UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

Analiza semio-retorică a unui iconotext publicistic de presă scrisă

Masterandă, GROSU ELIZA – MARINA (NEGHINĂ) Master SLMMP, Anul II

chapeaul (lead-ul). dominantă fiind culoarea negru. sub îndrumarea lui Sextil Puşcariu. serie nouă nr. concizie. Se constată la prima observare a ziarului că acesta nu beneficiază de o calitate superioară a hârtiei utilizate şi pe deasupra nu beneficiază nici de o coloristică specifică tabloidelor. desfiinţată din cauza unor dispute între redacţie şi conducerea Institutului. oferindu-i de altfel şi un caracter serios. se înfiinţează o revistă cu acelaşi nume. cultura istoriei. în cadrul Institutului Cultural Român. ci şi modificarea sau crearea de păreri. la Bucureşti. Mai are nevoie de o serie întreagă de alte elemente. şi. intertitlul. ce a înlocuit revista Dilema. paleta de culori este slab nuanţată. îl completează şi-l definitivează. cultură politică. deşi nu fac parte propriu-zis din corpul articolului. cultura sportului. ilustraţiile. care este trimis prin intermediul mass-mediei are ca scop nu doar transmiterea unor informaţii. 4 (408) 7 februarie 2013) Revista Cultura a apărut pentru prima dată la Cluj în anul 1924. Pentru analiza mea am ales un articol din rubrica cultura antropologică (origine. originalitate. cultura dialogului. apt de a fi publicat. Acesta are rolul de a atrage atenţia (captatio benevolentiae – Aristotel). cultura antropologică. legenda. Este recunoscut faptul că rolul titlului în economia textului jurnalistic nu este unul decorativ. Aceste elemente sunt: titlul. În anul 2005 a fost desfiinţată. Ca regulă generală. după cum spuneam mai sus. perioada interbelică.Orice tip de mesaj. arte (cinema. a publicului către text şi nu pe imagine. muzică) dar şi presa internaţională. (anul VIII. solicitând atenţia cititorului. teatru. în anul 2003. Un articol bun. îl întregesc. Mi-am propus să analizez conform acestor aspecte (elemente) un articol dintr-o publicaţie de presă românească şi anume din revista Cultura. dicţie. însă cu toate acestea el nu este considerat încă un produs finit. Cultura se distinge însă prin formatul mare al paginii. Revista este tipărită pe format A3 cu un conţinut de 32 de pagini. redactat conform principiilor lui Aristotel presupune claritate. evoluţie social-culturală) cu titlul Ce se mai poartă pe la Paris… (I) sub semnătura jurnalistului Virgil Ştefan Niţulescu. Alături de ilustraţie. cultura ideilor. Titlul jurnalistic are rolul cel mai important în decodarea mesajului jurnalistic. care. constituie primul nivel de lectură: consumatorul produselor . săptămânal de informare şi de analize culturale. Secţiunile publicaţiei sunt: literatură. Fără a reprezenta o continuare directă a publicaţiei interbelice. A3. titlul trebuie adecvat la competenţa de lectură a cititorului mediu. ferestrele. simbolizând faptul că este purtătoare a unor mesaje de autoritate şi putere. La sfârşitul anului 2005 revista Cultura şi-a reluat apariţia în cadrul Fundaţiei Culturale Române sub conducerea prozatorului român Augustin Buzura.

privitorul are certitudinea că „a văzut cu proprii săi ochi” muzeul respectiv. Comunicarea simbolică. paradoxal chiar interogativ. Dacia. textul articolului netransformându-se astfel într-un comentariu. este atrasă spre dreapta sus. arhitectura exterioară şi interioară a acestuia. are mai mare credibilitate decât o relatare prin cuvinte spuse sau scrise: privind imaginea. Finalul este astfel bidirecţional: informativ şi afectiv. Se observă că. Acesta este reprezentat ca un detaliu caracteristic pentru atmosfera evenimentului. spre finalul expoziţiei”. este clar şi concis şi creează anumite aşteptări din partea receptorilor. un instrument muzical sau o armă”). pentru a se opri în dreapta jos”.1 Primul paragraf dă tonul întregului articol. Asiei. p 123 . Oceaniei şi Americilor de pe Quai Branly din Franţa. sub titlu. 1 Dâncu. mai degrabă. cu toate că imaginea prezentată este una relevantă. la fel ca la un iconotext publicitar. 1999.S. fie că este vorba despre o fotografie sau despre imagini dinamice. Se constată că finalul articolului nu conţine o concluzie. Pentru că este puţin informativ şi scurt este însoţit de un supratitlu. Nu se poate vorbi de o demonstraţie practică de artă şi frumos. întregul articol conţine informaţii despre acest muzeu. sugerează ce va urma. cum am menţionat se aduce în prim plan conţinutul textual. Aşadar. Induce senzaţia de curiozitate şi poate fi interpretat ca unul incitativ. Arhitectura discursului publicitar. Cluj-Napoca. utilizat pe traseul de tip Z „în care privirea pornește din stânga sus. se poate identifica o simplă legătură dintre text şi prima imagine. devenind astfel într-o mare măsură „martor direct” al incursiunii. Prin faptul că prin programul masteratului am învăţat despre noţiunile de comunicare vizuală mi-a fost imposibil să nu constat că strategiile grafice nu sunt prezentate pentru a capta atenţia. Arhipelagul muzeelor. cel ce degajă mesajul. care doar anunţă. Ed. un „design” secvenţial subtil. coboară pe diagonală spre stânga jos. în schimb prin marcarea ortografică a punctelor de suspensie. Muzeul Artelor şi Civilizaţiilor Africii. Neexistând o strategie prin culoare. Ulterior. care este utilizat cu scopul de a crea publicului o idee (chiar şi un chapeau) cu privire la text. V. La prima lectură ne dă impresia că în conţinutul textului vom afla informaţii despre modă.. ci. titlul este cel care atrage atenţia. Dar nu poate fi neglijat nici faptul că imaginea. prin utilizarea unei fotografii alb-negru. este o ipoteză asupra efectelor referenţiale „interesul maxim este atins. despre sălile de expoziţie şi frumuseţea exponatelor („împletitură sau podoabă. se poate interpreta faptul că acestea sunt utilizate cu scop meditativ. iar textul prezintă într-o manieră subiectivă prezentarea acestuia.media poate decide dacă va continua sau nu parcurgerea articolului. Informaţia este astfel amânată.

deoarece fotografia color este mult mai surprinzătoare şi propune o atenţie mai sporită). acestea fiind sugestive. . Putem afirma faptul că imaginile constituie primul nivel de receptare. Acestea funcţionează ca un articol în sine. Toate cele trei imagini dispun o relaţie de congruenţă şi complementaritate cu textul. Imaginile pot fi numite astfel că sunt purtătoare de informaţii.O importanţă deosebită a mesajului îl constituie utilizarea altor două imagini. înaintea textului. care prezintă unghiuri diferite ale muzeului (prin imaginea din anexă am vrut să surprind acea emoţie sinestezică. asemenea textului în sine. Mesajul pe care îl conţin este clar şi conţin elemente explicite. dacă aş putea să o numesc aşa.

Textul și imaginea. Ed. I. Cluj-Napoca.. Corjan.ro consultat la data de 14. anul VIII. www.C. Revista Cultura. serie nouă nr.C.02. 1999 4. Comunicarea simbolică.revistacultura. Universității Suceava. V.. Semiotica limbajului publicitar.dexonline. Ed. 2004 2. Mass-media și publicitate.S. 2004 3.ro 5. Dâncu.2013 . Dacia. Ed. 4 (408) 7 februarie 2013 www. I. Corjan. Universității Suceava. Arhitectura discursului publicitar.BIBLIOGRAFIE: 1..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful