Sunteți pe pagina 1din 8

PREGATIREA IN PERIOADA INTRAOPERATORIE Perioada perioperatorie se defineste ca fiin perioada de timp pe care o parcurge pacientul care va fi operat din

momentul in care este adus in sala de operatie si pana la parasirea acestuia.Este etapa de spitalizare in care se realizeaza actul operator si cel anestezic si presupune colaborarea a cel putin 2 echipe medicale: echipa chirurgicala si cea anesezica.Uneori, complexitatea patologiei bolnavului presupune si prezenta cardiologului, neurologlui sau altor medici specialisti. Din punct de vedere al nursingului si ingrijirilor medicale, acestea se esaloneaza pe etape dupa cum urmeaza:etapa preanestezica; transportul in sala de operatie; efectuarea anesteziei; pozitionarea pe masa de operatie; participarea la actul operator; supravegherea functiilor vitale in timpul operatiei; terminarea operatiei, pansamentulsi drenajul; transportul pacientului in compartimentul de supraveghere postoperatorie imediata. 1.Etapa preanestezica:in aceasta etapa se verifica: -identitatea pacientului; -foaia de observatie; -foarte important este acordul pacientului privind actul operator; -se masoara functiile vitale:puls, tensiune arteriala, frecventa respiratiei; -se noteaza starea generala; -se cateterizeaza ovena periferica; -se monteaza o perfuzie intravenoasa cu ser fiziologic sau glucoza 5% (trebuie sa intrebam bolnavul daca are diabet) pentru umplerea volemica a aparatului vascular; -la indicatia medicului anestezist se poate administra o medicatie antisecretorie (atropina) si un sedativ, de preferinta Diazepam, sau ce considera medicul.In aceasta perioada bolnavul este mai anxios. 2.Transportul in sala de operatie: se face insotind pacientul sau chiar cu patul mobil.Este ajutat sa fie pus pe masa de operatie.Se dezbraca pacientul de hainele de prisos, avem novoie de o pijama.Lenjeria pacientului se introduce intr-un sac de unica folosinta pe care se noteaza numele pacientului si un cod.Daca a venit cu perfuzia din salon, se agata pe stativulmesei de operatie si se verifica functionarea perfuzorului. 3.Efectuarea anesteziei: aceasta difera in functie de ehnica aleasa de chirurg si anestezist: anestezie locala, rahidiana sau generala.Asistenta pregateste medicamentele si dispozitivele medicale necesare pentru efectuarea anesteziei: a)pentru anestezia locala sunt necesare: Xilina 1%; fiala de 10 ml; seringi de 10-20 ml; ace de diferite lungimi si grosimi; solutii antiseptice; pense port-tampon; comprese sterile. b)pregatirea pentru anestezia rahidiana necesita: substante anestezice Xilina 4%; ace; seringi; substante antiseptice; pense port-tampon; comprese sterile; oxigen administrat prin masca; substante vasopresoare. c)pentru anestezia generala sunt necesare: aparat pentru ventilatieasistata; trusa de laringoscopie pentru intubare orotraheala; sonde pentru intubarea orotraheala cu balonas ocluziv; monitor pentru supravegherea functiilor vitale ale pacientului: tensiune, puls, oxigen; monitorizarea activitatii electrice a inimii; seringi pentru administrarea diferitelor substante anestezice, hipnotice, decontracturante, vasopresoare; substante pentru umplere volemica a aparatului vascular: ser fiziologic, glucola 5% sau 10%, solutii osmotic active; de verificat in aceasta etapa grupa sanguin si Rh-ul; trebuie sa intrebam daca exista sange izogrup izoRh.Asistenta de anestezie participa efectiv la realizarea acestei manevre medicale avand responsabilitatea de a supraveghea pacientul pe tot parcursul anesteziei. 4.Pozitionarea pe masa de operatie: se face de catre asistentele de la sala de operatie respectand indicatiilemedicului chirurg si/sau anestezist, astfel incat pozitia pacientului sa afere un maximum de confort pentru actul chirurgical atat chirurgului cat si pacientului.Securitatea pacientului este asigrata cu o serie de dispozitive: suport al mesei chirurgicale, benzi fixatoare a diferitelor segmente ale corpului.In cazul folosirii bisturiului electric, va conecta electrodul pacient intr-o regiune care sa fie supravegheata permanent de asistenta pentru a preintampina accidente majore. Dupa ce se aseptizeaza regiunea de operat cu solutie iodata cu Betadina si dupa ce chirurgul a pozitionat campurile operatorii, asistenta face un gest important de fixare a luminilor lampilor sciaice la

nivelul zonei operatorii si trebuie sa avem cat mai multa lumina.Aceasta pozitionare a luminii se face in spatele chirurgului operator sau in lateral.In aceasta perioada, se conecteaza dispozitivul de aspiratie pe care asistenta il probeaza inainte de a incepe operatia. 5.Participarea la actul operator: se incepe cu imbracarea sterila a echipei operatorii cu grija maxima de a nu compromite sterilitatea mainilor si a echipamentului acestora.Masca chirurgului se aplica prima, apucandu-se cu ambele maini si se aplica si pe nas si pe gura.Aceste miscari se fac la distanta de chirurg.Dupa punerea mastii urmeaza halatul, care se imbraca steril legand la spate snururile si cordonul acestuia.Manusile sterile se imbraca astfel: se incepe cu mana stanga si apoi urmeaza mana dreapta. Aranjarea mesei operatorii: dupa echiparea chirurgului se vor lua instrumentarul din cutia de instrumente, se vor aranja pe masa de instrumente care a fost in prealabil acoperita cu camp chirurgical steril.Aceasta masa se imparte in 2 etaje: unul anterior si unul posterior. Instrumentarul va fi sezat in felul urmator: a)in partea anterioara a mesei (langa chirurg) vor fi asezate instrumentele cele mai des folosite in timpul operatiei si in coltul din partea operatorului instrumentele de taiat: bisturiul, foarfecele de disectie, instrumente de suturat, pense anatomice si chirurgicale; de partea ajutorului, tot anterior se aseaza pense chirurgicale si anatomice si foarcepentru taierea firelor de sutura.Intre sectorul anterior si posterior, la mijloc, se pun urmatoarele: pense hemostatice tip Pean de partea operatorului si de tip Kocher departea ajutorului. b)in partea posterioara a mesei seaseaza acele, port-acele si firele de sutura de partea chirurgului;de partea ajutoruluise aseaza departatoarele. La mijlocul celordouazone se aseaza comprese, mese, si instrumentarul special pentru fiecare operatie.Echipa operatorie poate avea in alcatuirea ei una sau mai multe asistente care au rolul de a mentine ordinea instrumentarului pe masa si rolul de a-i inmana chirurgului instrumentele de care are nevoie pentru indeplinirea actului operator.In afara de echipa operatorie se mai afla asistenta salii de operatie care aduce pe masa de instrumente, in mod steril cu ajutorul unor pense de servit, tot ceea ce este necesar pentru bunul mers al operatiei si care nu erau pe masa de operatie. 6.Supravegherea functiilor vitale in timpul operatiei: -pacientul aflat pe masa de operatie este supus la o multitudine de agresiuni prin medicamentele anestezice folosite si prin manipularea directa a organelor interne; -supravegherea directa a functionarii organelor vitale: cord, inima, plamni, rinichi, creier, encefal, asupra functionarii aparatului pe care o avem in dotare; -orice modificare in timpul actului operator se inregistreaza in fisa de anestezie si sunt raportate medicului anestezist si chirurg. 7.Terminarea operatiei, pansamentul si drenajul: operatia se finalizeaza cu efectuarea pansamentului plagii operate, colectarea pungilor colectoare la drenajele montate intra-operator.Ele se vor pregati din timp. 8.Transportul pacientului in compartimentul de supraveghere postoperatorie imediata: pe tot timpul transportului se urmareste starea clinica a pacientului si revenirea pacientului dupa anestezie.Alaturi de pacient vor fi asezate documentele medicale si obiectele personale ale pacientului. NURSINGUL COMPLICATIILOR POSTOPERATORII IMEDIATE Perioada postoperatorie imediata cuprinde primele 4 ore de la terminarea operatiei.In aceasta perioada, pot aparea elemente de evolutie anormala postoperator, care se datoresc agresiuniioperatorii sau medicamentelor anestezice utilizate. Conduita de nursing corecta a asistentei este de a nu parasi pacientul in aceasta etapa si a-i monitoriza parametrii vitali: tensiune arteriala, puls, respiratie, diureza, temperatura, starea generala si psihica a pacientului, durerea postoperatorie, coloarea tegumentelor si mucoaselor, drenajele si aspectul plagii si a pansamentului.Se urmareste electrocardioscopul, pulsoximetrul. Responsabilitatile principale ale asistentei sunt: 1.sa urmareasca si sa asigure libertatea cailor respiratorii 2.sa urmareasca si sa ajute mentinerea tensiunii, pulsului

3.sa previna instalarea socului postoperator 4.sa urmareasca buna functionare a tuburilor de dren, sonda urinara, sonda nazogastrica, perfuzia endovenoasa si al altor dispozitive medicale montate dupa caz la pacient.Toate aceste date se vor trece in caietul de evolutie al pacientului. Tipuri de complicatii: hemoragice; obstacole acute ale cailor respiratorii; recularizarea; tulburari cardiovasculare; agitatie psihomotorie; tulburari psihice; hemoliza acuta; socul septic; frisonul; anuria; durerea postoperatorie. Complicatiile postoperatorii imediate I.complicatia hemoragica este cea mai frecventa si cea mai importanta 1.dezunirea suturilor 2.tulburari de coagulare.Acestea doua sunt cele mai frecvente cauze care produc socul hemoragic postoperator.Hemoragia reprezinta exteriorizarea sangelui pe tuburile de dren. II.obstructia acuta a cailor respiratorii: se poate efectua prin secretii neaspirate complet in timpul operatiei, corpi straini in cavitatea orofaringiana aspirati in caile respiratorii inferioare; laringospasmul sau spasmul laringian se manifesta prin stridor respirator. Masuri: -bolnavul va fi reintubat sau ventilat pe masca cu oxigen; -automat se introduce pipa Guedel pentru a preveni caderea limbii in orofaringe si a impiedica astfel asfixia pacientului.Aceasta pipa va fi lasata pe loc pana cand pacientul este constient, poate inghiti, poate tusi; -pacientul ca fi pozitionat in decubit lateral pentru a evita aspirarea in caile aeriene inferioare a secretiilor mai abundente sau a lichidului de varsatura. III.recularizarea este posibila in situatia neantogonizarii suficiente a curarei la sfarsitul operatiei.Se manifesta prin stop respirator, prin imposibilitatea miscarilor respiratorii spontane.Pacientul va fi ventilat.Se vor administra antagonisti de curara.Bolnavul va fi reintubat si ventilat mecanic pana la reluarea spontana a ventilatiei pacientului. IV.tulburari cordiovasculare a)hipotensiunea arteriala b)socul hipovolemic cordiogen c)colapsul.In aceasta asituatie se iau masuri de reechilibrare hidroelectrolitica, transfuzii de sange. Se administreaza medicatie vasopresoare de tip Eferdrina pana la restabilirea valorilor normale ale tensiunii arteriale. d)hipertensiunea arteriala postoperatorie se datoreaza anxietatii, dureriipostoperatorii, medicatiei hipotensoare e)tulburari cardiace: tulburari de ritm (fibrilatia) sau de conducere (hemibloc sau bloc complet) f)ischemia miocardica acuta sau cardiopatie dureroasa care poate sa mearga pana la infarctul miocardic. V.agitatia psihomotorie a pacientului mergand pana la tulburari psihice.Se administreaza medicatie antialgica, tranchilizanta sau medicatie psihotropa. VI.hemoliza acuta: se manifesta prin febra, frison, stare de rau, hipotensiune arteriala, paloare progresiva accentuata, subicter si poate sa mearga pana la icter generalizat. VII.socul septic: se manifesta prin febra, frison, pierderi lichidiene prin transpiratie, varsaturi, diaree, hipotensiune arteriala, tegumente si mucoase deshidratate, hipotonia globilor oculari, limba saburala.In aceasta situatie se impun masuri de reechilibrare hidroelectrolitica, vasopresoare, antibioterapie. VIII.frisonul: este foarte important in chirurgie.Este unul din lucrurile care marcheaza inceputul unei septicemii, dar poate depinde de durerea pacientului.Se combate prin incalzirea pacientului cu paturi, ar cald, sticle cu apa calda.De regula, se pun in zonele in care pacientul are sensibilitate pastrata pentru a evita arsurile. Combaterea frisonului se face cu Algocalmin daca nu cedeaza Mialgin, in dilutie (1 ml Mialgin 9 ml ser) din acest amestec se administreaza 2-3 ml.Mialginul se administreaza diluat, se poate introduce

si antibiotic pe vena: Gentamicina, cefort sau aminoglicozina.De asemenea, se mai pot administra antialgice:Piafen, No-spa, Scobutil. IX.anuria: apare dupa socul hipovolemic prelungit, hipotenziune arteriala sub 8mmHg.Se combate hipotensiunea arteriala prin masuri de reechilibrare hidroelectrolitica. X.durerea postoperatorie: se combate prin medicatie antialgica specifica: sedative, tranchilizante. INGRIJIRILE POSTOPERATORII 1.Tratamentul durerii: durerea postoperatorie este de asteptat sa apara la toti pacientii.Cele mai mari dureri apar in primele 48 ore postoperatorii.Asistenta are responsabilitatea de a evalua necesarul de calmante ale pacientului (Mialgic cu ser diluat de 3-4 ori pe zi cate 2-3 ml).Nu se administreaza in perioada postoperatorie imediat Dormicus, morfina etc. Masurile simple de nursing; -schimbarea pozitiei pacientului -utiizarea unei perne pentru sustinerea spatelui sau umerilor -masarea zonelor dureroase sau supuse la presiune continua (zona fesiera, sacrata). Nu se va administra niciodata un hipnotic, somnifere pacientului. Suprasedarea este nociva deoarece impiedica respiratia pacientului si urmarirea corecta a pacientului postoperator mai ales la gravide, copii, cu boli asociate: diabet etc. 2.Ingestia de lichide si alimentatia: desi bolnavul are o perfuzie endovenoasa si primeste destule lichide constata ca are nevoie si de ingestia de lichide pentru a combate uscaciunea gurii, a gatului, care pot sa apara postoperator.Doar ii umezim buzele deoarece postoperator pacientul va varsa.Orice administrare se face sub indicatia medicului anestezist sau chirurg.Nu se da lichide bolnavului pana cand acesta nu are tranzit.Pacientul eventual isi va clati gura cu apa dar nu va inghiti sau se pune o compresa imbibata cu apa la nivelul buzelor pentru a combate senzatia de uscaciune.Dupa anestezie, cand bolnavul devine sapabil sa aiba deglutitie, se vor da doze mici de apa, mici inghitituri de apa baute incet. Dupa 24 de ore, la intervale de timp convenabile, poate aparea starea de voma.De regula, pacientul trebuie sa bea cu paiuldeoarece poate bea mai mult decat trebuie.Alimentatia pacientului: ii dam alimente semisolide pana are loc peristaltismul complet, treptat se da solide, vitamine. 3.Respiratia profunda si masajul pentru picioare sunt esentiale pentru prevenirea complicatiilor tromboembolice. 4.Mobilizarea precoce: pacientul va fi coborat din pat si ajutat sa mearga cativa pasi, cat mai repede cu putinta dupa operatie.Manevra incepe cu asezarea pacientului in pozitie sezanda la marginea patului, il luam de brat si il plimbam putin.Mersul stimuleaza circulatia la membrele inferioare si previne staza venoasa si formarea de trombi venosi. De asemenea, mobilizarea precoce determina miscari ale intestinului, miscarea peristaltica intestinala si reluarea tranzitului intestinal si combaterea constipatiei. Mobilizarea precoce este o masura terapeutica. 5.Atitudinea fata de vizitatori: rudele pacientului operat se simt ingrijorate de starea pacientului, daca are o boala grava. Asistenta le va explica rudelor apropiate ca pacientul se simte mai bine dar nu damdetalii despre operatie (ex: ca are cancer). Complicatiile postoperatorii tardive 1.Hemoragia: poate fi interna sau externa.Daca se pierde o cantitate mare de sange, pot sa reapara: -semnele socului hemoragic -scaderea tesiunii arteriale -puls rapid, slab, pana la filiform -paloare tegumentara -cresterea frecventei respiratorii -neliniste -transpiratii reci -bolnavul este agitat

Socul hemoragic apare atunci cand pacientul pierde circa 1500 ml sange in ritm rapid.Sangele se poate acumula in cavitatile corpului (peritoneala, toracica, abdominala) sau in organe caviare (stomac, intestin, vezica urinara). In aceste organe, sangele se poate exterioriza prin tubul de dren sau direct in pansamente, de aceea, pungile si pansamentele vor fi inspectate permanent pentru a surprinde momentul hemoragic. La aceste pierderi mari de sange, medicul va indica transfuzii de sange, proportional cu pierderea care s-a produc: izogrup, izoRh. 2.Socul: pierderea de sange si electroliti, trauma operatorie, anestezicele folosite, medicatia preanestezica, pot fi factori determinanti in aparitia starii de soc. Simptome: -paloare -scaderea tensiunii arteriale -puls rar -agitatie psihomotorie -transpiratii reci Se interzice administrarea de hipnotice, masuri terapeutice. Bolnavul socat va fi mentinut la orizontala, cu picioarele ridicate, pentru ameliorarea intoarcerii venoase si cresterea perfuziei organelor vitale (inima, plamani, creier). Aceste masuri sunt de urgenta, daca nu intervenim apar leziuni ireversibile. 3.Hipoxia: reprezinta o slaba oxigenare a tesuturilor cu oxigen. Se poate produce prin obstructia cailor respiratorii, prin secretii neaspirate postoperator, si se acumuleaza in trahee, orofaringe, bronhii, scazand oxigenarea plamanilor. De aceea, este obligtoriu aspirarea secretiilor traheo-bronsice si administrarea de oxigen. Pentru a evita caderea limbii se va folosi pipa Guedell. 4.Voma: cand este severa si prelungita se va contraindica temporar alimentatia orala a pacientului si se indica alimentatia parenterala. Daca bolnavul nu a fost operat pe tractul digestiv, bolnavul se poate alimenta oral la 5-6 ore dupa operatie, dar cu lichide, nu solide. 5.Retentia de urina: pacientii care au suferit o operatie abdominala, in special in abdomenul inferior, sau pelvis. Daca bolnavul nu a avut sonda si daca nu a urinat timp de 8-9 ore dupa operatie, se pune sonda uretro-vezicala. Semnele retentiei de urina sunt: -absenta urinii -glob vezical -agitatia si durerea pe care o resimte bolnavul in hipogastru. 6.Distensia abdominala: rezulta din acumularea de gaze in intestin. Este cauzata de lipsa peristaltismului intestinal data de pareza anestezica si operatorie. Distensia abdominala apare datorita traumelor intraoperatorii, medicatiei, lipsa mobilizarii precoce a pacientului, lipsa alimentatiei orale etc. Masuri: -mobilizarea precoce -alimentatia orala, cat mai rapida cand se permite acest lucru -inserarea unui tub subrectal de gaze -clisme evacuatorii -tratament medicamentos cu Miostin care stimuleaza peristaltismul intestinal. 7.Pneumonia postoperatorie si adelectozia: pneumonia poate rezulta in urma tubajului sau anesteziei generale prin neaspirarea secretiilor din arborele traheo-bronsic sau prin varsatura pacientului. Sunt expusi la pneumonii de adelectazii bolnavii cronici, fumatorii, persoanele in varsta, pacientii care stau foarte mult culcati, nemobilizati, in pozitie de clinostatism. Acest tip se mai numeste pneumonie de hipostaza sau postoperatorie.Simptome: tuse, febra, expectoratie purulenta, sputa hemoptoida, dispnee, stare generala alterata. Tratamentul consta in asocieri de antibiotice gram pozitive gram negative. Daca secretiile sunt in cantitate mare si obstueaza o bronhie si impiedica expansiunea zonei pulmonare se produce sindromul de condensare pulonara numit adelectazie. Masurile in aceasta situatie sunt: -aspirarea mucusului prin sonda nazogastrica -exercitiul de aspiratie profunda -ii provocam tuse pacientului -schimbarea pozitiei pacientului.

8.Tromboflebita Pacientul prin pozitia pe care o are si nemobilizarea precoce a acestuia apare staza venoasa a venelor inferioare, predispusa la formarea de cheaguri de sange, stoparea intoarcerii venoase a sangelui dinspre vene spre inima, ceea ce produce inflamatia peretlui venos determinand tromboflebita. Pacientul trebuie sa faca gimnastica postoperator, tonifiere prin masaj. Apare in iua 7-14 de la operatie. Masuri: -miscari precoce in pat prin miscarea membrelor inferioare -exercitii de tonifiere a musculaturii membrelor inferioare -mobilizarea precoce a pacientului -medicatia anticoagulanta -folosirea de ciorapi antitrombotici. Acesti ciorapi se mantin pe tot timpul postoperator pana la mobilizarea pacientului. 9.Infectia plagii operatorii: plaga operata trebuie supravegheata atent pentru surprinderea unor eventuale semne de infectie la nivelul acetora. Primul simptom este cresterea dureriiin zona de incizie, contrar unei evolutii normale; -durerea este din ce in ce mai redusa -cresterea temperaturii -eritem local si edem -exudatul purulent vizibil la deschiderea plagii. Tratamentul inciziei se face prin sutura in timpul 2 (sutura secundara la plagile infectate si tratate) Dezunirea plagii operatorii: sunt 2 tipuri de dezuniri: -dehiscenta: reprezinta separarea marginilor plagii operatorii fara iesirea organelor interne -evisceratia: reprezinta separarea marginilor plagii operatorii si iesirea organelor viscerale prin plaga operatorie. Aceste complicatii apar in ziua 6-8 postoperator. Apare la bolnavii hipoproteici, diabetici, hepatici, neoplazici. Masurile sunt operatorii, chirurgicale. TRAUMATISMELE Politraumatismele Politraumatismul este o stare patologica acuta grava rezultata din actiunea intr-untimp scurt a unor agenti vulneranti, in general mecanici asupra mai multor zone anatomice ale organismului. Pntru a codifica regiunile anatomice ale corpului s-au facut urmatoarele notatii: C-extremitatea cefaliza T-torace A-abdomen L-aparat locomotor. Politraumatismele pot fi bi, tri sau cvadri-regionale. Exista 3 obiective ale politraumatismului: 1.aprecierea si remedierea functiilor vitale 2.stabilirea unui bilant lezional provizoriu si complet, evitand agravarea starii accidentatului prin manevre si explorari inadecvate. 3.esalonarea ordinii de rezolvre a leziunii organice, astfel incat sa se asigure in primul rand supravietuirea, in al doilea rand conservarea zonelor traumatizante si in ultimul rand recuperarea functiilor. Focalizarea pe functiile vitale Sunt 3 categorii de pacienti: 1.politraumatizatii cu alterarea functiilor vitale.Aceste functii vitale necesita interventii energice de reanimare imediata in primele minute. 2.politraumatizatiicu leziuni evidente ale caror functii vitale sunt stabile.Au timp sa beneficieze de investigatii suplimentare, in primele 2 ore trebuie investigati radiologic sau alte investigatii suplimentare, dar supravegheati strict si evaluati oricand poate sa apara starea de soc.

3.politraumatizati in care agentul traumatic nu produce leziuni evidente, suferinta organica fiind minima, ascunsa, echilibrata functional.Ne ofera posibilitatea unor inevstigatii paraclinice si imagistice. Interventia chirurgicalase impune dupa ore sau zile in raport cu evolutia bolnavului. 1.Politraumatizatii cu alterarea functiilor vitale. In aceasta categorie intra pacientii cu stare de moarte aparenta in care resuscitatea imediata a functiilor vitale se impune. a)Politraumatizatii cu stare asfixica: in acest caz se remediaza cele 4 conditii cu rism mortal imediat din traumatologia toracica: -obstructia cailor aeriene superioare -pneumotoraxul compresiv -pneumotoraxul deschis cu traumatopnee -instabilitate toracica severa In aceasta situatie se face: -degajarea cailor aeriene superioare -inchiderea provizorie a toracelui deschis -toracocenteza pentru pneumotoraxul compresiv -protezarea respiatorie b)Politraumatizatii cu colaps: in aceasta situatie: -se verifica arterele mari importante -starea garoului -se completeaza hemostaza provizorie. In aelasi timp se face -recoltarea grupului sanguin -instituirea perfuziei i. v. in jet Daca are ruptura de inima se face punctie pericardica evacuatorie.Daca bolnavul este in stop cardiac se face masaj cardiac extern c)Politraumatizatii in coma: se asigura o ventilatie corecta.Daca exista o asocietie craniu- abdomen se incepe cu: -montarea sondei nazogastrice pentru a ppreveni aspiratia bronsica in caz de voma -perfuzile centrala sau la 2-3 vene La un bolnav comatos care nu poate comunica se evita manipularile brutale si interpensive. 2.Acesti bolnavi vor fi transportati in sala de operatie daca se impune. Daca este o ruptura de organvisceral se intervine de urgenta. Traumatismele toracelui Cele mai frecvente sunt: 1.Sindrom de compresiune, realizat de revarsate endotoracice.Dupa continut pot fi: -cu aer -sange -limfa -mixte 2.Sindromul instabilitatii toracice: apare in urmavoletelor costale si determina pierderea rigiditatii peretelui toracic si devine mobil realizand respiratia parodoxala. 3.Sindromul de incarcare traheo-bronsica: are mai multe cauza: hipersecretia bronsica, cheaguri de sange intrabronsic, HTA pulmonara, plamanul de soc. 4.Sindromul de dezechilibru hidroelectrolitic si acido-bazic.Apar mari dezechilibre hidroelectrolitice produse de transpiratie, tahipnee.Daca se mai adauga si o hemoragie este un dublu dezechilibru. Acidoza este rezultatul insuficientei respiratorii acute cu hipoxie si hiercapnie, precum si produceri excesive de acid lactic si piruvic, pe care plamanul o produce.

Principalele mecanisme de producere a insuficientei respiratorii acute sunt 1.Perturbari de ventilatie, perturbari in dinamica peretelui toracic 2.Scaderea au anularea etansietatii pleurale 3.Perturbari in dinamica diafragmului 4.Excluderea de la ventilatie a unei zone de parenchim comprimat 5.Obstructionarea cailor respiratorii Tulburari de distributie 1.Respiratie paradoxala 2.Pendulare mediastinala -deplasare cord, trahee, vena cava, aorta toracica. Tulburari de difuzie prin: -edem pulmonar acut post-traumatic: plamanul de soc prin alterarea permeabilitatii alvealelor capilare. Insuficienta cardiaca acuta: mecanisme de producere: -deplasarea sau comprimarea marilor trunchiuri venoase -emfizemul sau hematomul mediastinal -compresia atriilor in hemotoraxul masiv -traumatismele cordului -tamponarea cardiaca Cele mai grave leziuni cu risc vital: 1.obstructia respiratorie care trebuie solutionata imediat 2.instabilitate toracica severa 3.pneumotoraxul deschis cu traumatopnee 4.pneumotoraxul compresiv 5.hemotoraxul compresiv 6.tamponarea cardiaca Traumatismele abdominale Principii generale de tratamet: 1.corectarea de urgenta a tulburarilor cardio vasculare si respiratorii 2.administrarea cat mai precoce a antibioticelor 3.interventia chirurgicala de urgenta in cadrul hemoragiei interne 4.explorarea intraoperatorie si identificarea tuturor leziunilor viscerale grave 5.combaterea socului hemoragic si socul septic.