UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

Analiza semio-retorică a unui iconotext publicistic de presă scrisă

Masterandă, GROSU ELIZA – MARINA (NEGHINĂ) Master SLMMP, Anul II

şi. cultura istoriei. A3. cultura sportului. constituie primul nivel de lectură: consumatorul produselor . cultura antropologică. solicitând atenţia cititorului. Cultura se distinge însă prin formatul mare al paginii. originalitate. teatru. în cadrul Institutului Cultural Român. Pentru analiza mea am ales un articol din rubrica cultura antropologică (origine. În anul 2005 a fost desfiinţată. însă cu toate acestea el nu este considerat încă un produs finit. cultura ideilor.Orice tip de mesaj. concizie. îl întregesc. săptămânal de informare şi de analize culturale. desfiinţată din cauza unor dispute între redacţie şi conducerea Institutului. serie nouă nr. arte (cinema. perioada interbelică. cultură politică. după cum spuneam mai sus. Alături de ilustraţie. Mi-am propus să analizez conform acestor aspecte (elemente) un articol dintr-o publicaţie de presă românească şi anume din revista Cultura. ferestrele. La sfârşitul anului 2005 revista Cultura şi-a reluat apariţia în cadrul Fundaţiei Culturale Române sub conducerea prozatorului român Augustin Buzura. a publicului către text şi nu pe imagine. ce a înlocuit revista Dilema. cultura dialogului. sub îndrumarea lui Sextil Puşcariu. în anul 2003. redactat conform principiilor lui Aristotel presupune claritate. 4 (408) 7 februarie 2013) Revista Cultura a apărut pentru prima dată la Cluj în anul 1924. (anul VIII. legenda. la Bucureşti. se înfiinţează o revistă cu acelaşi nume. deşi nu fac parte propriu-zis din corpul articolului. muzică) dar şi presa internaţională. ilustraţiile. dominantă fiind culoarea negru. Acesta are rolul de a atrage atenţia (captatio benevolentiae – Aristotel). Revista este tipărită pe format A3 cu un conţinut de 32 de pagini. îl completează şi-l definitivează. Este recunoscut faptul că rolul titlului în economia textului jurnalistic nu este unul decorativ. Un articol bun. titlul trebuie adecvat la competenţa de lectură a cititorului mediu. oferindu-i de altfel şi un caracter serios. simbolizând faptul că este purtătoare a unor mesaje de autoritate şi putere. Fără a reprezenta o continuare directă a publicaţiei interbelice. Titlul jurnalistic are rolul cel mai important în decodarea mesajului jurnalistic. chapeaul (lead-ul). ci şi modificarea sau crearea de păreri. Se constată la prima observare a ziarului că acesta nu beneficiază de o calitate superioară a hârtiei utilizate şi pe deasupra nu beneficiază nici de o coloristică specifică tabloidelor. Ca regulă generală. dicţie. apt de a fi publicat. intertitlul. paleta de culori este slab nuanţată. Mai are nevoie de o serie întreagă de alte elemente. evoluţie social-culturală) cu titlul Ce se mai poartă pe la Paris… (I) sub semnătura jurnalistului Virgil Ştefan Niţulescu. Secţiunile publicaţiei sunt: literatură. care este trimis prin intermediul mass-mediei are ca scop nu doar transmiterea unor informaţii. care. Aceste elemente sunt: titlul.

Induce senzaţia de curiozitate şi poate fi interpretat ca unul incitativ. este o ipoteză asupra efectelor referenţiale „interesul maxim este atins. este atrasă spre dreapta sus. Oceaniei şi Americilor de pe Quai Branly din Franţa. care este utilizat cu scopul de a crea publicului o idee (chiar şi un chapeau) cu privire la text. Finalul este astfel bidirecţional: informativ şi afectiv. Prin faptul că prin programul masteratului am învăţat despre noţiunile de comunicare vizuală mi-a fost imposibil să nu constat că strategiile grafice nu sunt prezentate pentru a capta atenţia. Pentru că este puţin informativ şi scurt este însoţit de un supratitlu. paradoxal chiar interogativ. Ed. sugerează ce va urma. este clar şi concis şi creează anumite aşteptări din partea receptorilor. Dar nu poate fi neglijat nici faptul că imaginea. Dacia. iar textul prezintă într-o manieră subiectivă prezentarea acestuia. întregul articol conţine informaţii despre acest muzeu.. cu toate că imaginea prezentată este una relevantă.S. Acesta este reprezentat ca un detaliu caracteristic pentru atmosfera evenimentului. utilizat pe traseul de tip Z „în care privirea pornește din stânga sus. Muzeul Artelor şi Civilizaţiilor Africii. Informaţia este astfel amânată. fie că este vorba despre o fotografie sau despre imagini dinamice. un instrument muzical sau o armă”).media poate decide dacă va continua sau nu parcurgerea articolului. Arhitectura discursului publicitar. ci. Nu se poate vorbi de o demonstraţie practică de artă şi frumos. Se constată că finalul articolului nu conţine o concluzie. coboară pe diagonală spre stânga jos. Se observă că. textul articolului netransformându-se astfel într-un comentariu. p 123 . cum am menţionat se aduce în prim plan conţinutul textual. se poate interpreta faptul că acestea sunt utilizate cu scop meditativ. la fel ca la un iconotext publicitar. mai degrabă. are mai mare credibilitate decât o relatare prin cuvinte spuse sau scrise: privind imaginea. devenind astfel într-o mare măsură „martor direct” al incursiunii. despre sălile de expoziţie şi frumuseţea exponatelor („împletitură sau podoabă. privitorul are certitudinea că „a văzut cu proprii săi ochi” muzeul respectiv. prin utilizarea unei fotografii alb-negru. Comunicarea simbolică. V. Cluj-Napoca. un „design” secvenţial subtil. Asiei. La prima lectură ne dă impresia că în conţinutul textului vom afla informaţii despre modă.1 Primul paragraf dă tonul întregului articol. spre finalul expoziţiei”. 1 Dâncu. sub titlu. se poate identifica o simplă legătură dintre text şi prima imagine. pentru a se opri în dreapta jos”. Arhipelagul muzeelor. 1999. titlul este cel care atrage atenţia. Neexistând o strategie prin culoare. arhitectura exterioară şi interioară a acestuia. Ulterior. cel ce degajă mesajul. Aşadar. în schimb prin marcarea ortografică a punctelor de suspensie. care doar anunţă.

O importanţă deosebită a mesajului îl constituie utilizarea altor două imagini. deoarece fotografia color este mult mai surprinzătoare şi propune o atenţie mai sporită). . Imaginile pot fi numite astfel că sunt purtătoare de informaţii. Putem afirma faptul că imaginile constituie primul nivel de receptare. Acestea funcţionează ca un articol în sine. asemenea textului în sine. care prezintă unghiuri diferite ale muzeului (prin imaginea din anexă am vrut să surprind acea emoţie sinestezică. acestea fiind sugestive. dacă aş putea să o numesc aşa. Toate cele trei imagini dispun o relaţie de congruenţă şi complementaritate cu textul. înaintea textului. Mesajul pe care îl conţin este clar şi conţin elemente explicite.

www.BIBLIOGRAFIE: 1. anul VIII.C.. Textul și imaginea.S. Mass-media și publicitate. Semiotica limbajului publicitar. I. Arhitectura discursului publicitar. 2004 2. Ed.ro consultat la data de 14. Cluj-Napoca. I. Dâncu.2013 .02.. Comunicarea simbolică. Revista Cultura.. 2004 3. serie nouă nr.ro 5. Corjan.dexonline.C. V. 1999 4. Universității Suceava. Ed. 4 (408) 7 februarie 2013 www. Dacia. Corjan.revistacultura. Universității Suceava. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful