Sunteți pe pagina 1din 8

Caractere generale ale virusurilor Caracteristicile majore care le difereniaz de celelalte microorganisme: Dimensiunea redus(20-300nm), care le permite s traverseze

e filtrele bacteriologice Genomul posed un singur tip de acid nucleic, fie ARN, fie ADN Sunt total dependente de celula vie, fie eucariot, fie procariot, pentru replicare i existen Nu posed ribozomi sau aparat propriu de sintez a proteinelor, mitocondrii sau surs proprie de energie Dei unele virusuri posed enzime proprii ca, de pild, ARN- sau ADNpolimeraza, ele nu pot amplifica i reproduce informaia n propriul genom, n absena celulei gazd unitatea morfofunctionala infectioasa = virion (corpuscul elementar) Morfologie Dimensiune: Virusurile cu importan clinic au dimensiuni cuprinse ntre 20-30 nm (picornaviridae) pn la 300 nm (poxviridae) Form: Prin examinare la ME, virionii prezint o diversitate de forme: -sferic (V. gripale, V. paragripale, adenovirusurile) -paralelipipedic (poxvirusurile) -de cartu (v. rabic) -de spermatozoid (bacteriofagul) -de bastona (v. mozaicului tutunului) Structura Structura de baz, obligatorie, a virionului o reprezint Nucleocapsida constituit din: miez (core) de acid nucleic care este, de fapt, genomul viral, protejat de un nveli proteic numit capsid

Virusurile formate numai din nucleocapsid se numesc virusuri neanvelopate.

Virusurile care prezint pe lng nucleocapsid i un nveli extern lipoproteic derivat din sistemul membranar al celulei gazd (peplos sau anvelop), se numesc virusuri anvelopate. Genomul viral Este constituit dintr-un singur tip de acid nucleic: fie ADN, fie ARN (niciodat ambii), care conine ntreaga informaie genetic necesar replicrii virusului i care reprezint suportul infeciozitii acestuia. Molecula acidului nucleic poate fi: simplu spiralat (ss) sau dublu spiralat (ds), liniar sau circular, continu sau segmentat. Capsida viral Este un nveli format din numeroase uniti proteice numite capsomere = proteine de dimensiuni mici care se autoasambleaz n structuri capsomerice mari, iar n final se asambleaz sub forma capsidei virale. Exist dou tipuri de simetrie a capsidelor: helicoidal, cu aspect tubular sunt caracteristice ARN virusurilor icosaiedric, cu aspect sferic sunt caracteristice ADN virusurilor Simetria capsidei

Peplosul Pe suprafaa acestei membrane se gsesc formaiuni specifice virale, codificate de virus: 1. Spiculi de natur glicoproteic : -hemaglutinina (HA), cu rol n ataarea virusului de celula gazd -neuraminidaza (N), care faciliteaz ptrunderea virusului n celul. 2. Factori de fuziune cu funcie de iniiere a infeciei 3. Proteina M (matrix) care cptuete faa intern a anvelopei

Taxonomie. Clasificarea virusurilor Familia este desemnat cu sufixul VIRIDAE Subfamilia este denumit cu sufixul VIRINAE Genul este denumit cu sufixul VIRUS Replicarea (multiplicarea viral) Replicarea virusurilor parcurge urmtoarele etape: 1. Recunoaterea celulei gazd 2. Adsorbia (ataarea) virusului de celula gazd 3. Penetrarea virusului n celula gazd 4. Decapsidarea virusului 5. Sinteza macromolecular 6. Eliberarea virionilor progeni din celula gazd Virusuri defective sunt virusuri care nu se pot replica autonom, necesitnd prezena unui aa numit virus helper pentru a putea infecta i a se putea replica n organismul infectat. Viroizii afecteaz celulele vegetale i ei sunt compui dintr-o molecul nenvelit de ARN circular, monocatenar, covalent nchis cu lungimi reduse Prionii difer att de virusuri, ct i de viroizi prin faptul c nu conin acizi nucleici Relaia virus-organism gazd Interaciunile dintre virus i celula gazd sunt de o deosebit importan, n sensul c ele pot influena 3 aspecte eseniale: producerea infeciei tipul de infecie efectul final asupra gazdei Cile de ptrundere a virusurilor n organism Tractul respirator (ex. Virusurile gripale i paragripale) Tractul gastro-intestinal (ex. Virusul poliomelitic, virusul hepatitei A) Tractul genito-urinar (ex. Virusul hepatitei B, HIV) Calea cutaneo-mucoas (virusul herpes simplex) Calea iatrogen (virusul hepatitei B, HIV, virus citomegalic) Chimioterapia antiviral Chimioterapicele antivirale utilizate acioneaz la unul sau mai multe nivele ale multiplicrii virale: Inhibitori ai iniierii infeciei virale previn ataarea de celula gazd i decapsidarea virusurilor. Exemple : Amantadina i Rimantadina Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici. Exemple : Adenin-Arabinozid (Vidarabina) Inhibitorii polimerazelor. Exemple : Acyclovir, Gancyclovir, Famcyclovir, Ribavirin Inhibitori ai ARNm . Exemple : Fascarnet Inhibitori aim reverstranscriptazei. Exemple : Zidovudin (retrovir) CULTIVAREA VIRUSURILOR Virusurile se replica numai in celule vii (eucariote sau procariote). Cultivarea virusurilor se poate face in urmatoarele sisteme: I. substraturi celulare II. oua embrionate III.animale de laborator

Substraturi celulare: culturi de tesut: fragmente de tesuturi suspendate in mediu nutritiv fara multiplicare: nu se mai folosesc organoculturi: fragmente de organe (esofag, stomac, intestin, colon, cord, pancreas), mentinute in mediu, permit dezvoltarea a v. gripale A si B, v. echo, v. polio, v. rujeolos, etc. Celulele nu se multiplica si au o supravietuire scurta. culturile celulare: suspensii monocelulare obtinute enzimatic sau chimic care se multiplica si au o durata de supravietuire variabila dependenta de cariotip si modul de obtinere. - componente: a) celulele b) mediul nutritiv Celulele - sursa : tesuturi embrionare: embrion uman (trim. I), plaman de embrion uman, embrion de gaina. Au potential inalt de multiplicare. tesuturi adulte: rinichi (maimuta, caine, cobai, etc.) tesuturi tumorale (de la diverse biopsii) tesuturi de insecte: tantari (folosite la cultivarea arbovirusuri) - mod obtinere: tripsinizarea fragmentelor de organ, suspendare in mediu nutritiv, incubare la 370C Clasificare : a. mod de cultivare: cultura in monostrat = strat celular continuu obtinut prin aderare si multiplicare pe sticla sau plastic (flacon, tub, placi cu godeuri). Ele pot fi: stationare (plan orizontal), rotate (flacoane cilindrice cu o viteza de 14 - 16 rotatii/min.) cultura in suspensie (fermentoare cu agitatie continua). Randament foarte mare. cultura pe microsfere (sticla, colagen, polistiren cu dim. de 5 mm ) b. mod de obtinere si caractere cariotip: culturi primare: se obtin prin trisinizare, cariotipul este similar cu cel de origine (diploid), supravietuiesc 7-21zile, se mentine tipul de celule (epitelial sau fibroblastic) culturi secundare: se obtin prin tripsinizarea culturilor primare sau cu EDTA/versen (chelatori), au caractere asemanatoare cu cele primare culturi diploide: se obtin din tesuturi embrionare, se pot face 20-50 de subcultivari, celule de tip fibroblastic, se folosesc la vaccinuri (MRC5) culturi heteroploide (linii celulare continue): subcultivare nelimitata, se obtin din tesuturi tumorale sau transformate (virusuri, radiatii, substante chimice). Cresc rapid (2-3 zile), se folosesc in diagnosticul de laborator. b) Medii nutritive Asigura multiplicarea si viabilitatea celulara. 1. Medii biologice: plasma, extracte embrionare, lichid amniotic. Se folosesc limitat. 2. Medii sintetice : - compozitie: solutie salina tamponata (Hanks, Earle) + stabilizator de pH (Hepes) +

indicator pH (rosu fenol) ser animal (ser fetal de vitel) si aminoacizi pentru aderare pe suport si multiplicare antibiotice (penicilina + streptomicina) si antifungice (fungizon) +/- hidrolizat de lactalbumina - tipuri: mediu de crestere (10% ser fetal de vitel) mediu de intretinere (2-5 % ser fetal de vitel) MODIFICARILE CULTURII CELULARE INDUSE DE VIRUSURI 1. Efect citopatic (perturbari celulare structurale si functionale): - tip: litic: celulele se rotunjesc, devin mai refringente si se desprind (enterov.) sau se maresc si se grupeaza (ciorchine) urmate de o desprindere rapida (adenov.) formare de sincitii: fuziunea membranelor celulare cu aparitia de forme gigante cu mai multi nuclei (v. sincitial repirator, HIV, v. rujeolos) citotoxic: distrugeri masive cu desprindere rapida - timp de aparitie si intensitate: 24-48 ore cu distrugere in 3-4 zile: v. polio 3-4 zile cu desprindere totala in 7-10 zile: v. Rujeolos 2. Formarea de plaje: reprezinta un efect citopatic limitat produs de o singura particula virala; se foloseste la clonarea virusurilor 3. Incluzii virale: formatiuni rotunde sau ovalare (componente virale) intranucleare (v. herpetice, adenov.) sau citoplasmatice (v.rabic ) puse in evidenta prin coloratii (M-G-G ) 4. Hemadsorbtia: se observa la virusuri cu hemaglutinine exprimate pe membrana celulara (gripale, paragripale) si se evidentiaza prin fixarea hematiilor la suprafata culturii 5. Inhibitia metabolica: celulele infectate nu vireaza indicatorul de pH 6. Interferenta: poate evidentia multiplicarea unui virus fara efect citopatogen (v. rubeolos) prin inocularea la 10 zile cu un virus cunoscut citopatogen (v. echo 11) 7. Transformarea celulara: apare la infectii cu v. oncogene (polyoma, SV40) si se manifesta prin malignizare si multiplicare aberanta a celulelor (aglomerari de celule pluristratificate la nivelul monostratului) II. Oua embrionate Sunt folosite pentru cultivarea anumitor virusuri: gripale, oncogene, poxvirusuri. 1. Tipuri dupa sursa: conventionale: folosite in diagnosticul gripei si la prepararea vaccinului gripal LF (leukosis-free): obtinute in incubatoare speciale; nu sunt infectate cu v. leucozei aviare SPF (specific-pathogen-free): nu contin contaminanti de orice fel; se folosesc la seed-uri vaccinale (gripal, rujeolos) 3. Selectie:

oua embrionate de gaina de 10-11 zile cu coaja alba; incubare la 390C, umiditate 75-80% 4 . Inocularea: pe membrana chorioalantoidiana: pentru virusuri care produc leziuni de tip pocks (v. vaccinia, v. herpetic, v. oncogene, v. Rous) in cavitatea alantoidiana : v.gripale A si B in cavitatea amniotica : v. gripal C si v. urlian in sacul vitelin : v.herpetic 5. Modificari determinate de virusuri: leziuni ale mca: nodulare (pocks) date de poxvirusuri, v. herpetice, v. Rous activitate hemaglutinanta a lichidelor amniotice si alantoice: v. gripale A, B,C si v. urlian moarte embrion: v. urlian, v. herpetic 6. Utilizare: diagnostic (izolare, caracterizare): v. gripale preparare reagenti de diagnostic: gripa preparare de vaccinuri: gripal III. Animale de laborator Se folosesc limitat: - virusul nu se cultiva pe cultura celulara sau ou (HIV, v. coxsackie A) sau in cercetare (patogeneza, oncogeneza virala, imunitate, substante antivirale) 1. Surse: mamifere mici: soarece, hamster, sobolan, cobai maimuta, dihor mamifere mari: oaie, capra, cal, vitel pasari: gaina, rata, curcanul 2. Selectia: a. susceptibilitatea la infectia virala: specia: soarecele (v. coriomeningitei limfocitare), maimuta (v. rujeolos si VHB), cimpanzeul (HIV), hamsterul la v. oncogene caractere genetice: soareci BALB (v. leucemiei murine) b. varsta: izolarea v. coxsackie la soareci de 72 ore c. starea de sanatate: carantinarea animalelor din zone necunoscute (maimute) d. animale speciale: SPF = animale fara flora patogena Germ - free = animale fara flora asociata (patogena, saprofita) inbred (izogene) = animale homozigote obtinute prin inmultiri consanguine transgenice = animale obtinute dupa injectarea unei gene de la parinti izogeni in oul fecundat soareci nuzi = nu au pr si timus congenital 3. Utilizarea animalelor: diagnosticul unor boli virale (virusul se dezvolta doar pe animale) preparare de reagenti de diagnostic (seruri imune, antigene, complemente)

sursa de organe (rinichi: maimuta, caine) si ser (fetal vitel) pentru culturi celulare