A exista este un plagiat. Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prabusit din c auza ideilor.

Numai n iubire poti vedea ce decazut esti. Bolnavi de speranta, asteptam ntruna... iar viata nu e dect asteptarea devenita ip ostaza. Sa traiesti fara absolut niciun tel! Am ntrezarit aceasta stare, am atins-o adese a, fara sa izbutesc sa ma mentin n ea: sunt prea slab pentru asemenea fericire. Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima! Feriti-va de cei ce ntorc spatele dragostei, ambitiei, societatii. Pentru aceste "renuntari" se vor razbuna. N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun ndemn si de nicio compatimire, caci desi sunt cel mai decazut om, ma simt totusi att de puternic, att de tare si de fioros . Caci sunt singurul om care traieste fara speranta. Deznadejdea: forma negativa a entuziasmului. O suferinta ndelungata nu te face dect imbecil sau sfnt. Arta de a iubi? Sa stii sa mbini un temperament de vampir cu discretia unei anemo ne.

Daca suferinta n-ar fi un instrument de cunoastere, sinuciderea ar fi obligatori e. Si viata nsasi - cu inutilitatile ei sfsietoare, cu bestialitatea ei obscura, c are ne trie n erori pentru a ne spnzura din cnd n cnd de cte un adevar, cine ar putea suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoastere unic? Traind primejdiile spiritul ui, ne mngiem prin intensitati de lipsa unui adevar final. Cu ct cunosti un om mai bine si mai mult, cu att esti mai aproape de o fatala desp artire de el. Cunoasterea detaseaza o fiinta de alta si altereaza grauntele de m ister ce se afla n orice existenta, ct de plata ar fi ea. Omul iubeste mai durabil si mai persistent vulgaritatea dect sublimul. Noi nu dam glas dect durerilor ce nu au nume; pe celelalte, care alcatuiesc tesat ura si nsiruirea clipelor, le aruncam la cosul evidentei. Nu scrii cu pasiune, cu autenticitate, dect cnd esti ncoltit. Spiritul lucreaza sub presiune. n conditii normale, sta degeaba, se plictiseste, plictiseste. Nu putem admira pe cineva dect daca e pe trei sferturi nebun. Admiratia n-are nim ic de-a face cu respectul. Parasirea, abandonul etc. - daca aceste stari nu ar juca un rol att de important n mistica, nu as fi fost atras de ea niciodata. Daca o iubesc, e pentru ca n ea mi regasesc ranile. Destinul individual ca o realitate interioara, irationala si imanenta nu se reve leaza dect n durere, ca este singurul drum pozitiv de ntelegere launtrica a problem elor personale. Singurele momente la care ma gndesc consolat sunt cele n care am dorit sa nu nsemn nimic pentru nimeni, n care am rosit la gndul de a lasa cea mai mica urma n memoria oricui ar fi. Niciodata n-am avut ncredere n cei care-mi seamana. Iubesc naivitatea, forta, nero zia, amabilitatea; si detest nfrigurarea, duplicitatea, versatilitatea etc, defec te pe care le nteleg dinlauntru. Timpul mi e inaccesibil. Neputnd sa-i urmez cadenta, ma agat de el sau l contemplu; dar nu ma aflu niciodata n el; nu este elementul meu. Neputinta mea de a apuca u n pic din timpul la care are acces tot omul e zadarnica! Ratatul e un om ca noi toti, cu diferenta ca el n-a consimtit sa repecte regula jocului. De aceea l blamam si l ocolim, l dusmanim pentru ca a dezvaluit secretul n ostru, l consideram, pe buna dreptate, un mizerabil si un tradator. Daca m-as putea nalta la nivelul celui care mi-ar fi placut sa fiu! Numai ca nu s tiu ce forta, care sporeste cu anii, ma trage n jos. Chiar ca sa ma ridic din nou la propria-mi suprafata, trebuie sa ma folosesc de stratageme la care nu ma pot gndi fara sa rosesc. Ceea ce ma mpiedica sa cobor n arena e faptul ca vad acolo prea multi insi pe care

-i admir dar pe care nu-i pot stima, ntr-att mi par de naivi. De ce i-as provoca, d e ce m-as masura cu ei pe-aceeasi pista? Lehametea mea mi da asemenea superiorita te, ca nu-i vad ajungndu-ma din urma vreodata. Spiritul descopera Identitatea; sufletul, Plictisul; trupul, Lenea. Este unul si acelasi principiu de invariabilitate, diferit exprimat sub cele trei forme ale cascatului universal. Acelasi spirit descopera Contradictia; acelasi suflet, Del irul; acelasi trup, Frenezia, si asta pentru a zamisli noi irealitati, pentru a se sustrage unui univers prea asemanator. Nimic nu emancipeaza spiritul mai mult dect negarea. Ea nu-i fertila nsa dect n rast impul n care ne straduim s-o cucerim si sa ne-o nsusim; odata dobndita, ne nrobeste: un lant ca oricare altul. Daca e sa alegem ntre doua sclavii, s-o preferam pe ce a a fiintei, chiar daca nu-i posibila far-o anume sfsiere: e, totusi, pretul ce-l avem de platit pentru a evita contagiunea neantului, comoditatea delirului... Indiferent ce influenta suporti, daca ea se prelungeste prea mult se dovedeste s terilizanta si nefasta. Ura discipolului mpotriva maestrului e semn de sanatate. Nu devii tu nsuti dect respingnd influentele, cu conditia, binenteles, ca aceasta re spingere sa izvorasca dintr-o nevoie profunda, dintr-o chemare launtrica, iar nu din oboseala sau insolenta (cum se ntmpla n cvasitotalitatea emanciparilor literar e sau filozofice). Fiecare poarta o alta singuratate, toti umbla cu capul n nori si nu cred sa exist e vreo prietenie n aceasta aparenta sociabilitate. Ma gndesc, nsa, la ce mi-au folo sit toti oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit si i-am urt. Cnd fac bilantul n ceasuri de singuratate, nteleg ca n-am iubit pe nimeni niciodata, ca iubirile si prieteniile nu-s nici macar iluzii, ca n-ai fost niciodata dect tu nsuti, singur, bolnav de singur, condamnat si nefericit. Destin nseamna a lupta deasupra sau alaturi de viata, a-i face concurenta n pasiun e, razvratire si suferinta. Cnd dezgustul de mine nsumi ma copleseste, mi spun ca poate ma acuz pe nedrept, ca nu vad cine, chinuit de aceleasi obsesii, ar fi putut trece drept o persoana n vi ata timp de attia ani. Barbatii care iubesc cu adevarat, cu o pasiune puternica nu pot iubi n acelasi ti mp mai multe femei, ci numai una. Daca as putea, as aduce ntreaga lume n agonie, pentru a realiza o purificare din r adacini a vietii, as pune flacari arzatoare si insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura. Focul pe car e l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica, esenti ala. Ce-i un artist? Un om care stie tot - fara sa-si dea seama. Un filozof? Un om ca re-si da seama, dar nu stie nimic. La mine, orice dorinta naste o contra-dorinta: n orice caz dorinta contrara. Astf el nct, orice-as face, conteaza doar ceea ce n-am facut. nainte de a fi o eroare de fond, viata e o greseala de gust, pe care nici moartea , si nici chiar poezia nu ajung s-o ndrepte. n voluptate, ca si n panica, ne ntoarcem la origini: cimpanzeul, ostracizat pe nedr ept, si traieste atunci, n sfrsit, clipa de glorie doar ct tine un strigat. Lumea asta n-a fost creata la bucurie. Se procreeaza totusi n placere. Da, fara nd oiala, dar placerea nu e bucurie, e si simulacrul ei: functia ei este de a amagi , de a ne face sa uitam ca, pna n cel mai mic detaliu, creatiunea poarta pecetea t ristetii initiale din care s-a ivit. Pentru a fi psiholog trebuie sa fii att de nefericit, nct sa pricepi fericirea si a tt de rafinat, nct sa poti deveni oricnd barbar; iar disperarea n care traiesti sa ai ba totdeauna atta ardoare, nct sa nu stii daca traiesti n pustiu sau n flacari. Abtine-te sa dojenesti pe cineva, oricine ar fi. Daca oamenii s-ar putea schimba , s-ar schimba. Dar nu pot. Iar tu si mai putin ca ei. Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o ngenunchere la un zid al plngerii. Port un doliu din nastere - doliul acestei lumi. Trebuie sa descurajam procreatia; teama de a vedea omenirea stingndu-se nu are ni ciun temei: orice s-ar ntmpla, vor fi peste tot destui nerozi profitnd sa se perpet ueze, iar daca pna si acestia ar sfrsi prin a refuza, se va gasi mereu, gata sa se sacrifice, vreun cuplu hidos.

Omul e un animal care se vede traind. Ma simt ca o prostituata ntr-o lume fara trotuare. Toate lacrimile neplnse mi s-au varsat n snge. Si eu nu m-am nascut pentru attea mar i si nici pentru atta amar. N-am plns niciodata, fiindca lacrimile s-au transformat n gnduri. Si nu sunt gnduril e acestea tot att de amare ca lacrimile? Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e disperare? A vorbi de drumul suferintei ca drum al iubirii este a nu cunoaste nimic din ese nta satanica a suferintei. Pe treptele suferintei nu urci, ci cobori. Ele nu for meaza scari nspre cer, ci nspre infern. Si ntunericul n care ajungi pe scarile durer ii nu este mai putin infinit si etern dect lumina ce te orbeste pe scarile bucuri ei. Orice prezenta ma deranjeaza, mi face rau. Obsesia pustiului mi vine de la ntreaga mea fiinta, si n special de la fiziologia mea. Ar fi trebuit sa ma nasc nainte de aparitia celor vii. Sensibilitatea fata de timp pleaca din incapacitatea de a trai n prezent. ti dai s eama n fiece clipa de miscarea nemiloasa a vremii, care se substituie dinamismulu i imediat al vietii. Nu mai traiesti n timp, ci cu el, paralel lui. Dezgust n fata carnii, a organelor, a fiecarei celule, dezgust primordial, chimic . Totul n mine se dezagrega, chiar si acest dezgust. n ce osnze, n ce miasme si-a ga sit spiritul salas! Trupul acesta, care prin fiece por emana duhori n stare sa mpu ta ntregul univers, e doar un maldar de gunoaie scaldat de un snge aproape la fel de imund, un buboi ce schimonoseste geometria globului. O, greata miraculoasa! O ricine se apropie de mine mi-arata fara voie faza exacta a descompunerii sale, d estinul livid ce-l pndeste. Orice senzatie este funebra, orice voluptate - sepulc rala. Ce meditatie, orict de neagra, ne-ar putea nvata mai mult dect lectia - dect c osmarul - placerilor noastre? Cautati-i pe adevaratii metafizicieni printre desf rnati, n alta parte nu-i veti gasi. De ndata ce te lasi n voia unei pasiuni, fie ea nobila sau sordida, esti sigur ca vei trece dintr-un chin n altul. nsasi aptitudinea de a simti cu patima arata ca e sti predestinat sa suferi. Iubim doar pentru ca n mod inconstient am renuntat la fericire. Spusa brahmanica este inatacabila: "De fiecare data cnd ti creezi o noua legatura, ti nfigi n inima, ca pe un cui, o noua durere." Daca sunt oameni fericiti pe acest pamnt, pentru ce nu urla, pentru ce nu apar n s trada ca sa-si strige bucuria n tipete nebune si nencetate? De unde atta discretie si atta rezerva? Daca as avea constiinta unei bucurii continue, a unei exaltate d ispozitii interne nspre placere, si daca as simti o irezistibila nclinare nspre sen inatate, n-as putea trai numai n mine acele momente, ci le-as mpartasi ntr-un elan fara margini tuturora, m-as risipi de bucurie n vazul celorlalti, mi-as consuma t oata energia pentru a face comunicabila starea mea de fericire, preaplinul meu ncn tator si debordant. N-as regreta daca dupa o astfel de risipire vocea ar ragusi, ochii ar orbi si mersul s-ar mpletici, n-as regreta daca functiile si posibilita tile organelor s-ar epuiza si focul din mine si-ar ncetini plpirile. Daca exista fe ricire n lume, ea trebuie comunicata. Sau oamenii cu adevarat fericiti n-au const iinta fericirii lor? Daca o rma ar putea trai senzatiile mele, ce mila ar cuprinde-o pentru mine! ntre Plictis si Extaz se deapana ntreaga noastra experienta privitoare la timp. Melancolia e sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar n mijlocul pa radisului. ncepi sa stii ce e singuratatea atunci cnd auzi tacerea lucrurilor. Personal mi dau demisia din omenire. Nu mai vreau si nu mai pot sa fiu om. Orgasmul este un paroxism; disperarea la fel. Unul dureaza o clipa; celalalt, o

viata. Trebuie sa ne punem viata la cele mai mari ncercari. Nimic din ceea ce e periculo s si riscant sa nu ne fie strain. Numai fecioarele refuza sa se gndeasca la ultim ele pierderi. Dar toata viata nu este o serie de virginitati pierdute? Ca psiholog, consideri pe toti ceilalti oameni parti din tine, frnturi ale fiinte i tale. Si n dispretul pe care orice psiholog l are pentru oameni este o secreta s i o infinita autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornir e sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbra ca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte. Arta de a fi psiholog nu se nvata, ci se traieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care sa-ti dea cheia misterelor psihice, a struc turilor diferentiale ale vietii sufletesti. Nu existam, n sensul plin al cuvntului, dect n afara a ceea ce facem, n afara actelor noastre. Tot ce am descoperit, am descoperit consumndu-ma. M-am diminuat ca sa pot patrund e anumite adevaruri. Lumea nu-i dect un Nicaieri universal. De aceea n-ai unde sa te duci niciodata... Daca mi-as face inventarul zilelor, probabil n-as gasi niciuna care sa nu faca, singura, ct mai multe iaduri la un loc. mi este calauza oricine-i mai nebun dect mine. Iubirea adoarme cunoasterea; trezita, cunoasterea ucide iubirea. Mai bine o noapte eterna dect o zi fada, mai bine obscuritate dect o lumina stears a.