suprafee a cror altitudine, declivitate i fragmentare faciliteaz integrarea lor ntro form sau alta de exploatare a resurselor solului. Vastele suprafee de cmpie fluvial sau litoral (Cmpia Mississippi, Cmpia Golfului Mexic, Pampasul), podiurile de joas i medie altitudine (Podiul Preriilor, Podiul Braziliei, Podiul Mexican, Podiul Patagoniei), precum i vile i depresiunile intramontane (Depresiunea Californiei, Valea Chilian), s-au constituit n tot attea domenii agricole de anvergur. 41

Se cunoate ntreptrunderea strns dintre condiiile de sol i clim, pe de o parte i tipul culturilor, pe de alt parte. Desfurarea terenurilor cu soluri bine structurate, fertile, n toate zonele climatice ofer posibilitatea cultivrii tuturor speciilor de plante, de la cele specifice regiunilor temperate (gru, porumb, ovz, secar, sfecl de zahr, meri, peri etc.), la culturile tropicale (trestie de zahr, citrice, bumbac, cacao, cafea etc.). Aceleai aspecte se regsesc i n ceea ce privete creterea animalelor, renul groenlandez asociindu-se turmelor de lama i, mai ales, celor de ovine i bovine ale eptelui american. Agricultura actual poart nc, n numeroase regiuni, pecetea tradiiilor de mult instaurate. Cultivarea pmntului n America Central Istmic are rdcini n civilizaia maya, iar creterea animalelor pe culmile i n vile andine nu difer substanial de ocupaiile incailor. Desigur, agrotehnica zilelor noastre substituie, prin aport de ngrminte chimice procesul natural de refacere a fertilitii solului, iar ameliorarea raselor de animale a devenit o cerin de baz a produciilor superioare. Dar, pentru majoritatea agricultorilor din America Latin accesul la cuceririle agrotehnicii rmne nc un deziderat dei, n aceleai ri, marea proprietate funciar uziteaz de ele. Din punct de vedere al tipurilor de agricultur practicate se constat coexistena, la nivelul ntregului continent, dar i a unor ri luate ca entiti de sine stttoare, a agriculturii de subzisten cu agricultura avansat, productoare de marf. Agricultura de subzisten, cu cele dou forme ale sale (agricultura primitiv sau arhaic i agricultura preindustrial), este proprie regiunilor i rilor slab dezvoltate economic, cum ar fi: Amazonia, platourile nalte andine din Bolivia, Peru, Ecuador, statele din America Central, Arhipelagul Arctic canadian, Alaska i Groenlanda.Agricultura arhaic bazat pe cultura plantelor are un caracter migrator sau itinerant, terenurile cultivate deplasndu-se la un interval mai mic sau mai mare de ani, n funcie de epuizarea fertilitii lor. Acest tip, n restrngere progresiv, mai poate fi ntlnit n bazinul Amazonului i, insular, n Venezuela, Columbia sau Guyana, unde populaiile aborigene i comunitile lor sunt mai numeroase. Pstoritul nomad presupune o exploatare extensiv a resurselor de hran i se practic n zona subpolar a Americii de Nord, unde turmele de reni constituie singura specie a eptelului. Agricultura tradiional preindustrial mbin adesea creterea animalelor cu cultura plantelor. Proprietile sunt mici, iar utilizarea pmntului are caracter extensiv. Disponibilitile pentru pia sunt n general reduse, majoritatea produselor consumndu-se n familie. ntlnim acest tip n toate rile Americii Latine unde, prin reformele agrare, s-au pus la dispoziia unei mari pri a ranilor loturi de mrimi limitate (n general sub 10 ha).Aceleai caractere le mbrac i agricultura latifundiar tradiional. Dac, n acest caz, suprafaa terenurilor este mult mai mare, mijloacele de producie i reminiscenele tradiiei nu ridic standardul productivitii. Latifundiile clasice sunt ns ntr-o metamorfoz accelerat, multe dintre ele transformndu-se n uniti de producie intensiv, modern. Un fapt ce trebuie semnalat n majoritatea statelor din America Latin deriv din coabitarea agriculturii de subzisten, practicat pe suprafee restrnse, pe care se cultiv cerealele clasice (gru, porumb, orez), cu agricultura avansat, pe baz de monocultur. De altfel, tipul de agricultur practicat, inclusiv structura culturilor, indic ierarhizarea social a proprietarilor de pmnt: marii proprietari, puini la numr, concentrnd majoritatea terenurilor destinate produciei comerciale i micii proprietari pe ale cror parcele restrnse sunt cultivate cerealele strict necesare consumului propriu. Marile proprieti cultivate cu banane, spre exemplu, au atras denumirea de republici bananiere pentru Costa Rica, Honduras, El Salvador sau Panama. Tot n sfera agriculturii de subzisten se nscrie sectorul primar al rilor andine unde creterea animalelor (ovine, bovine, lama, alpaca), este secondat de cultura plantelor n culoarele ocrotite ale vilor. Constatm, aadar, c i n cazul agriculturii tradiionale preindustriale gradul de complexitate crete prin diversificarea profilului agricol. Agricultura avansat se practic, n primul rnd, n rile dezvoltate economic, cum ar fi SUA i Canada, dar i n rile n curs de dezvoltare, pe marile proprieti (hacienda), aparinnd unor proprietari autohtoni (vechi latifundiari), sau concesionate firmelor de produse alimentare. Indiferent dac se axeaz pe cultura plantelor sau creterea animalelor, trstura sa definitorie este productivitatea ridicat ajungndu-se frecvent la supraproducii. Aceast productivitate este susinut de o mecanizare, chimizare i biotehnologizare de nalt nivel, numai n Statele Unite ea beneficiind de aportul a peste 6 milioane de tractoare, 1,5 milioane de semntori i combine, 8.000 de avioane utilitare, de mari cantiti de ngrminte chimice i antiduntori. n astfel de condiii, productivitatea muncii n agricultur atinge valori deosebit de ridicate, populaia ocupat n 42

aceast ramur scznd progresiv (sub 4%). Concomitent se manifest o tendin continu de concentrare a pmntului n posesia unui numr tot mai redus de fermieri (mrimea medie a unei ferme din SUA a crescut de la 85 ha n 1950 la 180 ha astzi). 4.3.Trsturi generale ale transporturilor Popularea permanent a continentului american i afirmarea sa economicosocial este imposibil de imaginat fr edificarea unei dense i variate reele de ci de transport. Americanii au neles, mult mai repede dect alii, c drumurile nseamn umanizarea (via vita !) i exploatarea imediat i eficient a unui vast teritoriu. Exist o serie de premise (naturale, economice, sociale i tehnologice), care au influenat ntr-un mod de abordarea cuceririi continentului dinspre faada estic a pus problema cunoaterii i valorificrii unor imense teritorii din interiorul acestuia. Iniial, emigranii europeni i-au fixat i construit n zona litoralului atlantic veritabile capete de pod, interconectate cu osele i ci ferate a cror densitate se va impune definitiv n contextul regional. Exemplele ne sunt la ndemn, att n America de Nord (sudestul Canadei, Noua Anglie), ct i n zona litoralului brazilian sau argentinian primele i cele mai numeroase ci de transport constriundu-se tocmai n aceste teritorii. Abia ncepnd din secolul XIX, cnd anumite regiuni ale litoralului pacific s-au instituit ca arii economice notabile (California, Valea Chilian), ncepe practic o aciune concertat, dinspre est spre vest, de penetrare n teritoriile centrale. Aciunea a fost mult facilitat n America Central, datorit ngustimii istmului i a fragmentrii uscatului insular, fapt care a fcut ca tocmai aceast regiune s fie cea dinti cunoscut i pe deplin populat. Elementele cadrului natural au avut influene contrastante n ceea ce privete favorizarea accesului omului n interiorul continentului. Hidrografia, spre exemplu, prin marile fluvii i ruri ale Americii de Nord (Mississippi cu afluenii si Ohio i Missouri, Sf. Laureniu, Rio Grande, Mackenzie, Columbia) i Americii de Sud (Amazon, Orinoco, Parana), precum i prin salba Marilor Lacuri, a oferit cea mai lesnicioas cale nspre interiorul inuturilor necunoscute. Nu este de mirare deci, c primele i cele mai importante ci de comunicaie i transport spre interiorul Americii au fost cele navigabile. Relieful s-a comportat diferit n aceast privin: marile cmpii i podiuri din estul i centrul continentului, prin altitudinea i fragmentarea lor redus, nu sau opus construirii drumurilor, n vreme ce lanurile muntoase ale Cordilierilor i Anzilor s-au dovedit adesea obstacole de nenvins n calea pionierilor vestului. Un rol asemntor l-au jucat clima i vegetaia. Pentru extremitatea nordic a continentului, ngheul polar a blocat cile de navigaie maritim i ridic mari obstacole n calea construirii i ntreinerii cilor de transport terestre. n mod analog se prezint situaia n Amazonia, unde clima i vegetaia ecuatorial au generat un deert verde care a blocat, pn n a doua jumtate a secolului XX, orice tentativ de edificare a unor osele sau ci ferate. Vastitatea teritoriului ce se cerea integrat unei viei economice active, corelat cu numeroase obstacole naturale existente, pe de o parte, mbuntirea mijloacelor de transport, prin apariia i modernizarea avioanelor, pe de alt parte au condus la nlocuirea cilor de comunicaie i transport terestre, mari consumatoare de capital i timp cu cele aeriene. Exemplul Alaski este edificator n acest sens: ea a fost conectat cu continentul printr-o singur cale ferat, dar posed peste 500 aeroporturi. Pentru transportul combustibililor lichizi (petrol) i gazoi s-a construit, n special n America de Nord, indiferent de obstacolele ivite n cale, o funcional reea de oleoducte i gazoducte, aflat n expansiune i n rile Americii de Sud. 4.4. Trsturi generale ale comerului Starea actual a economiei americane poate fi descifrat din raporturile sale interioare, realizate ntre statele continentului, dar mai ales din conexiunile ei cu marile fore economice mondiale. Vom surprinde astfel, un sistem extrem de complex de interrelaii, ierarhizate n funcie de ponderea rilor respective n constituirea fondului global de valori materiale. Pe primul loc al acestei ierarhii se situeaz Statele Unite ale Americii, principala putere economic a lumii de astzi. Caracterul hegemonic fa de restul lumii al economiei americane s-a impus nu numai prin productivitatea i eficiena ei, ci i printr-un bogat evantai de instrumente politice, prezena militar cvasiplanetar, o moned care controleaz majoritatea schimburilor comerciale internaionale i un sistem 43

bancar puternic. La polul opus vom gsi statele slab dezvoltate ale Americii Latine, cu o economie dependent de rile puternic dezvoltate i de conjunctura pieei internaionale. Un instrument deosebit de eficace n practicarea comerului internaional al Statelor Unite, de penetrare a produselor proprii pe diverse piee este cel al multinaionalelor. Aceste ntreprinderi autonome tind s-i lrgeasc sfera de influen nu numai n rile continentului, ci la scar planetar, cutnd profitul maxim, utilizarea unor materii prime ieftine i o for de munc asemntoare, precum i controlul dominant al produciei din ramurile aferente. Primele firme multinaionale au fost cele din domeniul petrolier (Exon, Texaco, Mobil), urmate de cele productoare de automobile (General Motors, Ford), chimice (Union Carbide, Rohn&Hass), electronice (I.B.M., I.T.T.), agricole (United Brand, King Ranch Corporation) etc. Fora lor economic le atribuie, adesea, un control politic asupra diverselor state, exercitndu-se uneori brutal prin schimbarea guvernelor (n Guatemala, n anul 1957 cu ajutorul companiei United Fruit; n Chile n anul 1978 cu aportul companiei I.T.T.). Hegemonia nord-american se exercit i prin intermediul unor instituii internaionale cu funcie economic la care SUA a fost fondatoare sau particip cu majoritatea fondurilor: FAO, BIRD, FMI, GATT. De asemenea, a creat forme proprii de facilitare sau dimpotriv, limitare a comerului su cu alte state (clauza naiunii celei mai favorizate). Dei a deinut un larg interval de timp rolul de prim putere economic mondial, Statele Unite se afl ntr-o acerb competiie i concuren cu Japonia i rile vest-europene. Exist chiar domenii n care ea a pierdut deja acest rol, cum este cel bancar unde primele cinci bnci din lume, dup mrimea capitalului, nu sunt americane, ci japoneze. Dintre trsturile comune tuturor statelor continentale n ceea ce privete schimburile comerciale menionm:dependena de importuri n sfera produselor industriale;preponderena produselor agricole la export;expansiunea capitalului japonez, arab i vest-european n economiile statelor americane. Dependena de importuri n sfera produselor industriale, explicabil n cazul rilor din America Latin, cu un sector slab sau incomplet dezvoltat este mai greu de neles n cazul Statelor Unite, principala putere industrial mondial. Trebuie s remarcm c aceast ar are numeroase ramuri industriale ce produc masiv pentru export (petrochimie, instalaii i utilaje industriale), dar import masiv automobile, echipamente de transport, produse electronice etc. Astfel, dac n cazul rilor latino-americane este vorba de o dependen total fa de produsele industriale ale altor ri, n cazul Statelor Unite putem vorbi, doar de o dependen parial. Predominarea produselor agricole la export are la origine productivitatea deosebit a agriculturii Statelor Unite, care produce n cantiti masive surplusuri n raport cu cererea intern, dar i specializarea agriculturii multor state n curs de dezvoltare din America Latin pe culturi speculative, destinate desfacerii la export (cafea, banane, portocale, bumbac, cacao, etc.). n fine, expansiunea capitalului strin n economia statelor americane este n continu cretere datorit economiei lor de pia, ce permite investiiile strine, deficitului comercial din schimburile internaionale i datoriilor externe deosebit de mari ale SUA, Braziliei, Mexicului sau Argentinei. 4.5. Trsturi generale ale turismului Un etalon al dezvoltrii economico-sociale a unei regiuni, ar sau continent poate fi desprins i din intensitatea activitilor turistice desfurate de ctre propria populaie, respectiv de fluxurile de cltori care se orienteaz spre acestea. Desigur, cum este i firesc, valorile circulaiei turistice depind de un complex de factori geografici, economici, sociali sau psihologici, un rol decisiv avndu-l ns potenialul de atractivitate i baza tehnico-material a turismului. Luat n ansamblul su, America ofer turitilor o gam extrem de nuanat de obiective turistice, practic toate elementele cadrului natural cu funcie atractiv fiind prezente n spaiul su. Astfel sunt vulcanii impuntori ai cercului de foc al Pacificului, prezeni din Alaska i pn n ara Focului, ghearii de calot i circ ai Cordilierilor i Anzilor, gheizere, canioane, peteri, abrupturi, cascade, lacuri, pduri tropicale i faun din cea mai divers. Acestui fond turistic natural i se asociaz obiectivele de provenien antropic aparinnd civilizaiilor maya, aztec, inca, hispanic; edificiile durate de ctre noile populaii i, nu n ultimul rnd, construciile epocii moderne, unele cu o cert nsuire atractiv (muzee, monumente, statui, zgrie-nori, etc.). 44

Densitatea obiectivelor n teritoriu difer de la o zon la alta, individualizndu-se, n funcie de gruparea lor spaial i canalizarea fluxurilor turistice mai multe regiuni unde valorificarea turistic se adaug, complementar sau predominant, altor forme de exploatare economic. Sintez Din punct de vedere economic, America se subdivide n dou entiti majore, caracterizate prin trsturi particulare i anume: America Nordic (anglosaxon), avnd ca limit Rio Grande i America Latin. Dei colonizarea ntregului continent a debutat n aceeai perioad, i anume nceputul secolului al XVI- lea ritmurile i direciile dezvoltrii economice au fost diferite, rile de la nord de Rio Grande ajungnd la un nalt standard de dezvoltare, n comparaie cu rile Americii Latine, aflate nc ntrun stadiu incipient al afirmrii economice. Economia rilor dezvoltate, SUA i Canada, se caracterizeaz prin: - dezvoltarea accentuat a tuturor ramurilor economice (industrie, agricultur, transporturi, turism); - susinerea unor ritmuri nalte ale creterii economice (2,8% pentru SUA, care este depit pe plan mondial doar de Japonia); - orientarea cu preponderen a industriei spre tehnologiile de vrf (SUA i Canada dein 41% din producia mondial de echipamente electronice); - robotizarea accelerat a produciei industriale ceea ce are ca i consecin creterea rapid a productivitii muncii; - renunarea la industriile i materialele energofage; - mecanizarea accentuat i biotehnologizarea agriculturii; - susinerea economiei printr-o cercetare tiinific de vrf, stimulat prin brain-drain i fondurile alocate (circa 200 miliarde dolari anual numai n SUA); - concentrarea capitalului n puternice grupuri financiar-bancare; - controlul unor sectoare economice ntregi de un numr redus de firme (80% din piaa automobilelor controlat de General Motors, Ford i Chrysler); - caracterul multinaional al multor firme; - intervenia statului n economie nu depete n SUA, 25% din produsul naional brut (PNB); - SUA este prima putere economic i comercial a lumii (deficitul su comercial este enorm (304 miliarde dolari n 2003). n contrast cu aspectele susmenionate, definitorii pentru rile avansate ale continentului, n statele situate la sud de Rio Grande, ce alctuiesc America Latin, economia primete alte caracteristici, specifice rilor n curs de dezvoltare. Principalele trsturi ale acesteia sunt: - dezvoltarea cu precdere a sectorului primar al economiei: agricultura, industria extractiv, exploatarea lemnului, pescuitul; - concentrarea pmntului, ca principal obiect al muncii n agricultur, n posesia unui grup restrns de persoane, majoritatea populaiei ocupat n agricultur avnd pmnt puin i de slab fertilitate; - larga extensiune a monoculturii n America Central istmic i insular, dar i n Brazilia sau Columbia; - industria s-a afirmat ndeosebi n sectorul extractiv i prelucrarea primar; industria de vrf se afl nc ntr-un stadiu incipient de afirmare; - indicii ridicai de dezvoltare a industriei n unele ri (Brazilia, Mexic) sunt nsoii de valori reduse ale acestora n altele (Paraguay, Haiti, Costa Rica, El Salvador etc.); - dependen tehnologic fa de rile avansate din nord; - mari contraste economice regionale vizibile, ndeosebi n cadrul rilor mari (Brazilia, Mexic, Venezuela); - datoria extern deosebit de mare (cele mai ndatorate ri din lume); - explozia demografic, ca fenomen determinat de trecerea de la subdezvoltare la dezvoltare, este n plin desfurare; - asupra dezvoltrii economice acioneaz, ca factor inhibator, convulsiile sociale i politice (succesiunea unor regimuri de dictatur); - accentuarea srciei i a inegalitilor sociale. 45

Cap.5. Elemente de geografie politic Introducere Acest capitol i propune s prezinte cteva elemente de geografie politic referitoare la spaiul studiat, alctuind o scurt radiografie politic a Americii, pornind de la perioada imediat urmtoare descoperirii continentului de ctre Cristofor Columb, n anul 1492 i pn n zilele noastre. Obiective Dobndirea de cunotine noi referitoare la geografia politic a Americii. Formarea capacitii de a explica i argumenta situaia politicoadministrativ actual din continentul american. nelegerea specificului fiecrui stat din continentul american pe seama trsturilor eseniale care-l definesc. Elemente de geografie politic Continentul America este divizat actualmente, din punct de vedere politicoadministrativ, n 49 state independente, teritorii dependente, neautonome sau cu statut special: Aceast situaie este rodul unei evoluii social-politice care a avut cteva perioade de maxim efervescen, sperate de intervale mai scurte sau mai lungi de stabilitate. Radiografia politic a Americii actuale trimite invariabil la perioada politic imediat urmtoare descoperirii continentului de ctre Cristofor Columb, n anul 1492, respectiv cea a colonizrii de ctre europeni. Concurena manifestat ntre principalele puteri coloniale din vremea aceea (Spania, Portugalia, Anglia, Frana), s-a materializat n colonizarea ntinselor teritorii ale noului continent, punnd o pecete proprie asupra desfurrii ulterioare a istoriei fiecrei regiuni n parte. Astfel, Spania, ara care a subvenionat expediiile lui Cristofor Columb, va acapara cele mai vaste teritorii, ncepnd din Florida i Arizona pn n ara Focului. n acest teritoriu uria se afla o singur enclav major, Brazilia, colonizat de portughezi. Aplicnd tacit respectul sferei de influen, englezii i francezii (mai trziu olandezii i ruii), se orienteaz spre America de Nord, unde colonizeaz, ncepnd de la litoralul estic, atins pentru prima dat de John Cabot n anul 1497, actualul teritoriu al Canadei i o mare parte din cel al Statelor Unite. Disputa dintre englezi i francezi se ncheie cu victoria total a celor dinti, prin Tratatul de la Paris din anul 1763, Frana pierznd teritoriile proprii din sud-estul Canadei, bazinul Ohio i zona Golfului Mexic. Edificarea actualei Americi anglo-saxone i are punctul de plecare n acest tratat, susinut, pe planul colonizrii, de ritmul intens al emigraiei populaiei de limb englez. Nu peste mult timp, n anul 1776, 13 colonii engleze din America de Nord se declar independente fa de metropol, punnd bazele primului stat suveran al continentului, Statele Unite. Constituia adoptat n anul 1787 este cea mai democratic lege fundamental adoptat pn n acel moment (fiind de altfel n vigoare, cu unele amendamente, pn astzi). Prin libertile acordate cetenilor, aceasta va constitui un catalizator al efervescenei economicosociale deosebite, urmat i sprijinit adesea de o accelerare a imigraiei. Concomitent, se manifest tendine expansioniste ale Statelor Unite n detrimentul populaiei indiene autohtone din statele vestice, a Franei (care-i va ceda, n 1803, Louisiana, un vast teritoriu ce cuprindea toate statele actuale din dreapta fluviului Mississippi, pn la Montana). De la Spania obine, n anul 1819 Florida, iar de la vecinul si din sud, Mexic, obine n urma rzboiului din anul 1848 actualele state Texas, New Mexico, Colorado, Arizona, Utah, Nevada i California. Statele Unite prin cumprarea Alaski de la imperiul rus, n anul 1867, i anexarea, dup rzboiul hispano-american din 1898, a insulei Porto Rico, primesc configuraia teritorial actual. Constituirea statului canadian se realizeaz, de asemenea, n mai multe etape, provinciile franceze fiind cedate Marii Britanii prin tratatul din anul 1763. Nucleului statal format din provinciile Ontario (cu populaie majoritar englez) i Quebec (cu populaie majoritar francofon), i se asociaz, ulterior, provinciile Noua Scoie, New Brunswick (1867), Manitoba (1870), Columbia Britanic (1871), Alberta, Saschatchewan (1905) i Newfoundland (1949), dependena sa de Marea Britanie perpetundu-se ns astzi ca membr a Commonwelt-ului.

46

Statele latino-americane s-au individualizat din conglomeratul colonial n urma unor rzboaie de eliberare succesive. Astfel, au aprut ca state independente Chile (1818), Bolivia (1825), Peru (1821), Ecuador (1830), Argentina (1816), Venezuela (1811), Brazilia (1822), Uruguay (1828), Paraguay (1811) i Columbia (1832). n America Central actualele state se desprind din imperiul spaniol, trecnd n efemerul imperiu mexican n anul 1821. Dup destrmarea acestuia n anul 1823 se formeaz n zona istmic, Federaia Provinciilor Unite ale Americii Centrale ce va dinui pn n anul 1838, cnd se desprind ca republici independente Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica i El Salvador. Panama se desprinde din Columbia n anul 1903, ca stat de sine stttor. Mai agitat a fost istoria statelor insulare din America Central care, dup nlturarea stpnirii spaniole au intrat, n marea lor majoritate sub stpnire nordamerican unele ctingndu-i ulterior independena: Haiti n 1804, Republica Dominican n 1844 i Cuba n 1959. Pentru explicarea evoluiei politice a statelor andine, se impune menionrii rzboiul Pacificului (al salpetrului), dintre Chile, pe de o parte, i Bolivia i Peru pe de alt parte, n urma cruia Chile a obinut printre alte teritorii provincia Antofagasta, frustrnd totodat Bolivia de ieirea la ocean. Statele Antilele Mici i-au ctigat deplina independen n ultimul timp: Barbados (1966), Grenada (1974), Trindad-Tobago (1962) etc. n zilele noastre se manifest, pe lng o hegemonie economic evident, o supremaie a Statelor Unite n sfera politicului. Prezena bazelor militare americane n Panama,. Guantanamo, Porto Rico, St. Lucia etc., i interveniile directe n Grenada (1983), Panama (1989) i indirecte, prin intermediul companiilor multinaionale sau experii si n Guatemala (1957), Chile (1977), Nicaragua (1989) sunt o dovad a umbrelei politice nord-americane asupra continentului. Singura excepie n acest context o reprezint Cuba care, ncepnd din anul 1959, are un guvern marxist i este aliat celeilalte superputeri, Federaia Rus. Dar, riposta ferm dat cu ajutorul SUA exportului de revoluie n rile latinoamerican reflect, la rndul ei, preferina spre unitate ideologic n sfera sa de influen imediat. Exceptnd problema insulelor Malvine, tranat, deocamdat, prin for n favoarea Marii Britanii, rile Americii nu sunt antrenate n conflicte internaionale pornind de la revendicri teritoriale. Dimpotriv, n raporturile bilaterale se manifest adesea ncordare, avnd la origine o astfel de cauz (ntre Argentina i Chile n ara Focului). Hegemonia Statelor Unite este tot mai mult contrabalansat de tendina de apropiere i conlucrare economic i politic a statelor Americii de Sud, reliefat i n perioada luptelor din Arhipelagul Malvine cnd, informaiile oferite aliatului su european, au situat SUA de cealalt parte a baricadei n raport cu rile Pactului Andin. Contrapondere care va fi cu att mai susinut, cu ct economiile rilor respective vor atinge un nivel mai ridicat de dezvoltare. Sintez Continentul american este divizat actualmente, din punct de vedere politicoadministrativ, n 49 state independente, teritorii dependente, neautonome sau cu statut special. Aceast situaie este rodul unei evoluii social-politice care a avut cteva perioade de maxim efervescen, separate de intervale mai scurte sau mai lungi de stabilitate. n zilele noastre se manifest, pe lng o hegemonie economic evident, o supremaie a Statelor Unite n sfera politicului. Hegemonia Statelor Unite este tot mai mult contrabalansat de tendina de apropiere i conlucrare economic i politic a statelor Americii de Sud, a cror pondere va fi cu att mai susinut cu ct economiile lor vor fi mai dezvoltate. Cap.6. Regiunile geografice ale Canadei Introducere Capitolul se refer la ntinsul teritoriu canadian, unde concentrarea i specializaera produciei n diferite zone au condus la delimitarea mai multor regiuni geografice. Problemele principale expuse se refer la cadrul natural, populaia, aezrile i economia acestei ri, fiind accentuate diferenierile care apar n urma caroiajului regional propus. Obiective 47

Dobndirea de cunotine noi privitoare la varietatea cadrului natural al spaiului studiat. Formarea capacitii de a explica i argumenta distribuia teritorial a populaiei i evoluia aezarilor umane. Dezvoltarea operaiilor gndirii i a capacitilor de analiz i evaluare a potenialului economic al unei regiuni geografice. ntelegerea specificului fiecrui uniti geografice pe seama trsturilor eseniale care o definesc. 6.1. Regiunea atlantic Include teritoriile din nord-estul rii, respectiv rmul Oceanului Atlantic, Terra Nova, Noua Scoie, New Brunswick etc., cu un relief n care vestigiile platformei arhaice canadiene din sudul Peninsulei Labrador se asociaz culmilor caledoniene ale Appalachilor de Nord. Clima este mai blnd i umed, cu particulariti oceanice, iar resursele solului i subsolului sunt diverse i bogate (fier, neferoase, pduri, resurse piscicole, hidroenergie etc.). Umanizarea timpurie i factorii fizico-geografici au condus la o densitate relativ mare a populaiei n raport cu regiunile de nord i vest ale rii, fiind depit doar de zona Marilor Lacuri (fig.3). Agricultura se impune ca ramur de baz a economiei, n special, prin culturile de cereale (gru, secar), plante tehnice (tutun, sfecl de zahr, soia, in) i plante furajere. n vile mai ocrotite de valurile de frig arctic cresc pomii fructiferi (Noua Scoie). Punile bogate ale versanilor montani sunt utilizate n creterea vacilor pentru lapte i a ovinelor. Terra Nova reprezint unul dintre cele mai cutate bazine piscicole ale lumii, datorit concentrrii bancurilor de peti n zonele de ntlnire a curentului Golfului cu cel al Labradorului, recunoscute prin condiiile propice oferite dezvoltrii planctonului. Dezvoltarea industriei are la baz resursele hidroenergetice ale rurilor din Peninsula Labrador (hidrocentrala Churchill Fals, 5.225 MW) i minereurile de fier, cupru, mangan, aur etc. din aceeai zon. Crbunii se exploateaz n Noua Scoie, dar necesarul este mai mare dect producia local ceea ce impune recurgerea la importul masiv din SUA. Fierul se exploateaz la Schefferville (zcmntul conine 50% metal), zincul i cuprul la Great Gull Lake, n Terra Nova etc. Transporturile beneficiaz de o reea armonioas i ci ferate moderne. Foarte dezvoltat este transportul maritim, n special cel de cabotaj, realizat prin porturi de mare capacitate (Halifax, St. John), dar i prin cele peste 150 porturi pescreti. La Ganders, n insula Terra Nova, se afl un mare aeroport de escal transatlantic. Principalul pol economic al regiunii este oraul Halifax (332.500 locuitori), un important port oceanic fereastra Canadei la Oceanul Atlantic i centru industrial (siderurgie, construcii navale, electrotehnic, chimic, conserve de pete). Oraul Saint John, centrul economic i administrativ al provinciei New Brunswick este situat pe rmul Golfului Fundy. Se remarc prin funciile sale comerciale, portuare i industriale: echipamente de transport, prelucrarea lemnului, rafinarea metalelor etc. St. John, este cel mai important centru polarizator al Terrei Nova. Aici este concentrat o mare parte din flota de pescuit a Canadei la Oceanul Atlantic. Pe lng funciile comerciale de anvergur se impune ca centru administrativ i cultural de seam. Alte orae sunt: Fredericton, Charlettetown, Truro i Moncton. 6.2. Regiunea Marilor Lacuri Se suprapune provinciilor Quebec i Ontario, respectiv unui teritoriu vast aparinnd cmpiilor i podiurilor centrale canadiene i sud-vestului peninsulei Labrador, inclusiv valea fluviului Sf. Laureniu. Este numit adesea, datorit rolului su major n economia rii i axa Quebec-Windsor sau Canada-Main Street (J.H. Paterson, 1989). Ea concentreaz cea mai mare parte a populaiei Canadei (peste 60%), principalele centre urbane i industriale etc. Concentrarea populaiei i a activitilor economice se datoreaz att existenei unor factori fizico-geografici favorabili (relief puin fragementat, climat moderat, resurse minerale bogate), ct i mai ales prezenei fluviului Sf. Laureniu i a Marilor Lacuri, ca artere de transport i penetraie spre interiorul continentului. De altfel, fcnd abstracie de grania static, regiunea susmenionat reprezint partea nordic a unei uniti teritoriale mult mai extinse, desfurat spre sud pe teritoriul SUA i avnd aceleai atribute ale dezvoltrii 48

economice. Cunoscnd bunele relaii de vecintate i colaborare dintre cele dou ri se poate aprecia chiar existena unei strnse conexiuni ntre infrastructura economic a prii nordice i cea sudic. Agricultura s-a specializat n creterea bovinelor pentru carne i lapte, n cultura cerealelor i a plantelor furajere. Satisfacerea necesitilor populaiei urbane din regiune se realizeaz eficient i prin aportul zonelor preoreneti axate pe avicultur i legumicultur. ntinsele suprafee de puni i fnee sunt exploatate pastoral, iar n cmpii se cultiv mai ales porumbul utilizat n furajarea animalelor. Din punct de vedere al afirmrii sectorului secundar, al industriei, se remarc existena unor ramuri cu o pondere major n producia global (de altfel, n aceast regiune se concentreaz 90% din industria Canadei). Astfel este industria extractiv a fierului (Steep Rock Lake), cuprului (Abitibi, Sudbury), zincului i plumbului (Noranda, Calumet), aur, argint, uraniu, azbest etc. Pe seama rezervelor interne de materii prime feroase i neferoase i a cocsului importat din SUA s-a dezvoltat o puternic industrie metalurgic localizat la Hamilton, Montreal, Copper Cliff, Sault Ste Marie. Un loc de frunte ocup industria aluminiului, pe baza bauxitei din import ce utilizeaz uriaele resurse de hidroenergie ale rii. Industria constructoare de maini s-a dezvoltat n funcie de cerinele pieei interne, dar i solicitrilor exportului. Dintre ramurile sale au luat avnt industria de automobile (controlat de marile firme americane Ford, General Motors, Crysler), aeronautic (Montreal i Toronto), iar n porturile fluviului Sf. Laureniu se prodcu nave (Quebec, Montreal, Toronto). Agricultura este deservit cu maini i utilaje de uzinele localizate la Toronto i Hamilton. n marile orae susmenionate, dar i la Hamilton i Oshawa s-a dezvoltat industria electronic i electrotehnic. De asemenea, n regiunea analizat sunt concentrate numeroase ntreprinderi de prelucrare a lemnului (Quebeck, Toronto, Ottawa), chimic (Montreal), textil (Toronto, Montreal), alimentar etc. Concentrarea cilor de transport este o consecin fireasc a superdezvoltrii economice n context regional, a densitii i mrimii habitatelor umane. Un loc deosebit de important revine transporturilor pe ap mijlocite de prezena Marilor Lacuri, a fluviului Sf. Laureniu, dar i a altor ruri i lacuri interioare. Regiunea este strbtut de cele dou magistrale feroviare continentale ce trec prin Quebec i Montreal, ndreptndu-se spre rmurile Oceanului Pacific, precum i de un adevrat pienjeni de autostrzi i osele modernizate. La Montreal, Quebec i Toronto s-au construit mari aeroporturi. Dintre principalele centre urbane care polarizeaz activitile economice ale regiunii menionm Montreal, Toronto, Quebec i Ottawa. Montreal, att ca populaie (3.438.500 locuitori), ct i ca diversitate i complexitate a funciilor economice joac rolul metropolei industriale i comerciale a Canadei. Prin portul Montreal are loc un intens flux de produse spre interiorul i exteriorul rii, iar activitile bancare i industriale sunt deosebit de diversificate. ntreprinderile siderurgie, electrotehnice, construcii de maini, chimice, prelucrrii lemnului, textile, ocup suprafee vaste la periferiile oraului. Nu se pot omite ns funciile culturale (oraul are 3 universiti) i turistice. Oraul Toronto este situat pe axul central al unui viitor megapolis canadian constituit din Oshawa-TorontoBurlington-St.Catherines i numit Golden Horseshoe (Potcoava de Aur), cu peste 4.680.000 de locuitori actualmente. Poziia sa geografic port la Marile Lacuri i confer atribute favorabile ca centru polarizator, att n ceea ce privete industria (construcii de maini, electrotehnic, aluminiu, textile, alimentare), ct i pe plan comercial sau cultural. Quebec-ul (688.100 locuitori), rmne pe mai departe centrul de referin al Canadei francofone, dar i un ora n plin efervescen economic. Acest port la Marile Lacuri, are o intens activitate industrial i comercial, iar prin vestigiile sale istorice i arhitectura medieval se impune ca important centru turistic. Pe malurile rului Ottawa este amplasat oraul cu acelai nume, devenit capital a statului. Funciile administrativ-politice sunt secondate de cele industriale i turistice. Alte orae cu rol major n economia regiunii sunt Hamilton (665.200 locuitori), Windsor, London, Kitchener, Sudbury, Oshawa, Laval etc. 6.3. Regiunea preriilor Cuprinde provinciile Manitoba, Saskatchewan i Alberta (20% din teritoriul rii i 14% din populaie). Principalele forme de relief: Cmpia Canadian, Podiul Preriilor i versantul estic al Stncoilor, asigur o diversitate a resurselor solului i subsolului. Astfel, solurile cernoziomice ale cmpiei sunt intens exploatate 49

agricol (culturi de gru, ovz, orz), versanii i interfluviile cu pajiti bogate asigura hrana bovinelor i ovinelor crescute n ferme mari (de peste 100 ha teren). n subsolul regiunii se gsesc zcminte de petrol (peste 80% din resursele naionale sunt concentrate n provincia Alberta la Pembina, Leduc, Rainbow Lake, gaze naturale (Alberta), crbuni (la Castor i Pembina n Alberta), nichel, cupru, plumb, aur, uraniu n provinciile Manitoba i Alberta, hidroenergie pe rurile interioare (Nelson) etc. Dintre ramurile industriei prelucrtoare menionm industria constructoare de maini (automobile la Winnipeg; aeronave la Edmonton), petrochimia (Edmonton i Calgary), pielrie i nclminte (Winnnipeg i Calgary). Vnatul animalelor cu blnuri scumpe este o veche i important ndeletnicire pentru locuitorii regiunii. El se practic n Alberta i Manitoba unde, pentru creterea rentabilitii i meninerea echilibrului ecologic al speciilor s-au nfiinat ferme speciale de cretere a animalelor cu blan. Trguri celebre de blnuri sunt la Winnipeg, Edmonton i n regiunea Marilor Lacuri, la Montreal. Transporturile relev o densitate a cilor ferate i rutiere n partea sudic a teritoriului i valori mult mai reduse ctre nord. Conductele petroliere i gazoductele interconecteaz principalele puncte de exploatare cu centrul de distribuie Edmonton, de unde pleac dou magistrale petroliere i anume Interprovincial (3.088 km lungime) i Transmountain (1.400 km) nspre Fort Credit i Vancouver-Seattle. Pentru gaze cea mai important conduct este Trans- Canada Natural Gas Line (3.764 km), dintre Edmonton i Montreal. Tot de la Edmonton pleac un gazoduct spre Los Angeles (2.187 km). Principalele centre polarizatoare ale regiunii sunt Edmonton i Winnipeg. Oraul Winnipeg depete 677.000 locuitori mpreun cu suburbiile i reprezint un mare centru mondial de comercializare a grului i al comerului cu blnuri. Deine o industrie ce deservete prin produsele sale agricultura, prelucrarea lemnului i a petrolului. Capitala provinciei Alberta este oraul Edmonton (929.100 locuitori) a crui ascensiune se datoreaz exploatrii intense a bogiilor subsolului (petrol, gaze, minereuri). Alte orae cu funcie comercial, industrial i cultural sunt Calgary, Regina i Saskatcon. 6.4. Regiunea pacific Se suprapune spaial ariei montane din vestul rii, iar administrativ provinciei Columbia Britanic. Relieful muntos i resursele aferente au condiionat dezvoltarea unei economii bazate pe exploatarea minereurilor (crbuni, cupru, zinc, argint, plumb), la Kimberley, Nelson, Trail etc, a hidroenergiei, pdurilor, resurselor piscicole i ale vnatului. Agricultura se axeaz ndeosebi pe creterea animalelor pentru carne, lapte i blan, cultura plantelor furajere i pomicultura (n valea Oganagan). Industria extractiv a petrolului este localizat la Fort St. John i Boundary Bay, centralele hidroenergetice pe rurile tributare Oceanului Pacific (Kemano, 900 KW), iar exploatarea minereurilor neferoase la Trail. Se produc automobile, avioane i nave la Vancouver. Tot n acest ora cu o populaie de 2.016.600 locuitori sunt concentrate i cele mai importante ntreprinderi de prelucrare a lemnului din Canada. De asemenea, oraul are un rol important n transportul maritim internaional, dar i ca nod rutier, feroviar i aeronautic pentru partea vestic a Americii de Nord. Este un mare centru universitar i posed numeroase obiective de interes turistic. 6.5. Regiunea nordic (arctic i subarctic) Cuprinde peste 50% din suprafaa Canadei, respectiv partea nordic a teritoriului continental i insulele Arhipelagului Arctic, cu un climat auster i o populaie extrem de redus numeric. Agricultura se limiteaz la creterea animalelor de blan (ocupaie aflat n recul datorit apariiei fermelor de profil n regiunile din sud) i a renilor. Dintre ramurile industriale cea mai dezvoltat este industria extractiv a minereurilor aurifere (Slave Lake, Dawson), uraniu (Fort Radisson), cupru (Pain Point), petrol (Fort Norman). Datorit distanelor foarte mari ntre aezrile din regiune (Dawson, Whierhorse, Fort Horman, Fort Radium), transporturile aeriene primeaz n comparaie cu cele rutiere i feroviare mai slab dezvoltate. 50

Cap.8 . Regiunile geografice ale Mexicului Introducere n acest capitol este prezentat, un spaiu complex, att sub raport natural ct i economico-social. Principalele probleme expuse se refer la trsturile regiunilor geografice, cu accent pe evoluia sistemelor urbane i pe gradul diferit de dezvoltare economica a unitilor regionale, inclusive a factorilor naturali sau antropici care au favorizat valea mexican. Obiective Dobndirea de cunostine noi referitoare la regiunile geografice ale Mexicului. Analiza i interpretarea datelor i a informaiilor referitoare la indicatorii demografici i la evoluia acestora n spaiul studiat. Perceperea diversitii formelor de aglomerare uman i a evoluiei acestora, cu deosebire a sistemelor urbane. Explicarea gradului diferit de dezvoltare economic a unitilor regionale ce au favorizat n principal, valea mexican. 8.1. Regiunea metropolitan Mexico Aceasta include capitala rii, adic cel mai mare ora din lume, respectiv Districtul Federal i o serie de state nvecinate: Puebla, Morelos, Tlaxcala, Hidalgo, Queretaro i Guanajuato. Din punct de vedere fizicogeografic aceast regiune se suprapune prii centrale a Podiului Mexican (Altiplanicie Mexicana), o unitate nalt, cu altitudini cuprinse ntre 1.500-2.500 m, un climat subtropical, srac n precipitaii i o vegetaie stepic (fig.5). Valea mexican ocup primul loc n ceea ce privete producia industrial naional (cca 56% din total), concentrarea ntreprinderilor n capital i Districtul Federal (peste 25.000) fiind o trstur esenial a actualei etape de dezvoltare a economiei Mexicului. Infrastructura regiunii este deosebit de diversificat, aici funcionnd un mare numr de centrale i linii electrice. Dintre centralele de mare capacitate menionm: El Intenillo (670 MW), Valle de Bravo (370 MW), Lecheria (230MW) etc. Se ntlnete, de asemenea o dens reea de osele, autostrzi i ci ferate, iar transportul aerian este deservit de aeroportul Central. Centrul economic, dar i cultural, politic, administrativ sau turistic a ntregii ri este oraul Mexico City, devenit prin evoluia sa rapid ca sistem urban un simbol al urbanismului din acest secol. Creterea accentuat a populaiei sale prin exod rural n primul rnd, a asigurat nu numai premisele afirmrii ca centru polarizator, dar a indus i aspectele negative cu care acesta se confrunt (poluarea, insuficiena infrastructurii, dificulti n alimentarea cu ap i energie etc.). n Ciudad de Mexico sunt localizate toate ramurile de baz ale industriei mexicane cum ar fi: siderurgia, construciile de maini, petrochimia, pielrie80 nclminte, textil sau alimentar. Dezvoltndu-se n vatra vechii capitale aztece, Mexico este primul centru cultural al rii (8 universiti cu peste 120.000 studeni), 6 academii, institute de cercetare tiinific, muzee, teatre etc. Zestrea turistic asociaz frumuseile cadrului natural limitrof cu vestigiile bogate ale epocilor trecute (aztece i din perioada cuceririi spaniole). Alte centre industriale importante sunt Puebla (cu ntreprinderi textile i obiective turistice), Leon, Toluca, Guernavaca, Queretaro etc. 8.2. Regiuneacentral-vestic Include, din punct de vedere administrativ, statele Colima, Jalisco i Michoacan. Relieful este predominant muntos (extremitatea sudic a Sierrei Madre Occidental i Sierra Vulcanica Transversal), ceea ce explic bogia resurselor forestiere, miniere i hidroenergetice. Reversul acestei morfologii mai accidentate se reflect n densitatea redus a cilor de transport. Cmpia litoral ngust nu reuete s impun agricultura ca ramur economic de baz, ea fiind devansat de industria extractiv, textil sau alimentar. Localitatea Morelia se nscrie printre centrele importante ale extraciei i prelucrrii argintului. Oraul Guadalajara, supranumit i perla vestului mexican, deine primul loc n ceea ce privete producia industrial, activitile turistice i cele culturale ale ntregii regiuni. O activitate intens se desfoar n alte localiti urbane precum Morelia, Colima i portul Manzanillo. 8.3. Regiunea Golfului Mexic 51

Ocup sectorul central-sudic al litoralului atlantic al rii aferent statelor Veracruz i Tabasco. Relieful coboar treptat dinspre culmile Sierrei Madre de Est nspre cmpia litoral, joas i intens valorificat agricol. Clima este tropical, cu temperaturi ridicate i precipitaii abundente, aduse de ciclonii formai deasupra Golfului Mexic. Aceast unitate geografic ocup un loc de prim ordin n economia mexican prin marile zcminte de petrol de la Campos di Reforma, Poza Rica i Minatitlan. Alturat ramurii extractive a hidrocarburilor i gazelor naturale se remarc industria de prelucrare a acestora, respectiv industria chimic, dar i industria lemnului, uoar, construciilor de maini etc. Din culturile agricole suprafee extinse ocup plantele specifice climatului tropical, precum plantaiile de cafea, cacao, trestie de zahr, banane, bumbac etc. Veracruz, cel mai mare ora al regiunii, este un port activ la Golful Mexic, avnd prin intermediul unei dense reele de ci rutiere i feroviare legturi strnse cu metropola. Pecetea feudal se recunoate n cldirile vechi i de mare atractivitate turistic. Petrolul i petrochimia asigur prosperitatea i afirmarea continu a aezrii urbane Minatitlan din zona istmului Tehuantepec. ntr-o dezvoltare accelerat datorit prezenei acelorai resurse ale subsolului este i oraul Viilahermosa, capitala statului Tabasco. 8.4 Regiunea sud-pacific Cuprinde rmul abrupt al Oceanului Pacific, respectiv teritoriul statelor Chiapas, Oaxaca i Guerrero. Varietatea reliefului constituit din ramificaiile septentrionale ale Sierrei Madre del Sur i masivul Sierra Madre de Chiapas, la care se adaug culoarul tectonic, mai jos, al istmului Tehuantepec se asociaz unui climat tropical cu nuane variate n zona podiurilor i cea a litoralului. n economie predomin sectorul primar, agricultura, reprezentat prin culturi extinse de cafea i trestie de zahr ; este secondat de industria extractiv a hidrocarburilor n statul Chiapas i a srii n statul Oaxaca. Standardul modest de afirmare economic se reflect i n gradul redus de urbanizare. Oraele sunt puin numeroase i limitate ca mrime. ntre ele se detaeaz totui renumita staiune turistic Acapulco, amplasat pe rmul Pacificului. Celelalte orae, Gutierrez, Oaxaca i Chilpancingo au, n primul rnd o funcie politicoadministrativ (capitalele celor trei state), completat cu cea industrial i comercial. 8.5. Regiunea Yucatan Aceasta se extinde n peninsula cu acelai nume. Relieful este alctuit dintr-un podi extins, preponderent calcaros i din cmpie litoral joas. Clima i vegetaia au trsturi tropicale aparinnd etajului tierra caliente, cu precipitaii anuale de 1.000-2.300 mm, temperatura medie anual de peste 220C i pduri tropicale umede cu esene preioase. Yucatanul se constituie n vatra istoric a civilizaiei maya ale crei tradiii n cultivarea pmntului se perpetueaz i astzi. Porumbul, henequenul (o agav textil), trestia de zahr, cafeaua ocup suprafee importante antrennd un procent ridicat din populaia activ. Albinritul este o veche i productiv ocupaie a locuitorilor peninsulei, circa 50% din producia de miere a rii revenind acestei regiuni. ntregul litoral i paltforma submarin adiacent constituie un domeniu de intens exploatare a petrolului i gazelor naturale (Carmen, Minantitlan). Oraul Merida concentreaz o mare parte din industria textil pe baz de henequen, dar nu lipsesc nici ntreprinderile constructoare de maini sau alimentare. 8.6. Regiunea de nord-est Include teritoriile muntoase din Sierra Madre de Est i Cmpia litoral de la poalele acesteia. n subsolul ei sunt cantonate bogate zcminte de zinc, plumb, i, mai ales, petrol (Tampico, Reynosa), valorificate intens. Culturile agricole sunt axate ndeosebi pe plantele tropicale, iar n zonele montane se cresc bovine i ovine. Centrele polarizatoare ale activitilor industriale (constructoare de maini, textil, alimentar) sunt Tampico, Marroros i Ciudad Victoria. Primele dou aezri sunt porturi active la Goful Mexic dar i cunoscute staiuni turistice. 8.7. Regiunea de Nord 52

Ocup n ceea ce privete activitatea economic, locul al doilea dup regiunea metropolitan Mexico. De altfel i extensiunea ei este mai mare cuprinznd apte state desfurate n partea nordic a Podiului Mexican (Nuevo Leon, San Luis Potosi, Chichuchua, Durango, Zacatecas, Coahuila i Aqzascalientes). Altiplanice Septentrional cum este denumit aceast zon a podiului susmenionat, are altitudini de 1.000-1.500m i este alctuit dintr-o succesiune de bazine largi, endoreice. Clima, proprie etajului tierra templada este mai srac n precipitaii (700 mm), iar vegetaia aparine asociaiilor de savan cu ierburi rezistente sau stepei, n arealele mai nalte. Sectorul primar relev o agricultur diversificat (culturi de porumb, gru, bumbac; creterea bovinelor i cabalinelor) i o industrie extractiv cu ritmuri intense de exploatare a argintului i aurului (oraul Chihuahua deine, singur 38% din producia extractiv a rii). Fierul se exploateaz n statul Durango (Gerro de Mercado), iar plumbul, zincul i cuprul n vecintatea oraelor Monterey, Torreon i Chihuahua. Beneficiind de o baz de materii prime bogat i variat s-a afirmat industria siderurgic (Monterey), a neferoaselor (San Luis Potosi), construciilor de maini (Monterey, Aquascalientes), textil (Durango, Monterey, Torreon) etc. Reeaua cilor de transport atinge valori ridicate ca densitate, interconectnd regiunea cu zona capitalei, dar i cu Statele Unite ale Americii, principalul partener comercial. Monterey rmne centrul polarizator de referin, funcia sa industrial sprijinindu-se pe marile ntreprinderi siderurgice, textile, alimentare sau constructoare de maini. Influenele exercitate, n procesul de producie asupra activitilor din aezrile urbane mai mult sau mai puin apropiate (Monelova, Sabines, Saltillo, Nueva Rosita Torreon), prefigureaz o viitoare arie metropolitan. Ciudad Juarez formeaz cu oraul nord-american El Paso o conurbaie de o parte i de alta a rului Rio Grande i joac un rol de seam n comerul cu animale, San Luis Potosi se afirm pregnant ca centru al siderurgiei neferoaselor. Alte orae cu funcii complexe (industriale, comerciale, culturale, turistice) sunt Chichuahua, Torreon, Durango, Zacatecas i Aquascalientes, adic oraele-capital ale statelor din aceast parte a Mexicului. 8.8. Regiunea de Nord-Vest Aceasta se impune, n peisajul geografic mexican, printr-un ritm alert al dezvoltrii economice, dei condiiile fizico-geografice nu sunt dintre cele mai favorabile. Astfel, relieful este nalt, muntos, catena Sierrei Madre de Vest i cea din Peninsula California depind 3.000 m altitudine. n partea nordic suprafee ntinse aparin podiului continuat din Statele Unite (Sonora). Clima este mai srac n precipitaii, chiar semideertic n nord, iar vegetaia prezint o etajare vertical evident, de la nuanele tropicale pe litoral, la cele temperate n zonele nalte. Agricultura deine mari suprafee irigate n California i Sonora, cultivate cu orez, gru, pomi fructiferi, vi de vie, agave etc. Randamentele sunt dintre cele mai ridicate din lume, n special la orez. Industria extractiv vizeaz exploatarea crbunelui (Yaqui), cuprului (Nacasari), plumbului i aurului n statul Sonora i districtul federal Baja California Sur. Capitalele statelor Sonora (Hermosillio), Baja California Norte (Mexicali), Sinalca (Culiacan), dein un rol major n viaa economic a regiunii prin prezena ntreprinderilor construciilor de maini, textil, pielrie i alimentar. Activitile industriale i comerciale se amplific ns i n alte localiti urbane cum ar fi porturile Tijuana, Mazatlan i Guyamas, renumite i prin prisma funciei lor turistice. Cap.9. Regiunile geografice ale Americii Centrale Introducere Capitolul se refer la America Central care cuprinde att partea continentala a istmului central-american, avnd ca limite Rio Grande i Panama, ct i partea insulara alctuit din Antilele Mari i Antilele Mici. Sunt analizate, n cadrul regiunilor, resursele naturale i umane care au influenat dezvoltarea economiei, alturi de relaiile sociale i forma de proprietate asupra pmntului care au favorizat extinderea monoculturilor. Obiective Dobndirea de cunotine noi referitoare la America Central. Analiza condiiilor de populare i organizare antropic a spaiului geografic i a deosebirilor de evoluie n procesul de umanizare a Americii Centrale. 53

Menionarea i localizarea variatelor resurse turistice naturale i antropice, care au condus la dezvoltarea turismului n unele areale din spaiul studiat. ntelegerea gradului diferit de dezvoltare economic, dar i a impactului sistemului politic i strategiilor de dezvoltare urmate de rile regiunilor analizate. 9.1. Regiunea Americii Centrale Istmice Cuprinde partea continental a istmului central-american, respectiv statele i teritoriile situate ntre Rio Grande i Panama: Honduras, Nicaragua, Guatemala, El Salvador, Costa Rica, Panama i Belize. Peisajul este dominat de prezena catenelor muntoase (Munii Guatemalei, Cordiliera de Costa Rica, Cordilierii de Veragua), cu numeroase edificii vulcanice. ntre masivele muntoase se situeaz podiuri, depresiuni tectonice i culoare de vi, iar marginal se dezvolt dou fii nguste de cmpie litoral. Clima este tropical, cu diferenieri ale elementelor pe cele dou faade (atlantic i pacific). Vegetaia relev, n corelaie cu clima i relieful, o clasic etajare altitudinal, cu o trecere rapid de la asociaiile tropicale la cele subtropicale i temperate. Suprafaa regiunii este de 561750 km2, iar populaia sa depete 37,1 milioane de locuitori (2002). Se remarc o populare veche i un metisaj intens. Economia regiunii aparine, n proporie covritoare, sectorului primar, reprezentat prin culturile specifice zonei calde. Relaiile sociale i forma de proprietate asupra pmntului au favorizat larga dezvoltare a monoculturilor i, n primul rand a babanierilor, consacrndu-se i topicul de republici bananiere pentru majoritatea statelor din zon. Compania Unitet Brand (fosta United Fruit Company), deine monopolul acestei culturi n toate statele din regiune. O larg extensiune a bananierilor se constat n Costa Rica a crei producie depete 2.700.000 tone, Honduras (450.000t), Guatemala (700.000 t), Nicaragua etc. n funcie de oscilaiile preurilor pe piaa mondial s-au extins culturile de cafea n El Salvador (145.000 t), Guatemala (250.000 t), Costa Rica (168000t), cele de bumbac n Guatemala i Nicaragua; porumb n Guatemala (1000000t) i El Salvador (568000t), trestie de zahr n Guatemala (17450000t) i Nicaragua (4000000t), tutun Guatemala (20.000t), orez Nicaragua (280000t), Panama (265000t) etc. Creterea animalelor are un rol secundar, bovinele, porcinele i cabalinele costituind principalele specii ale eptelului. Resursele minerale sunt variate fier, bouxit, mangan, aur, argint, sulf, sare n Costa Rica; tungsten n Guatemala; petrol, plumb, zinc, aur, argint n Honduras; cupru, mangan, petrol n Panama etc. Dei posed o baz diversificat de materii prime, industria este slab dezvoltat. O pondere mai mare o deine industria extractiv, prelucrarea primar a petrolului, materialele de construcii i prelucrarea lemnului. De asemenea, exist ntreprinderi ale industriei textile i alimentare. Activitatea industrial este concentrat n principalele aezri urbane ale regiunii: Managua, Leon, El Salvador, Santa Ana, San Jose, Limon, Tegucigalpa, La Ceiba, Panama, Colon, San Miguelito. Transporturile au ca ax directoare autostrada panamerican care traverseaz regiunea de la nord la sud. Din aceasta se ramifica numeroase osele secundare ce penetreaz n teritoriul istmului. Cile ferate leag principalele orae din interiorul fiecrei ri n parte. Larga extensiune a zonelor litorale a favorizat dezvoltarea transporturilor maritime i afirmarea unor porturi att la Marea Caraibilor: Puerto, Barrios (Guatemala), Puerto Cortes, La Ceiba (Honduras), Limon (Costa Rica), Colon (Panama) etc, ct i la Oceanul Pacific: Ocos i San Jose n Guatemala, Amopala n Honduras, Puntarenas n Costa Rica sau Panama. Prin statutul pavilioanelor de complezan statul Panama posed cea mai mare flot comercial din lume (195 milioane tdw), n 2002. De o mare importan pentru transportul regional i mondial este canalul Panama, a crei construcie a nceput n anul 1881 ( sub conducerea lui Ferdinand din Lesseps). n anul 1888 activitile nceteaz datorit maladiilor tropicale i dificultilor tehnice. Construcia rencepe n 1903 pentru a fi terminata 1915. Canalul msoar 81,6 km lungime (inclusiv cele dou tronsoane marine de la extremiti), 91,5m lime i 13,7 adncime. Traversarea sa dureaz n medie 8 ore. ntreaga zon a canalului a fost retrocedat statului panamez de ctre SUA, care au avut-o n concesiune pn n 1999. Pipe-line-ul care nsoete canalul transport anual 33 milioane tone de petrol, iar n zona liber Coln se desfoar o activitate de import-export ce depete 10 milioane tone 9.2. Regiunea Americii Centrale Insulare 54

