Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDI ARAD FACULTATEA DE TIINE ALE EDUCAIEI, PSIHOLOGIE, EDUCAIE FIZIC I SPORT SPECIALIZARE : PSIHOLOGIE

CENTRUL : DEVA STUDENT : RODICA ELVIRA JURCA ANUL: II- I.D.

Psihodrama ca terapie umanista

Psihologia umanista este o abordare psihologica ce a aparut in anii 1950, ca reactie la limitarile teoriilor psihodinamice si comportamentale in privinta unor chestiuni ca semnificatia comportamentului si natura dezvoltarii sanatoase. Principalii promotori ai psihologiei umaniste au fost Carl Rogers si Abraham Maslow, iar teoriile acestora se concentreaza pe aspecteumane, cum ar fi sinele, actualizarea sinelui, sanatatea, speranta, iubirea, creativitatea, existenta, devenirea, individualitatea si semnificatia, adica o intelegere concreta a existentei umane. Psihologia umanista se bazeaza pe urmatoarele convingeri: Cel mai important aspect este prezentul, astfel incat abordarea umanista se concentreaza pe "aici si acum", in loc sa analizeze trecutul sau sa prezica viitorul. Pentru un psihic sanatos, omul trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Fiecare persoana este importanta si merituoasa, prin simpla sa existenta. Actiunile pot fi negative, insa acestea nu anuleaza valoarea de fiinta umana. Obiectivul suprem al vietii este obtinerea intelegerii si dezvoltarii personale. Individul poate fi cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe sine. Psihologia umanista a fost definita ca o "a treia putere in psihologie", primele doua fiind psihanaliza si perspectiva comportamentala. Acest lucru inseamna ca cele trei scoli nu se afla in competitie, ci fiecare a contribuit la intelegerea mintii si comportamentului uman, iar psihologia umanista a adaugat o nou dimensiune ce a creat o perspectiva holistica asupra fiintei umane. Ceea ce deosebeste psihologia umanista de alte abordari psihologice este accentul pus mai degraba pe semnificatia subiectiva decat pe determinism, precum si dezvoltarea pozitiva in opozitie cu patologia. Fata de majoritatea psihologilor conform carora comportamentul uman poate fi inteles doar de un observator impartial sau obiectiv, potrivit abordarii umaniste, semnificatia comportamentului este personala si subiectiva - depinde de valorile morale si intentiile fiecaruia dintre noi. Fiinta umana este privita ca fiind buna prin natura sa innascuta, iar problemele sociale si mintale reprezinta o deviere de la aceasta natura. Omul tinde mereu sa isi maximizeze interactiunile si creativitatea, pentru a se simti cat mai liber si mai constient de sine si trairile sale. Psihologia umanista priveste dincolo de modelul psihologic medical si priveste persoana dintr-un punct de vedere non-patologic. Acest lucru inseamna ca terapeutul minimalizeaza aspectele patologice ale vietii pacientului, in favoarea aspectelor sanatoase, pozitive. Obiectivul terapiei este ca pacientul sa aiba o constiinta de sine mai sanatoasa, adica sa obtina autorealizarea. Psihoterapia umanist a aprut ca reacie la behaviorism i psihanaliz i este ca urmare cunoscut sub numele de A Treia For n dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanist se ocup de contextul uman al dezvoltrii individului subliniind nelesul subiectiv, respingnd determinismul i

preocupndu-se de creterea pozitiv mai degrab dect de patologie. Scopul acestei psihoterapii este de a crea un mediu relaional n care persoana s poat prospera. Terapia de grup este o forma de psihoterapie n care 7 8 persoane se intlnesc saptamnal, sub ndrumarea unui lider de grup, de obicei un psiholog cu pregatire n terapia de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participantilor (depresie, anorexie, divort, alcoolism, dependenta de droguri, dificultati interpersonale, abuz fizic si sexual, decesul partenerului, etc.). De ce ar alege cineva sa participe la o terapie de grup n locul unei psihoterapii individuale, n care se ntlneste doar el/ea cu un psihoterapeut? In primul rnd pentru ca e mai ieftin, taxa de participare ntrun grup fiind n general pe jumatatea celei percepute pentru o terapie individuala. Apoi, pentru ca terapia de grup este o modalitate terapeutica de sine statatoare care are propriile avantaje, unele dintre ele inaccesibile terapiei individuale. Inventatorul psihodramei, dr. Jacob Levi Moreno, s-a nscut n Romnia, la Bucureti, n 1889. Aceste date, dei prezente n numeroasele tratate i enciclopedii, par a fi destul de controversate. Astfel unele documente indic anul 1880 ca dat a naterii, iar n ce privete localitatea, Moreno nsui susinea ca s-ar fi nscut pe un vapor n timp ce prinii si erau n croaziera pe Marea Neagr, la Bucureti eliberndu-i-se doar certificatul de natere. Nscut ntr-o familie n care migraia reprezint o tradiie multisecular, Moreno nsui avea s devin, poate i datorit predispoziiei genetice, ct mai ales prin formarea sa pe parcursul biografiei lui, "cetean al lumii". n 1912 i spunea lui Sigmund Freud: Eu incep acolo unde v oprii dumneavoastr. Dumneavastr, ntlnii oamenii n mediul artificial al biroului dumneavoastr... Eu i ntlnesc pe strad i n casele lor, n mediul lor natural. Dumneavoastr, le analizai visele. Eu le dau curajul s viseze din nou. Dumneavoastr i analizai i interpretai. Eu i las s i exprime rolurile conflictuale, i s i reconstruiasc visele. ntr-adevar, doctorul Moreno a mers mai departe dect Freud n teoria sa asupra relaiilor interpersonale i n dezvoltarea psihodramei, sociometriei, psihoterapiei de grup, a sociometriei i a sociatriei. In psihodrama, grupul este auditoriu si actor in explorarea problemelor individuale. In timp au fost dezvoltate forme de psihoterapie de grup cu diverse orientari teoretice: psihanalitica, cognitivcomportamentala, psihoterapii expresive, etc. Ofera un cadru neutru de lucru in care fiecare persoana sa poata lucra cu sine insasi in sensul de surprindere ad-hoc a reactiilor, starilor, trairilor generate prin si in interactiunea cu ceilalti membri ai grupului. Obiective: Imbunatatirea modalitatilor de relationare interpersonala imbunatatirea comunicarii interpersonale experimentarea unor atitudini si roluri noi experimentarea unor comportamente noi interpersonale

dobandirea capacitatii de exprimare directa, onesta si autentica a propriilor sentimente in relatie ci sine si in relatie cu ceilalti cresterea increderii in propria persoana precum si cresterea increderii in ceilalti intelegerea propriilor ganduri, trairi si atitudini interioare prin investigarea cu onestitate a tiparelor relationale evidentiate atat in cadrul relatiilor cu ceilalti membri ai grupului cat si din exteriorul grupului de lucru intelegerea trairilor si atitudinilor interioare ale celorlalte persoane prin dezvoltarea capacitatii empatice si intuitive imbunatirea imaginii de sine parcurgerea unei schimbari personale in interiorul grupului care se observa, manifesta si intelege intai in cadrul grupului pentru ca ulterior, schimbarile sa isi faca aparitia si sa poata fi aplicate si in viata de zi cu zi accesarea spontaneitatii si creativitatii Potrivit lui Irvin Yalom, autorul celei mai populare carti despre terapia de grup (am numit aici "Teoria si practica psihoterapiei de grup"), acesti factori sunt n numar de unsprezece. Iata-i prezentati aici, nu neaparat n ordinea importantei lor: a) Inducerea sperantei b) Universalitate c) Informarea d) Altruismul e) Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine f) mbunatatirea aptitudinilor de socializare g) Comportamentul imitativ h) nvatarea interpersonala i) Coeziunea grupului j) Catarsisul k) Factorii existentiali.

BIBLIOGRAFIE ro.wikipedia.org/wiki/Psihoterapie http://psihologie-brasov.blogspot.ro/2011/01/psihoterapie-sau-dezvoltare-personala.html http://www.la-psiholog.ro/info/psihologie-umanista

S-ar putea să vă placă și