Sunteți pe pagina 1din 13

Basmul cult Ion Creanga, Povestea lui Harap Alb

Basmul cult Povestea lui Harap Alb a aparut in revista Convorbiri literare in august 1877, apoi in acelasi an in ziarul Timpul. Basmul este specia genului epic in care se relateaza evenimente fabuloase la care participa personaje cu puteri supranaturale si in care binele invinge raul. Basmul cult Povestea lui Harap Alb preia elemente existente in basmul popular cum ar fi: plasarea actiunii intr-un spatiu vag conturat si intr-un timp mitic, etern, in antiteza cu timpul istoric al realitatii, formulele tipice pentru incipit (Amu cica era odata), mijloc (Ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este) si final (si a tinut veselia ani intregi) si motive literare

specifice: imparatul fara urmasi, probele, apa vie, apa moarta, nunta din final, superioritatea mezinului, obiectele magice si interdictia initiala. Prezenta numerelor magice, 3, 7, 9 si tipologiile personajelor reprezinta alte elemente preluate din basmul popular; astfel personajele pot si eroi, ajutoare, donatori, raufacatori sau falsi eroi. Acest basm cult respecta si tiparul narativ al basmului popular in care echilibrul initial se destrama pe parcursul actiunii pentru ca ulterior sa fie refacut prin trecerea probelor, aceste probe reprezentand mijlocul prin care protagonistul accede la un plan superior din punct de vedere psihologic. Acest basm cult se deosebeste de cel popular prin autorul cunoscut, Ion Creanga, transmiterea sa pe cale scrisa, in revista Convorbiri literare, 1877 si prin originalitatea autorului.

Tema principala a textului este maturizarea eroului, scoasa in evidenta prin infruntarea fortelor raului, lupta care constituie si valoarea moralizatoare a basmului. Astfel, protagonistul parcurge un drum initiatic simbolizat prin calatoria sa spre regatul unchiului sau. Experientele pe care le traieste personajul presupun confruntarea cu situatii limita care, o data depasite, fac personajul mai intelept, contribuind la evolutia sa spirituala. Prin titlul basmului ce evidentiaza numele protagonistului este ilustrata tema textului, maturizarea. Oximoronul numelui sugereaza evolutia personajului de la statutul social de sclav (harap) la cel de imparat (alb), de la stadiul de neinitiat, sugerat prin dominanta cromatica a cuvantului harap, negru, la cel de initiat.

Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, din perspectiva dindarat, naratorul neimplicandu-se afectiv in relatarea evenimentelor. Atitudinea dominanta a naratorului este cea obiectiva, dar in unele secvente el devine subiectiv, intrucat intervine prin verbe si forme pronominale la persoana I: gandesc eu sau isi exprima opinia in legatura cu personajele. In incipitul basmului (Amu cica era odata intr-o tara un craiu care avea trei feciori) se observa pe de o parte, elemente comune cu basmul popular ca: spatiul vag conturat (intro tara), timpul mitic (odata) si prezenta cifrei magice trei, si pe de alta parte, elemente de originalitate a autorului: adverbul cica releva indoiala naratorului, iar adverbul amu defineste timpul prezent al nararii ce caracterizeaza lumea realitatii; prin

intermediul acestuia, receptorul este initiat treptat dinspre realitate catre un trecut mitic reprezentat prin adverbul odata. Prin finalul basmului (Si a tinut veselia ani intregi si acuma mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda.) se revine la planul nararii din incipit, simetria incipit final definind caracterul circular al textului. Tot in final este relevata antiteza dintre universul supranatural al fantasticului din basm care este etern si lipsit de constrangeri sociale si realitatea care este supusa unor limite sociale, opozitia dintre cele doua lumi fiind relevata prin conjunctia adversativa iar. Pe parcursul actiunii textului au loc conflicte exterioare, precum lupta dintre bine si rau, respectiv dintre Harap Alb si Span. Conflictul interior al protagonistului este

sugerat prin atitudinea sa neincrezatoare, aspect ce-l determina sa fie ezitant si sa se lamenteze inaintea fiecarei probe. Ca in orice opera epica, actiunea se desfasoara pe momentele subiectului. In expozitiune craiul imparat primeste o scrisoare de la fratele sau Verde Imparat in care i se cere sa-si trimita unul dintre cei trei feciori in imparatia fratelui sai pentru a deveni succesorul tronului. Inainte ca unul dintre fii sa ajunga imparat, tatal lor ii pune pe toti la incercare, insa doar mezinul isi arata curajul si vrednicia in fata fratilor mai mari, depasind proba cu succes. Astfel, el trece peste podul unde s-a ascuns tatal sau deghizat in urs. Podul ii mai apare inca de doua ori in calatoria sa, devenind astfel un motiv literar ce simbolizeaza trecerea la o alta etapa a vietii, depasirea propriei conditii psihologice. Astfel, mezinul trece de la imaturitate la maturitate,

de la neinitiere la initiere. Intalnirea cu Spanul si incalcarea interdictiei initiale constituie intriga actiunii. Astfel, datorita naivitatii si imaturitatii sale, mezinul cade in capcana Spanului, in desfasurarea actiunii si intra in fantana, care are in plan simbolic semnificatia grotei, spatiu al nasterii si al regenerarii. Schimbarea numelui, a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale in care va fi condus de Span. Protagonistul intra astfel in fantana naiv, fecior de crai pentru a deveni ulterior Harap Alb, rob al Spanului. Acesta il pune la mai multe probe pe Harap Alb, pe care acesta le trece cu succes cu ajutorul Sfintei Duminici: aduce salatile din gradina Ursului, pielea batuta cu pietre pretioase a cerbului si fata lui Rosu Imparat. Aceasta dezvaluie faptul ca Harap Alb este adevaratul fecior de imparat. Spanul ii taie

capul feciorului, dar fata de imparat ii reda viata cu ajutorul apei vii si apei moarte. O alta asemanare cu basmul popular o reprezinta tipologia personajelor: falsul erou (Spanul), craiul aflat la ananghie (Verde Imparat), ajutoarele (calul si Sfanta Duminica) si donatorii (furnicile si albinele). Originalitatea autorului diferentiaza basmul cult de cel popular prin existenta celor cinci nazdravani, Fomila, Setila, Gerila, Ochila si Pasari Lati Lungila si prin diferentierea lui Harap Alb de orice alt erou al basmurilor populare. Harap Alb este personajul principal si pozitiv al acestui basm. Din punct de vedere social, el este fiu de crai, dar cunoaste o involutie sociala, devenind sclavul Spanului. Astfel, datorita naivitatii, lipsei de experienta si excesiva credibilitate, fiul craiului isi schimba statutul

de mezin al Imparatului Verde in cel de sluga a Spanului, in momentul cand acesta cade in capcana Spanului si intra in fantana. In final insa, isi demonstreaza originea nobila cand Spanul moare, iar Harap Alb devine imparat. Din punct de vedere psihologic, personajul este initial naiv, imatur si credul, demonstrand ulterior ca prin experienta acumulata pe parcursul actiunii este in de ajuns de matur si intelept ca pentru a lua in responsabilitatea sa tronul unchiului sau. Spre deosebire de protagonistii basmelor populare, Harap Alb nu are puteri supranaturale, nu se confrunta in mod direct cu fortele raului, fiind mereu ajutat de tovarasii sai. Protagonistul este caracterizat in mod direct de catre narator prin sintagma boboc in felul sau, scotandu-i-se in evidenta lipsa de experienta din momentul coborarii in fantana, cauza a tuturor incercarilor intalnite in drumul

sau. Sociabilitatea lui Harap Alb este evidentiata prin sintagma ca tovaras este partas la toate, si la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare in secventa intalnirii cu cei cinci nazdravani; protagonistul nu cade prada aparentelor si grotescului prin care sunt construite aceste cinci personaje. Sfanta Duminica este singurul personaj care surprinde cu obiectivitate atat calitatile cat si defectele lui Harap Alb prin expresiile puterea milosteniei si inima ta cea buna si slab de inger si mai fricos decat o femeie. In fata Imparatului Verde, Harap Alb este laudat de catre Span prin sintagma pentru vrednicia lui mi l-a dat tata dar in absenta acestuia, Spanul il domina prin expresia sluga netrebnica. Astfel, este evidentiata si ipocrizia Spanului. Caracterizarea indirecta a eroului este dedusa din fapte, gesturi, actiuni, precum si

din relatia cu celelalte personaje, Astfel, trasatura definitorie a protagonistului este bunatatea, evidentiata in relatia cu Sfanta Duminica si cu donatorii; Harap Alb simte compasiune pentru batrana cersetoare care-i cere un banut si il ofera nestiind cat o sa-l ajunte in viitor acest gest, isi face mila pentru micile furnici si nu le strica nunta si pentru harnicile albine fara stup si le construieste o casa noua. O alta trasatura definitorie a lui Harap Alb este loialitatea. Ca un adevarat cavaler acesta isi respecta cu pretul vietii juramantul facut Spanului pe palos. Acest legamant este pastrat atat timp cat protagonistul traieste, dar este rupt prin moartea si reinvierea sa. Eroul sa dovada de naivitate in momentul cand se lasa pacalit de Span si intra in fantana, precum si de imaturitate si lipsa de experienta atunci cand se lamenteaza calului inaintea fiecarei probe,

asteptand mereu ajutor de la ceilalti; astfel, el nu se confrunta direct cu fortele raului, ci ajutoarele sale in locul sau si in numele binelui. Lipsa de experienta nu il ajuta pe Harap Alb sa faca distinctia dintre esenta si aparenta, el avand o atitudine respingatoare la intalnirea Sfintei Duminici si alegand calul cel mai slab aparent, dar cel mai valoros in esenta. Odata cu maturizarea sa Harap Alb reuseste sa faca diferenta dintre esenta si aparenta, aspect relevat prin relatia sa cu cei cinci nazdravani: el nu cade prada aparentelor si grotescului ce caracterizeaza fizic aceste personaje si devine prietenos si loial cu ele. Pe parcursul actiunii el este initiat mereu de catre cineva spre o alta etapa a maturizarii, niciodata de catre sine, evidentiandu-se astfel lipsa sa de incredere in propriile forte. Eroul basmului este un personaj demn si capabil sasi asume responsabilitatea pentru faptele

sale; cand revine la curtea Imparatului Verde cu pielea cerbului batuta in nestemate nu o da niciunui alt imparat care-i ofera chiar si intreaga sa imparatie in schimbul acelei piei; el isi respecta angajamentul luat in fata Spanului ca ii va aduce lui pielea cerbului si isi respecta cuvantul cu orice pret. Relatia lui Harap Alb cu toate celelalte personaje este conturata pe parcursul actiunii. Majoritatea personajelor ii sunt mentori, initiatori: Sfanta Duminica, cei cinci nazdravani, calul si donatori: albinele, furnicile.