UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

Analiza semio-retorică a unui iconotext publicistic de presă scrisă

Masterandă, GROSU ELIZA – MARINA (NEGHINĂ) Master SLMMP, Anul II

desfiinţată din cauza unor dispute între redacţie şi conducerea Institutului. se înfiinţează o revistă cu acelaşi nume. Mai are nevoie de o serie întreagă de alte elemente. Mi-am propus să analizez conform acestor aspecte (elemente) un articol dintr-o publicaţie de presă românească şi anume din revista Cultura. evoluţie social-culturală) cu titlul Ce se mai poartă pe la Paris… (I) sub semnătura jurnalistului Virgil Ştefan Niţulescu. paleta de culori este slab nuanţată. Ca regulă generală. concizie. Este recunoscut faptul că rolul titlului în economia textului jurnalistic nu este unul decorativ. ilustraţiile. cultura ideilor. şi. Alături de ilustraţie. 4 (408) 7 februarie 2013) Revista Cultura a apărut pentru prima dată la Cluj în anul 1924. apt de a fi publicat. îl completează şi-l definitivează. serie nouă nr. perioada interbelică. Pentru analiza mea am ales un articol din rubrica cultura antropologică (origine. la Bucureşti. Revista este tipărită pe format A3 cu un conţinut de 32 de pagini. solicitând atenţia cititorului. intertitlul. însă cu toate acestea el nu este considerat încă un produs finit. oferindu-i de altfel şi un caracter serios. teatru. Fără a reprezenta o continuare directă a publicaţiei interbelice. a publicului către text şi nu pe imagine. Acesta are rolul de a atrage atenţia (captatio benevolentiae – Aristotel). redactat conform principiilor lui Aristotel presupune claritate. în cadrul Institutului Cultural Român. dicţie. deşi nu fac parte propriu-zis din corpul articolului. cultura istoriei. În anul 2005 a fost desfiinţată. La sfârşitul anului 2005 revista Cultura şi-a reluat apariţia în cadrul Fundaţiei Culturale Române sub conducerea prozatorului român Augustin Buzura. titlul trebuie adecvat la competenţa de lectură a cititorului mediu. cultura antropologică. după cum spuneam mai sus. ferestrele. îl întregesc. Titlul jurnalistic are rolul cel mai important în decodarea mesajului jurnalistic. legenda. chapeaul (lead-ul). în anul 2003. constituie primul nivel de lectură: consumatorul produselor .Orice tip de mesaj. Aceste elemente sunt: titlul. Cultura se distinge însă prin formatul mare al paginii. care. săptămânal de informare şi de analize culturale. A3. ci şi modificarea sau crearea de păreri. originalitate. cultura dialogului. Secţiunile publicaţiei sunt: literatură. simbolizând faptul că este purtătoare a unor mesaje de autoritate şi putere. sub îndrumarea lui Sextil Puşcariu. cultura sportului. muzică) dar şi presa internaţională. arte (cinema. (anul VIII. dominantă fiind culoarea negru. Un articol bun. care este trimis prin intermediul mass-mediei are ca scop nu doar transmiterea unor informaţii. ce a înlocuit revista Dilema. cultură politică. Se constată la prima observare a ziarului că acesta nu beneficiază de o calitate superioară a hârtiei utilizate şi pe deasupra nu beneficiază nici de o coloristică specifică tabloidelor.

întregul articol conţine informaţii despre acest muzeu. Nu se poate vorbi de o demonstraţie practică de artă şi frumos. iar textul prezintă într-o manieră subiectivă prezentarea acestuia. despre sălile de expoziţie şi frumuseţea exponatelor („împletitură sau podoabă. este o ipoteză asupra efectelor referenţiale „interesul maxim este atins. paradoxal chiar interogativ.1 Primul paragraf dă tonul întregului articol. Dacia. Aşadar. un „design” secvenţial subtil. Cluj-Napoca. Informaţia este astfel amânată. care este utilizat cu scopul de a crea publicului o idee (chiar şi un chapeau) cu privire la text. cel ce degajă mesajul. la fel ca la un iconotext publicitar. devenind astfel într-o mare măsură „martor direct” al incursiunii. în schimb prin marcarea ortografică a punctelor de suspensie. 1999.S. cum am menţionat se aduce în prim plan conţinutul textual. sub titlu. Arhipelagul muzeelor. spre finalul expoziţiei”. sugerează ce va urma. Prin faptul că prin programul masteratului am învăţat despre noţiunile de comunicare vizuală mi-a fost imposibil să nu constat că strategiile grafice nu sunt prezentate pentru a capta atenţia. Finalul este astfel bidirecţional: informativ şi afectiv. coboară pe diagonală spre stânga jos. se poate interpreta faptul că acestea sunt utilizate cu scop meditativ. Ed. V. 1 Dâncu.. un instrument muzical sau o armă”). mai degrabă. cu toate că imaginea prezentată este una relevantă. utilizat pe traseul de tip Z „în care privirea pornește din stânga sus. este clar şi concis şi creează anumite aşteptări din partea receptorilor. Ulterior. p 123 . Comunicarea simbolică. Dar nu poate fi neglijat nici faptul că imaginea. pentru a se opri în dreapta jos”. ci. se poate identifica o simplă legătură dintre text şi prima imagine. arhitectura exterioară şi interioară a acestuia. Pentru că este puţin informativ şi scurt este însoţit de un supratitlu. Induce senzaţia de curiozitate şi poate fi interpretat ca unul incitativ. fie că este vorba despre o fotografie sau despre imagini dinamice. Asiei. Neexistând o strategie prin culoare. este atrasă spre dreapta sus. Oceaniei şi Americilor de pe Quai Branly din Franţa. prin utilizarea unei fotografii alb-negru. are mai mare credibilitate decât o relatare prin cuvinte spuse sau scrise: privind imaginea. Se constată că finalul articolului nu conţine o concluzie. textul articolului netransformându-se astfel într-un comentariu.media poate decide dacă va continua sau nu parcurgerea articolului. Muzeul Artelor şi Civilizaţiilor Africii. care doar anunţă. Se observă că. titlul este cel care atrage atenţia. Acesta este reprezentat ca un detaliu caracteristic pentru atmosfera evenimentului. privitorul are certitudinea că „a văzut cu proprii săi ochi” muzeul respectiv. Arhitectura discursului publicitar. La prima lectură ne dă impresia că în conţinutul textului vom afla informaţii despre modă.

. care prezintă unghiuri diferite ale muzeului (prin imaginea din anexă am vrut să surprind acea emoţie sinestezică. asemenea textului în sine.O importanţă deosebită a mesajului îl constituie utilizarea altor două imagini. Mesajul pe care îl conţin este clar şi conţin elemente explicite. Toate cele trei imagini dispun o relaţie de congruenţă şi complementaritate cu textul. Acestea funcţionează ca un articol în sine. Imaginile pot fi numite astfel că sunt purtătoare de informaţii. înaintea textului. deoarece fotografia color este mult mai surprinzătoare şi propune o atenţie mai sporită). acestea fiind sugestive. dacă aş putea să o numesc aşa. Putem afirma faptul că imaginile constituie primul nivel de receptare.

ro consultat la data de 14. Arhitectura discursului publicitar. 2004 2. Dâncu.dexonline. Cluj-Napoca. anul VIII. Ed. 4 (408) 7 februarie 2013 www.S. Semiotica limbajului publicitar. Ed.. V.C. 1999 4. Ed. Universității Suceava.. Comunicarea simbolică. serie nouă nr. Corjan.C. I.02. Mass-media și publicitate. Revista Cultura. Dacia. Corjan. Universității Suceava. www. Textul și imaginea.ro 5.. 2004 3.BIBLIOGRAFIE: 1.2013 .revistacultura. I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful