Sunteți pe pagina 1din 12

1.

CARACTERIZAREA INFLATIEI
Devalorizarea banilor de hirtie datorita unei emisiuni banesti excesive poarta denumirea de inflatie.Inflatia este un dezechilibru major prezent in economia oricarei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale. Din punct de vedere etimologic,termenul de inflatie provine de la latinescul inflare,care are semnificatia de a se umfla in mod exagerat.Initial,termenul era utilizat in lexiconul medical.Preluarea si folosirea termenului in economie a avut loc relative nu demult,in SUA,in perioada razboiului civil din anii 1861-1865 pentru marcarea procesului de umflare a circuitului banilor de hirtie. Inflatia este unul dintre cele mai grave dezechilibre macroeconomice actuale. In unele tari si perioade, inflatia a fost si este pericolul numarul unu al dezvoltarii si progresului economic. In alte circumstante de lo c si timp, politicile de inflatie se pot incadra in strategiile de dezvoltare ale guvernelor. Fiind, inainte de toate, un fenomen monetare, caracterizarea inflatiei trebuie sa se faca in legatura cu formele istorice pe care le-au cunoscut banii. > Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii banilor metale pretioase. In aceste conditii, avea loc separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de continutul lor real (mai mic, diminuat prin falsificari repetate si pe cai diverse). > A doua forma istorica de inflatie consta in inflatia banilor de hartie convertibili in aur. Atata timp cat banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circualtiei banilor-aur cu valoare deplina, precum si marimea acestora. Daca banii de hartie intreceau insa propria lor masura, respectiv cantitatea de bani aflata in circulatie o depasea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa aurului monetar si etalonul aur, atunci surplusul de bani de hartie antrena cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie. > Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur si/sau neconvertibili in general. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala. In conditiile in care singurele elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna functionare a sistemului monetar, inflatia poate sa apara si, in fapt, apare ca un proces ce iese din cadrul normalului monetar, ca un excedent de oferta monetara. Aceste forme de inflatie au fost destul de diferite in timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult o data cu falimentul economiilor de comanda din tarile foste socialiste si cu optiunea lor de trecere la un nou sistem economic.

Caracteristicile eseniale ale inflaiei sunt: a) este un proces de depreciere a banilor att pe plan naional,ct i in raport cu alte monede; b) este un proces de cretere durabila i generalizata a preurilori tarifelor; c) este expresia unui dezechilibru monetar i material,manifestat att pe piaa monetara ct i pe piaa bunurilor iserviciilor; d) este influenata de numeroase aspecte psihologice (de ex. deteama instabilitaii economice i folosind mecanismulcreditului, populaia aduce in "prezent" o cerere viitoare deconsum).

2.TIPURI
Mecanismul de funcionare a inflaiei este nemijlocit legat de cauzele principale care o provoaca. In acest sens, trebuie analizate corelaiile carese stabilesc intre cererea agregata, oferta agregata i nivelul preurilor. Inacest sens, se pot desprinde trei forme cauzale ale inflaiei contemporane:

Dupa geneza,cauzele aparitiei:


Inflaia prin cerere,acest tip de inflaie apare ca urmare a creterii cererii agregate , intr-o anumita perioada, intr-un ritm mai mare dect oferta agregata. Altfel spus, excesului de cerere solvabila ii corespunde o oferta rigida, care nuse poate adapta la exigenele cererii. In ansamblu, excesul de cerere pe piaapoate avea urmatoarele cauze , mai importante: emisiunea excesiva de moneda in circulaie,care genereaza o inflaie prin moneda; expansiunea creditului bancar,care conduce la oinflaie prin credit; scaderea inclinaiei spre economisire,care determina o inflaie prin dezeconomisire Inflai prin oferta (costuri),apare in situaia in care, pe ansamblul economiei,costurile de producie cresc intr-un ritm accentuat, independent decererea agregata. Daca agenii economici producatori sunt confruntai cu o sporire acosturilor, ei vor raspunde parial prin creterea preurilor de vnzare iparial prin reducerea volumului activitaii. Masura in care ageniieconomici vor mari preurile i vor reduce producia depinde de evoluiacererii agregate. Cu ct cererea agregata este mai inelastica, cu attproducia se va reduce mai puin, povara costurilor mai mari fiindtransferata asupra consumatorilor prin preuri mai ridicate, marcnd astfelinceputul unei inflaii prin costuri. Daca inflaia prin cerere poate conducela o cretere economica inflaionista, permisibila unui inalt grad deocupare a forei de munca, inflaia prin costuri antreneaza, in general,scaderea produciei i restrngerea locurilor de munca. Factorii care potdetermina creterea costurilor i deveni astfel cause ale inflaiei prin costuri sunt numeroi.

Printre cei mai importani enumeram: -creterea salariilor intr-un ritm superior creterii productivitaii muncii -creterea excesiva a profiturilor. -creterea preurilor la materii prime i material. -politica amortizarii accelerate -presiunea fiscalA ridicata Inflaia mixta,reprezinta rezultatul actiunii combinate a acestor doi factori.In economia reala este greu de efectuat distinctia dintre inflatia prin cerere si inflatia prin oferta,deoarece ele se pot manifesta simultan.

Dupa anticiparile inflatiei:


Inflaia anticipate Inflaia neanticipata

Dupa intensitatea ratei inflatiei


Inflaia trtoare (latenta)caracterizata prin creterea generalizataa preurilor cu 3-4% anual. In condiiile acestei forme de inflaie semanifesta o mare incredere in moneda. Agenii economici au tendina sa incheie contracte pe termen lung, fiind convini ca preurile bunurilor pecare le vnd i le cumpara vor cunoate evoluii previzibile i moderate, iarca regula generala productivitatea factorului munca depaete cretereasalariilor. De asemenea ratele dobnzilor bancare sunt reduse, creditulfiind ieftin. Este o forma a inflaiei care permite creterea economicaneinflaionista i este specifica arilor foarte dezvoltate .Inflaia deschisa (moderata), aracterizata printr-o creteregeneralizata a preurilor de 5-10% anual. Evoluia economiei devinepreocupanta pentru toate categoriile de ageni economici. In ariledezvoltate ea se manifesta doar episodic, fiind insa un criteriu deperformana pentru arile slab dezvoltate i cele in tranziie, fostesocialiste. Inflaia galopanta, caracteristica unor creteri de preuri de peste10% anual i care este specifica, in general, arilor in tranziie de laeconomia de comanda la economia de piaa. Ea a fost frecvent intlnita iin arile in curs de dezvoltare din Africa i America Latina i doar sporadicin arile dezvoltate. In asemenea situaie moneda naionala cunoate orapida scadere a puterii de cumparare, rata medie a dobnzii cretevertiginos, viteza de rotaie a banilor se accelereaza, o parte din economiisunt sustrase investiiilor productive i orientate spre operaiunispeculative. Aceasta forma de inflaie este sursa a unor ample dezechilibrein economie, putnd conduce chiar la dublarea preurilor in decurs de un an (deci creteri cu 100%). Megainflaia,denumire relativ noua, ce reflecta un fenomeninflaionist foarte accentuat i greu de stapnit de catre autoritaileguvernamentale, aparut atunci cnd inflaia depaete pragul formeigalopante. Creterile de preuri se situeaza intre 100% i 500% anual.Aceasta amplitudine a inflaiei a fost caracteristica i arii noastre, maiales la inceputul perioadei de tranziie (anii 1990 1993). De altfel, in anul1993 s-a inregistrat cea mai inalta rata a inflaiei din perioadapostdecembrista, circa 395%.

Hiperinflaia,caracterizata prin creteri ameitoare ale preurilor, deregula de peste 500% anual. In acest caz cererea de moneda naionalascade considerabil, o parte importanta din tranzacii efectunduse subforma de troc modern (barter) sau in moneda alternativa. Salariul real al unei persoane se poate reduce lunar cu pna la 50%. Aceasta este rezultatul unor schimbari radicale in viaa economica i politica a unei ari.In perioada contemporana hiperinflaia a fost un fenomen izolat, intlnit inunele dintre arile in tranziie (de ex. Polonia in anii 1998-1990, Rusia inanul 1994) i in unele ari din America Latina i Asia. De regula, ea apareacolo unde sunt conflicte militare, convulsii sociale i interetnice deamploare i de durata, dar i in perioadele cu un stat slab, unde seproduce o convergena de interese intre patronat i sindicatele din unelesectoare (cu structuri monopoliste sau oligopoliste) pentru a-i protejainteresele reciproce pe seama celorlali ageni economici.