Are numeroase similitudini cu cea precedent, singura deosebire fiind substituirea monoculturii dominante a bananierilor cu cea a trestiei de zahr. De asemenea, prin suprapunerea sa unui domeniu insular gradul de fragmentare i individualizare a subunitilor crete. Din aceast unitate geografic fac parte insulele Antilele Mari ( Cuba, Jamaica, Puerto Rico analizat n cadrul SUA ca unitate aparte, Haiti) i Antinele Mici (Trinidad Tobago, Martinica, Granada, Antiqua, Guadelupa etc.). Relieful difer morfologic de la o insul la alta, asocierea structurilor cristaline mai vechi, cu cele sedimentare sau vulcanice fiind o constant regional. n Antilele Mari remarcm un paralelism al culmilor i o orientare a lor preponderent pe direcia est-vest, n vreme ce n Antilele Mici se impun n peisaj elementele orogenurilor noi de tip antilez. La poalele culmilor muntoase se dezvolt podiuri alctuite predominant din roci sedimentare solubile pe seama crora s-a dezvoltat un relief carstic tipic (cunoscut este carstul tropical din Cuba i Jamaica, cu peteri etajate, polii i mogote). n zona litoralului predomin formele joase ale cmpiilor de nivel de baz i abraziune marin. Clima are caractere tropicale cu precipitaii bogate i amplitudini termice minime. Vegetaia, solurile i fauna prezint o etajare n altitudine la nivelul nveliului biotic impunndu-se numrul mare de endemisme datorat izolrii fizico-geografice. Agricultura rmne ramura de baz a economiei tuturor rilor din zon. Predomin sectorul vegetal reprezentat prin trestia de zahr, cafea, bananieri, tutun, batate i portocali. Trestia de zahr, ocup suprafee vaste n Cuba (al cincilea productor din lume, 321.000.000t n 2002). Jamaica orientat iniial spre cultura de banane i-a lrgit mult suprafeele cu trestie de zahr, care predomin i n Replublica Dominican (4.550.000t n 2002), Haiti i Trinidad Tobago. Alte culturi cu pondere ridicat sunt bananele, orezul, cafeaua, sorgul etc. Se cresc bovine, porcine, ovine, cabaline, asini, caprine. Pescuitul atrage un numr important al populaiei dei productivitatea acestei ocupaii este redus datorit lipsei unei tehnologii avansate. Resursele minerale sunt constituite din bauxit (Jamaica locul III n lume), nichel (Cuba, locul IV pe glob), cobalt, sulf, fier, aur, argint, cupru, sare etc. n Trinidad-Tobago industria extractiv i prelucrtoare a asfaltului natural se situeaz pe locul I n lume (12.600 t, n 2002). Alumina se prelucreaz la Kirkvine i Ewarton n Jamaica; rafinarea petrolului se realizeaz la Havana, Kingston, Pointo--Pierre (Trinidad-Tobago); materiale de construcie n special ciment (Moriel, Cuba). Industria uoar, textil i alimentar, utilizeaz materia prim local i aprovizioneaz piaa intern. Turismul posed un potenial de atractivitate remarcabil puin valorificat, ndeosebi n cazul Cubei, ca urmare a blocadei impuse de SUA, principala ar emitoare de vizitatori. Cile de cominicaie sunt reprezentate prin ci ferate (14.730 km n Cuba). n oraele mari precum Havana, Kingston, Port-au-Prince, Santo Domingo funcioneaz mari aeroporturi. O larg dezvoltare o au transporturile maritime datorit lungimii deosebite a coastelor i tradiiei circulaiei n zon. Cap.10. Regiunile geografice ale Americii de Sud Introducere In acest capitol este prezentat America de Sud, unde mediul geografic relev o uniformitate marcant datorit densitii reduse a populaiei, nivelului relativ modest al dezvoltrii economice i extensiunii unor uniti fizico geografice. Este analizat cadrul natural cu accent pe relief, condiiile climatice i vegetaia regiunilor geografice, apoi resursele naturale, populaia, aezrile i economia, care au evoluat aici conservnd tradiiile Obiective Dobndirea de cunotine noi privitoare la caracteristice geografice ale Americii de Sud. Perceperea logic i coerent a diversitii resurselor naturale care constituie baza de susinere economic a regiunii. Analiza aspectelor ce definesc componeneta de intervenie (omul i habitatul su), n desfurarea teritorial, subordonat att factorilor naturali, ct i celor socio-economici. 55

nelegerea rolului important pe care-l are, n operaiunea regionrii geografice, interdependena dintre cadrul natural i tipul de economie aferent acestuia. Explicarea diferenelor regionale conturate n America de Sud, n funcie de trsturile elementelor naturale i antropice. 10.1. Regiunea venezuelean se desfoar n partea nordic a Americii de Sud. Sub aspectul reliefului, acesta se caracterizeaz prin coabitarea strns a formelor joase, prezente n cmpia fluviului Orinoco, cu cele de podi (partea vestic a Podiului Guyanelor) i montane. Culmile muntoase se nal n extremitatea apusean, unde Cordilierii de Merida i Cordilierii de Coast ating uneori 5000 m (Pic Bolivar, 5002 m). n aceast zon se detaeaz depresiunea tectonic ocupat actualmente de apele lagunei Maracaibo. Climatul este subecuatorial, specific etajului tierra caliente n cmpia Orinoco, tierrei templada ntre 800 1800 m i tierrei fria la peste 2000 m altitudine. Vegetaia care ocup peste 50% din suprafaa regiunii, este constituit din pduri tropicale umede. De-a lungul fluviului Orinoco se ntind pduri-galerii, iar n delta sa apar mangrove. n unele zone ale cmpiei ntlnim savana cu ierburi nalte. Fauna este foarte bogat i variat : puma, jaguar, maimue, arpele boa, anaconda, oposum etc. Resursele naturale de care dispune regiunea sunt de asemenea variate, la loc de frunte aflndu-se marile zcminte de petrol din zona Maracaibo, din bazinele Oriente i Barinas. Pentru Venezuela petrolul este o bogie naional. Primele explorri dateaz din anul 1882 (San Cristobal), ajungnd ca n anul 1928 aceast ar s devin al doilea productor mondial. Actualmente ocup locul VII n lume, cu o producie de 151,4 milioane tone (2002); 90 % din petrol extras este exportat, cealalt parte fiind rafinat la Cardon, San Lorenzo, Puerto-La-Cruz etc. n aceleai zone sunt localizate i cmpurile gazeifere, producia anual atingnd 29,8 miliarde m3, n 2002. La Los Pijiquaos se afl mari zcminte de bauxit (200 milioane de tone, n formaiuni de suprafa) a cror exploatare i valorificare situeaz Venezuela pe locul trei ntre exportatorii mondiali. Subsolul su mai conine minereu de fier, aur, diamante, azbest, fosfai i sare. Economia regiunii venezuelene este dominat de industria extractiv, agricultura concentrnd doar 20% din populaia activ. Se cresc animale, n special bovine pentru carne i lapte. Puni i fnee de mare productivitate se extind n Llanos. Culturile ocup 6% din suprafaa regiunii i sunt reprezentate prin cafea (69.000 t, o treime fiind exportat), cacao (19.000 t), trestia de zahr (811.000 t zahr), tutun, bumbac i banane. Agricultura nu satisface, ca producie, nevoile interne apelndu-se la importuri. Dimpotriv, industria este n plin avnt, sitund Venezuela pe un loc de frunte ntre rile Americii Latine. Rafinarea petrolului, petrochimia, siderurgia (Matanzas, Ciudad Guayana), aluminiu (Ciudad Guayana), construciile de maini (Caracas, Valencia, Puerto Cabello), sticlrie, pielrie-nclminte etc., sunt ramurile cele mai dezvoltate. Oraele cu rol polarizator sunt Caracas (3,4 milioane locuitori), Maracaibo (1.764.000 locuitori), Valencia (1.338.600 de locuitori), Maturin, Ciudad Bolivar etc. 10.2. Regiunea guyanez. Sub aceast denumire sunt cuprinse teritoriile aparinnd statelor Guyana, Suriname i Guyana Francez din partea nord-estic a Americii de Sud. Relieful are altitudini reduse, exceptnd extremitatea vestic unde masivul Roraima ajunge la 2.772 m. Podiul Guyanelor, format din depozite precambriene descrete altimetric spre nord i est, trecnd treptat ntr-o cmpie litoral cu limi cuprinse ntre 15-65 Km, cmpie cu mlatini, lagune i mangrove. Clima ecuatorial, umed i cald (2500 4000 mm precipitaii i 25-29o C temperatura medie anual), a favorizat dezvoltarea unei vegetaii i faune bogate n specii. De altfel, pdurea ecuatorial ocup ntre 85 90% din suprafaa regiunii, trecnd nspre sud, n zona podiului ntr-o vegetaie de savan. Tapirii, leneul, caimanii, anaconda, iguane, colibri sunt doar civa dintre reprezentanii faunei locale. Resursele subsolului, n curs de exploatare sunt nsemnate: bauxit, diamante, aur, mangan, fier, cupru, nichel, platin etc. Exist diferenieri evidente ntre standardele de dezvoltare ale economiei regiunii, fapt reflectat n ponderea anumitor ramuri ale sectorului primar. Astfel, dac n partea vestic, n Guyana, predomin agricultura, prin 56

culturile de trestie de zahr, orez, cocotieri, banane sau prin creterea animalelor (bovine, porcine, ovine), n Suriname preponderent este industria extractiv i prelucrarea lemnului. Industria extractiv a bauxitei situeaz Suriname pe locul II n America Latin (cu centrele de prelucrare la Paranam, Moengo i Onverdacht). Aceeai materie prim se exploateaz i n Guyana, la Itimi, Dembo sau Kwakwani, prelucrndu-se la Linden i Everton. Diamantele se extrag n valea rului Mazuruni, iar manganul la Pipiani (Guyana). Industria alimentar prelucreaz trestia de zahr (Paramaribo), romul, uleiurile vegetale etc. Transporturile sunt deficitare, o reea de osele i scurte sectoare de ci ferate extinzndu-se n zona litoralului atlantic. 10.3. Regiunea columbiano-ecuadorian Se extinde n partea de nord a lanului andin, respectiv asupra statelor Columbia i Ecuador. Individualizarea sa este dat att de relieful predominant muntos, cu o dispoziie asemntoare a culmilor i alternana sectoarelor nalte cu culoarele de vale, mai coborte, ct i de asemnrile existente n ceea ce privete popularea i economia. Trsturile identice ale reliefului deriv din dezvoltarea cordilierelor andine pe direcia nord-sud, ncepnd cu Cordilierii de Coast i continund cu Cordilierii Occidentali, Centrali i Orientali, separate de depresiuni longitudinale drenate de rurile Cauca, Atrato i Magdalena. Pe teritoriul Ecuadorului ele tind s convearg ntrun nod orografic dominat de conurile vulcanice Chimborazo (6.310m) sau Cotopaxi (5.896 m). Clima ecuatorial o ntlnim n zona litoralului pacific (temperaturi medii anuale de 260C i precipitaii bogate), n vreme ce pe platouri i n culoarele vilor nuanele climatice se schimb devenind subtropical i temperat; la peste 4.800 m se afl zona zpezilor perene. Pdurile tropicale dense ocup suprafee vaste pe rmul pacific. Ele fac loc, odat cu creterea altitudinii ierburilor nalte ale llanosurilor i pdurilor temperate n zonele mai nalte. Dintre animale nu lipsesc jaguarul, puma, tapirul, alpaca, agouti, crocodili, tucani, colibri etc. Agricultura, ramura ce concentreaz nc o proporie ridicat din populaia activ, este specializat n cultura cafelei (locul al III-lea pe glob pentru Columbia cu o producie de 660.000 t n 2002), bananelor (terenuri aparinnd companiei United Brand), bumbac, trestie de zahr. n Ecuador o lung perioad a predominat cultura arborelui de cacao, aflat n restrngere continu datorit concurenei de pe piaa mondial, terenurile respective fiind integrate culturilor de trestie de zahr (5.962.000 t n 2001), cafea, orez, tutun sau banane (7.561.000 t n 2001). n subsolul regiunii se afl variate resurse (smaralde locul I pe glob), platin, aur, bauxit, cupru, nichel, crbune, petrol, gaze naturale etc. Exploatri de petrol se realizeaz la Lago Agrio, Shushufindi, Sascha; cele de gaze naturale n insula Puna, aur la Protovelo, iar cupru la Macuchi. Pe teritoriul Columbiei se exploateaz crbune (Cerrejon) i aur din aluviunile fluviilor Cauca i San Juan. n cadrul industriei prelucrtoare menionm ntreprinderile alimentare din Bogota, cele metalurgice, textile i chimice din Medellin i Cali. Pentru Ecuador, industria este concentrat n capitala rii, Quito (metalurgie, chimic), Guyaquil, Esmeraldas, (rafinarea petrolului), Cuenca, Ambato, Riobamba (alimentar, textil, ciment). Ambele state ale regiunii export materii prime i import produse manufacturate. Dezvoltarea transporturilor este ngreunat de condiiile naturale restrictive (relief muntos, accidentat, clim i vegetaie ecuatorial). Un rol notabil revine cilor fluviale i, ndeosebi, maritime, porturile Barranquilla i Buenaventura din Columbia, Esmeraldas i Guayaquil din Ecuador asigurnd un trafic intens al produselor dinspre i spre interiorul regiunii. 10.4. Regiunea peruano-bolivian Include n limitele sale partea central a Munilor Anzi i podiurile din interiorul lanurilor andine (Altiplano i Puna de Aracama). Edificiul montan atinge, n numeroase masive de origine vulcanic peste 6.000 m (Ancohuma, 7.014m, Llullaillaco, 6.723 m; Sajama, 6.520 m). n acelai timp Podiul Boliviei, cuprins ntre Anzii Occidentali i Orientali este al doilea podi ca extensiune din lume, altitudinea sa medie variind ntre 3.000 i 4.500 m. nspre vest altitudinile scad n Puna de Atacama (1.000-2.500m), podi mrginit de lanurile costale, intens fragmentate, care la rndul lor se nvecineaz cu o ngust fie de cmpie litoral. 57

