UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE, SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

Analiza semio-retorică a unui iconotext publicistic de presă scrisă

Masterandă, GROSU ELIZA – MARINA (NEGHINĂ) Master SLMMP, Anul II

Fără a reprezenta o continuare directă a publicaţiei interbelice. cultura istoriei. oferindu-i de altfel şi un caracter serios. Aceste elemente sunt: titlul. Mi-am propus să analizez conform acestor aspecte (elemente) un articol dintr-o publicaţie de presă românească şi anume din revista Cultura. Alături de ilustraţie. A3. la Bucureşti. îl completează şi-l definitivează. dominantă fiind culoarea negru. însă cu toate acestea el nu este considerat încă un produs finit. teatru. ce a înlocuit revista Dilema. serie nouă nr. dicţie. redactat conform principiilor lui Aristotel presupune claritate. Acesta are rolul de a atrage atenţia (captatio benevolentiae – Aristotel). care. deşi nu fac parte propriu-zis din corpul articolului. care este trimis prin intermediul mass-mediei are ca scop nu doar transmiterea unor informaţii. îl întregesc. ci şi modificarea sau crearea de păreri. cultura dialogului. cultura sportului. cultura antropologică. a publicului către text şi nu pe imagine. în cadrul Institutului Cultural Român. cultura ideilor. 4 (408) 7 februarie 2013) Revista Cultura a apărut pentru prima dată la Cluj în anul 1924. sub îndrumarea lui Sextil Puşcariu. săptămânal de informare şi de analize culturale. concizie. În anul 2005 a fost desfiinţată. Ca regulă generală. muzică) dar şi presa internaţională. La sfârşitul anului 2005 revista Cultura şi-a reluat apariţia în cadrul Fundaţiei Culturale Române sub conducerea prozatorului român Augustin Buzura. Se constată la prima observare a ziarului că acesta nu beneficiază de o calitate superioară a hârtiei utilizate şi pe deasupra nu beneficiază nici de o coloristică specifică tabloidelor. se înfiinţează o revistă cu acelaşi nume. Revista este tipărită pe format A3 cu un conţinut de 32 de pagini. Cultura se distinge însă prin formatul mare al paginii. după cum spuneam mai sus. apt de a fi publicat. perioada interbelică. ferestrele. evoluţie social-culturală) cu titlul Ce se mai poartă pe la Paris… (I) sub semnătura jurnalistului Virgil Ştefan Niţulescu. paleta de culori este slab nuanţată. solicitând atenţia cititorului. originalitate. simbolizând faptul că este purtătoare a unor mesaje de autoritate şi putere. Un articol bun. cultură politică. intertitlul. arte (cinema. Mai are nevoie de o serie întreagă de alte elemente. Pentru analiza mea am ales un articol din rubrica cultura antropologică (origine. constituie primul nivel de lectură: consumatorul produselor . (anul VIII. şi. Secţiunile publicaţiei sunt: literatură. Titlul jurnalistic are rolul cel mai important în decodarea mesajului jurnalistic. Este recunoscut faptul că rolul titlului în economia textului jurnalistic nu este unul decorativ.Orice tip de mesaj. titlul trebuie adecvat la competenţa de lectură a cititorului mediu. chapeaul (lead-ul). în anul 2003. legenda. desfiinţată din cauza unor dispute între redacţie şi conducerea Institutului. ilustraţiile.

Pentru că este puţin informativ şi scurt este însoţit de un supratitlu. paradoxal chiar interogativ. textul articolului netransformându-se astfel într-un comentariu. spre finalul expoziţiei”. Arhipelagul muzeelor. la fel ca la un iconotext publicitar. sub titlu. fie că este vorba despre o fotografie sau despre imagini dinamice. pentru a se opri în dreapta jos”. Dar nu poate fi neglijat nici faptul că imaginea.S. arhitectura exterioară şi interioară a acestuia. Asiei. iar textul prezintă într-o manieră subiectivă prezentarea acestuia. are mai mare credibilitate decât o relatare prin cuvinte spuse sau scrise: privind imaginea. este o ipoteză asupra efectelor referenţiale „interesul maxim este atins. un „design” secvenţial subtil. La prima lectură ne dă impresia că în conţinutul textului vom afla informaţii despre modă. Aşadar. coboară pe diagonală spre stânga jos. Ed. Nu se poate vorbi de o demonstraţie practică de artă şi frumos. întregul articol conţine informaţii despre acest muzeu. Induce senzaţia de curiozitate şi poate fi interpretat ca unul incitativ. cel ce degajă mesajul. se poate interpreta faptul că acestea sunt utilizate cu scop meditativ. este atrasă spre dreapta sus.. devenind astfel într-o mare măsură „martor direct” al incursiunii. Acesta este reprezentat ca un detaliu caracteristic pentru atmosfera evenimentului. Neexistând o strategie prin culoare. Ulterior. prin utilizarea unei fotografii alb-negru. Se constată că finalul articolului nu conţine o concluzie. V. se poate identifica o simplă legătură dintre text şi prima imagine. utilizat pe traseul de tip Z „în care privirea pornește din stânga sus. care doar anunţă. despre sălile de expoziţie şi frumuseţea exponatelor („împletitură sau podoabă. Finalul este astfel bidirecţional: informativ şi afectiv. p 123 . Informaţia este astfel amânată. în schimb prin marcarea ortografică a punctelor de suspensie. ci. un instrument muzical sau o armă”). cum am menţionat se aduce în prim plan conţinutul textual.media poate decide dacă va continua sau nu parcurgerea articolului. Prin faptul că prin programul masteratului am învăţat despre noţiunile de comunicare vizuală mi-a fost imposibil să nu constat că strategiile grafice nu sunt prezentate pentru a capta atenţia. cu toate că imaginea prezentată este una relevantă. Arhitectura discursului publicitar.1 Primul paragraf dă tonul întregului articol. mai degrabă. 1 Dâncu. Oceaniei şi Americilor de pe Quai Branly din Franţa. Dacia. Comunicarea simbolică. privitorul are certitudinea că „a văzut cu proprii săi ochi” muzeul respectiv. care este utilizat cu scopul de a crea publicului o idee (chiar şi un chapeau) cu privire la text. Se observă că. 1999. Muzeul Artelor şi Civilizaţiilor Africii. este clar şi concis şi creează anumite aşteptări din partea receptorilor. Cluj-Napoca. titlul este cel care atrage atenţia. sugerează ce va urma.

asemenea textului în sine. Putem afirma faptul că imaginile constituie primul nivel de receptare. înaintea textului. dacă aş putea să o numesc aşa. Acestea funcţionează ca un articol în sine. deoarece fotografia color este mult mai surprinzătoare şi propune o atenţie mai sporită). Imaginile pot fi numite astfel că sunt purtătoare de informaţii.O importanţă deosebită a mesajului îl constituie utilizarea altor două imagini. Mesajul pe care îl conţin este clar şi conţin elemente explicite. Toate cele trei imagini dispun o relaţie de congruenţă şi complementaritate cu textul. acestea fiind sugestive. care prezintă unghiuri diferite ale muzeului (prin imaginea din anexă am vrut să surprind acea emoţie sinestezică. .

S. Ed.ro consultat la data de 14.2013 . Textul și imaginea.ro 5. 2004 2. serie nouă nr. V. 2004 3. Universității Suceava. Dâncu. I. Ed. www. Arhitectura discursului publicitar.revistacultura.. Semiotica limbajului publicitar.C. 4 (408) 7 februarie 2013 www. 1999 4. Mass-media și publicitate. anul VIII. Cluj-Napoca. Corjan.BIBLIOGRAFIE: 1.C.. Universității Suceava.dexonline. Dacia.02.. Corjan. I. Revista Cultura. Ed. Comunicarea simbolică.