3.CAUZELE INFLATIEI
Cauzele si factorii inflatiei se ierarhizeaza in maniere diferite pe tari si grupe de tari. Se poate constata ca in unele tari o anumita cauza a jucat rolul principal in declansarea unei inflatii puternice autointretinute, in timp ce in alte tari nu a influentat procesul in cauza. Cauzele cele mai importante care au dus la aparitia inflatiei in majoritatea tarilor sunt: =>Inflatia este explicata adesea doar prin emisiunea excesiva de semne banesti inflatia prin moneda. Economistul american M. Friedman sustine ca inflatia este legata de oferta de moneda. Suplimentarea monedei in circulatie decurge din deciziilor organismelor economice si monetare specializate, decizii ce vizeaza sporirea banilor de credit, active asupra carora au putere de decizie. => In alte lucrari, se pune accentul pe excesul de cerere solvabila inflatie prin cerere. Aceasta inflatie rezulta din cresterea cererii agregate. Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei. Alti specialisti apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca, chiar daca oferta de moneda ramane aceeasi. La o crestere a cererii agregate, firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si partial prin cresterea productiei. =>Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principal (unica) a inflatiei insuficienta productiei inflatia prin oferta. Sporirea veniturilor, mai ales a salariilor, nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productiei si productivitatii. Apare, deci, o penurie de bunuri si servicii economice. Specilistii numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala. =>Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezechilibrul inflationist, la excesul de cerere nominala pentru bunurile de consum inflatie prin credit. In anumite conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale intreprinderilor. Ca urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii pe seama bugetului. Dar, asemenea politica pune problema gasirii surselor de finantare. Profiturile fiind insuficiente, iar salariile neputand fi atacate frontal fara riscuri sociale enorme, se recurge la credit. Aceasta solutie nu este numainecesara, dar si posibila, existand premisele cresterii creditului: rata scazuta a dobanzii, depuneri relativ mari la banci, concentrari de resurse financiare la societatile de asigurari. Masa monetara suplimentara se exprima in sporirea imediata a cererii de consum, in timp ce noile investitii nu se materializeaza inca in cresteri

ale ofertei. Ca urmare, cresc preturile pe piata, are loc prelevarea inflationista a profiturilor si se reduce puterea de cumparare a salariilor nominale. =>Exista numerosi economisti care considera ca inflatia are drept cauza sporirea costurilor de productie inflatie prin costuri. Astfel, inflatia apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata. Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.

4. FACTORII INFLATIEI
Literatura de specialitate din ultimele decenii analizeaza cu prioritate factorii care au declansat si intretinut inflatia de mare amploare din anii 70 si 80 ai secolului al XX-lea in tarile dezvoltate economic. S-a discutat putin sau deloc despre cauzele originare ale procesului si despre mecanismele intretinerii lui de-a lungul secolelor. Evident, fiind preocupati de inflatia contemporana si de efectele ei, autorii si intitutiile speceializate si-au concentrat atentia asupra cauzelor unei astfel de inflatii pentru a-I pune diagnosticul si a fundamenta retete de tratare. Cu toate acestea, numerosi specialisti in domeniu grupeaza factorii inflatiei in generali si particulari, specifici, respectiv, in cauze pe termen lung si cauze pe termen scurt. Declansarea si mentinerea inflatiei contemporane pot fi intelese doar prin punerea lor in ecuatie cu multipli factori: economici si social-politici, interni (nationali) si externi, directi si indirecti, pe termen scurt si pe termen mediu etc. Unii din cei mai importanti factori ce joaca un rol hotarator in aparitia inflatiei: Guvernele declara inflatia un flagel ce trebuie combatut. Deci, statul pare a fi total nevinovat in legatura cu inflatia. Dar, el nu este in afara jocului, inflationist. Anticipand cresterea preturilor, marind fiscalitatea, ridicand rata cotizatiilor sociale,statul relanseaza in mod deliberat cresterea preturilor: statul este vinovat de inflatie. Bancile imprumuta intreprinderile si particularii. Ele primesc si getioneaza depozitele acestora. Rata dobanzii pe caare o incaseaza urmeaza dinamica preturilor.Mai mult, bancile profita substantial de pe urma oricarei cresteri a ratei dobanzii. Bancile sunt si ele vinovate de inflatie. Particularii si salariatii nu se simt vinovati de inflatie. Aceasta daca-i judecam individual. In mod colectiv, ei contribuie la aceasta, cerand cresteri de salarii neacoperite de productivitate si indexari ale veniturilor de transfer peste posibilitatile economiei. Sindicatele se fac vinovate de inflatie, atunci cand vin cu revendicari excesive. Conturile de exploatare ale intreprinderilor sunt ferite, in principiu, de inflatie, in cazul in care cresterile contributiilor sociale si ale salariilor se recupereaza in preturile de vanzare. Valoarea reala a

datoriilor de rambursat (exprimate in bani variabili) se reduce in fiecare an o data cu cresterea preturilor. Deci, inflatia conduce la un transfer financiar disnpre cei care imprumuta spre intreprinderi. Marele vinovat de inflatie este deci ansamblul intreprinderilor.

6. EFECTELE (COSTURILE) INFLATIEI


Efectele inflatiei difera de la tara la tara, iar in cadrul unei tari, de la o perioada la alta. Aceste efecte sunt dependente in mare masura de forma si intensitatea inflatiei, de capacitatea de anticipare a participantilor la activitatile economice, precum si de disponibilitatea si profesionalismul autoritatilor monetare si economice de a o tine sub control. Efectele inflatiei sunt urmarite pe orizonturi de timp: pe termen foarte scurt si scurt; pe termen mediu si lung.Incercarile de a analiza costurile procesului inflationist sunt foarte numeroase, pornindu-se de la calitatea prognozarii lui. In acest sens, unele sunt efectele inflatiei anticipate corect si cu totul altele sunt cele ale inflatiei anticipate eronat sau pur si simplu neanticipate. Consecinele (efectele costurile) inflaiei pot fi analizate att la nivelmicroeconomic, ct i la nivel macroeconomic. Fenomen complex, careafecteaza structurile intregului organism economico-social, inflaia are i importante consecine

Influena asupra consumului, economisirii i investiiilor

Inflaia, prin efectul deprecierii monetare, schimba comportamentulindividual, att in actul de consum, ct i in cel al economisirii. Astfel, incalitate de consumatori i pentru a atenua efectele deprecierii monedei,agenii economici sporesc ritmul cumpararilor, plasndu-i disponibilitailebaneti, cu precadere in bunuri de folosina indelungata sau in diferitebunuri de valoare precum obiecte din aur, opere de arta etc. Drepturmare, procesul de economisire va avea de suferit att ca nivel, dar maiales ca structura. In general, inflaia descurajeaza economisirea, incitndsubiecii economici sa cheltuiasca mai mult. Pe fondul unei inflaii rapide,indivizii prefera satisfaciile prezente celor viitoare, neavnd certitudineaca in viitor economisirea unei pari din venitul actual le va duce aceeaisatisfacie. Acest gen de comportament conduce la modificarea structuriieconomisirii. Astfel, va crete ponderea economisirii pe termen scurt i cucaracter speculativ, in detrimentul celei pe termen lung. De aici, rezultaefectul direct i negativ asupra investiiilor. Sunt preferate i chiarprivilegiate investiiile pe termen scurt, in defavoarea celor pe termenlung, mai costisitoare, dar destinate formarii brute de capital in economie,unde perspectiva obinerii de profit este mai indepartata. Consecina esteapariia unui sector teriar supradimensionat, in care intreprinzatoriiinvestitori ajung la profit intr-un timp relativ scurt. Literatura despecialitate nu omite faptul ca s-au inregistrat i se inregistreazafenomene de cretere economica inflaionista. Acest lucru este posibil iexplicabil prin preurile relativ mari, incitante pentru producatori i prinrata medie a dobnzii mica, permisiva amortizarii investiiilor. Continuareaintreinuta a unui asemenea proces se lovete, insa, de anumite restricii(limite). Economisirea forata, prin renunare la consum din

cauzapreurilor mari, i transformarea ei in poteniale investiii nu se realizeazain orice condiii.In primul rnd, acest lucru se intmpla doar in ariledezvoltate, unde veniturile populaiei sunt suficient de mari, inct sa poatafi diminuate nominal i real, pentru a spori economiile prin renunare laconsum.In al doilea rnd, este posibil ca celelalte efecte negative aleinflaiei sa fie mult mai mari dect efectele pozitive ale creteriieconomice inflaioniste. In concluzie, cel puin teoretic, inflaia nu esteacceptata ca factor al creterii economice durabile

Efecte asupra gestiunii intreprinderii.

