Teatrul in Grecia Antica

Teatrul a fost creat de greci in secolul V .Hr. Se tie ca teatrul grec s-a nascut din imnurile cntate n cor n cinstea lui Dionysos, venerat de arani ca divinitate ocrotitoare a viilor, livezilor i ogoarelor roditoare. La sarbatorile lui Dionysos, dupa ritualurile ceremoniale menite sa obina din partea zeului recolte bogate, urmau petreceri cu cntece i dansuri. Cntareii, purtnd mati de ap (care n limba greaca se numeste "tragos", de unde cuvntul "tragedie" "cntecul apilor"), nfaiau fapturile legendare de sileni si satiri, prietenii lui Dionysos. Condus de un "corifeu", corul nchina imnuri de lauda, ntrerupte de naraiunea unor episoade din viaa zeului. Apoi corul s-a mparit n doua semicoruri cntnd alternativ, n frunte cu doi corifei care-i dadeau raspunsuri unul altuia. n momentul cnd unul din coriti a raspuns corului i corifeilor prin cuvinte atribuite zeului, ca i cnd el nsui ar fi fost Dionysos, n acel moment a aparut de fapt primul actor. n timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentaiile teatrale (amfiteatre) i s-au scris texte speciale interpretate de actori i cor. Autorii greci au scris tragedii si comedii. Cei mai de seama autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle i Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost Aristofan. n Grecia Antica, numai baieii si barbaii erau actori. Ei purtau mati pentru ca publicul sa tie ce rol joaca - de barbat sau de femeie, de nelept sau de nebun. Mastile care acopereau fata si capul actorilor redau persoane de diferita vrsta, stare sociala, stari emotionale si trasaturi morale. Actorii purtau ncaltaminte nalta si haine largi pentru a putea fi bine vazuti de toti spectatorii.Teatrele greceti erau imense,cu pana la 17.000 de locuri. Feele actorilor erau greu de vazut din ultimele rnduri, dar matile mari si colorate erau uor de recunoscut. Teatrele greceti erau construite pe coastele dealurilor. Datorita formei lor semicirculare, vocile actorilor se auzeau pna n ultimul rnd, chiar daca acetia vorbeau n oapta! Unele reprezentaii durau o zi ntrega. Spectatorii i aduceau perne i covorae pe care le puneau pe scaunele tari de piatra , iar cnd li se facea foame sau sete i cumparau gustari i vin. Personalul teatrului era narmat cu nite bee mari, ca sa nu aiba necazuri. Uneori, publicul numeros era att de impresionat de o piesa, nct ncepea sa se revolte. Cteva lovituri viguroase liniteau ndata spectatorii! Corul evolua pe un spaiu semicircular, numit orchestra, iar actorii, pe o Estrada nalta cam de un metru. n fundul scenei era un perete de scnduri nfaia faada unui palat, cu trei ui, prin care i faceau apariia actorii. Uneori, peste acest zid de fundal se ntindea o pnza pe care era pictat un alt decor. Corul reprezenta "vocea poetului", sau glasul contiintei morale ori cetaeneti a publicului. Corul era, aadar, un fel de "actor colectiv" care, prin intervenii vorbite

i prin dansuri mimice de mare expresivitate, sporea grandoarea i dramatismul spectacolului. Momentele sngeroase ale tragediei erau povestite, niciodata nfaiate pe scena. Teatrul prezinta caracteristicile universale ale oricarui ritual religios, explicnd relaia dintre om i divinitate, dintre om i lumea materiala, violena i originile acesteia care ncerca sa controleze iraionalul i lumea materiala....