Kosovo Regiunea Kosovo este un platou cu altitudinea de 300-500 de metri, situat ntre Munii Sar (la sud), Morava

de Sud (la est), Munii Kopaonik (la nord), Munii Prokletje (la vest). Suprafaa total este de 10.887 km ptrai. Statul care astazi este recunoscut sub numele Kosovo (in albaneza Kosova/Dardania) se intindea in antichitate in regiunea Dardania, care era parte a Imperiului Ilir. Aceasta regiune se invecina in est cu Tracia si era populata in principal de triburi ilire si trace. Triburile principale erau Dardanii (trib ilir) si Triballi (trib trac). In anul 160 I.H Iliria este ocupata decatre Imperiul Roman si Dardania devine parte a Moesiei de Sus (Moesia Superiora). Capitala Dardaniei devine Naissus. Regiunea, deja romana, a Dardaniei includea Kosovo de astazi, in est, si provincia nou creata a Prevalitanei, cu capitala in Doclea. In 527, imparatul Justinian I, incepe ocuparea regiunilor romane. Dupa cativa ani Dardania este inclusa in Imperiul Bizantin. Cu inceperea sec. VII in regiune incep sa se simta primele miscari ale slavilor. Intre anii 839 852 Dardania se gaseste sub ocupatia imparatului bulgar, Khan Presian. In aceasta perioada Imperiul Bizantin incepe un nou razboi cu Imperiul bulgar si in anul 1018 reuseste sa re-ocupe Dardania. In sec. XI Imperiul Bizantin incepe sa dispara si un nou imperiu incepe sa se faca simtit in viata Dardaniei: Imperiul Sarbilor. In 1018 Stefan Nemanja incepe razboiul pentru ocuparea Dardaniei, lucru care il reuseste in anul 1216. Sarbii reusesc sa creeze Imperiul Sarbiilor (1346 1371) care includea Sarbia de astazi, Muntenegrul si o parte din Kosovo de astazi. In 1389 in Dardania are loc primul razboi din Kosovo (vezi pentru mai multe Batalia din Kosovo). Incepand din acest an, campia Dardaniei este recunoscuta sub numele care i-au dat slavii : Kosovo Polje Campia Mierliei. Dupa ocupatia otomana (1455) Dardania a inceput sa fie cunoscuta sub numele de Kosovo. In perioada Imperiului Sarb exista o relativa pace intre populatia sarba si populatia albaneza.Pe timpul Imperiului Nemanja sarbii incep construirea unui numar mare de biserici ortodoxe, care erau folosite ata tde sarbi cat si de albanezi. In 1455 otomanii reusesc sa cucereasca total Kosovo si pana in 1912 aceasta provincie ramane sub Imperiul Otoman. Din punct de vedere demografic, in Kosovo traiau albanezi, sarbi si aromani. Intre 1683 1699 Austria, cu sprijinul luptatorilor albanezi condusi de Pjeter Bogdani pune sub dominatia ei regiunea Kosovo. Cu retragerea Austriei turcii incep sa fie si mai duri

cu locuitorii acestei provincii. Albanezii incep sa se converteasca in musulmani, iar sarbii aleg calea parasirii provinciei. La primele documente oficiale emise in 1738 albanezii sunt majoritari in regiune. In 1867, Serbia is proclama independenta si in 1876, impreuna cu Muntenegru si Bosnia, declara razboi Imperiului Otoman. Razboiul intre Imperiul Rus si cel Otoman ia sfarsit cu tratatul de la San Stefano. Acest tratat stipula ca Imperiul Otoman trebuia sa renunte la pamanturi in favoarea Imperiului Rus si aliatilor sai. Prima regiune sacrificata, care in acelasi timp punea sfarsit razboiului intre sarbi si turci era Kosovo. La Congresul de la Berlin (13 iunie 13 iulie, 1878 ) condus de catre cancelarul neamt Otto Bismarc au participat aproape toate tariile balcanice cu exceptia Albaniei, care era inca ocupata de catre turci. Insa, albanezii prin trimisul lor Abdyl Frasheri isi fac cunoscute pretentiile lor in privinta regiunii Kosovo. Congresul, inchis pe 13 iulie 1878 hotaraste ca regiunea Kosovo sa fie parte a Sarbiei. Albanezii, cunoscand dj hotararile tratatul de la San Stefano se organizeaza si se intalnesc la Prizren (Kosovo) pe 10 iunie, 1878. Aceasta intrunire este cunoscuta in istoria Albaniei ca Liga de la Prizren. In aceasta intalnire au participat peste 300 de albanezi veniti din toate regiuniile Albaniei si scopul principal este unirea tutoror vilajetelor albaneze (Shkodra, Kosova, Manastir si Ianina) sub ocupatia otomana intr-un stat independent albanez. Abdyl Frasheri, la participarea lui la Congresul de la Berlin se impotriveste decizilor acestui congres care da Kosovo sarbilor si mai mult de jumatate din vilajetul Ianina, grecilor. Activitatea Ligii Albaneze din Prizren a durat 3 ani (pana 1881) si s-a inchis cu infrangerea albanezilor, care fara ajutorul vecinilor, erau prea slabi pentru a invinge Imperiul Otoman. Ca urmare, Albania pierde Kosovo si o mare parte din vilajetul Ianina. In 1899 fostii mebrii ai Ligii de la Prizren se reorganizeaza sub conducerea lui Haxhi Zeka si creeaza Liga de la Peja (Kosovo). Liga nu a avut sprijin si se stinge in 1900. Pe 28 Noiembrie 1912, la 469 de ani diferenta de la acel 28 Noiembrie 1443 cand Skenderbeg incepea razboiul impotriva turcilor, steagul albanez se ridica din nou independent in toate colturiile Albaniei, la Vlora, Durres, Korca, Peja, Prizren, Pristina etc. Albania isi declara independenta si Kosovo este inclusa in noul stat albanez.

Comunitatea Maghiara Scurt istoric

n secolul VIII IX, maghiarii (ungurii) se deplaseaz de la Munii Ural spre stepele din nordul Mrii Negre, aezndu-se n Panonia i Transilvania ntre 896 900. Primul document n care apare denumirea de Ultra siluam (dincolo de pdure), desemnnd Transilvania, dateaz din 1075. Mai trziu apare denumirea Partes Transsilvaniae (prile de dincolo de pdure), aceasta rmnnd denumirea atribuit Ardealului n documentele oficiale ungare. n 1526, armata otoman nvinge trupele nobiliare ungureti la Mohacs. Regatul ungar este mprit n trei, Transilvania devenind principat autonom sub suzeranitate otoman, cu principe ales de Diet dintre nobilii maghiari. Dup izgonirea turcilor, la sfritul secolului al XVII-lea, Transilvania este cucerit de mpratul Leopold Habsburg de Austria. n 1693 s-a statuat desprirea cancelariei ardelene de cea a Ungariei, Transilvania fiind guvernat direct de la Viena, guvernatorul fiind numit direct de mprat. n 1867, Austria i regatul ungar devin parteneri egali n Imperiul Austro-Ungar, Transilvania redevenind parte integrant a Ungariei, fiind guvernat de la Budapesta. n tot acest rstimp, maghiarii alturi de secui i sai se bucurau de drepturi i liberti, formnd o parte a orenimii, a rnimii libere i a nobilimii locale. n 1918, liderii comunitii maghiare sperau meninerea Transilvaniei ntre hotarele Ungariei. ns la Conferinele de pace de la Paris din 1919, a fost recunoscut statul unitar romn, iar locuitorii din Bucovina, Basarabia i Transilvania, inclusiv maghiarii, au primit cetenie romn. Ca urmare a acestei reconfigurri a granielor, peste 200.000 maghiari au prsit Transilvania n urmtorii 3 ani. Conform statisticilor din 1919, n 20 din cele 23 judee transilvnene maghiarii deineau majoritatea. Dup semnarea Tratatului de la Trianon, elitele maghiare au nceput s se organizeze pentru a-i apra propriile interese. n 1921 s-a nfiinat Uniunea Maghiar, iar n 1922 s-a format Partidul Maghiar din Romnia. Conducerea partidului era format din aristocrai ardeleni, iar finanarea provenea din partea societii civile maghiare deosebit de active. n contextul reformei agrare dintre 1919-1921, 260 mari latifundiari din Transilvania care au optat pentru cetenie maghiar au fost expropriai, resursele fiind utilizate pentru mproprietrirea a 206.265 ceteni romni dintre care 46.069 maghiari.

n 1940, n urma Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedat Ungariei. Pe acest teritoriu, conform recensmntului din anul 1941, triau circa 2,5 milioane de

persoane, dintre care 52,1% maghiari i 41,5% romni. n sudul Transilvaniei, parte a Romniei, mai triau ali 500.000 etnici maghiari. n urma ctigrii rzboiului de Romnia, ntregul Ardeal de Nord a revenit Romniei. n 1951, se creeaz Regiunea Autonom Maghiar n zonele locuite majoritar de ctre secui i maghiari, capitala fiind la Trgu Mure. Din cauza temerilor autoritilor romne legate de poteniale reacii negative din partea maghiarilor dup evenimentele de la Budapesta din 1956, statul romn acioneaz represiv: n 1959 autoritile comuniste decid unificarea Universitii Bolyai din Cluj cu Universitatea Babe, n plus cele mai multe uniti colare cu predare n limba maghiar devin peste noapte cu conducere i predare n limba romn. n a doua jumtate a anilor 1960, presiunea asupra minoritilor, inclusiv a maghiarilor, se intensific datorit noii politici naional-comuniste: transferuri de populaie romneasc n zone maghiare, restrngerea nvmntului n limba maghiar, lipsa nvmntului universitar n limba maghiar, discriminarea sistematic n ce privete admiterea n instituiile de nvmnt sau n funcii publice, deposedarea de bunurile comunitare, cenzura publicaiilor etc.

Evenimentele din decembrie 1989 din Romnia au nscut n sufletele maghiarilor din Romnia sperana c lucrurile se vor schimba n bine. n mod ironic, comunitatea maghiar din Timioara, de lng grania cu Ungaria a fost iniiatoarea sfritului regimului Ceauescu. Evacuarea pastorului maghiar reformat local, Lszl Tks, a instigat maghiarii la aciune. Ei au pornit protestele i, n curnd, romnii i alii li s-au alturat n dorina de a-i exprima nemulumirea fa de regim. Odat cu schimbrile intervenite n guvern i planurile pentru alegeri democratice, maghiarii din Romnia au presupus c vor deveni martori ai revenirii la instituiile de nvmnt i de alt gen care fuseser pierdute sub regimul comunist. Revendicrile legate de reinstituirea liceului Bolyai n Trgu Mure au dat natere la ncletri violente n ora ntre maghiari i romni, n 19 i 20 martie, 1990. Dac relaiile inter -etnice au cunoscut o oarecare relaxare, problema educaiei rmne n prim-planul discuiilor dintre minoritatea maghiar i guvernul romn.

n orice caz, evenimentele de la Trgu Mure rmn un moment crucial n istoria relaiilor romno-maghiare de dup 1989. Guvernul a oferit explicaii contradictorii, iar raportul parlamentar oficial, publicat la 23 ianuarie, 1991, a fost contestat de att de muli, nct i-a pierdut credibilitatea.

In 1996, pentru prima dat partidul maghiarilor (Uniunea Democratic a Maghiarilor din Romnia UDMR) a nceput s ia parte la guvernare, deinnd n Parlament o voce puternic. Relaiile diplomatice dintre Romnia i Ungaria s-au mbuntit continuu, tinznd s se transforme ntr-un parteneriat pentru ntreaga regiune (Severin). Practic, exist acorduri bilaterale n toate domeniile de colaborare; acest cadru a dat natere unui mecanism inspirat de modelul franco-german, instituind un dialog permanent ntre Romnia i Ungaria. n ciuda reconcilierii politice, polemicile pe trm istoriografic continu. n orice caz, dezbaterile se poart de aceast dat n cercurile academice.