Datorit altitudinilor ridicate i prezenei curentului rece al Perului, ce determin permanente inversiuni termice, climatul este aspru, rece i arid. n Puna de Atacama clima are trsturi deertice (sub 250 mm precipitaii i amplitudini diurne de pn la 500C). Rigorile climatului cresc ns n zona litoral unde ploile cad foarte rar, uneori la decenii o dat. Caracterul semiarid i alpin este dominant i n Altiplano, limita zpezilor perene urcnd, datorit precipitaiilor reduse la peste 6.000 m. Vegetaia reflect aidoma trsturile climei i reliefului, stepele uscate (puna) ocupnd suprafee vaste. Deosebit de variate i bogate sunt resursele subsolului, unele dintre acestea, cum ar fi bismutul, plumbul, cositorul, argintul, zincul impunnd Peru i Bolivia ca principali productori mondiali. Economia regiunii este nc tributar sectorului primar, respectiv agriculturii, industriei extractive i pescuitului. n zonele joase de podi arid din Peru, datorit irigaiilor, se cultiv bumbac, trestie de zahr i orez. n jurul Limei apar podgorii, iar n vile andine suprafee extinse cultivate cu cafea i cacao. Pe platoul bolivian ntlnim culturi de porumb. Versanii vilor, mai umezi i nsorii, sunt integrai unor culturi de cafea (la nord de La Paz), trestie de zahr, coca, chinin, vanilie sau cauciuc natural. Dintre animale se cresc lame i mgari (n Bolivia), bovine, lame i alpaca n Peru. Industria extractiv s-a afirmat polivalent. La Cerro de Pasco se exploateaz argint i cupru (cupru se extrage i la Corocoro n Bolivia), iar la Ouro i Potosi (Bolivia) cositorul. Petrolul constituie o bogie peruan (4,8 milioane tone n 2002) fiind exploatat n zona Tumbes-Paita. Ambele ri valorific minereul de fier de la Mutun (Bolivia) i Marconas (Peru). Pescuitul, o ocupaie de baz pentru locuitorii litoralului peruan este n regres, dei Peru mai deine locul II n economia piscicol mondial cu o producie de 7.986.100 tone n 2001 i locul I n fabricarea finei de pete. Industria prelucrtoare este n plin avnt, mai ales n partea nordic a regiunii, aparinnd Perului. Alturi de vechile centre alimentare i textile din Lima, Cuco, Callao, Arequila, La Paz, Bochabamba, Sucr au aprut ntreprinderi de prelucrare a neferoaselor (La Paz, Ouro, Potosi n Bolivia; Chimbote, La Oroya, Ilo n Peru), chimice (Calla, Lima, Piura), construciei de maini (Lima, Trujillo, Callao, La Paz, Santa Cruz), ciment (Sucr). Transporturile sunt insuficient dezvoltate, factorii naturali punndu-i, i n acest caz, o pecete restrictiv. n Peru i Bolivia s-au construit cele mai nalte ci ferate (Lima La Oroya, 4.829m i Arequipa-Puno, 4.770 m) i osele (La Paz El Alto), din lume. Densitatea acestora este ns redus. n zonele litorale s-a dezvoltat transportul maritim. Dei beneficiaz de o zestre turistic remarcabil (vulcani, gheari, lacuri, peisajul montan diversificat, vestigiile civilizaiilor incae), turismul este nc n stadiul incipient de afirmare. Oraele cu rol polarizator sunt, n primul rnd, cele dou capitale Lima (6.667.441 locuitori) i La Paz (1.000.899 locuitori), capitala situat la cea mai mare altitudine din lume, 3.461 m. O activitate economic efervescent este proprie i porturilor Callao, Trujillo, Talora sau San Nicolas. 10.5. Regiunea Vii chiliene Marea majoritate a populaiei statului Chile i, implicit, cele mai numeroase ntreprinderi industriale, sunt concentrate n depresiunea longitudinal ncadrat de lanul costal (1.000-2.000 m altitudine), a crui fragmentare crete nspre sud i Anzii propriu-zii, ce depesc frecvent 6.000 m nlime (Ojos del Salado, 6.873 m). Valea chilian reprezint aadar un culoar tectonic de mari dimensiuni, ntrerupt adesea de ntreptrunderea unor masive muntoase izolate. Colmatarea i nivelarea intens st la originea aspectului de cmpie intramontan, favorabil concentrrii populaiei (90% din populaia rii) i activitilor economice (99% din cele agricole i 90% din activitile industriale). Extensiunea mare n latitudine i influenele locale (curentul rece al Perului, barajul orografic al lanului costal etc.), determin caracterul arid al climatului n partea nordic. Dimpotriv, sectorul central-sudic relev o clim de tip mediteranean, propice dezvoltrii agriculturii. Aceast ramur absoarbe doar 15% din fora de munc activ. Caracteristice sunt marile proprieti refcute dup reforma agrar iniiat de guvernul marxist al lui Salvador Allende. O mare parte din terenuri sunt irigate. Culturile a cror extensiune predomin sunt grul, porumbul (cu randamente deosebite), sfecla de zahr, legume, pomi fructiferi, via de vie. Creterea animalelor dispune de puni i fnee fertile pe versanii vilor i n muni, practicndu-se o transhuman temporar ntre 58

vatra depresiunii i culmile muntoase andine. Se cresc bovine pentru lapte, carne, piei i traciune; ovinele utilizeaz terenurile din zonele sudice, mai umede, iar caprinele cele aride din partea nordic. Poziia geografic a rii i tradiiile fac din pescuit o ocupaie i ramur economic important (3,7 milioane tone pete anual). Aceleai valene se constat n ceea ce privete resursele subsolului, valea chilian, fiind, nu numai o nfloritoare regiune agricol, ci i o arie industrial de notorietate. La extremitatea sa nordic este localizat cel mai mare zcmnt de sodiu (Salpetru) din lume. El are o lungime de circa 700 km, o lime de 7-8 km i de grosime de 2 m i se desfoar ntre localitile Pisagua la nord i Taltal la sud. Producia de salpetru a oscilat mult, el asigurnd statului chilian, o lung perioad, principalul produs la export. Fabricarea artificial a azotului a dat o grea lovitur economiei salpetrului, att sub aspectul produsului propriu-zis (producia a sczut de la 3 milioane tone n 1929 la 558.000 t n prezent), ct i a iodului, un subprodus aferent, acesta din urm fiind extras mai uor din petrolul californian. Dispunnd de circa 25% din rezervele mondiale de cupru, cu un procent ridicat de metal, Chile ocup locul I n lume (2.850.000 t n 2002). Exploatrile se realizeaz la El Teniente, Chuquicamata, Andina, El Salvador i Exotica. Fierul este exploatat la Antofagasta i Cupiapo, iar crbunii la Valdivia, Concepcion, Arauco i Magallanes. Producii nsemnate se nregistreaz i n industria extractiv a molibdenului, manganului, bauxitei, plumbului, argintului i aurului. Industria prelucrtoare valorific baza diversificat de materii prime n uzinele metalurgice de la El Tofo, Coral i Huachipato; chimice de la Santiago i Vina del Mar; prelucrarea lemnului la Valparaiso i Tlacahuana; alimentare (inclusiv fina de pete) din Antofagasta i San Vincente; construciile navale la Valdivia etc. Se asambleaz de asemenea automobile la Los Andes, Arica i Rancagua. O cale ferat i oseaua panamerican strbat regiunea de la nord la sud pe o distan de 3.370 km. Transporturile maritime i, n special, cel de cabotaj, utilizeaz o flot cu o capacitate de peste 500.000 tdw. Principalele concentrri urbane i industriale sunt Santiago, Valdivia, Valparaiso i Concepcion. 10.6. Regiunea amazonian Aceasta este una dintre cele mai precis delimitate uniti geografice ale Americii, desfurndu-se n bazinul hidrografic al fluviului omonim. Dimensiunile sale depesc 5 milioane km2, cu extensiune n Brazilia, Peru i Columbia. Relieful este constituit dintr-o cmpie de o mare uniformitate cu altitudini ce nu depesc 200 m. nlimea redus determin frecventele remanieri i divagri ale reelei hidrografice. Omogenitatea morfologic se resimte n mersul elementelor climatice, specifice zonei ecuatoriale, cu precipitaii ridicate (peste 2.500 m anual) i temperaturi medii anuale cuprinse ntre 25-260C. Abundena precipitaiilor i temperaturilor ridicate asigur selvei (pdurea ecuatorial), venic verde condiii optime de dezvoltare. Caracteristic este etajarea sa pe vertical i numrul deosebit de mare de specii arborescente (peste 4.000). Din fauna acestei pduri nu lipsesc leneul, furnicarul, puma, jaguarul, tapirul, anaconda, caimanul, piranya, pasrea paradisului, pasrea lir, colibri etc. Clima umed i cald, vegetaia dens i instabilitatea hidrografic au fcut din regiunea amazonian un deert verde, un obstacol major n calea exploatrii economice i a extinderii habitatelor umane. n subsolul Amazoniei sunt cantonate minereuri variate: petrol, mangan (Amapa), fier (Carajas), bauxit, aur etc., prospeciunile geologice considernd-o ca cea mai mare provincie mineral din lume, fr a aduga, desigur, uriaul potenial energetic i forestier, ambele aflate ntr-o faz incipient a valorificrii industriale. Avem n vedere ntregul fond forestier i nu arborele de cauciuc (Hevea braziliensis), al crui latex situa Brazilia, la nceputul acestui secol, pe primul loc n lume n producia de cauciuc natural. Cultivarea acestui arbore n Malaezia a generat o concuren acerb pe piaa mondial a cauciucului, n numai 10 ani, din 1913 n 1924 ponderea acestei ri a sczut de la 80% la numai 7%. Problema valorificrii economice a Amazoniei, a umanizrii ei este strns legat de construirea unei infrastructuri adecvate, n curs de edificare, prin construirea Transamazonianului (peste 5.000 km lungime) i a oselei ce leag oraele Brasilia i Belem (2.200 km). Un rol de anvergur revine actualmente transporturilor 59

fluviale pe Amazon i afluenii si, n care scop s-au afirmat porturile Belem (principalul centru de export al cauciucului brazilian) i Manaus. Resursele economice diverse i n cantiti apreciabile nscriu Amazonia ntre regiunile economice de mare perspectiv ale Braziliei i Americii de Sud. 10.7. Regiunea Podiului Brazilian Aceasta concentreaz majoritatea covritoare a populaiei i industriei braziliene. Aa cum o arat i numele, cadrul natural scoate n prim plan o succesiune de culmi aplatizate, suprafee structurale de tip chiapadas i martori de eroziune provenii n urma denudrii selective. Acestui relief mozaicat i se asociaz un climat tropical cu dou anotimpuri, unul secetos, iarna i altul ploios, vara. n centrul podiului predomin vegetaia de savan (campos) cu ierburi nalte, arbori i arbuti. n partea nord-estic uscciunea se accentueaz, covorul vegetal fiind alctuit dintr-o asociaie de plante xerofite numit sertao. De-a lungul rurilor ptrund pduri galerii tropicale. Podiul Brazilian al crui subasment este alctuit din depozite vechi, precambriene, ascunde n subsolul su resurse ce situeaz Brazilia pe unul din primele locuri pe glob (mangan i azbest, locul III), fier (locul II), aur, argint, uraniu, diamante, sare etc. Pe rurile Tocantis i Sao Francisco au fost construite marile hidrocentrale Tucurui (6.480 MW) i Paolo Alfonso. Dei principala ramur economic a Braziliei este agricultura, n care este ocupat peste 2/5 din populaia activ, regiunea Podiului Braziliei se distinge prin dezvoltarea intens a industriei extractive a fierului n Serra de Espinchaco 100 (Itabira), bauxitei (Motuca), sulfului (Ouro Preto), apoi cupru, nichel, plumb, cositor i crbune. Centrele siderurgice Belo Horizonte, Racife, Salvador, Sao Luis, Volta Redonda i Sabara prelucreaz o mare parte din resursele minerale menionate unele dintre acestea, n special fierul constituind i o important materie prim la export. Podiul susmenionat ntrunete n acelai timp atributele unei regiuni agricole de mare productivitate. Solurile roii (terra rossa) i clima tropical fac din culmile serrelor terenuri ideale pentru cultura cafelei, trestiei de zahr, cacao, bumbac, hevea sau portocali. n jurul oraului Sao Paolo se cultiv bananieri, soia, manioc, porumb sau orez. n zonele nalte din interior ocupate cu puni i fnee se cresc bovine, cabaline i ovine. Succesiunea monoculturilor n podi a luat aspectul unor cicluri agricole care au debutat cu monocultura trestiei de zahr (sec. XVIII) i au continuat cu cea a cafelei (1774-1860), orezului (dup 1918) sau portocal (n ultimii 25 ani). Cultura arborilor i arbutilor n rnduri perpendiculare pe curbele de nivel a dus la accelerarea eroziunii i epuizarea terenurilor integrate actualmente punatului bovinelor pentru carne i lapte. Utilizarea agrotehnicii avansate a dus la o nou extindere a culturilor de cafea pe terenurile srace n substane nutritive. Pentru a intensifica dezvoltarea provinciilor din interiorul rii i pentru descongestionarea zonei litorale, statul brazilian a construit o nou capital, Brasilia, care, n anul inaugurrii sale, 1960, numra doar 141.000 locuitori. Peste dou decenii populaia oraului depea 1,6 milioane locuitori, n 2002 ajungnd la 2.043.169 locuitori, astzi reliefndu-se contraste izbitoare ntre arhitectura modern a centrului i cartierele de cocioabe de la periferie. Marile centre economice, industriale, comerciale, financiare, dar i culturale sau turistice sunt Sao Paolo (17,8 milioane locuitori) i Rio de Janeiro (10,8 milioane locuitori). Sao Paolo, fondat n anul 1554, devine dup o dezvoltare lent principalul centru economic al Americii de Sud: 32.000 ntreprinderi metalurgice, construcii de maini, chimice, alimentare, pielrie i nclminte, textile (50% din producia naional). Este, de asemenea, piaa mondial a cafelei (fiind deservit de portul Santos), nod de transport, centru cultural de anvergur etc. Fosta capital, Rio de Janeiro, aezat n cadrul pitoresc al cpnilor de zahr concentreaz numeroase ntreprinderi de automobile, maini-unelte, electrotehnic, produse chimice i farmaceutice, textile, produse alimentare. n acest ora i au sediul trei universiti, iar importana sa ca centru turistic al Americii de Sud este nc neegalat de alt ora. 10.8. Regiunea Braziliei de sud 60

Aceasta regiune are cu totul alte peisaje dect precedenta ; ramificaiile podiului brazilian trec treptat ntr-o cmpie litoral n est i fluvial n vest. Cele trei state braziliene Parana, Santa Catarina i Rio Grande do Sul nscriu n perimetrul lor un climat subtropical i o vegetaie de prerie umed. Terenurile agricole ocup suprafee vaste dei proprietile sunt mici: ntreaga zon este populat mai ales de ctre coloniti europeni (germani, italieni, portughezi), care utilizeaz pmntul ntr-o manier tradiional (culturi de porumb, orez, soia, gru; creterea bovinelor i a porcinelor). n subsol sunt cantonate rezerve de cupru (Rio Grande do Sul), fier (Santa Catarina), crbune la Sao Geromino, Tubarao etc. Pe rul Parana, la Itaipu, s-a construit, n colaborare cu Paraguayul cea mai mare hidrocentral din lume (12.610 MW). Industria siderurgic este amplasat n oraul Porto Alegre i la Tubarao, iar petrochimia i textilele n Porto Alegre. 10.9. Regiunea uruguyan Se suprapune, spaial, rii omonime, mrginit pe trei laturi de fluviul Uruguay, estuarul La Plata i Oceanul Atlantic. Relieful este puin variat, cea mai ridicat cot nregistrndu-se n vrful Cerro Central (513 m), formele joase ale cmpiei avnd ca ax morfologic culoarul fluviului Rio Negro. Aceleai trsturi le prezint i elementele climatice, de tip subtropical umed, media lunii celei mai reci fiind 12,50C, iar a lunii celei mai calde 22,60C; precipitaiile medii ntre 1.000- 1.400 mm anual. nveliul vegetal este compus din ierburi dense, pdurile nsoind cursul rurilor sau acoperind culmile mai nalte. Spre deosebire de regiunile i rile limitrofe, unitatea analizat posed relativ puine zcminte minerale (fier la Valentines, mangan, talc, illmenit). Marea sa resurs o reprezint solul i n special ierburile grase exploatate intens n creterea animalelor: 16 milioane ovine; 11 milioane bovine. O trstur esenial a eptelului uruguaian este calitatea superioar a acestuia. Industria conservelor de carne a luat un mare avnt, simultan cu cea frigorific (Monte Video, Fray Bento). 28% din populaia activ este ocupat n industrie (alimentar, textil, chimic, nclminte, mbrcminte, automobile, metalurgie), principalele ntreprinderi fiind localizate n capitala rii, Montevideo, dar i n noul centru industrial, Paysandu. Transporturile au ca centru nodal (feroviar, rutier sau portuar) oraul Montevideo. 10.10. Regiunea Gran Chaco Aceasta se individualizeaz ca unitate aparte n zona central a subcontinentului America de Sud, sub forma unei cmpii piemontane cu altitudini ce nu depesc 300m. Din punct de vedere administrativ ea se suprapune prii de vest a Paraguayaului i celei nord-vestice a Argentinei. Climatul are trsturi aride, cu temperaturi ridicate, specifice zonei tropicale i precipitaii puine. Asociaiile aparin formaiunilor de savan ierboas cu plcuri arborescente de quebraco i guayacan. n Gran Chaco datorit climatului cald, prin irigaii, au o deosebit dezvoltare culturile de bumbac, trestie de zahr, orez, sorg, arahide, msline, portocali sau bananieri. Aportul irigaiilor este ns decisiv n obinerea unor recolte mari. Oraele s-au dezvoltat n ariile de contact dintre Gran Chaco i lanul muntos andin, ca centre urbane n plin evoluie demografic i economic nscriindu-se Salta, Tucuman i Cordoba. Reeaua cilor de transport este rar, ndeosebi n zona estic, aparinnd Paraguayului. Oraele Salta i Tucuman joac i rolul unor mici centre feroviare din care pleac o serie de ci ferate spre periferia regiunii. 10.11. Regiunea Pampa Deine o pondere decisiv n economia Argentinei (85% din producia agricol, 70% din reeaua cilor ferate, 68% din populaie etc.). Relieful scoate n prim plan formele joase, de cmpie, uor vlurit din mijlocul creia se ridic uneori masive vechi, paleozoice (Sierra de Tandil, Sierra de Ventana). Regimul precipitaiilor, n scdere de la est la vest, delimiteaz pampasurile umede, desfurate n vecintatea litoralului atlantic, de pampasurile uscate din interior. Vegetaia dominant este cea de prerie ierboas care a dus faima cresctorilor de vite (gauchos) i a fermelor (estancias) locale. Pampa constituie regiunea de maxim productivitate agricol a Argentinei, aici cultivndu-se 68% din producia de gru (18 milioane tone n 2001), porumb, orez, soia, sorg. Peste 143 milioane hectare sunt alocate 61

creterii animalelor (55 milioane capete bovine). Creterea intensiv a animalelor a fost posibil i datorit dezvoltrii industriei frigorifice care a pus la dispoziia exportatorilor argentinieni mijloace de conservare ndelungat a produselor animaliere. Formele de proprietate atest coexistena marilor ferme cu loturile restrnse, acestea din urm fiind deinute mai ales de colonitii europeni. ntregul pampas graviteaz economic nspre principalul centru industrial i comercial Buenos Aires (12,4 milioane locuitori). Oraul a devenit, datorit poziiei lui n Pampas, o renumit pia a cerealelor dar concentreaz peste 1.200 ntreprinderi industriale (mari abatoare, fabrici de pielrie i nclminte, rafinrii, siderurgie, electronic etc.). Funcii asemntoare tind s ndeplineasc i oraele La Plata, Rosario, Santa Fe sau Bahia Blanca. O reea dens de ci ferate strbate pampasul radiar, avnd ca noduri de anvergur Buenos Aires, Rosario i Cordoba. 10.12. Regiunea Patagoniei Cuprinde partea sudic a Argentinei alctuit dintr-un podi (mesetas) fragmentat, cu altitudini ce cresc frecvent de la est la vest (150-1.600m). Suprafeele plane alterneaz cu depresiunile i culmile muntoase de mic altitudine (Sierra de Olte). Clima i nteete rigorile cu ct naintm n latitudine: precipitaiile sunt reduse (300 mm anual), iar diferenele ntre lunile de var (+370C) i cele de iarn (-330C; -350C), apreciabile. ntreaga regiune intr n domeniul vegetaiei ierboase, stepic. Gradul de populare rmne restrns la fia litoralului atlantic unde sunt concentrate cele mai numeroase aezri urbane. n subsolul Patagoniei s-au descoperit zcminte de petrol, exploatate n zona Commodoro-Rivadavia i Plaza-Huincul. De asemenea, din bazinul fluviului Chubut (la Epsujen, Rio Turbio) se extrage crbune, iar din bazinul fluviului Rio Negro se exploateaz minereuri de fier, cu peste 58% metal. Pe lng ntreprinderile de prelucrare a hidrocarburilor de la Bahia Blanca i Commodor Rivadavia un alt centru industrial este Puerto Mandryn, cunoscut pentru producia de aluminiu. Extensiunea remarcabil a pajitilor stepei s-a constituit ntr-o condiie favorabil creterii ovinelor, (circa 14 milioane capete), eptel redus cu n ultimii ani. Cile ferate prezint o repartiie inegal: din nodul feroviar Bahia Blanca pleac dou magistrale spre vest, nspre bazinele miniere andine; nspre sud cile ferate i oselele au caracter de penetraie evident. Transportul naval costier sa dezvoltat sub impulsul schimbului de mrfuri locale.

62