UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

Analiza semio-retorică a unui iconotext publicistic de presă scrisă

Masterandă, GROSU ELIZA – MARINA (NEGHINĂ) Master SLMMP, Anul II

arte (cinema. dicţie. oferindu-i de altfel şi un caracter serios. teatru. Se constată la prima observare a ziarului că acesta nu beneficiază de o calitate superioară a hârtiei utilizate şi pe deasupra nu beneficiază nici de o coloristică specifică tabloidelor. cultura ideilor. evoluţie social-culturală) cu titlul Ce se mai poartă pe la Paris… (I) sub semnătura jurnalistului Virgil Ştefan Niţulescu. îl completează şi-l definitivează. se înfiinţează o revistă cu acelaşi nume. titlul trebuie adecvat la competenţa de lectură a cititorului mediu. cultura antropologică. cultura sportului. Alături de ilustraţie. paleta de culori este slab nuanţată. Fără a reprezenta o continuare directă a publicaţiei interbelice. ce a înlocuit revista Dilema. sub îndrumarea lui Sextil Puşcariu. la Bucureşti. perioada interbelică. solicitând atenţia cititorului. Aceste elemente sunt: titlul. Secţiunile publicaţiei sunt: literatură. serie nouă nr. însă cu toate acestea el nu este considerat încă un produs finit. Este recunoscut faptul că rolul titlului în economia textului jurnalistic nu este unul decorativ.Orice tip de mesaj. cultura dialogului. Mai are nevoie de o serie întreagă de alte elemente. îl întregesc. A3. Cultura se distinge însă prin formatul mare al paginii. chapeaul (lead-ul). în cadrul Institutului Cultural Român. constituie primul nivel de lectură: consumatorul produselor . legenda. Ca regulă generală. apt de a fi publicat. concizie. cultură politică. care este trimis prin intermediul mass-mediei are ca scop nu doar transmiterea unor informaţii. ci şi modificarea sau crearea de păreri. Un articol bun. Pentru analiza mea am ales un articol din rubrica cultura antropologică (origine. care. (anul VIII. redactat conform principiilor lui Aristotel presupune claritate. săptămânal de informare şi de analize culturale. În anul 2005 a fost desfiinţată. originalitate. 4 (408) 7 februarie 2013) Revista Cultura a apărut pentru prima dată la Cluj în anul 1924. în anul 2003. muzică) dar şi presa internaţională. Revista este tipărită pe format A3 cu un conţinut de 32 de pagini. ferestrele. deşi nu fac parte propriu-zis din corpul articolului. Acesta are rolul de a atrage atenţia (captatio benevolentiae – Aristotel). cultura istoriei. dominantă fiind culoarea negru. simbolizând faptul că este purtătoare a unor mesaje de autoritate şi putere. şi. după cum spuneam mai sus. Titlul jurnalistic are rolul cel mai important în decodarea mesajului jurnalistic. Mi-am propus să analizez conform acestor aspecte (elemente) un articol dintr-o publicaţie de presă românească şi anume din revista Cultura. desfiinţată din cauza unor dispute între redacţie şi conducerea Institutului. intertitlul. ilustraţiile. La sfârşitul anului 2005 revista Cultura şi-a reluat apariţia în cadrul Fundaţiei Culturale Române sub conducerea prozatorului român Augustin Buzura. a publicului către text şi nu pe imagine.

care doar anunţă. devenind astfel într-o mare măsură „martor direct” al incursiunii. cum am menţionat se aduce în prim plan conţinutul textual. Asiei. Neexistând o strategie prin culoare. întregul articol conţine informaţii despre acest muzeu. Oceaniei şi Americilor de pe Quai Branly din Franţa. paradoxal chiar interogativ. este o ipoteză asupra efectelor referenţiale „interesul maxim este atins.. are mai mare credibilitate decât o relatare prin cuvinte spuse sau scrise: privind imaginea. prin utilizarea unei fotografii alb-negru. privitorul are certitudinea că „a văzut cu proprii săi ochi” muzeul respectiv. se poate identifica o simplă legătură dintre text şi prima imagine. V. 1999. Pentru că este puţin informativ şi scurt este însoţit de un supratitlu. la fel ca la un iconotext publicitar. mai degrabă. un instrument muzical sau o armă”). iar textul prezintă într-o manieră subiectivă prezentarea acestuia. Acesta este reprezentat ca un detaliu caracteristic pentru atmosfera evenimentului. un „design” secvenţial subtil. Se constată că finalul articolului nu conţine o concluzie. sugerează ce va urma. Comunicarea simbolică. în schimb prin marcarea ortografică a punctelor de suspensie. Aşadar. Se observă că. titlul este cel care atrage atenţia. fie că este vorba despre o fotografie sau despre imagini dinamice. Dacia. coboară pe diagonală spre stânga jos. cel ce degajă mesajul. Arhitectura discursului publicitar. despre sălile de expoziţie şi frumuseţea exponatelor („împletitură sau podoabă. Ulterior. Finalul este astfel bidirecţional: informativ şi afectiv.S. este clar şi concis şi creează anumite aşteptări din partea receptorilor. pentru a se opri în dreapta jos”.1 Primul paragraf dă tonul întregului articol. care este utilizat cu scopul de a crea publicului o idee (chiar şi un chapeau) cu privire la text. textul articolului netransformându-se astfel într-un comentariu. p 123 . arhitectura exterioară şi interioară a acestuia. spre finalul expoziţiei”.media poate decide dacă va continua sau nu parcurgerea articolului. Dar nu poate fi neglijat nici faptul că imaginea. Nu se poate vorbi de o demonstraţie practică de artă şi frumos. La prima lectură ne dă impresia că în conţinutul textului vom afla informaţii despre modă. cu toate că imaginea prezentată este una relevantă. este atrasă spre dreapta sus. Prin faptul că prin programul masteratului am învăţat despre noţiunile de comunicare vizuală mi-a fost imposibil să nu constat că strategiile grafice nu sunt prezentate pentru a capta atenţia. Arhipelagul muzeelor. Muzeul Artelor şi Civilizaţiilor Africii. Cluj-Napoca. Induce senzaţia de curiozitate şi poate fi interpretat ca unul incitativ. Informaţia este astfel amânată. 1 Dâncu. sub titlu. ci. Ed. se poate interpreta faptul că acestea sunt utilizate cu scop meditativ. utilizat pe traseul de tip Z „în care privirea pornește din stânga sus.

deoarece fotografia color este mult mai surprinzătoare şi propune o atenţie mai sporită). Imaginile pot fi numite astfel că sunt purtătoare de informaţii. Putem afirma faptul că imaginile constituie primul nivel de receptare. asemenea textului în sine. care prezintă unghiuri diferite ale muzeului (prin imaginea din anexă am vrut să surprind acea emoţie sinestezică. Toate cele trei imagini dispun o relaţie de congruenţă şi complementaritate cu textul. . Mesajul pe care îl conţin este clar şi conţin elemente explicite. dacă aş putea să o numesc aşa. înaintea textului.O importanţă deosebită a mesajului îl constituie utilizarea altor două imagini. acestea fiind sugestive. Acestea funcţionează ca un articol în sine.

. 2004 3.. serie nouă nr. Textul și imaginea.revistacultura.BIBLIOGRAFIE: 1. 1999 4.ro 5. I. anul VIII. Mass-media și publicitate. Corjan.C. 2004 2.ro consultat la data de 14. Comunicarea simbolică. Universității Suceava.2013 . Universității Suceava.S.. 4 (408) 7 februarie 2013 www. Dâncu. I.C.02.dexonline. V. Corjan. www. Dacia. Arhitectura discursului publicitar. Ed. Cluj-Napoca. Revista Cultura. Semiotica limbajului publicitar. Ed. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful