1. Patrimoniul: definitie, trasaturi, teorii despre patrimoniu.

Notiunea de patrimoniu este o notiune abstracta deoarece Codurile civile nu contin o definitie a notiunii de patrimoniu. Este o notiune de sinteza, care cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor civile cu continut economic ce apartin unei persoane. Doctrina juridica defineste astfel patrimoniul, ca fiind o universalitate juridica ce consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica apartinand unei persoane. Notiunea de patrimoniu presupune o imagine a drepturilor si obligatiilor civile cu continut evaluabil in bani, luate impreuna in totalitatea lor. Patrimoniul cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor civile cu continut economic ce apartin unei persoane. Patrimoniul este o suma de valori si nu un ansamblu de bunuri materiale, corporale avand in vedere valoarea baneasca a drepturilor si obligatiilor civile. Din patrimoniu nu fac parte drepturile fara echivalent material, deci nesusceptibile de evaluare baneasca. Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia. Patrimoniul este o universalitate juridica adica cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor civile cu continut economic care apartin unei persoane. Patrimoniul este expresia valorica a tuturor drepturilor fiind compus dintr-un activ egal cu valoarea tuturor drepturilor si un pasiv egal cu valoarea tuturor obligatiilor. Patrimoniul este distinct de continutul sau adica nu se confunda cu bunurile care il alcatuiesc deoarece daca un bun dispare patrimoniul ramane. Patrimoniul ca universalitate juridica nu se confunda cu universalitatea de fapt. Patrimoniul apartine numai persoanelor adica este de neconceput detinerea cu titlu juridic a bunurilor de catre altcineva decat fiinta umana. Lucrurile neinsufletite sau celelalte fiinte de pe pamant altele decat omul nu pot avea drepturi si obligatii. Potentialitatea si permanenta patrimoniului sunt caractere juridice ale patrimoniului. Potentialitatea este o virtute, o aptitudine, nu in sensul capacitatii de folosinta adica privind drepturile si obligatiile care nu s-au nascut ci in sensul metamorfozei adica a drepturilor si obligatiilor deja nascute. Daca orice persoana are un patrimoniu inseamna ca acest patrimoniu este permanent, el fiintand cata vreme un titular este in fiinta, iar ulterior incetarii fiintei juridice a titularului, fiind transmis la succesorul legal. Unicitatea patrimoniului se refera la faptul ca fiecare subiect de drept are un singur patrimoniu deci o singura universalitate juridica. Aceasta unicitate nu exclude divizarea patrimoniului. Divizibilitatea patrimoniului se refera la faptul ca patrimoniul unei persoane poate fi divizat in mai multe mase de drepturi si obligatii avand un regim juridic special.