Deprecierea monetara produsa de inflaie conduce la devalorizarea capitalurilor i la deformareasemnificaiei reale a elementelor de bilan - activ i pasiv. De asemenea,firmele intmpina greutai in a prevedea corect raportul dintre costuri iincasari , fapt care le afecteaza capacitateaconcureniala pe piaa, crescnd i gradul de incertitudine a deciziilor deinvestiii. Erodarea capitalurilor incita la aplicarea amortizarii accelerate,ceea ce conduce la creterea costurilor i, implicit, a preurilor deproducie. Pe de alta parte, inflaia favorizeaza agenii economici debitori,intruct ei ii vor plati aceeai datorie cu bani a caror putere de cumparareeste mai scazuta (bani mai ieftini). Acest lucru se intmpla atunci cnd dobnzile practicate de banci sunt realnegative, adica se situeaza subrata inflaiei. Drept urmare, intreprinderile sunt tentate sa se indatorezepermanent, acest fapt comportnd riscuri mai mari i genernd o reducerea cursului aciunilor firmelor respective.

Efecte asupra repartiiei (redistribuirii) veniturilor.

Efectulredistribuirii veniturilor apare prin diferenele dintre valoarea nominala icea reala. Daca nu ar exista inflaie, venitul nominal ar fi egal cu cel real.Inflaia deformeaza raporturile dintre valoarea nominala i cea reala,reducnd puterea de cumparare a banilor. Redistribuirea venitului semanifesta, in principal prin urmatoarele forme: a)prin contractele de munca pe termen indelungat, care, daca sederuleaza in condiiile unei rate a inflaiei superioara celei de cretere asalariului nominal, atunci salariul real se va reduce. Aceasta inseamna calucratorul salariat va primi in schimbul aceluiai efort, o cantitate mai micade bunuri i servicii. Deci, in termeni reali el pierde, iar angajatorul(patronul) ctiga. Acest efect de redistribuire poate fi diminuat sau chiareliminat daca evoluia ratei anuale a inflaiei este anticipata corect, iarsalariul nominal corelat cu aceasta (acest lucru nu face insa dect saperpetueze procesul inflaionist, daca salariul nominal nu este inconcordana cu productivitatea muncii); b)prin relaiile de imprumut, intre creditori i debitori. i aceasta forma apare ca urmare a reducerii valorii reale ale banilor, adica scaderiiputerii lor de cumparare. Debitorul primete de la creditor un imprumut cuo anumita putere de cumparare. El va restitui suma imprumutata peste operioada de timp, dar aceasta suma va avea o putere de cumpararediminuata, in funcie de nivelul ratei inflaiei. In general, pierderea de venitreal o inregistreaza creditorii, care sunt, fie posesorii de economii baneti,constituite ca depozite bancare, fie bancile care acorda imprumuturi pediferite termene persoanelor fizice i juridice. Astfel, sumele banetipastrate in conturile bancare vor avea o putere de

cumparare mai micapeste o anumita perioada de timp, datorita eroziunii inflaiei. Pierderea poate fi diminuata in funcie de nivelul ratei dobnzii nominale de piaa(rata dobnzii nominale poate acoperi rata inflaiei i rata dobnzii reale).Transferul de venit real de la creditori catre debitori are loc i in altesituaii, cum ar fi: contractele de vnzare-cumparare i contractele deinchiriere pe termen lung, emisiunea de obligaiuni, plasarea pe piaa atitlurilor de stat etc. In aceste situaii, procesul de redistribuire esteasemanator celui prezentat in cazul posesorilor de economii baneti, care,in calitatea lor de creditori pierdeau o parte din venitul lor real, parte careera ctigata, prin intermediul inflaiei, de debitori. Aici, o meniune apartese cuvine sa facem asupra statului, titular al imprumutului public, careeste cel mai mare debitor i, deci, cel mai important potenial beneficiar,in condiii de inflaie. Cnd nevoia de resurse este insa stringenta,guvernul practica niveluri inalte ale dobnzilor, protejnd creditorii deefectele inflaiei. c)prin mecanismul repercusiunii preurilor. Semnificativ este i faptulca cel mai afectat de inflaie e cel aflat la capatul circuitului procesuluieconomic -consumatorul.Intermediarii se pot apara transmind povarainflaionista asupra preurilor, pe care le practica i le impuncumparatorilor finali, care nu mai au unde sa realizeze aceasta translaie,suportnd totul pe seama veniturilor nominale disponibile.De asemenea, creterea inflaionista a preurilor determina reducerea puterii decumparare a salariailor, in special a celor cu venituri mici i fixe, spredeosebire de cei cu venituri variabile, a caror capacitate de cumpararecrete sau, in cel mai rau caz, ramne constanta, intruct veniturileacestui grup social insoesc creterea preurilor (veniturile acestora seregasesc in structura preurilor, care sunt suportate din greu de cei cuvenituri fixe). d)prin mecanismul fiscalitaii.Statul poate ctiga de pe urmainflaiei nu numai in calitate de debitor, ci i in calitatea sa de incasator alimpozitelor directe i indirecte. Astfel, cu ct salariile i profiturile cresc inmarime nominala, cu att incasarile nominale din impozite i taxe sporesc.Procesul incasarii se amplifica in condiiile progresivitaii impunerii (de ex.impozitul pe salarii), care presupune aplicarea unor cote de impuneresuperioare pe masura ce sporete venitul nominal, dar in aa fel inctponderea impozitului in materia impozabila este din ce in ce mai mare. Inacest context, statul are de ctigat de pe urma fiscalitaii, nu doar inmarime nominala, ci i reala.

Utilizarea forei de munca in condiii de inflaie

Cercetarileeconomice in domeniile inflaiei i omajului au demonstrat, cu suficienteargumente, ca inflaia conine in sine factori cauzatori sau agravanipentru fenomenul omaj. Aceasta, in ciuda cunoscutei relaii (dileme)inflaie-omaj, desprinse din analizele lui J. M. Keynes i A. W. Philips, caresugera la nivelul anilor '60-'70, ca pentru a avea o inflaie redusa trebuieacceptat un anumit grad de subocupare a forei de munca. Astfel, dupacum am spus, o inflaie puternica poate afecta intreaga gestiunefinanciara a unei intreprinderi, subminndu-i serios capacitatea de ainvesti, deci de a se dezvolta i de a resorbi o parte din fora de muncadisponibilizata. De asemenea, pe fondul unei creteri generale iaccelerate a preurilor i a unor presiuni salariale tot mai sufocante,intreprinderile aleg cea mai facila cale de rentabilizare a activitaii, ianume reducerea numarului de salariai.

Cursul valutar i balana de plai

Inflaia este insoita i deserioase consecine monetar-valutare, intruct presupune scaderea puteriide cumparare a monedei naionale in raport cu alte valute i, pe aceastacale, determina o scadere a cursului valutar al acesteia. Un curs valutarscazut al monedei naionale antreneaza o scumpire a importurilor, careafecteaza negativ balana de plai a unei ari. Pe de alta parte, o monedanaionala depreciata, exprimata printr-un curs valutar scazut, dei inaparena ar trebui sa incurajeze exporturile, nu reuete acest dezideratdin cauza ofertei naionale insuficiente. Inflaia va antrena mai degraba importurimasive, pentru acoperirea cererii interne de produse, importuri care vor fidin ce in ce mai costisitoare. Rezultatul este o dezechilibrare continua iaccelerata a balanei de plai, care va constrnge guvernele sa ia masuridrastice, ce vor avea un puternic impact social.

Consecine in plan social.

Toate aceste consecine in planeconomic se vor repercuta inevitabil i in plan social, acolo unde vom intlni stari de incertitudine i nelinite in rndul populaiei, dar i situaiigrave de saracie i diferenieri sociale, toate acestea in funcie deintensitatea fenomenului inflaionist. In general, cnd climatul social seinrautaete pe acest fond, guvernele i celelalte autoritai publice ii pierdcredibilitatea in rndul maselor, care vor sanciona acest lucru inperioadele electorale.

4.Politici antiinflaioniste
Datorita consecinelor negative asupra organismului economic isocial, inflaia constituie un obiectiv major al politicilor macroeconomicedin toate arile cu economie de piaa. De asemenea, politicile ant iinflaioniste actuale trebuie astfel elaborate inct sa combata efficient inflaia i, in acelai timp, sa permita creterea economica i limitarea omajului. In mod firesc,politicile de combatere a inflaiei sunt corelate cu cele doua forme cauzale ale acestui fenomen -inflaia prin cerere i inflaia prin costuri . In consecina, ele vizeaza, fie controlul cererii agregate, in sensul reducerii ei, fie controlul ofertei agregate, in sensulsporirii ei. Controlul cererii agregate se poate realiza prin doua tipuri depolitici economice: politici bugetar-fiscale si politici monetare. Politicile bugetar-fiscale folosesc, de regula, doua instrumente sau prghii depolitica economica, precum: fie reducerea cheltuielilor publice,care constituie o componenta importanta a cererii agregate, fie cretere apresiunii fiscal ceea ce reduce masa monetara destinata consumului iinvestiiilor. Astfel, att prin politica restrngerii cheltuielilor publice(guvernamentale), care presupune meninerea unor deficite bugetare ctmai mici, ct i prin politica presiunii fiscale, care inseamna o cretere aimpozitelor directe i indirecte, se realizeaza aa-numita "politicadeflaionista". Daca aceleai

prghii se folosesc in sens invers, respectivcreterea cheltuielilor guvernamentale i reducerea impozitelor, atunci seare in vedere reducerea omajului, i constituie pari componente ale uneipolitici denumite "reflaioniste". Politicile monetare vizeaza controlul masei monetare aflate in circulaie i au drept scop, fie blocarea(inghearea) masei monetare, fie reducerea acesteia in corelaie cunevoile circulaiei. Ambele cerine se realizeaza prin combinarea, de catrebanca centrala, a urmatoarelor instrumente de politica monetara:manevrarea taxei rescontului, operaiuni de open-market, variaia coteirezervelor obligatorii. Manevrarea taxei de rescont reprezinta un instrument dominant al politicii monetare, datorita efectului sau asupravolumului creditului ce se poate acorda intr-o economie, deci asupramarimii masei monetare, daca se are in vedere funcia de emisiune acreditului. Manevrarea taxei de rescont genereaza creterea sau scadereacostului creditului, prin intermediul dobnzilor, fapt care se reflecta inmicorarea sau marirea masei monetare din circulaie, in concordana cuobiectivele de politica monetara ale bancii centrale. Controlul ofertei agregate presupune susinerea ofertei dineconomie, acionnd asupra tuturor cauzelor care conduc la scaderea sau stagnarea produciei naionale. In acest context, trebuie precizat ca uneledin masurile menite sa ajute la relansarea ofertei globale sunt contrarecelor aplicate pentru restrngerea cererii globale din economie. Altfelspus, in anumite situaii, stimularea ofertei globale pe termen mediu ilung nu se poate realiza fara anumite impulsuri pe termen scurt datecererii globale. Iata de ce este foarte important, ca autoritaileguvernamentale i politice ale unei ari sa elaboreze politiciantiinflaioniste bine fundamentate teoretic i tiinific i, mai ales, bineancorate in realitaile arii respective. Cunoaterea profunda i analizariguroasa a mecanismului i cauzelor fenomenului pot conduce laadoptarea acelor decizii de politica macroeconomica, care sa contracarezeeficient acest efect al dezechilibrelor din economie - inflaia. Intre masurilede sprijinire a ofertei agregate dintr-o economie se pot enumera, caprincipale, urmatoarele: -ieftinirea creditelor, prin scaderea ratei medii adobnzii pe piaa monetara, i acordarea acestora, cu prioritate, in scopuriproductive i acelor ageni economici care prezinta planuri de afaceri viabile. Consecinele acestei masuri vor fi, att o cretere a volumuluiinvestiiilor in economie, ct i o punere la timp in funciune a obiectivelorde investiii; -acordarea unor facilitai fiscale,care pot insemna: scutirisau reduceri de impozite in primii ani de activitate; reduceri de impozitepentru profiturile reinvestite; scutiri temporare de la plata impozitului peprofit pentru investiiile de capital strain; aplicarea sistemului deamortizare accelerata a capitalului fix; reducerea taxelor vamale la unelematerii prime provenite din import i inglobate in produsele destinatepieei interne; reducerea taxelor vamale la unele produse finite provenitedin import .a. -reducerea costurilor de producie,deziderat care poate firealizat prin eforturile i implicarea directa a agenilor economici. Acetiatrebuie sa ia in considerare, att achiziionarea de factori de producie lapreurile cele mai mici de pe piaa (fara a fi insa afectata calitateaacestora), ct i creterea randamentului acestor factori (cretereaproductivitaii muncii, creterea eficienei capitalului fix, reducereaconsumurilor specifice de materii prime i materiale, creterea vitezei derotaie a capitalului

