Ciprian Duduiala este presedintele Romanian Society, o organizatie din Nottingham menita sa ajute studentii romani din UK.

A terminat Facultatea de Matematica si Informatica la Universitatea Babes-Bolyai si este doctorand in anul 3 la Nottingham University, unde studiaza matematica aplicata in biologie. Are 25 de ani si, asemeni multor alti tineri romani, vrea sa se intoarca in tara. Ciprian Duduiala vorbeste despre diferentele dintre cele doua sisteme si despre dificultatea de a fi cercetator in Romania. HotNews: De ce te-ai hotarat sa vii in UK? Ciprian Duduiala: Un prieten de-al meu era postdoctorand la University of Nottingham si, lucrand cu decanul facultatii de Matematica de aici, a aflat ca exista cateva proiecte finantate de UE. M-a atras faptul ca un astfel de proiect oferea doua avantaje importante: sunt angajat ca si cercetator la universitate, si toate rezultatele obtinute in cadrul proiectului de cercetare le pot include in teza de doctorat. Cu alte cuvinte, voi avea trei ani de experienta in munca si o diploma de doctorat la final. Si aspectul financiar a contat putin, salariul fiind destul de atractiv. HN: Cat costa programul tau si cine te ajuta financiar? CD: Fundatia Marie Curie este cea care a dat toti banii pentru proiect. Salariul se ridica la 25.000 de lire anual (din care se platesc taxe), iar la asta se adauga si bani pentru conferinte si alte deplasari. Nu lucrez in paralel. Chiar daca as vrea, nu-mi permite contractul cu UE sa mai am si alte slujbe, dar imi rotunjesc veniturile ajutand la orele de predare si la corectarea lucrarilor la cursurile din cadrul facultatii. UNA CALDA, ALTA RECE HN: Compara sistemul educational britanic cu sistemul romanesc. CD: Voi vorbi mai intai despre stiinte naturale, matematica si informatica. Din cate am observat eu si din discutiile pe care le-am avut cu alte persoane, se pare ca la nivel de licenta sistemul romanesc este mai eficient. Plusul pare a fi dat de continutul cursurilor, dar si de metodele de lucru cu studentii la seminarii si laboratoare. De exemplu, aici in Nottingham, la seminarii, profesorul si cu inca doi trei doctoranzi se plimba printre banci si le raspund individual studentilor la intrebari. Asta inseamna mai putine probleme rezolvate (daca s-ar rezolva la tabla s-ar rezolva mai repede si mai multe). De asemenea, dificultatea problemelor este foarte scazuta. Despre demonstratii de teoreme nici nu se pune problema sa li se ceara studentilor. In cazul stiintelor sociale, se pare ca sistemul englezesc ar avea un plus din cauza accentului pe eseuri si a discutiilor din timpul seminariilor. De asemenea, din punct de vedere al cercetarii, sistemul englezesc este mult peste cel de la noi. In primul rand, proiectele existente sunt interesante, iar apoi finantarea este superioara. HN: Cum gasesti relatia ta cu profesorii de aici fata de modul de relationare din Romania? CD: Hmmm... e o intrebare delicata... Profesorii de aici nu te privesc de sus, cum se intampla in unele cazuri la noi, dar nici nu sunt foarte prietenosi. Se face clar diferenta intre slujba si timp liber si nici nu se pune problema sa dezvolte o relatie prea stransa cu studentii. In Romania, se intampla de multe ori sa se lege anumite legaturi intre profesori si studenti. Cred ca stii la ce ma refer. De remarcat este totusi faptul ca aici sunt profesionisti, dar exista si profesori care probabil n-ar ajunge sa predea niciodata in Romania pentru ca nu stiu sa-si castige respectul studentilor. HN: Cum a fost perioada de acomodare? CD: Desi multa lume nu ma va crede, matematica studiata in timpul facultatii (cand am studiat mai mult informatica) mi-a fost suficienta pentru a ma descurca in rezolvarea problemelor aparute la proiect. Desigur, au fost metode si teoreme noi pe care le-am aprofundat aici, dar baza a fost matematica invatata in Romania. Din acest motiv, mi-a parut foarte usor sa incep proiectul si cred ca ma descurc destul de bine.