circulant etc.). Toate acestea conduc la o reducere acosturilor pe unitatea de produs. De asemenea, in aceasta direcie trebuiesa se manifeste i rolul statului, att pentru descurajarea monopolurilor ioligopolurilor, ct i pentru intarirea i respectarea concurenei loiale isancionarea celei neloiale.

5.Inflatia in Republica Moldova


Moldova a cunoscut fenomenul inflatiei din anul 1991, odata cu destramarea URSS si prabusirea sistemului economic centralizat. In conditiile intensificarii proceselor inflationiste Banca Nationala a Moldovei (BNM) a avut misiunea de a satisface necesitatile crescande ale economiei in mijlocul de plata si obligatilea de a efectua controlul asupra ritmului de crestere a masei monetare, pentru a atenua inflatia factorilor monetari asupra inflatiei. Aprofundarea instabilitatii economice, reducerea volumului productiei, sincoparea relatiilor economice cu fostele republici ale URSS au imprimat politicii monetar creditare, promovate de catre BNM, orientarea spre atingerea balantei de masuri antiinflationiste cu caracter monetar si solutii de a stopa scaderea productiei. Histrograma ratei medii lunare a inflatiei Analizand histograma data, putem spune ca cea mai mare rata a inflatiei a fost in anul 1993, cand preturile sporeau aproximativ de 32% lunar-inflatie galopanta. Necatind la faptul ca toti anii acestea republica noastra se afla intr-o situatie economica destul de complicata, leul moldovenesc a putut tine pieptul dolarului american. Anul 1994, rata de schimb a leului fata de dolar sa modificat putin in comparatie cu situatiea celorlalte monede din Europa de Est: 3,66 MDL pentru 1USD la 1 ianuarie 1994 4,27 MDL pentru 1USD la 31 decembrie 1994 In anul urmator 1995-1996 rata de schimb a leului s-a schimbat esential si a ajuns 4,58 MDL pentru 1 USD, apoi 4,71 MDL pentru 1 USD la 28 decembrie.

n aprilie rata anual a inflaiei a cobort la 4,7%


Creterea preurilor medii de consum cu 0,2% a fost determinat de majorarea preurilor la produsele alimentare cu 0,1%, mrfurile nealimentare cu 0,4% i a tarifelor pentru prestarea serviciilor populaiei cu 0,1%. n luna aprilie 2012 fa de martie 2012 au crescut mai semnificativ preurile la: roii proaspete de ser i usturoi cu cte 4,2%, fructe proaspete cu 1,5%, carne i preparate din carne cu 1,3% (inclusiv: carne de bovine cu 1,7%, carne de porc cu 3,1%, carne de oi (carne de miel) cu 4,4%, mezeluri de calitate superioar cu 0,7%). La produsele nealimentare au crescut preurile la confecii cu 0,6% (inclusiv: bluze,

tricouri femei cu 2,6%, rochii pentru dame cu 1,4%, pantaloni brbai cu 1,1%), nclminte cu 0,4% (inclusiv nclminte copii cu 0,7%), combustibili cu 0,2% (inclusiv: gaz ambalat n butelii cu 0,6%, carburani pentru transportul auto cu 0,2%).

In concluzie, inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru economic, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce duce deprecierea banilor si cresterea preturilor. In acest context, nu exista o soluie unica i magica de combatere a acestui fenomen pretutindeni. Soluiile pot fi diferite, in funcie de realitaile i tradiiile fiecarei ari