Am locuit intr-un camin de studenti si problemele s-au tinut lant. Mai intai camera in care am fost repartizat nu fusese curatata. Am fost mutat in alta camera pana cand s-a rezolvat problema, primind 75 de lire despagubire. Iarna, caloriferele mergeau doar 2 ore dupa care trebuiau repornite si astfel dimineata eram mai tot timpul inghetat de frig. Alarma de incendiu suna intruna cand gatea cineva si de multe ori se intampla sa fiu trezit noaptea la 3 sau 4. Dupa cateva luni ma batea deja gandul sa plec inapoi in tara. Orice plangere faceam, eram trimis de la receptia cladirii la "Accommodation Office", iar de acolo eram trimis inapoi la receptia cladirii. Faceau totul doar ca sa scape de mine. COMPROMISUL ROMANIA HN: La congresul studentilor romani din UK, toate oficialitatile v-au indemnat sa va intoarceti in tara. Te asteptai la altceva? CD: Nu. Acelasi mesaj l-as transmite si eu. Romania are nevoie de noi, chiar daca unii dintre noi simt ca ei nu mai au nevoie de Romania. HN: Vrei sa te intorci? CD: Am realizat ca banii nu aduc fericirea. Se poate trai mai mult decat decent si in Romania. Daca nu voi putea continua in cercetare la noi, ma voi orienta spre o alta meserie, dar nu in afara tarii. Vreau sa fiu aproape de familia mea, de prietena mea si de amicii mei. In plus, am ajuns la concluzia ca Romania nu este chiar asa in urma cum se spune. Diferenta dintre noi si britanici este ca noi evidentiem doar aspectele negative. Nu o sa vad niciodata mai mult de doua minute la stiri despre studentii ca mine, dar voi vedea intruna stiri despre coruptie si crime. HN: La conferinta studentilor romani ai ridicat problema locurilor de munca a specialitatii tale si a banilor putini din cercetare din Romania. Reprezentatul Guvernului a venit personal sa discute cu tine. Ti-a dat mai multa speranta feedbackul lui, sau ai ramas cu aceleasi semne de intrebare? CD: Am fost placut surprins de faptul ca reprezentantul Guvernului nu a pronuntat nici un moment numele vreunui politician sau partid politic. Ma asteptam sa se transforme totul intr-o campanie electorala mascata, dar nu a fost deloc asa. Semnele de intrebare au ramas aceleasi. Intr-adevar, exista mai multe fonduri, dar nu sunt gestionate cum trebuie. Premierul (fostul premier, C.P. Tariceanu - n.red.) s-a intalnit cu 500 de cercetatori romani din diaspora, insa toti aveau deja un nume. Nu a discutat cu cei tineri ca sa afle care sunt, de fapt, problemele. Un cercetator tanar ca mine nu are experienta necesara pentru a propune proiecte care sa si fie acceptate. Un sistem care ar compensa lipsa de experienta presupune ca institutiile (universitati sau institute de cercetare) sa aplice pentru finantari pentru proiecte concrete. Dupa obtinerea banilor, se scoate la concurs postul de cercetator si i se atribuie canditatului care se pliaza cel mai bine pe proiect (pe baza cunostintelor in domeniu, publicatii, etc - dar nu se da un examen scris). In acest fel, ni se va da posibilitatea sa acoperim mai multe arii ale cercetarii si sa vedem cum sunt gandite cel putin 2 sau 3 proiecte. Cred ca apoi ne va fi mult mai usor sa venim si cu propunerile noastre. De asemenea, ar trebui sa se puna accentul pe interdisciplinaritate. La proiectul meu, lucrez cu 3 persoane: un matematician, un statistician si un biolog. Daca am vreo nelamurire, are cine sa-mi raspunda la intrebari. Cred ca acesta este unul dintre principalele motive pentru care cercetarea din Romania nu acceseaza prea multe fonduri europene: lipsa de interdisciplinaritate. LOCURILE DISPONIBILE SUNT FOARTE PROST PLATITE

HN: Care sunt cele mai mari dileme ale unui tanar absolvent? CD: Ce sa fac? Sa continuu in cercetare sau academie? Sa imi caut o slujba in industrie? Sau sa imi schimb total domeniul de activitate si sa ma apuc din nou de programare? Sa accept un salariu mult mai mic decat cel de-acum, doar pentru a fi fericit? Cam astea ar fi intrebarile mele. HN: Cat de mult conteaza pentru cariera ta doctoratul pe care l-ai ales sa-l faci? In primul rand, va conta financiar. Legile in vigoare cer angajatorilor sa-i plateasca pe cei care detin o astfel de calificare cu 20% mai mult decat pe ceilalti angajati. Apoi, cei 3 ani de doctorat, m-au ajutat sa inteleg cat este de important sa te specializezi pe un anumit domeniu. Indiferent ce slujba voi avea, ma voi stradui sa stiu cat mai multe legate strict de ceea ce am de facut. HN: Unde este mai dificil sa intri in sistemul profesiei tale: in Romania sau in UK? CD: In Romania, din cauza motivelor expuse mai sus. Daca as continua in mediul academic, ar fi chiar imposibil pentru ca nu prea exista pozitii disponibile in Romania in domeniul meu de activitate, iar cele care sunt disponibile sunt foarte prost platite. GO BACK TO YOUR FUCKING COUNTRY HN: Te-ai simtit vreodata defavorizat in Anglia, fie din pricina nationalitatii tale, sau pentru orice alt motiv? CD: Da. Au fost mai multe episoade ciudate. Am locuit cate o jumatate de an cu doi englezi. Si fiecare se purta de parca ar fi stapanul casei, iar eu as fi fost un fel de sluga. Niciodata nu conta ce-mi doream eu, ci doar ce vroiau ei sa fac. Unul dintre ei nu facea curat aproape deloc, intra in camerea mea fara sa-si ceara voie si a ajuns chiar sa-mi ia din dulap un prosop cand eram plecat pe motiv ca... avea nevoie. Cu toate astea, cel mai urat episod s-a petrecut intr-un autobuz. Asteptam dupa o doamna cu un copil mic sa coboare si o englezoaica se rastea la mine ca ea se grabea. Am intrebat-o daca nu poate astepta si a inceput sa ma injure. Cel mai tare m-a deranjat ca, observand dupa accent ca nu sunt britanic, mi-a spus: go back in your fucking country!. Cred ca rasismul nu a disparut din aceasta tara. HN: Are Romania o probema de imagine in Marea Britanie? CD: Avem o problema de imagine in randul celor needucati si al celor care n-au ajuns niciodata in Romania si vorbesc doar din auzite. Dar eu cred ca nici n-ar trebui sa ne chinuim sa le schimbam imaginea. Sa creada ce vor, ca n-avem nevoie de aprecierea lor.

sistemul englezesc este mult peste cel de la noi?