Sunteți pe pagina 1din 147

MORCOVEATA

uploaded bvStrd30

HKEN

BELIOTECA PENTRO

Tqrr coPili

Jules Renard

MORCOVEATA
Traducere din iimbaf6ncez; Marcelcafton 9i ModestMofariu

dh

PaiIde nDtt JulcsReErd

{c.
Ediru.a Lild" O.P s3j C,!, 212, *ctor 4, Bu.urclti, Rominia r.l. : 021 3196390; 031 425l619! 07525 1 3 7 2 e'nail: conwi@irh.D

Mu@ttuF Jdd Renad Coplrighr @2013Liten pentu ve.siuna ln linba mneni ToaedEplur eaNat Editor: Vidmle qi dii R.dador-coordoutor Irina nie Redactor:Mdna Apa Co.{tor coryim Enache copert: Andrci cda{ Tehnoftladarc !i pEprs: OMia Cc$llm DrdeEa CIP ; Bibliorcii Natid.alc a RonAniei REIiIARD,ITLES MorweEi / JulesReDard;had.: I{aEel Crjaon, ModestMo.di!, - Buclrrti: Ljtera, 20l3 tslN 978-606-68c094-9 Il. M.rdiu, Mod6t (rad.) 8 21 , 133. 1- 93- 31= 135. 1

TABEL CRoNoLoGIC

1864 La 22 lebruarie se na$e Pierre+l$ Renard, in Chatom-du-Main O'Ialnne). Tat:l snu, Fmnpis Renard (t82a l S97),esteanlreprnor de lucrrri publice qi lucread in acel moment la consmirea dii ferate din regiune. Dupn ce d;duse nattere la inci trei copii, mama lui, Anne-RGa Colin, nu-qi mai suporte solul qi, ca atarej \ avea aceeali atiludine ti faj, de ultimul siu drcut, Pierre-Jules. 1883 Primii mi de foaln ii petrece in regim de intrnat, ]a Nerrs, apoi urmeazi cu$urile de retoricn Ei de filosofie ale Liceului Caroi cel I{are din Paris. Dup; bacalaurcat rinene h Paris, unde incepe sn colaboreze la diverse re\iste $i snftecrenteze cafeDeleledin Carrienn Lin. loc uldF i n ,a l n i r a l b o c n .: L i ,p -rrp p d n / i rne. 1808 Se cisntoregte cu Marie Morneau, cu cde va aveadoi copii:JeanFrmEois lFmtec), niscut in februariel88g, !i Julie Ma.ie -Gait), dscuti in martie 1992. 1889 impreunn cu ceiva prieteni, fondeaz: revista litenrn ,41,"'lrd /d F/d.., in care publid povestili. Acesteavor apnr.a in I 890 sub ridul Sourins peioad; incepe se se implice din ce in ce liacts.ln mai muli in viala ^ceaste artisticn a capitalei !i se freoenreze specracoleiin compdia citoNa prieterd, printre cde Maurice Barris, Andre Gide sau Nlaxcel Schwob. in casa lui Alphonse Daudet ii cunoaite pe Auglste Rodin $i pe Edmond de Goncourt. I sepropune s; facn pdte din comitetul de ledud al Th6alre d'Art. 1890 incepand din acest an, publid in cete presrigioa$ zjare '1ai panziene: I2 Figala, Gil Bltrllsan l:Erho d, Parir. 1894 Intri tu Socictatea Omenilor de Literei publica romdlrt autobiogra6 Moftooujd (Pail d} Calrd4, foarte bine primit de citici. Vor urma o srie de volume in prozi, romane !i nuveler 12i Cl,lorr"r L'EeamWu\ Coccisrus, Ij Weran lars sa usne e](.

R-ENARD JULES 1895 Gra! lui Ednond Rostand, o int6tneite p Sarah Bn]rardt. 1896 intrD:;nd din JLe., RFndd;J peucce ma, mul,r Juai pr an Id Uhadrrnr. l.inga ("n. hiLates-Minc.. inu_u, mr. 5dn/roFu numu La Gloriette. Pub[cn pdrui k itkri, Mturak (Ia Hixtaia, Naturetbs), un vol'rm. de mtipitode defililii mta{bice din tuinea planrebr ;i a aninalior. 1900 Este ales consilier municipal al comurei Chaumont Ei decorat cu If,giuncd oc Onoae. 190l-1903 Redacreaz;o ,eri( de a]|i,oje pcnr! pubt,ra\ia L.E ho dl I tontt. d cArot ,onJi!arF ese lai.;. annLten.ala rcpubt;rdnd ri 1904-1910. L l5 rui lo04 esredle5pnm"r atordtujui ChiD-ytreMinF., iun. ! r D c t uFn u rme a z :,a d l u i$ u s j p . (a rF o va drl i ne w eme dr sasearu. qla pe o lisr; rpublicda. Rrnard se ans.,iedz; in lupra impoh.iva ne$iinjei d carte; una dinrre cete mai spectaculoae misffi luate in acest sens este garuitara irutrumentelor penhu 1907 In octonbrie,Jules Renad estealesrnembru al Acadmiei concourr. 1910 Suferind d ateroscterozn, moare ta pdis, ta v.inta de 46 de ani. Po'rum. sF pubtjLar ce,eb^n ciju hrnot h,rnat. $nside.a. p" oDa dreprar..una drnrjr .et. mai inrFFsdnr.. -edF memonJhrne din lireratura unirersaH. intr-o notatie oprinsi intdrt Jutes Rendd a$rma: ,,in fiece clip, rDr reamintesc de Mocorealn. Tr;im impreun ii.nd;jduiesc cin sufler cn voi muri in:inta iui.,,

GAINTLE Pun prinsoare, spune doamna Lepic, ci Honorina iar a uitat si-nchidi giinile. E-aderdrat. Te uili pe lereasrrd gi vezi imediat.in fundul ogdzii, cotelul giinilor iqi casci, in noapte, pitratul negru al portilei deschise. Felix, daci te-ai duce tu sile-nchizi? zice doamna Lepic celui mai mare dintre copiii sei. -Nu-i treaba mea se v;d de giini, mormiie Felix, un biiat g;lbejit, trandav $i fricos. Atunci tu, Ernestina? O, mimico, aqmuri de fricd! Felix, fratele mai mare, li sora-saErnestina abia ridici ochii cAnd rispund. Citesc amandoi foafie adAncigi, cu coatele pe masi, frunte-n frunte. Doamne, ci proasti mai sunt! spune doamna Lepic. Unde-mi era capul? Morcovea{e.jdu-te li-nchide g6inile! Cu porecla astail alinti pe mezinul casei,din pricini ci are p;rul rclu qi faga pistruiati. Morcoveati, care-qi ficea de lucru pe sub masi, se ridici qi ingAni sfios: Ziu ci qi mie mi-e frici, mimico. Cum! i-o intoarce doamna Lepic. Un voinic ca tine? Mi faci si rid. Hai, mi$ca-teodadl Pii ce, nu-l ltim noi? E viteaz ca un lapJ sare cu gura sore-sa Ernestina.

JULTSRENARD

-Nu se teme de nimeni qi de nimic, adaugi fratele siu, Felix. Morcoveali se umfl;-n pene la auzul acestor laude qi, ruginAndu-se in sineasa ci nu-i vrcdnic de ele,incearci si-qi biruie teama. Ca si-i mai dea curaj, maici-sa ii promite o palmi. -Barem si-mi faceli lumini, ingaimi el. dispreguitor Doamna Lepic ridici din umeri, Felix surAde lumAnare qi igi Doar Ernestina se arati miloasi ia o insoleqtefri1iorul pani la capetul coridorului. -Te-aqtept aici, zice ea, Numai ci o zbughegte intr-o clipite indirit, insp;imantati de o rafali de vint care zbuciumi flacira lumAnirii qi o strnge. incordindu-qi pulpele gi simlindu-gi cilcAiele parci lipite de pimAnt, Morcoveali incepe si dArdAiein intuneric; ahri e o bezni de i se pare ca a orbit. Cate un vartej de vant il inligoari ca un cearlaf ingheFt, gata si.-l smulgi din loc. Vulpi, ba poate ci 9i lupi, nu-i sufl; oare peste maini, in obraji? Cei mai bine ar fi si dea buzna, la nimereali, spre cotet, cu capul inainte, spintecandintunecimea dinjur. Giseqtepe bAjbAiteiv;rul pofiifei. Zdupiitul paqilor sii face giinile si se foiasci pe stinghii Disi caraie speriate. -Da'potoligi-vi odatil le strigi Morcoveali. Eu sunt! inchideporriga. apoi zboar; inapoi ca ;i .um dr dveaaripi. Iar cAndintri. in casi, gifiind qi mAndru de ispravi, qi di de cd.lduri qi de lumini, i se pare cX a lepidat nilte zdrenle pline de noroi 5i pitrunse de ploaiej !i a imbricat velmant ulor !i nou. Zembe$teplin de sine $i st; !anio$, alteptend laude, ba, fiindci se 5tie scipat de primejdie, cauti pe chipu le alor sdi urmele ingrijoririi care trebuie si-i fi frimantat mai adineauri.

MORCOVEATA

Felix qi Ernestinacitesc insi liniqtili mai departe,iar (u nep;sdre. ca qicum nimicnu s-ar doamna Lepicii spune fi intAmplat: -Morcoveagi,de azi inainteai si inchizigiinile in fiecare seari,

POTARNICHILE DomnulLepic \i delartaca de obiceitolba pe masi. iniuntru, doui poternichi.Felix,fratelecel mare,le inscrie pe tablta aternatade perete. Asta-idatorialui. Fiecare dinsaujumutrc copii are cetecevade licut. Ernestinajupoaie lelte vanatul.CAt despreMorcoveafi, lui li revinesarcina priacest deosebitisi deagatapdsirile rinite. $i-a cApatat inimii salenesimgitoare. vilegiugtiuti fiind cruzimea Cele doui potarnichi se zbat, lsi smucesc capetelein toateperlile, Doamna Lepic: Ce mai a5repgi ca si Jevii de hac? Morcoteald,: Mdmico,a5preferasi le inscriueu pe tibligi. Doamna Lepic: Tiblila-i p.ea suspentru tine. Marcoueald: Atunci lasi-mi sdlejumulesc. Doamna Iepi,c: Astanu-i treabi de biiat, Morcoveagiia potdrnichile.Ceilalli se simt datori si-i slarurile obilnuite in asemenea ocazii. dearoare -Strenge colea, ltii tu,la beregati,undesetermini puful 5i inceppenele.

10

JUIES R-ENARD

Jindndu-le laspate,cateunainfieca.e mani, Morcoveagi incepe s; strengi. Damnulhpi: Ia te uiti la el, doui deodatil Morcoztea!d: Aqa merge mai repede. Doamnakpit: Ia n-o mai face pe simlitorul! $tiu eu bine ci nu mai pogi , de bucurie. Potirnichile se apiri zbitAndu-se 5i dAnd din aripi, impriqtiind fulgi jur-imprejur. Nu vor si moar6, gi pace. Morcoveagi gi-ar sugruma mai lesneun priet.rr, gi ,rornui .,., o singuri mAni. Var; p;serile intre genunchi, ca s5 stea nemipcate,qi, ba inroqindu-se,ba pilind la fafi, neduDit tot, cu capul dat pe spate ca si nu mai vadi nimic, strAnge din toate puterile. Torusipotarnichilesc in.dpdleneaza nu mor. ti Hot;rat sA sfArqeasci mai repede, Morcoveali le apuci . de picioare gi le izbeqtecu capul de vArful ghetelor Ah! C i.ull Ciliul! izbucnescFelix qi Ernestina. Adeviru-i ci face a;a de-al dracului; ii place. Bietele pisiri! N-aq vrea si fiu in locul lor, in labele istuia. Domnul Lepic, deqivdnitor incercat, resepe ula scarbit. -Poftim!zice MorcovealS,aruncandpe masA potarnichi_ _ le moarte, Doamna Lepic le suceltepe roate pi4ile. Din ceploarele , lor terciuite qi insangeratese prelinge o dAri de creier. -Era qi timpul si i le luim din mAni, zice ea. Destul cu porcAria asta! _E drept ci azi a cam screntit_o,roste$te Felix, n_alucrat frumos, ca de obicei.

MORCOVEATA

11

CAINELE
Domnul Lepic qi Ernestinacitescsprijinili in coatesub lampi, el ziarul, ea ca ea p mite ca premiu. Doamna Lepic implete5te cu andrelele, Felixiqi perpelegte picioarele la foc,iar Morcoveali,pejos, igi deapini amintirile.PenealteptateJ ryram, care picoteltevArAtsub rogojini, scoate un mArAitsurd. -Ssstl facedomnulLepic. PyrammdrAiegi mai tare. -Neghiobulel Lepic. seminie doamna Dar Pyram sepornegte sa latre cu atatalnderjire, incat tresarcu tofii. DoamnaLepic ducemAnala inim5. Domnul Lepic se uitd chiorAgla cAine,strAngAnd din dingi. Felix dricuieqte, Sestirneire un tiriboi de nu maipricepi nimic. -Taci,javri afurisiti! Taci naibii odati! Pyramlatri qimai tare.DoamnaLepicii ardecateva scatoalce, Domnul Lepicil pocnegte cu ziarul,apoi cu piciorul, $'ram, lungit pe burte, cu botul lntre labe, scheliliie de frica bdtdii, impinge rogojina cu botul, ca apucat,9i ur16 de-f vine si-1iiei cdmpii. Togiai caseiturbeazi de fude qi se nipustesccu neduf asL-rpra ciinelui,careo !inea!a inrrunr. Geamurile zingdnesc, burlanulsobeisecutremuri; peni gi Ernestina a inceputsdurle, Firi s6-ispuni cinevaceva,Morcoveale seducesi vadi ce s-a intAmplat.Pesemne ci-i vreun int^rziat care trece liniqtit sprecasi, daci n-o fi sirit cumvagardulin gridin6, la furat. piqeqtede-a Orbeciind cu mAinileintinse,Morcoveagi lungul coridoruluiintunecos. G;seqtezivorul giJ trage cu zgomot,dar nu deschide uga.

t2

JULESRTNARD

Alt;dati aveacuraj li ie$ea afad, seapucasefluierc,se canteqisi trop;ie din picioare, ciutAndsi_5i bageduqmanul in sperie!i. Acum doar sepreface. _ Ai lui igi inchipuieci scotoceqte neinfricatprin toateun_ gherelegi selnvArtein jurul caseica un pazniccredincios, iarcl ii ducede nasgi r6mdnepironit dupi u5i, Intr"o zi tot au siJ prindd cu mAp-n sac,dar uite cd e atatavremede candii picileqte aga, Setemedoar sdnu strinute ori s6tupeasci. lgi ginerisu_ flareaqi, daci ridici ochii spreferestruica de deasupra r:gii, zirelte vrco trei-patm stelepe cer, a ciror limpezimeslli_ pitoarell ingheaga, Dar e timpul si seintoarci. Nu trebuiesdimpingijocul prea departe. Ceilalli ar intra la binuieli, MAinile-ipldpAnde smucesc din nou zivorul, carescrdg_ negte ln scoabele ruginite,gi-limpingcu zgomotla loc. Dupe atatabocineala,si judece 5i ei dac6 nu vine de departegi daci nu Di-a fdcut datoria!MAndrude sine,segribegtesi_i linilteasci pe toli. Dar, ca gi ultima oari, Pyrams-apotolit in lipsalui: ai sii staulinigtili pe locurile lor dintotdeauna gi)cu toateci ni_ meninu-lintreabinimic,Morcoveagile spune din obiqnuinli: -A visatcevaP),ram!

UN VIS URAT Morcoveaginu poate si-i suferepe prietenii casei.il stingheresc, baiiiau gipatul,silindu_l sA seculcecu maici-sa. daci Morcoveagi e plin de cusururiziua,apoi noaptea $i igi

MORCOVEATA

13

d;-n petic cum nu sepoate mai reu: sforiie. Sloriie inadins, Odaia mare, friguroasAchiar !i in august,are doue paturi. Unul e al domnului Lepic, iar in celilalt seculciMorcoveali, aldturi de maici-sa, la perete. PAni si adoarmi, tuleqte sub p;ture ca si-!i cureie gatlejul. Qi daci o sd sfor;ie pe nas? Sufli incetiqor pe nas, ci nu-i infundat. Abia respiri. ca si nu ineredinljndu-se he auzit. un $i totuqi, de cum il furi somnul, qne-te sforiit. Parci-i ficut. Cat ai clipi, doamna Lepic ii infige unghiile inpoponeaii, pini la singe. Asta-i arma ei brusc pe domnul Lepic, Urletul lui Morcovea{i il trezeqte care intreabi: Ce-i? Nimic, a visat uIAt! rispunde doamna Lepic. $i incepe si ingAne, aidoma doicilor, o melodie tiriginati, ca un centecindian inghesuindu-sein perete cu fruntea !i cu genunchii, ca qi cum ar vrea si-l dirime, qi lipindu-qi mdinile de popou ca si se apere de piqcitura ce-l ameninti h inteiul sfor;it, Morcoveali adoarme iariqi, in patul cel mare, alituri de maici-sa.

SA NE FIE CU IERTARE Oare se poate, se cuvine si spunem? La vArsta cAnd ceilalli copii primesc deja prima impirtiqanie 8i sunt cumli Ia trup li la suflet, Morcoveagi s'a licu1 de ruline. Intr-o noapte s-a codit prea mult qi n-a indriznit si se ceari- afari

74

RTNARD JULES

Nndnjduia si iasi din incurciturS cu ajutorul unor sa_ vante zvArcoliri. Ce nesibuingi! Intr-ald noapte,visAndu-se agezat boierelte Enge o piatd . de hotar, Ia ad;post, s-a slobozit in aqrernur,ca un prunc nevinovat.Dormea buqtean,dar s-a trezit de indat;. Piatra de hotar, ia-o de unde nu-i! Mare i-a fost mimrca. Doamna Lepic se leregtesi-gi iasi din fire. Curigi totul liniltiti, ingdduitoare, ca o adevirati mam;. Ba, a doua zi) Morcoveali se pomenelte cu mama de dimineap la pat, ca un copil rislipt. Da, i se aduce supa - o supi gustoas;, in care maicd_sa a amestecat cu un beliqor un pic din ce-a lAcut noaptea trecute in a$ternut o, doar un pic! Felix li Ernestina sraula cdpireiul patului qi_lpdndesccu mutre viclene, gata si izbucneasci in hohote de rAs la pri_ *:-".: Doamna Lepic ii di si. minAnce lingurilj cu T"l lingurili. In ristimpuri, trage cu coada ochiului spre Felix gi Ernestina, de parc5le-ar spune: ,,Acum! F\i gata!,, ,,Da,mimico." Amdndoi se veselesc dinainte de strimbiturile ce-o s6 le fa' a Morcovealii. Ar fi rrebuir.a pofieasce ! vreo cilir a ve_ crnr.Inrr-unla17iu. doamnaLepic le aruncdo ulrimaprivire. ca qi cum i-ar intreba: ,,Suntefi gata?,,qi ridicend tacticos cea_dinurmi lingurili sprc gura c;scat; a lui Morcoveagi, i-o^infige in gAtlej, i-o indeasd bine, il indoapi, upoi .pun. zellemitoare scArbiti: "si -Aha, spurciciune mici, ai mAncat d-dla, ai mancat d-eh, li ince de-al tiu, de azi-noapre. Mi-am inchipuit, zice simplu Morcoveal;, fEri si faci mutm a$teptate. S-a deprinsqi cu asra.;i cand te deprinzicr_r ceva.ajungi _ sa nu te mal mrrt-

MORCOVEATA

t5

OATA DE NOAPTE
I Fiindci adeseas-a indmplat si-l pocneasci nenorocirca in pat, Morcoveald, previzitor, iqi ia de cu seari toate misurile. Vara, e uqor La ora noui, atunci cAnd doamna Lepic il trimite la culcare,biiatul di intai o raita pe afari, 9i doarme apoi liniltit toatA noaptea. In schimb, iarna, plimbarea asta se preschimbi intr-o corwoadi. Degeaba se arati el previzitor de cum se insereazd, cind inchide giinile. Nici vorbi, numai cu atit n-are si o duci pXni dirnineap. Ai lui stau la masi, zibovesc la taifas, ceasulbate noui, afare e noapte qi noaptea asta mai Jine inci o velnicic. Morcovea!; simte nevoia si fie pentru a doua oari previzitor Asti-seari, ca de obicei, il frimdntd aceeaqiintrebare: ,,Oare o si-mi leni sau nu?" Fie ci nu se mai poate tine, fie c; Iuna strdlucitoareii di ghes,de cele mai multe ori el iqi rispunde: ,,Da". Ceteodate imboldul vine de la domnul Lepic qi de la Felix. De altfel, nu intotdeauna e nevoit s[ se depirteze de casi, pAni la qanpl drumului, aproape in plin cAmp; aproape de liecare dati . e o p relr ejo .. i n capul Dupirimpreju riri. "cirii. Asti-seari insi toarni cu gileata, vQntul a stins stelele,qi nucii din livadd se zbat gemand. ,,S-abrodit bine", igi zice Morcoveali, dupi o indelungi chibzuiali, ,,vid ci nu-mi vine". Di tuturor buni seara,aprinde o lumAnare li se duce in odaia lui singuratici qi golaqi, aflati in capitul coridorului, pe dreapta. Se dezbracir se culc; !i alteapti si vini doamna Lepic. Cu o miqcare repeziti, ea indeasi marginile piturii

RENARD JULES

sub el, apoi sufli in luminare. LumAnareai-o lasi, in schimb ia chibriturile. Pentru ci-l fricos, r;suceqte gi cheia in $tie broasr^d. La inceput. Morcoveali se bucurdde singur;rate. It place s; qlea5i .i pe inruneri,, Rerede in_ "e gdndeascd tampldrilede pesre zi. se lericerrc cd d scepar de vr eo cite\ a ori ca prin urechile acului de bucluc qi speri si aibi acelaqi noroc li a doua zi. GAndul ci doui zile la rAnd doamna n-are siJ bage in seami il umple de mindrie, !11.1J "i"i gi biiatul incearcd si adoqrmi cu acesrvrs. Dar abia apuci si inchidi ochii, qi o neliniptebine cunoscute incepe s;-i dea ghes. ..Si gu rn . ir i e i "e pureaj..iljziceel Altul in locul lui s-ar scula, dar Morcoveagi gtie ci oala . noapte nu-i sub pat. Doamna Lepic, degi ar putea si 9e jure cd a adus oala, uiti mai totdeauna de ea. be dtfel, la ce bun si se ingrijeasci de asta, de vreme ce Morcoveali este prev;zetor? Biiatul. jn loc sd se sroale..e apucasa cugete. ,,Mai deweme saumai tarziu, tottrebuie si_i dau drumul,,, . 4 i . p u n e el. ..O r.cu car md Iin. r u arel se -a d u n A ma i mu ll. Dd.5-mi dau drumul .cum. lac mai pugin cearralul are tj u m p sd sc u5 u .esub mine. $tiu ell binc c a ma ma n i(in _ o sa bage de seam;, doar nu-i prima dati.,, $i Morcoveal5 se uqureazi, inchide ochii lini;tit qi se aqterne la somn. ]I Dcodati se trezeqtegi asculti cum ii bolborcsesc malele. ,,Oho! Se-ngroaqi gluma!.. Adineauri se crezusesci.pat.prea ar fr fost mare norocul pe capul lui. Aseari I-a impins picatul si Iie leneqqi si uite ce pedeapse-lalteapte.

MORCOVEATA

17

patului gi incearci si chibzuiasci. Seaqazipe marginea zibrelid. Cu nepurinli si iasi. Uqae incuiati. Fercasffa, SetaTotuqiseduceqi pipiie uqa,apoi gratiilefercstrei. cu mAinilepe sub pat, ciutand rigte pe podea qi bAjbAie s-ogiseasci. oala. deli qLie bineci n-are idr. Ar faceorice,numaisa nu Sc culci. apoi qescoalS Seinvdrteincoloqi-ncoace,lopeie,sezvarcolelte, stealocului. framantandu-li cu pumnii burta carei seumfli mereu, -Mimico! Mimicol iuglniel cuovocestinsi,temAndu-se Lepics-arivi cumvape si nu lie auzit,cici dacadoamna u!6, i-ar trecetotul ca prin farmecqi-araveaaerulci-!i bate joc de ea.Nu vreaaltceva de dimineagi, decetsi poati spune intr-adevir. cu mAnape inimi, ci a.chemat-o Stdincordat,sestriduie$te $i cum ar fi in staresi strige? din risputeri sdintArzienenorocirea, Nu trecemult !j o durerelndriciti il face si dinluie ca Se izbe;tede percre!i sareindiler, Se izbelte un apuca!. de cimin, smulge de pat, Se izbegtede scaun.Se izbeqte istovit,beat teblia$i sepuneacolo,intre gritare, incovrigat, de fericire, In odaie.intunericulcrerte, III Morcoveald n-a adormit decatspreziui qi nu seinduri canddoamna Lcpirimpinqe u;a!i incepe ,dL iasi din culcug. in toatepirgile. si stdmbe din nas,adulmecAnd -Hm, ciudatmiros!faceea. Morcoveaqi. Buni dimineaga, mimico, spune Doamna Lepic smulgepdtura de pe el, adulmeci prin unghereqi nu-i trebuiemult sAafle care-ibuba.

18

RENAITD JULES

\ili-a fost riu, !i oala niciieri! segribi si-i spunSMorcovFala.socolindca n-ar purcaq;si o mai bun; delvinova!ire. Mincinosule! Mincinosule! strigd doamna Lepic. Iese ca o lurtuni pe uqi qi se intoarce ascunzind oala de noapte, pe care o furiqeazi iute sub pat. Pe urmi. trage biiatul jos din alternut $ se pune pe niqte $pete de aduni toati casa. Cerulel Cu ce fi-am grelit ca si am parte de un asemenea copil? Aduce in grabi carpe, o gileat; cu api, pe care o ristoarn6in cimin de parci ar{i trebuit s; sting;focul, intoarce altemutul pe dos qi cerc ae! aer,robotind de zor qi vi.icirindu-seintruna. Dupi un timp se oprelte in fala biiatului !i se r;stelte la e1,dind din mdini: Pr;piditule!Nu eqtiin roateminfle! Silbaticulel Ai ajuns si triieqti ca vitele?D5-i unui bou o oali de noapte li tot are si qtiece s6faci cu ea. Iar lie fi-a risnit si te spurciin cimin. Dumnezeu mi-e martor, din pricina ta o s-o iau razna !si-o si mor nebuni.l Auzi? Nebuni! MorcoveagS,in cimaqS.de noapte qi descul!, se uiti la oali.. Azi-noapte nici pomeneali de ea, !i acum uite-o coio, la picioarele patului. Oala de;arti gi albi ii ia ochii. Daci qi acum s-arincipilAna si n-o vadi, astaar fi curat; neobr;zare din partea lui. qi-l hnr{uiesccu intrc$i cum to{i ai casei,opiriii, il sdcAie birile, dimpreuni cu vecinii barjocoritori care se perindi intruna gi cu polta$ul care rocmai atunci qi-a gisit qi el si pice. Morcoveali rostegte in cele din urmi, cu ochii pironigi la oali: Zi.u daci mai pricep ceva! Crcdeli voi ce-oli vrea.

MORCOVEATA

19

IE P U R II
-Jie nu 1i-amai ri.maspepene,spunedoamna Lepic. De altfel, in privinla astasemenicu mine: nu-1i place pepenele. ,,Ce bine s-a nimerit", ili zice Morcoveali in sinea sa. Aga are el mereu parte si afle ce-i place qi ce nu, De obicei trebuie si.-i placi numai ce-i place maici-sii. Bunioard, cAnd se aduce brAnzi la masi, doamna Lepic spune: Sunt siguri ci Morcoveali nu mindnci brAnzi. $i Morcoveagi cugeti: ,,De vreme ce-i siguri, n-are rost nici si gust". Pe de alti parte, Stiegi ci nu i-ar fi prea bine dac; ar lace una ca asta. $i ce, parci n-are cAnd si-6i implineascd cele mai sucite toane, in locud numai de el cunoscute? La desert,doamna Lepic ii spune: Du iepurilor cojile asteade pepene. Morcoveagi se ridici de la masd ascultitor, pi$elte misurat gi line farfuria cu bigare de seami, si nu ristoarne nimic. CAnd intri in coteJ,iepudi, cu urechile ciulite, cu botul in vint gi labele dinainte lepene, de parci s-ar pregiti s6 bati toba, se inghesuieinjurul lui. -Ohol Stad nifel! ii domole$teMorcoveali. Stali nijel, mi rog: si-mpirdm. Se aqazi pe o grimadi de gunoi, unde-s stranse de-a valma cotoare de varzi, frunze de nalbi qi buruieni ronliite pAni la ridicini, apoi ie di iepurilor sAmburii de pepene, iar zeamao bea el: f-i dulceca mu.ru.. Pe urmi roade cu din{ii tot ce-au lisat ai lui, orice urmi de miez dulce !i tot ce se mai poate m6nca, iar coaja verde o arunci iepurilor, care stau roati in jur, agezali in capul oaselor

20

RENARD JULES

Portigacoteguluie inchisi. Soarelede dupi-amiaz; sestrecoari.printre olane,inmuindu-"i.ap;rul razeLor in umbra ra, oroas;. CAZMAUA Felix qi Morcoveali muncesccot la cot. Fiecare are caz_ maua lui. A lui Felix e de fier qi a fost f;cuti pe misur;J la potcovar Pe-a sa, Morcoveal; 5i_a licut_o singu4 dintr_o bucati de lemn. Grddiniresc, robotescoe zor pe_ntrecute. lr Deodati, cAnd se agteptamai pugin (tocmai atunci se abat totdeauna nenorocirile), Morcoveali se pomeneqte izbit cu cazmaua drcpt in frunie. Cdteva clipe mai tArziu, Felix trebuie dus cu grijd qi intins pe pat. I s-a ficur r;u vizAnd sAngele friliorului siu. Togi ai caseisunt acolo, cu mic, cu mare; umbli in vdful picioarelor gi puqotesc ingrljorali: -Unde-s sirurile? Un pic de ap; rcce, si-i umezim tdmplele. MorcovealS se urci pe scaun,se uiti pesteumerii gi prin_ tre capetelecelorlal{i. E Iegat la fiunte cu o cArpi pe care pata de sAngese ligelte mereu. Da '0 u m o s mai arali! ii "punedomnulLepic. Ernestina, care i-a pansat $i rana: A intrat in el ca-n branzi. De viicirit nu s-a viic;rit, fiindc; l-au prevenit c; asta n-ajuti la uimic. Dar iati, Felix deschideun ochi, apoi gi pe celilalt. S_a . ales doar cu spaima, 5i cum fagalui prinde culoare incetul , u rneerulgrija $i reamase )rerqdin inimi. 1\-umaide pocinogui eqtibun!se resteqte doamna Lepic . la Morcoveali. Nu puteai s6 bagi de seami, nitiriule?!

MORCOVEATA

21

PU$CA Domnul Lepic le spunebiielilor: Vi ajunge o pugci la amAndoi. Fralii care seiubescpun totul laolald. Pei sigur,titicule, rispunde Felix, o s-o purtem pe rend. Spun drept, eu mi rnullumesc daci Morcoveagi mi-o di numai din cAnd in cdnd. Morcoveagi nu zice nici da, nici ba. Nu prea-i vine si creade. Domnul Lepic scoate puqca din invelitoarea ei verde !i intreab;: Cine o poartd primul.'Cel mai mare.ala s-arcuveni. Felix: ii las lui Morcoveaj; cinsteaasta. S-o poarte el intai. DamnulLzpic: Te porti tarc lrumos in dimiaeala asta, Felix. Am si gin minte. Domnul Lepic aqazi pugcape umirul lui Morcoveali. DomnulLepic: Hai, copii, la druml Fiqi voioqi qi si nu vi certaqi. Luim qi cAinele? Domnul hpic: N-are rost. Faceli pe cAirele cu randul. De altfel, nilte vXnitori ca voi nici nu rinesc: ucid pe loc. Morcoveagi qi Felix o pornescla drum. Sunt imbr;cali cu hainele lor obignuite.Le pare riu ci n-au cizrre, dar domnul Lepic le-a spusadesea ci un adeverat vanitor nu dA un banpe cizme.Nidragii unui vdnitor adevirat atArn; peste cilcaie. lrieiodardnu 5i-i"uflecd. L mbli a>aprin noroaic!i pes(e larini 5i cizmelese formeazAde la sine,urci pinS.la genunchi,

22

JUIIS RINARD

zdravene, naturale, iar servitoarea are porunci si nu se atingS. de ele. Cred ci n-o si te intorci cu tolba goalir spune Felix. -Sper gi eu, rispunde Morcoveaj;. Simte o mincirime in scobitura umirului, dar se stipA_ nelte lt nu prople$re a.olo patul crmci. Vezi, spuneFelix, te las s-o porli cAt poftegti. -Doar egtifratelemeu, rispunde Morcoveal;. Cand vrcun stol de vdbii iqi ia zborul, el se opreqtein loc gi-i face semn lui Felix si nu mai milte. Stolul rece de la un gard la altul. Aplecali de mijloc, cei doi vAnitori se aprcpie tipril, ca !i cum vribiile ar dormi. Stolul insi n-are asdmp;r !i zboad ciripind in alt; pade. Micii van;tori se indreapti de qale. Felix dricuie. Morcovea!;, degiii zvacneqte inima, pare mai r;bditor Se teme de clipa cAnd va trebui si-gi dovedeasci iscusinF. Dace di grcq?$i la fiecareamAnareresufli ulurat. Numai ci de asti dati vrabiile par si-l a$tepte. Felir: Nu trage, elti prea departe. Morcaoeald: Crezi?

ci ai vanatul in bitaia puqtii, gi cind colo, egti la dracu_n ptaznic. Ca si-i arate ci are dreptate,Felix iesedeodati.din ascun_ zil. Speriate,vribiile - sfrrrl zboar; in alti parte. Una singuri a mai r6mas qi se leagini in vdrful unei crengi. Miqci din coadi pi igi suceSte capul incoace qi incolo, arStandu-li pieptul. Morcaoeajd.: Pe astaz;u c-o dobor! Sunt sigur.

Feltu: Pii cum?CAndstaiaplecat, nu-(idai seama. Ji separe

MORCOVEATA

23

Fel;t: D6-te la o parte si v;d. Da, ai dreptate, stragnici ocaziel Pugca,repede! Morcoveagi se pomenelte cu mdinile goale qi gura ciscate: in locul !i sub ochii lui, Felix duce arma la umir, gintelte, apasepe tdgaci, 9i vrabia cade la pimAnt. Asta-i ca o scamatorie.Adineauri, Morcoveaje strengea puqcain mAini, cu inima zvAcoind.Dintr-odati, uite c6 n-o mai are, liacum se vede iarili cu ea, caci Felix i-a qi dat-o indirit. Dupi carefacepe cainele!i aleargi si aduci wabia. Hai odati, ii zice el, grSbelte-te d!el. Ni1el cam mult. FeLix: Ce, te-ai 5i bosumflat? Marcounlti I-auzil Ai vrea si cint? Felix: Lasi, ce te mai viicirelti, de weme ce i-am venit de hac? Daci ne scipa, ia gindeqte-te! Morcobeald: B i n e ,d a ' e u .,. Tu. "u tor aia- Azi am rrar eu, mijne Lu. Marcouath Aha, mAine! Fel.x: Zdn, mdl Morcoaeald: Da, aga'mi spui tu de fiecare dati. Felix: Na, mi ju4 eDtimullumit?

24

]ULEsRENARD

Morcot)ea!d: Bine... Da'gtii, daci mai c;utem o vrabie, a! trage eu !i cu pu$ca. Felit: Nu, e tArziu. Hai acasi, si ne-o frigi mama pe asta: Ji-o dau $e. Jine, nitifleafi, bag-o in buzunar, gi lasi-i pliscul Ia vedere, Cei doi vAnitori o pornesc spre case.Din cAnd in cind, intAlnescin cale cAteun 15rancare le d6 binegeqi le spune: Mii biieli, ogi fr lisat puii orfani! Morcoveagi, mAndru, iqi uit; necazul.Ajung acasi irnpicaji, t umletori, iar domnul Lepic se miri de cum ii zireqte: _Cum, Morcovea(e,tottu cupu;ca? Numaitu ai purtat-o? -Aproape, mormiie Morcoveaji drept dspuns.

CARTITA
Morcoveagi gise$re pe dmm o cartili. E neagri ca un colar. Dupi ce s-a jucat de ajuns cu ea, se hotiri.qte s-o omoare. O arunci de cAtevaori in sus,cu indeminare, aqa, ca si cadi pe un boioval. La inceput, treaba merge strune. Ca ila $i-a s{irimat labele, !i-a spart capul, qi-a frAnt sprnarea$i nu pare si mai aibi mult de triit. Pe urmi, Morcoveagi vede cu uimire ci nu mai vrea si moari. Degeaba o azvArle-n sus) cat casal pan' la cer: nu vrea, !1 pacel -Ei, driciel mormiie biiatul. intr-adevir, cArtila tresare pe piatra plini de sdnge; pantecul ei, numai osanze,kemur; ca o piftie, qi din pricina astaai putea sdjuri ce tdieqte.

MORCOVEATA

25

Ei, dricia dracului!seinfurie Morcoveag5. Tot n-a cripat! O ia dejos, suduind de mama focului, 9i schimbi tactica. Rogu la fagi, cu ochii inlicrirnagi, scuipi cArtigaqi o izbeqte iar de piatri, mai de aproape qi cu toat; puterea. Dar pantecul ei terciuit mi$ci intruna. $i cu cat o izbeqtemai inve$unar, cu atat pare mai vie.

LUC ERNA Morcoveali qi Felix seintorc de la vecernie qi iutescpasul spre casi. E vremea gusterii de la ora patru. Pe Felix il aqteapti o felie de pAine uns; cu unt sau cu marmeladiJ pe Morcoveal6, ribdiri prijite pe peine. Asra pentru ci s-a gdbit si-gi dea ifose de om mare !i s-a l5udat fajA de martori ci nu-i mAncicios. ii plac lucrurile simple gi de obicei minAnci pAineagoali; facepe grozavul.Asti-seari o iainaintea lui Felix,vrind siprimeascd cel dintai gustarca. Uneori, pAinea goali i se pare cam tare lui Morcoveaqd. Atunci o inhali cu duqminie, muqci vArtosdin ea, di indArjit din cap !i o cdntine intrc din1i, de sar firAmiqe. Toli ai casei,strAnqiinjur, il privesc minunAndu-se. Stomacul lui de stru! ar inghili orice: piatr;, monede coclite. intr-un cuvAnt,cAndevorbade mAncare,nu facemofturi. Ap a 'i p e cla n laponigei.E incuiatd. Cred ci babacii nu-s acasi. Ia arde-i tu cAtevapicioare. Felix se repede,dricuind, in poarta grea, ferecat; cu tot lelul de piroane, {icAnd-o si bubuie indelung Apoi, cu puteri unite, se arunci amindoi asupra ei, invinefndu-qi umerii de pomani.

26

IULESRINARD

Morcoualii: Ce mai incolo ;i-nco.r, e. nu-sacase. Felix: Unde si fie oare? PoF si !tii? Hai sAstim coleajos. Treptele reci ale scirii le ingheagi fundul Si-ofoame n5prasnici ii chinuie. Biietii casci !i se bat cu pumnii in pantece de lihnifi ce sunt. Felix: S-o creadi ei ci stau aici s;-i alteptl Marcoueald: Pii n-avem incotro. Felix: Si-i aqteptealtul, nu eu. Ce, si crip de foame?Eu weau si minanc, ce-o fiJ chiar gi iarbi. Morcouald: Iarbi? Straqnici idee! Cu astasi gtii ci le-am tras clapa. Felix: Te cred! Ce, la masi nu se minAncd salati? intre noi fie vorbaj lucernar de pildi, e tot atat de lragedi ca qi salata. Un fel de salati firi untdelemn li firi o!er. Ba bine ci nu. Feli*: Pui prinsoare ci eu mininc lucerni qi tu nu? Morcaoeald:. Adici de ce tu da gi eu ba? Felix: E i. la s.ig lu m a.re prinzil Morcoz)eald: Ce-ar fr dacd am cere mai intdi niqte pAine gi niqte lapte bitut de prin vecini?

MORCOVEATA

27

Felix: Mie imi place lucerna. Haideml CurAnd, cAmpul de lucerni ili alterne sub ochii 1or verdeagasa ispititoare. Nivilesc in el bucuroqi ci.-gi pot tArqAi in voie ghetele,zdrobind tulpinile fragede gi lisind in urmi cdr)ri ingu.te ce-i vor inqrUora mulra rreme pe oameniIhcdndu-i si seintrebe: ,,Ce soi dejivini o fi trecut pe-aici?" O ricoreali plicuti le pitrunde prin lesitura pantalonilor scu4i, amo4indu-le treptat picioarele. Se oprescin mijlocul lanului qi se trAntescpe burti. -E grozav! spune Felix. Firele de lucerni le gadili lafa !i red amendoi ca pe vremea cand dormeau in acelaqipat gi domnul Lepic Ie striga din camera invecinati: ,,Da' nu vi mai culcali odati, plozi afurisif?" Au uitat de foame gi s-auapucatsdinoate,cAndvoiniceqte, cAnd cAineqte, cAnd ca broasca.Doar capeteleli se mai vdd. Taie cu bralele qi bat cu picioarele valurile verzi care se sfirAmi pe loc gi mor aga,liri si se mai ridice. Mie mi-ajunge pAn' Ia birbie, spuneFelix. Ia te uiti la mine ce multinaintez, selaudi Morcovea!;. Apoi se opresc,ca s5-qigustein tihn5 bucuria. Sprijinili in coate, pdvesc galeriile afXnateale cArtiplor, carc seintindca nilte umflitui intortocheatepe fala campului, aidomavenelor subpieleabitrinilor Aici abia seghicesc, aici se revarsi in vreun luminig, unde torlelul cel hain inl;nluie ca o pacosteblajina lucerni, risfirAndu-gi barba de firiqoarerogcate. Muquroaielepar un citun de colibe indiene. Gata, spune Felix, hai si mAncim! Eu nu-mi mai pierd vremea. Bagi de seami sAnu te-atingi de partea mea.

28

RENARD JULES

$i iqi rotegtebralul injur - Niciogriji, imirimane Dimiedestul,rostelreMorcoveal;. $i capeteleli se fac nevizute. Cine ar putea si ghiceasci unde sunt? Vintul sufli ugor,intoarcefmnzelesubfri de lucerni, dAnd la iveal6 spatele1or albicios,gi tot lanul e cuprins de fiori. Felix smulge brale intregi de lucerni, iqi afundi capul in ea, se preface ci se indoapi, cle{Eind ca un vilel prostuggi lacorn. $i in timp ce se preface doar c; menanc; pe rupte, ronliind qiridicinile, ca unul carc ltie ce-iviaga,Morcoveagi o ia de buni, dar, mai gingaq decat frate-siu, alege doar frunzelefr umoa.e. Le indoaie cu vArful nasului,le aducepAni la guri qi apoi le molfiie conqtiincios. De ce s-ar gribi? Masa-i intinse. Nu-i niciun zor Cu dinlii strepez\i, cu limba amari, ingreloFt;, inghite intruna, se osp;teazi.

LA NITA Morcoveagi nu mai bea nimic la masi. Se dezvale de astain vreo catevazile, cu o uqurinli care-i uimeqtepe-ai sii !i pe to{i prietenii casei.Mai intAi ii spuneintr-o zi la prAnz doamnei Lepic, care ii toarni vin, ca de obicei: Mullumesc.mamico,nu mi-e scre. La cini zice iar: Mul1 u m e .c. m ;mico, nu mi-e sete. _ Faci economie, spune doamna Lepic. Cu atat mai bine pentru ceilald. $i cum nu e nici cald, nici frig, iar lui pur qi simplu nu-i c.le sele,r;mane roataziud lala qi bea nimic.

MORCOVEAT,{

29

A doua zi, cAnd pune masa,doamna Lepic il intreabi: Azi lie sete,Morcoveati? -Ziu daci gtiu, rispunde el. -Treaba ta, urmeazi doamna Lepic. Daci vrei cinila, o iei din dulap. Morcoveaqi sti locului, nici gAnd si ia cinila. ,,Oare-i vorba de-o toan;, e uituc, sauseteme se seserweasci singur?" Ai lui incep si se minuneze: - O s-ajungi un biiat !i jumitate, spune doamna Lepic. Iat;-te cu inc; o calitate. domnul Lepic.Are (e-ti prinda $i inci una rard.adauq5 bine, mai ales mai tAziu, dac; te riticelti cumva intr-un pustiu.singur.li ri cdmili. Felix qi Ernestina pun prinsoare intre er. Ernestina: Asta nu bea nimic o sipt;mane. Felix: Haida-del Daci o line aqatrei zile, pdni duminici, e mare lucru. De ce? se miri Morcoveal;, cu un zambet qiret. N-o si mai beau niciodati, daci n-o si-mi fre sete. Gindigi-vi la iepuri qi la cobai; ce, vi se pare ci au vreun nT erit? -Cobaiul e cobai qi tu esti tu, i-o intoarce Felix. Morcovea{i se ambifioneazi: lasi, le arat6 el de ce-i in stare. Doamna Lepic uit6 9i in zilele urmitoare de cinila lui, iar el nu-gi ingiduie si o ceari. Primelte cu aceeaqi nepesareatat laudele batjocoritoare, cat !i mi.turiile pline de admiralie ale celor dinjur. Ori e bolnav. ori e nebun."pun unii. qi ceilalli: Agl Beape ascuns.

30

]ULESRINARD

Dar vorba aceea:tot ce-i nou e Di frumos. Morcoveati, care la inceput trebuia sAscoat;.intruna limba qi si arate ci is-a uscat, facetreabaastadin ee in ce mai rar. Nimeni nu'i mai pune intrebiri. S-au plictisit cu tolii. Doar cate un str;in mai ridicd bragelea rnirare spre cer, cAnd afli despre'ce-ivorba: -Nu se poate! Nimeni nu e-n stare se scapede trebuinlele firii. Doctorul, chemat qi el, spune ce toat; povesteaasta i se pare ciudati, darci,laurma urmei, nimic nu-i cu neputinte. qi Morcoveat;, care se temea de cine gtie ce sufednle, recunoaqte uimit ci, daci i1ipui cevain cap Dite incipSlanezi, po$ face tot ce vrei. Crezuseci hotirArea astao sefie pentru el un canon, ci o si-i ceari o sforgare grozavi gi, cAnd colo, uite cA tot in largul lui se simte. Ba-i chiar mai zdravin ca inainte. De-ar putea sd-!i biruie qi foamea la fel ca setea! Ar posti, ar t.;i cu aer. Nici nu-gi mai aminteqtede cinili. Multi vreme a stat in dulap degeaba.Apoi, slujnicei Honorina i-a dat prin minte si puni in ea praful rofcat de curilat sfeqnicele.

MIEZUL DE PAINE Cind e binedispus, domnul Lepic ili petrecevrcmea bucuros cu copiii. Le spunesnoave,plimbdndu-se cu ei prin gridini, ginuo dati Felix qiMorcoveagi au ajunssi setd.vileasci pejos de atAtarAs.in dimineala astaparc; e 5i mai qi. Tocmai atunci se ivelte Ernestina, si-i cheme la masi, qi iati-i potoli$ ca prin farmec. De fiecare dati cAnd se intmnelte familia, fegelese posomorisc.

MORCOVEAIA

31

Togim6nAnci la repezeali!i pe ticute, aqacurn fac de obicei,zorili parci si lasealtoralocul,ca gi cAndn-ar stala masi in casalor; qi,deodat;,doamnaLepic spune: Vrei si-mi dai,te rog,putin miezdepeine,si-mi sftrqesc comPotul? Oare cu cinevorbeqte? De obicei,doamna Lepicseservegte singuri, iar devorbit nu vorbe$te decatcu cAinele. Jine siJ pund!ipe el Ia curent cu pregul legumelor in ziua de azi 5i-llimure;te cegreu este sAhrinelti cu bani pulini $ase pe$oane$i un animal. -Nu, ziceeacitre Pymm,caremaraieprietenos, bitAnd cu coada-nrogojinS,habar n.ai cAt pitimesc eu ca sA lin casaasta! Tlnchipui poate!i tu, ca toli berbalii,ci-!i umpli traistape nimic. Ce-1ipasi cX untul s scumpette li cA de oui nici micar nu te poli atingel Or, de asti dati e lucru marecu doamnaLepic.Seadreseazi de-adreptul domnuluiLepic, cum n-a fbcut de cand Iumea.Nici vorb, cA lui li cere miezul de pAine cu care se-!i termine compotul.Mai intAi, fiindcd il privelte Jintd; q-apoi pAinea seafli chiarl6ngi domnulLepic.Uimit, el sti pulin in cumpini, apoi ia cu vArful degetelor o bucati de miez care i,-a rimas in farfurie Di,cu o mutr6 c;rdniti, i-o azvArle doamneiLepic. Fars6ori drami? Cine gtie? Ernestina,umiliti pentru maice-sa, ili simte inima cdt un punce. ,,Titicu'e in toaoe bune azil", cugeti Felix, care salti nebunelte pe scaun. Iar Morcoveali,murdar de mAncare pe la guri, cu urechile vAjAindqi fala aprinsi, tace incruntat, gata-gatasi izbucneasci. Noroc ci doamnaLepic seridici numaidecAt

32

JUL!s RINARD

de la masi, jigniti si se vadi. rratati ca ultimul om, !i asta mai alesin fala copiilor!

TRAMBITA
Domnul Lepic sosegte chiar in dimineala astade Ia Paris. Deschide geamantanul. Ies Ia iveali daruri pentru Felix qi pentru Ernestina nigte daruri minunate, tocmai aceleala care, ca sAvezi ciudefenie,au visat amandoi toat;. noaptea. Pe urmi, domnul Lepic se uiti qiretla Morcol'eali $i-i spune ginAndmAinile la spate: Tu ce-ai vrea rnai mult: o fiambi!; sau un pistol? La drept vorbind, Morcoveati e mai degrab; prev;z;tor decit indriznel. Ar prefera o trambip; oricum trAmbiga nu-i ca pistolul, si 1i se descarce in meini cAnd nici nu te-aqtepfi; dar a auzit de atitea ori c; unui biiat ca el ii sti bine si sejoace numai cu pugti, cu sibii qi cu maqinirii de rizboi! I-a venit qi lui vremea si adulmecepulberea qi si faci praf tot ce-i pice in man;. Taici-siu se pricepe la copii; e clar ci i-a adus tocmai ce trcbuie. -Mi-ar plicea un pistol, rcstelte el rispicat, incredinlat d a ghicit. Ba sare chiar peste cal !i adaugi: Degeabal ascunzi- il vidl Ei, mormdie incurcat domnul Lepic, acum vrei pistoll Vid ci f-ai schimbat gusturile. Morcoveagi o drege la iuleal6: Da' de unde, titicule, ziceam ala, in glumi. Fii pe pace, nu-mi plac pistoalele nici de fric6. DA-mi iute tdmbila, ce abia aqteptsi suflu in eal Doamna Lepic: Atunci de ce minf? Ca si.J necijeqti pe taicit;u, da? CAnd igi plac trAmbigele, nu spui cili plac pistoaleleqi nici

MORCOVEATA

33

nu bali campii, spunandce vezi pistoale. Nu pupi tu nici pistol,nici trambifr; astaca sAte inveli minte! Uitd-te bine la trambi(d;are trci canafirolii !i un stegulel cu ciucuri de aur Gata,gi-ajunge! Acum qterge-o; inchideuqape dinafari qi batedin buze. in dulap,tocmaisus, pe un teancderule e a-lbi,nevizuti gi cu neputinli de atins,infEquratiin stegulelul cu ciucuri de aur gi cu cei trei canafirolii, hambija lui Morcoveali ste gi aqteaptimut6,precumceaaJudecifi de Apoi.

POMADA Duminica, doamna Lepic line morlig si-qi trimiti b;ielii la bisericd. Sunt gitigi ca scogidin cutie, gi Ernestina insiqi se ingrijeqte de asta, cu riscul de-a nu fi ea gata la timp. Le alege cravatele,le taie unghiile, le imparte ci4ile de rugiciune, alegand-o pe cea mai groasi pentru Morcoveali. Dar mai ales igi di fragii cu pomadi pe cap. Asta-i pasiuneaei. Daci Morcoveali ii face pe plac, blAnd ca un mieluqel, Felix.in qchimb. o previnec; pAnala urm5 are \; (e supcrc. qi Erne"rinan;s.oce!le ror soiul de rertipuri. De data astaam uitat, spuneea. N-am fecut-o dinadins, crede-m6;jur c5, de duminica viitoare incolo, nu te mai ung. $i totdeauna izbutelte s5-i puni cAteun degetde pomadS

pe p?r.

Intr-o zi ai s-o p;legti cu mine, mormiie FeJix. In dimineala asta, Ernestina umbli iar cu qiredicuri, dar Felix, infofolit in prosop qi cu capul aplecat inainte, nu simte nimic. Poftim, zice ea, te-am asclrltat.N-o si mai ai de ce bombeni: uite borcanul astupat pe cimin. Sunt sau nu fat; de

34

RfNARD JUTES

treabe? De altfel, n-am niciun merit. PeDtru Morcoveali ar trebui ciment, nu pomadi, dar cu tine e altceva. Pirul tiu seinfoaie qifacebucle de la sine.Ai un cap ca o conopidi, Dicirarea asta line sigur pAni diseari. -Igi mulpmesc, spune Felix. Se ridici, {iri si binuiasci nimic. Nu-gi mai trece mAna prin pir, aia cum face de obicei, ca si se incredinjeze. Ernestina il irnbracS, il dichiseqtegi-i pune minuqi albe de m;tase. Ei, gata?inreabi Felix. - Strelucelti ca un prinl! il admid Ernestina. Doar qapca-gi mai lipseqte. Ia-o din dulap. Feli:<grepegte insi drumul: trece prin fala dulapului, di fuga la bufet, deschideu;a, apuce o can; plini cu api qi gi-o ristoarne finiltit in cap. Eu te-am prevenit, surioari, glisuieqte biiatul respicat. Nu-mi place si-qi bati nimeni joc de mine. Egti prea mici qi nu poli si tragi pe sfoari un !'ulpoi ca mine. Bagi de seami.: daci se mai intampE o dati, 1i-azvirl pomada pe girli! Cu pilul lins, cu hainele de duminici giroind, murat din cap pan6-4 picioare, alteapti si fie schimbat sau s;-l usuce soarele- pugin ii pasi. ,,Felix ista e cineva!" cugeti Morcoveali in sinea sa, incremenit de admiralie. ,,Nu se teme de nimeni. Ce-ar mai rade pe socoteala mea daci aq face ca el! Mai bine si-gi inchipuie ci-mi place pomada." Numai ci, in vreme ce se resemneaza astfel, pirul lui plinuieqte sd-l rizbune. Pirul, intins un timp cu de-a sila sub pomadi, face pe mortul; pe urmi se dezmorlelte gi, imboldit parci de un spiriduq nevizut, increlegte carapacea uqoari qi lucitoare a pomadei, o spinteci, o crapl.

MORCOVEATA

35

Ai zice ci-i o miriqte ce se dezgheali. $i curind, descetulati, prima quvili i se ridici leapioi ln cap.

LA SCALDAT E aproape patru, iar Morcoveali, neribdator, ii trezeDte pe domnul Lepic qipe Felix,caredorm sub alunii din gridini. Mergem? inreabi el. Felix: Mergem! Ia costumelede baie. Domnul l*pic: E inci prea cald. Feli,x: Mie-mi place cAnd arde soarele. Mormr)eald: Titicule, gi 1ieo si-1i placi pe malul apei mai mult decAt aici. Te intinzi acolo pe iarbi. Domnull*pic: Luali-o voi inainte; c;tinel, biieli, ci doar nu zorili si prindeli moartea din urmi. PeMorcovealiil minAncitilpile qiabiaigi mai stipanelte pasul. Duce pe umir costumul lui de baie, simplu, Iiri desene,li costumullui Felix, roqucu aibastru.Fala ii strilucelte de bucurie, sporovXieite, cant6, sarc s; apucecate o creangi. Inoate cu mainile prin aer gi-l intreabi pe Felix: O fi buni apa, ce zici? Tii, ce-o si. ne mai zbenguim! -Ia nu rnai facepe grozavul!i-o reteazi Felix dispreluitor, convins ce $de el ce spune. Qi, intr-adevir, Morcoveale se iDmoaie numaidecet. Sare sprinten cel dintei peste un zid scund de piatri, qi raul se ivelte pe neaqteptateJ curge chiar pe sub ochii lui. Hm, a trecut vremea de glume!

36

,UL[S RENARD

ScJipirica de ghea$ scinteiazi pe apa vdjitd. Riul plesciie de parci ar chntdni din din1i, rispAndind un miros searbid injur Va trebui si intre in api, si steaacolo gi si sebiliceasci, in timp ce domnul Lepic, pe mal, va socoticu ceasulminutele ingiduite pentnr sciidat. N{orcovea,tisecutremuri. Curajul pe care qi-l face singur,cu atita sarg,il periselte iaci o date, tocmai cind e la ananghie,iar rAul, care de departe il ispitea, i l i n ' piim r r r t i a r u m. incepe si se dezbrace ceva mai departe. Barem si nu se faci de ruqine, si nu-l vadi nimeni cum dArdiie gi cum ii tremuri picioarele de fricd. Scoatelucrurile de pe el, unul cate unul, !i le impiturelte grijuliu pe iarbi. Iqi dezlcagi qircturile de Ia pantofi qi parci nu mai ajunge s; desfaci nodurile. iqi punc costumul de baie, leapidi cimaqa ;i, nidugit ca o bomboan; nicliiti in invelitoarea ei de hArtie, mai alteapta un pic. Felix a qi luat riul in stipanire: se zbenguielte voinicelste ;i nici ci-i pasi; bate apa cu bragele,cu picioarele, o face si spumegeqi, cumplit in mijlocul valurilor, gonelte spremalui turma lor manioasi. Ei, Morcoveali, te-ai qi dezumflat? intreabd domnul Lepic. -Stiteam si mi mai zvdnt ni1el,rispunde Morcovea!;. ln cele din urmi, iqi ia inima-n dinfi, se aqazijos pe ma1 gi incearci apa cu degetul cel mare de la picior, turtit de incdllimintea prea strAmt6.in acelali timp se freace cu mana pe burt;: poate cA n-a mistuit inci tot ce-a mAncat la masi. Se lasi apoi si alunece de-a lungul ridicinilor, qi ridicinile ii zgirie pulpele, coapsele, dosul.

MORCOVEATA

37

Cum ii trece apa de mijloc, nu mai are decit un gAnd: se iasAcat mai repede afari. I se pare ci o sfoari udi i se inliqoard incet-incet in jurul tmpului, ca pe o sfirleazi. Colac pestepupizi, se surpi qi malul de care se sprijinea, qi Morcoveagi - bAldAbAc! se duce la fund, se zbate, sepune iar pe picioare qi tugegte, scuipi, seinibuqi, e orbit, buimac. Da, plonjezi bine, biielaq, spune domnul Lepic. Mda. lace MorcovcatA drepr raspuns. numai ce nu-mi preaplace.imi intre api-n urechi qi dupi aia mi doarecapul. Cauti un loc prielnic unde si invele si inoate. adici si dea doar din mAini gi si sc tArAiecu genunchii pe nisip. Prea te gribeqti, il discilegte domnul Lepic. Bagiapa cu pumnii de parci 1i-ai smulgepirul din cap. Di din picioare, nu le l5sa si steadegeaba. Firi picioare e mai greuJspune Morcovea!:. Felix nu-i di pace gi se ia mereu de el. Morcoveagi, hai incoa'! Si vezi aici adAncimelNu mai dau de fund. Ia te uitS! Mi vezi? Gata, nu ma mai vezil Acum, du-te lingi. salcia de colo. SA nu te milti! Pun prinsoarece ajung la tiDe din zeceazverlturi de bra1. Bine, eu numir, spuneMorcoveaf; cHnlAnind din dingi, cu umerii alard din api, nemi$catca o piatri de hotar. Apoi se a$az; iar pe vine ca si inoate, dar Felix ii sarepe umei, se azvarle in api cu capul inainte gi-i spune: Hai, urci-te gi tu in spatelemeu. Di-mi pacc! mormiie Morcovea,li Gata, afaril strigi domnul Lepic. Veni,tiincoa' si bef cite o guri de rom. Ce, gata?se miri Morcoveali. Acum n-ar mai ie;i din api. Abia i-a prins gustul.A Ldtat de ofice teami !i s'ar tot scilda. Adineauri era greoi ca o bucat;

IUTESRTNARD

de plumb, iar acum sezbenguie ugorca un fulg, cuprinsde o vitejie furtunoasi.,infmntind primejdia, gatasi-$i deavia{a numai si. salvezepe cineval se qi lasi de bunivoie la fund, vrand 3; gustespaimacelorpe calesi seinece. -Ei, gribe$te-te, strigi domnul Lepic,aldel bea Felixtot romul, Lui Morcoveali nu-i place romul, dar sarenumaidecAt cu gura: -Sd nu s-atingi de patea mea! $i.i trageo dugci zdravind,ca un bitrAn lup de mare. Domnul lzpic: Nu te-ai spilar bine.ti-a rimasjeg pe glezne. Morcaaealh Asta-ipimant, rdticule. DannuL kpic: Ba.ijeg Motcoaeald: Si mai intru ni;el in api, dticule, da? Donnullzpi,c: Lasi, te spelimdine,o si venimiar. Morcoaea!d: Straqnic! Numai de-arfi vremefrumoasi! Se gterge cu un coll uscatal prosopuluicu cares-a$ters intAi Felix qi, ame{it,rigulit, r6de si se pri.pideasci,aqa-s de caraghioase glumelepe carefrate-siugi domnulLepic le fac pe seama degetelor lui de la picioare,stalcitede incelFminteastramt6. HoNoRINA Doamna l*pie: Cdf ani ai tu, Honorina?

MORCOVEATA

39

Hanaina: $aizeci qi gapte,implinigi ta Sfin1ii Mucenici, cucoani. DaamnaLepic: Ei, fi-ai cam rr;jt traiul, bi.tranico! Honoina: Asta nu-nseamne nirnic, daci mai egti bun de munci: Niciodati n-am fost bollavi. Nici caii nu-s mai zdraveni ca mine, ziu aqa. DaamnaLepic: Honorina, vrei si-gi spun ceva?Ai si mori cAnd nici nu te-aqtep1i.intr-o seari, intorca{rdu-te de la girli, ai si simgi coqulmai greu, roaba mai anevoiede impins decAtaltidati; ai si cazi in genunchi, intre bralele roabei, cu nasul peste rufele inmuiate, $ gata. Teapind o sAte ridice de-acolo. Honorina: M; faci se rid, cucoani.! Fii pe pace: mi mai gin ele, balamalele. Doamnalzpic: Te-ai cam cocirjat tu, e drept, dar vezi, cind eqti aqa, adusde spate,parci nu te mai dor atat lalele la spilat. Picat numai ci-1i slibeqte vederea! Nu spune nu! Am bigat eu de seami de-o vreme-ncoace. Honorina: A5. dc unde!Vid [impedeca-n ziua nunlii. Doamnalzpit: Binel Atunci deschidedulapul qi di-mi o farfurie, care o fi. Dacd qtergir'aselecum trebuie, ce-i cu abureala asta? Honorina: E umezeali in dulap. DoamnaIzpic: Or fi cumva in dulapul ista qi degere care umbli pe farfurii, mai qtii? Ia uitS-te la dira asta!

40

RENARD JUtEs

Hanaina: Unde, mi rog, cucoani? Nu vid nimic. Doamnalzpic: Pii, ce-1ispuneam eu, Honoina? Asculti-mi pe mine: nu zic ci te laqi pe tinjald, ar fi pecat ca tine, vrednici, nu q b s e t linicAi er i: a taradoar c; imbirranclri. i mb iL rin e . c q i eu; imbetranim cu toEii, gi vine o vreme cAnd nu-i destul si fii inimos. Pun prinsoare ci uneori simgi un fel de plcli pe ochi. Degeaba gi-i lieci, tot nu trece Honaina: Ag! Eu casc ochii mai li nu vAd tulbure, aga cum vezi c1nd vAri capul intr-o g;leati cu api. Doamnalzpic: Ba da, ba da, Honorina, poli si mi crezil Uite, chiar ieri i-ai dat lui domnu' un pahar murdar N-am zis nimic, ca si n-avem vorbe !i si nu te neci.jeqti.Nici domnul n-a zis nimic. El nu zice niciodati nimic, dar nu-i lucru si-i scape. Ceilalli iqi inchipuie ci pulin ii pasd:mare gregealil Le vede qi le line minte pe toate. S-a mulpmit si impingi paharul la o pa e cu un deget !i-a ar,rrttiria si prinzeasci firi sd bea nimic. Mi durea inima qi pentru tine, !i pentru el. Hanoina: Ei, dricie, ci doar nu s-o fi sliind domnu'de mine, slujnica lui! Si fi spuspi-i schimbam paharul numaidecat. Doamnal*pic: Mde, Honorina, numai ci nici alfi mai qireli ca tine n-ajung se scoati un cuvent de la domnu' cind nu vrea el. PAni qi eu m-am lisat pigubaqi. Da' nu despreasta-ivorba. Pe scurt: lie ili slibeqte vederca cu fiecarc zi. Acum, cu treburile mai de rAnd, nu-i nicio pagubi, dar la ceva mai de migali seschimbi povestea. Cu toati cheltuiala,aqlua bucuroasi pe cineva si-1i dea o merl; de ajutor...

MORCOVEATA

Honorina: N-o si mi impac niciodati cu a.lti femeiepe cap, cucoani. Daamnalzfic: Tocmai asta voiam si spun. $i-atunci? Z;u, tu ce m; sfituie!ti? Honorina: Pin-oi muri. mergeea treababine gi-a$a. DoamnaLepic: PAnd mori! Ce vorbi-i asta? Tu etti irr stare si ne ingropi pe togi, curn i1i qi doresc, qi-1i inchipui oare ci eu contez pe moartea ta? Honoina: Ci doar n-o1i avea de gind si mi alungali fiindce a fost o zi cand n-am lters vaseleca lumea! Mai intii ci nu plec din casaastadecat daci mi da$ pe ugi afari. $i-apoi, daci Doamnalzpie: Cine spune,Honorina, ci te alungS?Uite ci te-ai inrolit toati. Vorbim qi noi, prietenege, !i ie-!i sare landira qi indrugi la prostii mai mari ca biserica. Honaina: Ei, Doamne! Ce Stiu eu? Doamnal*pic: Da' eu? N-ai nicio vini ci te lasi vederea, insi nici eu n-am vint. Trag nidejde cA doctorul o si te lecuiasci. 3e mai intAmpli qi d-astea.Numai c5, pani atunci, care dintre noi doui e in mai mare incurcituri? Tu, una, nici nu-1i dai seama ca te bsi ochii. Crede-m', treaba in casi nu mai merge.Ji-o spundin mili., si nu carc cumvas5 seintimple vreo nenorocire; qi-apoi, daci nu ma-nqel, am tot drephrl s;{i fac, cu bDndeF, cite o mustrare.

42

,ULTS RENARD

Honorina: Cite pofteqti. Faci cum ti-e voia, cucoanit Adineauri mi qi vedeam pe drumuri, da' uite d matale m-ai liniltit. Cat despre mine, o si arn toati grija de farfurii, figiduiesc. Doamnalepic: Pii zic eu altceva?Nu-s chiar agade afurisiti precum se spune,Honorina, gi n-o si milipsesc de tine decat daci n-oi avea incotro, Honorina: Daci-i aqa,cucoani, nu mai spun nimic. Eu zic ci mai pot face treabi qi aq striga ci-i nedreptate de m-agi goni. Dar in ziua cdnd o si bag de scami ci am ajunso povari qi ci nu mai sunt in stare se pun un ceaun de api Ia foc, plec eu singuriri, in grab5, lhri si-mi mai spunecine\a, Doamnalzpic: $i si nu ui;i, Honorina, ci-n casaastaai sigisegti oricAnd o lingurd de ciorbi. Honaina: Nu, cucoani, nu-mi trebuie ciorb{ doar un codru de p6ine. Baba Maitte nu pune-n guri decAtp6ine, gi uite ci nu i se mai isprivesc zileleDoomna lxpit: $i are pe pugin o suti de ani, qtii?Afli de la mine, Honorina: ceryetorii sunt mai fericili decdt noi, asculti vorba mea. Honoina: Daci zici matale,apii tor agazic qi eu. cucoana.

CEAUNUL Rareori are Morcoveati prilejul si fie de folos in casi. Ghemuit intr-un unghe6 biiatul l-a$teapte si se iveasci.

MORCOVEATA

43

Sti ala !i ascult;, Iiri si se gdndeasci dinainte la ceva, pAndind momentul porrivit s; iasi din umbri !i, asemenea unui om cu mintea limpede, singurul care nu gi-a pierdut capul in mljlocul unor fiin1e tulburate de patim;, s; ia el hiFile in men;. Or, de aste dati ghiceqteci doamna Lepic are nevoie de un ajutor istet !i de nidejde. Fire;te, n-ar merturisi-o, e prea mAndr6. ingelegerea se va face tacit ti Morcoveafe va trebui si se aqtearnepe treabi, thri si mai altepte incurajiri qi liri speranli de risplati. Totuli, e hodrat s-o ajute. De dimineagi pAnd.seara, un ceaun atarne de cArligul vetrei. Iarrla, cand e nevoie de multi api caldi, se umple 5i se goleqteintmna, $i apa clocotelte pe un foc zdravin. Vara, apa loloseqtedoar dupi masi, la spilatul vaselor; in restul timpului, lierbe de pomani, cu un quier in6buqit 5i neintreruptJ in tirnp ce sub pintecul crestat al ceaunului fumegi doi butuci aprcape stinli. Uneori, Honorina nu mai aude luierui apei. Atunci se indoaie de mijloc qi trage cu urechea. -A secatde tot, spuneea. Delarli iute o gAleati in ceaun, apropie buqtenii, scormoneqtein spuzi qi, curi,nd, cAntecul domol iDi reinnoad; firul, iar Honorina, liniqtiti, iqi vede mai departe de treburi. Daci i s-ar spune: ,,Honorina, Ia ce-i fi incdlzind tu apa aqa, firi rost? Di ceaunul deoparte qi stinge focul. Arzi Iemnele de parci le-am avea de pomani. Atd$a siraci inghea$ cand vine gerul! Te qtiam femeie chibzuiti", ea ar cldtina din cap. Dintotdeauna ltie ceaunul acolo, spanzurat deasupm vetrei.

44

]UTESRENAPID

Dintotdeauna e deprinsi si audi cum di apa in clocot, qi daci ceaunul se goleqte, ea il umpie numaidecit, {ie ci alari e ploaie, vAnt sau argigi. A c um n ici nu mai are nevoie.a pundL mi n a p e c c a u n! i nici si-l r'adi: il qtie qi cu ochii inchiqi. I-ajunge si-i audi cdntecul, qi daci nu-l mai aude, deqarti in ceaun o gileati cu apd, ca $i cum ar in|ira o m;rgice pe a!;: intr-atat e de incredingati ci niciodati nu poate si dea greq. A s tizi i n.a a d a l grel pentruprima oar;. A versat apa peste foc qi un nor de cenuli sare asupr;-i ca ojivini stirniti din bArlog, o inligoari strans,o inibuli, o arde, Honorina scoateun 1ip;t, stdnuti !i scuip;, tregandu-se indirit. -Ptiu, dracel Parc-a lalnit Satanade sub pement. Cu ochii mijili qi aprinli de usturime, bajbAie cu rnAinile innegrite prin noaptea din vatri. -Aha! Pricep, mormiie ea uluiti..Ceaunul nu rnai e aici. Nu, ziu, nu pricep nimic. Adineauri era. Da, nici vorbi, doar quieraca din triqci. De buni seami ci cineva a luat ceaunul in vreme ce Honorina era intoars; cu spateie !i scuturape fereastri gorqul plin de coji de legume. Dar cine oare? Doamna Lepic, cu un aer aspru gi linigtit, se iveqte pe rogojina din pragul odiii de culcare. Of, ce gilSgie, Honorina! Auzi, giligie I seriloieqte Honorina. Ce mare nenorocire ci lac giligie! incd nilel qi ajungeam fripturi.. Uitd-te numaiJ cucoane, h sabo$, la fusti, la mAinile mele. Cimaqa mr-e neagri de funirrgine,buzunarelepline de teciuni.

MORCOVEAIi

Doamnakp.ic: M6 uit la biltoaca asta care curge din vatri, Honorina. O si se faci o murdiriel Hanorina: Cineva a luat ceaunul lir; si-mi spuni. Nu cumva l-ai luat matale? Doamna Lepic: Ceaunule al tuturoq Honorina. E nevoieca eu saudomnu' sau copiii si-Ii cerem voie ca s; luim ceaunul? Honorina: Aqa-sde mAniati., c-a! spune tot ce-mi vine Ia guri. Doamnaltpic: Impotdva noastr; sau impotriva ta, viednici Honorina? Sau impotriva cui? Nu ci-s curioasi.,dar vreau qi eu si gtiu, Ce si-1i spun, miai luat piuitul. Pe motiv ci nu mai vezi ceaunul la locul lui, inqfaci gileata cu api qi-o torni in foc, ba, indiritnicS., in loc si-gi recunoqtivina, te legi de ceilalf, chiar qi de mine. Te cam intreci cu gluma, zeu alal Honoina: Morcoveali, maici, nu qtii tu pe unde-o h ceaunul? Doamnalzpic: De unde vrei si qtie el, un copil {iri minte? LasiJ in plata Domnului de ceaun! Mai bine adu-Ii aminte de vorba ta de ieri: ,,1n ziua cAnd o si bag de seameci nu-s in stare si pun nici ap6 la foc, plec eu singurici, firi si-mi spuni nimeni". Fire5te,qtiam eu ci gi-aslibitvederea, dar nu mi-aq Ii inchipuit ci eqtiin ala hal. Eu nu mai zic nimic, Honorina; pune-te numai nitel in loculmeu. $tii qitu cum staulucrurilel chibzuieqteqi vezi ce-i de ficut. PlAngi,nu te sfii, ai qi de ce.

RENARD JULES

iNootEr-t
Mimicol Honorina! Ce-o rnai fr rrind qi Morcoveali? O si strice totul. Din fericire, sub privirea de gheagda doamnei Lepic, amuleqte intr-o clipit;-. N-ar avea niciun rost si-i spuni Honorinei: ,,Eu sunt vinovatul!" Nimic n-o mai poate salvape biata bitrani. Nu mai vede, qi pace, Cu atat mai riu pentru ea. Mai devreme sau mai taEiu tot trebuia si se dea bituti. Nfiturisirea biiatului n'ar face decet s-o nec;jeasc; qi mai mult. Departe de a-l binui pe Morcoveagi, mai bine si-gi inchipuie cA ala a vrut soarta neinduplecati. $i ce rost are si-i spuni doamnei Lepic: ,,Mimico, eu sunt vinovatul!" La ce bun si te impiunezi cu o ispmve vrednici de laudi, si cerqegtiun suras de pretuire? in afari de asta, ar putea s-o pefeasc;: qtie doar c; doamna Lepic e in stare si-l faci de ocari in gura mare. Prin urmare, si-qi vadi de-alelui ori, qi mai bine, si se prefaci, si caute ceaunul impreuni. cu maicd-saQicu Honodna! $i cAnd se pornesc tustrei si-l caute, tot el se amte cel mai zelos, Doamna Lepic, nepisitoare, selasi pigubagi cea dintAi. Honorina seresemneazigipleaci bombinind, iar Morcoveaf;, pe car o mustmre de cuget era cat pe ce sil piad;, se inchide in sine, aqa cum intri sabia drcpdlii in teace, atunci cend nu mai e nevoie de ea.

MORCOVEATA

47

AGAIA
Honorinei ii ia locul o nepoati de-a ei, Agata. Morror ealiro r-ercereazi curioscu privircape nou-\enitE, care va abate catevazile de la el atengiaintregii familii. -Agata, spune doamna Lepic, ciocineDte inajnte de-a intra in odaie.Numai, vezi, astanu-nseamni si dirAmi u$le cu copltere, ,,Abia incepe", cuget; Morcoveali in sinea sa. ,,Si te gii la prinz ce-o si he." Familia prdnzegiein bucitiria cea mare. Agata, cu un qeNet pe bm!, e gata si dea fuga de la cuptor la dulap, de la dulap la masi, cAci ea nu prea Stie si umble ca lumea: i i p l a c es;8 a l:i e. cu ror sangelc-n obraji. $i vorbegte prea repede, rede prea zgomotos, prea ar vrea si le faci bine pe toate. Domnul Lepic se aqaz; cel dintai la mas;, desfaceqenetul, impinge larfuria spre felul pe care-l are in fa$, ia fripturi, ia 5i sos,apoi trage farfuria indirit. lgi toarni si bea gi, nigel adus de spate,cu ochii-n jos, mesteci nepisitor li plin de cumpitare, aqaca in iiecare zi. CAnd i se schimbi farfuria, se reazemi de spdtar li baleie dintr-un picior Pe copii ii ser,/elte chiar doamna Lepic: intA.i pe Felix, apoi pe Ernestina,fiindmai mare, si la urm; pe Morcoveaji, care sti in capitul mesei. Morcoveagi nu cere niciodati si i se mai dea m6ncare, ca gi cum aqa ceva ar fi cu striqnicie oprit. Trebuie si se mullumeasci cu o singur5. porlie. Daci i se mai pune in farfurie, nu zice ba qi, Iird si bea nimic, se indoapi cu orcz; nu-i place orezul; il minAnc6 numai ca s-o rndguleasci

48

JULTSRTNARD

pe doamna Lepic, singura dintre toli ai caseicireia ii place la nebunie. Felix qi Ernestina, mai putin sfioqiatunci cand vor ince o porlie, imping farfu a inainte, dupi pilda domnului Lepic. Nimeoi nu scoateo vorbi. ,,Oare ce-o fr cu ei?" seintreabi Agata. N-au nimic. Aqa-s ei, asta-i tot. Agata nu se poate stipAni si nu calte qi se intinde, cand in fala unuia, cAnd a altuia. Domnul Lepic rninAnci incet, de parca ar mestecasticld prsate. Doamna Lepic, altminteri mai guralivi decat o cofofani, le ri:rduiegte pe toate la mase doar aritAnd cu mAna gi licind semnedin cap. Ernestina sti cu ochii in tavan. Felix friminti o bucate de miez intre degete, iar Morcoveald, care a rimas firi cinili, n-are alti griji decat si-gi curele la timp farfuria, nici cu zorul licomiei, nici cu zibava unui guri-casci. $i pentru asta se pierde intr-o mulfime de socoteli. Deodat;, domnul Lepic se ridici de la masi si umple cana cu apa, -Puteam si mi duc eu, spuneAgata. Mai bine zis,nici nu deschidegura: gAndeqte doar. Molipsiti gi ea de meteahna familiei, iqi simte limba grea qi nu indr6znelte si scoat; o vorbi; crezind ci a grelit cu ceva, sti cu ochii-n parru.sd nu-i mai.cape nimi, . Domnul Lepic aproapeci nu mai are pAine.De asti dat6, Agata n-o si ingiduie si i se ia inainte. Tot veghind asupra lui, uiti de ceilalli, iardoamnaLepic o cheami tiiosla ordine: -Agata, nu cumva ai prins ridi.cini? Poruncigi,cucoan6! r;spunde Agata.

MORCOVEATA

Se impate in dreapta qi in stanga,{eri si-l slibeasci din ochi pe domnul Lepic. Vrea siJ cAqtige cu grija ei, line s5 fie luati in sea-rni. Era qi timpul. Cum domnul Lepic inghite ultimul durnicat de piine, Agata se repede la dulap qi aduce un colac neinceput, de vreo doue ocale, pe care i-l intinde din toati inima, feicit; ci a ghicit doringa stipAnului. Domnul Lepic impitureqte insi qervetul,se ridid de la masi, igi pune piliria qipleacdin gridini, si fumezeo gigari. Odat5 ce-a ispr;vit de mancat, nu o mai ia el de Ia capit. Niuc;, Agata rimAne pironiti locului, fnAnd in mXni rotocolul painii de doui ocale, de zici ci-i reclama de ceari a unei fabrici de colaci de salvarc.

PRoGRAMUL
Te-ai dezumflat, ai? zice Morcoveald citre Agatar de indati ce rimin singuriin bucdrririe. Las5.nu-i nimic, ai .a vezi tu gi altele. Incotro ai pornit-o cu sticleleastea? -La pir,rriqi., domnigorule. Morcoaeali: Nu te supira, dar la pivnilS numai eu umblu. Din ziua cand am coborat cu bine scaraaia picitoasi, pe carefemeile aluneci de por si-gi frAngd gi gitul, am ajuns omul de incredere al casei.Numai eu mi descurc pe-acolo. Eu v6nd butoaiele vechi, se-mi sune qi mie un gologan in buzunar; vAnd gi pieile de iepure, dar banii iqtia ii dau mamei. Si ne-ngelegem, rogu-te, ca si nu ne incurcim unul pe altul la treabi.

50

RTNARD JULES

Dimineala,eu daudrumulla ciine gi-lchemsi mindnce. Searail fluier si vini la culcare. Daci umblShai-hui gi inteEie, il aqtept. in afari de asta, mamami-a ingi.duitsi inchid eu giinile in fiecareieari. Tot eu smulgburuienile,aleacareltiu eu ci-s de smuls) ca lirana !i nu ala, la nimereali;le bat riddcina de gheat6, si astupe giurile, qipe urmi le dau la vite, Ca si prind pr:tere, l-ajut pe tata la tiiat lemne. Eu vin de hacvdnatuluiadusde viu, pe carerdup6aia,tu gi Ernestiua trebuiesiJ jumuligi. Tcrt eu spintecburta peltilor, le scot malele afari qi Ie pocnesc bigicile subcilcAi. Numai c[ tu ii cureli de solzi. Tot tu scogi5i api din fantAne. Eu ajut la depdnatul sculurilor Eu rAgnesc cafeaua. C6od tata sedescalgd, eu iau ghetele pi le scotpc coddor, dar Ernestina, sorS-mea, n-ar lisa pe nimeni si-i aduci papucii.pe carei-a brodatea,cu m;na ei. Trcburile mai insemnate, cum ar fi un drum mai lung pAn6la farmacistori la doctor,cadlot in seama mea. Cat despretine, tu o si umbli prin sat dupi. terguieli mirunte. Doui-trei ceasuri pe zi va trebui si spelila gArli, orice vremeo fi. Asta-itreabaceamai greadin e toatermititico, dar n-am ce-fi face.Cu toate astea, cend intinzi rufelepe gard qise-ntimpli si am o clipdde rigaz, vin qi eu si-gidau o mani de ajutor A, era si uit - o poval;: nu intinde niciodati rufele in pomi. Tata n-o si-1i spuni nimic, dar fi le t nteqtecu un

MORCOVEATA

51

deget la pimant !i, pentru cea mai mice patir mama te ffimite iar sAle speli. Apoi bag; de seam;.la inciltiminte. Pune multi unsoare pe bocancii de vAnitoare qi foarte puEini cremi pe ghete, Crema le arde pielea. Nu te omori cu pantalonii cind ii vezi plini de noroi. Tata zice ci noroiul pistreazi hailele. O ia razna pdn adturi, firi si qi-i sumece.Eu nu fac aqaleu imi sumeticpantalonii, cAnd mi. ia cu el si-i duc tolba. ,,Morcoveal;, zice, tu n-o si ajungi niciodati un vAnitor adevirat." Iar mama sarenumaidecit: ,,Si qtii ci-1i rup urechile daci mi te inrorci cu gu.rul lui. mu r d ar de n o r o il'Fieeare Pe scurt, dracul nu-i chiar aqa de negru. CAnd r'enim acas6in vacanJ;, noi doi o si- ne impirgim treaba, iar cand plecim la interuat, sori-mea, frate-meu qi cu minc, o si ai mai pulin de furci. Ala ce vezi !i tu. La drept vorbind, niciunul dintre noi n-o si f se pari prea afurisit. intreabS-i pe prietenii casei: toli o si jure ci sori-mea Ernestina e blindi ca un inger, ci frate-meu Felix are o inimi de aur, ci tata e un om cu caplrlpe umeri li drept din frre, iar mama, o gospodini lir; percche. Poate ci eu o si-1i par cel mai sircit dintre to!i. Adel.irul e ci sunt qi eu la fel ca oricare. Numai si qtii cum sA m; iei. $i-apoi, eu imi dau searnacAnd greqesc !i caut sd mi indrept; fhri falsi modestie,i1i spun ci pe zi ce trece sunt tot mai cumsecade,lsi dacipui qi tu nilici bunivoinle, o s; ne inlelegemde minune. Nu, nu-mimai spunedomnigorule,spune-miMorcoveali, aqacumimi spunetoatilumea. E mai scurt decAtdomnigorul Lepic. Te rog doar un lucru, si mi scuteqtide dezmierdirile bunicd.-tii Honorina; nu puteam s-o sufir din pricina asta, intotdeauna mA scoteadin s;rite.

52

RENARD JULES

ORBUL
Ciocinelte uqor la ulA cu capitul toiagului. I)oamnaLepic: Asta ce-o mai fi vrind? Domnul lzpic: Parci n-ai qti! i"sivrea omu' gologanul. Azi e ziua lui de cerut. Lasil s; intre. Ursuzi, doamna Lepic deschideuqa,apuci orbul de bral iniuntru, din pricina frigului. lil smuceqte -Buni ziua la tofi, spuneorbul. qi piielte inainte. Toiagul i-aleargi mirunlcl pe lespezi, ca qi cum ar goni niqte qoareci,qi di de un scaun. Orbul se aqazi 6i intinde spre sobi mAinile-i inghelate. Domnul Lepic scoateun gologan qi i-l intinde: Na, fne! $i igi vAri din nou nasul in ziar, ldri si-l mai ia in seami. Morcovea{e chicotelte in tainA. Ghemuit in cotlonul lui, seuiti la sabofi orbului: zipada de pe ei se topelte, $i pejos s-au qi infiripat cate\,?paraiale. Doamna Lepic prinde numaidecAtde veste. -Moqule, ia di-ncoace sabolii, spune ea. I i du ce r u b va r ri. dcr e prea rirziu. ln urmd a rd ma . o biltoaci, qi orbul, neliniltit, simte umezeali la picioare; qi le ridici pe rAnd,impriqtiind dejur imprejur zipada noroioasi. Morcovea{i zgdrie pardoseala cr-runghia, de parci ar face apei murdare semn si se scurgi spre el, aritAndu-i cr6piturile addnci de pejos. Acum, c; $i-a c;p5tat gologanul,ce mai vrea?bombine doamna Lepic, firi si se sinchiseascide bitrAn. Orbul insi discuti politici, la inceput mai sfios,pe urmd. tot mai incrczitor CAnd nu giseste vreun cuvAnt, agiti

MORCOV[ATy'

53

toiagul, iqi frige mana de burlamrl sobei, o trage iute indirit ;i, binuitor, iqi roteqteochii ve;nic licrimoqi in orbite. Uneori, in vreme ce intoarce o foaie a ziarului, domnul Lepic spune: -Mda, nici vorbd, mog Tissier, nici vorbi. dar eqti sigur de treaba asta? Daci sunt sigur?strigi orbul. Ba bine ci nul Asculti la mine, dom'Lepic, si-Ei spun cum a fost de-am rimas liri vedere. --Hm, Asta nu mai arc de gind s-o ia din loc? mArdie doamna Lepic. Chiaraga; orbul sesimreacum ca la elacasi. igipovesteqte nenorocirear se tot intinde $ ajunge si se dezghcgedc-a binelca. Adineauriparca avcain venc !urguri de ghea$, dar uite ci se topesc,prind viagi. Ai crede ci din vegminteleqi din midularele lui picuri ulei. Pe jos, biltoaca se ligeSte, o porneite sprc Morcoveali, e gata si ajungi la el. Parcd asta-i esteginra. Cur6nd, biiatul o si aibi cu ce si-qi laci dejoac5. Inrc timp, doamna Lepic purcedc la un iscusitviclelug. . Il izbeqtepc orb ca din grepal5, il impinge cu cotul giJ calc6 pe picioare, licindul si se rragi inderit, pAn6 il aduce intre bufet qi dulap, acolo unde nu mai ajuuge cildura. Zipicit, orbul bdjbiic, caute cu mainile injur 9i degetelei se ca{ili peste tot ca niqtejivine. Dibuie prin noaptea sa.Jurlurii se infrripi la loc gi iatiJ ci inghea$ iar povesteacu o voce plang6real;. $i orbul iqi sfArqeqte Da, dragii meiJ gata, s-au dus ochii, s-au dus toate, bezna ca-n cuptor. Deodat; scapi toiagul din mini. Atara aqteptadoamna Lepic. Se repede,il ia dejos qi seprefaceci i-l di inapoi, dar picAlelte.

54

RENARD JULES

Orbul credeci are toiagul,9i cdnd colo nu-i aga. AmiginduJ cu dibicie, eail facesi inainteze, ii dd sabogii qi-lindrumi citre uq6. in prag,il ciupegte ugor, ca si serizbune, apoi il impinge in uligi, subplapumacenuqie a cerului,carecernebelgug de omit, in bitaia ventuluimArdindca un cAine uitat pe afari. Di inainte sd inchidi uqa,ii strigi din urmi, de parc-ar Ii surd: La revedere! Vezi si nu pierzi gologanul; pe duminica viitoareJ de-o Ii vreme fnrmoasi qi de nu dai cumvaortu' popii. Zdu, ci bine zici matale, moqTissier, niciodatd nu qtii cinearezileqicineo si sepripideasci.Fiecare cu necazurile lui qi Dumnezeu cu aoi togi!

ANUL NOU
Ninge. De Anul Nou trebuie negregitsi ningi, altfel nu are niciun haz. Doamna Lepic, prev;zitoare, pune zivorul la portigi. Copiii de prin sat au li incepur sd smuceasci de clanli, si ciocineasci, la inceput cuviincios, apoi in dugminie, izbind cu picioarelej pentru ca, pAnd la urmi, dandu-se b;tu{i, sA se depirteze de-a-ndiritelea, cu ochii pironigi spre fereastrade la care pAndeqte doamna Lepic. $i zgomotul pagilor li se inibuqd in zipad5. Morcoveagi sare din pat qi se duce si se spelelajgheabul din grddini, fari si mai ia sipunul. Apa-i inghetati. Trebuie si spargi.gheala, qi treaba astaii impriqtie din capul locului plin tot corpul o fterbinteale mai sin;toasi decit dogoarea

MORCOVEATA

55

sobei.Abia igi udi fa1a,de mAntuiali, fiindci oricum sespune despreel ci-i murdar, chiarqi atunci cind sespal6cunidejde. inviorat ,sivoios, gata de s;rb;toare, se alazi in spatele lui Felix, care sti in spateleErnestinei, fiind mai mare. Intri tustrei in bucdtirie. Domnul qi doamna Lepic se afli;i ei acolo, ca din intAmplare. Ernestina ii imbriliqeazr- !i rcsteqre: B u ni ziu a . ti ticule. buni ziua, mdmico,v j u re z u n d n nou cu bine, multi stn;tate !i miul pe lumea cealaltd. Felix turuie pe nerisuflate acelali lucru, grebit si sfarqeascimai repede,apoi ii imbrigiqeazi.qi el. in schimb, MorcovealS scoate o scrisoare din qapci. Pe plic scrie: ,,Scumpilor mei pirinli". Ateta tot. O pasere ciudati gi pestrili zboari, segead,intr-un col1. Morcoveal; intinde plicul doamnei Lepic gi ea il deschide nurnaidecAt.Flori de toati frumuseleaimpodobescdin belqug foaia de hArtie, imprejmuind-o ca o danteH, astfelce pe alocuripenigaIui Morcoveali, impiedicAndu-se, a improlcat cu cerneali cAte un cuvant invecinat.

Donnul fupic:
qi ^.-r".. -i^ . -i-i^2

E pentm amAndoi. Memica o si li-o dea li 1ie . Domnul hpic: Vasizici tu lii mai mult lamimica ta decatla mine. Atunci linge-te pe bot de gologanul ista nou-noug. Morcoaeald: Aqteapti putin: uite, mimica e gata, Daamna Lepic: Bine adusi din condei, nimic de zis, numai ci scrisul e t a r ei n c elcir . a p r o ape.a nici nu sepoareciti.

55

JULESRENARD

- Poftim, titicule, roste$teMorcoveaF,, acuma-i rAndul tiu. In timp ce biiatul sti smirni gi aqteapti se vade ce-o sd spune tati-seu, domnul Lepic citeqte scrisoareao dati, de dou; ori. o cerceteazii indelungcu privirea.a;a cum are obiceiul.apoi mormiie: .,Hm! hm!" qi o pune pe masii. S-a dus mirarea primelor clipe.scrisoarea nu mai spune nimic. Acum e a tuturor. Oricine poate si o ia in mini, si o citeasci. Ernestina qi Felix, la r'andul lor, se apuci sd vaneze grelelile de ortografre. ,,Cu siguranli ci aici Morcoveali a schimbat penila: se citelte mai lesre." Dupe asta i-o inapoiaziMorcoveagi risucegte scrisoa-rea pe toate felele gi suride prostelteJca !i cum ar intreba: ,,Care dintre voi o wea?" ln cele din urmi, o vard iar in FpciLi se impart darurile. Ernestina primelte o pnpu5i cAt ea de mare, ba chia-r mai mare, iar Felix, o cutie cu soldaf de plumb,.gata de bitilie. Pentru tine am o surprizi, ii spune doamna Lepic lui Morcoveaqi. Morcoteald: Da, qtiu. DoamnaLepic: Aha, gtii? Pii, daci-i aqa,n-are niciun rost se-Ii mai ar;t. Si mi bati. Dumnezeu daci 5tiu! $i ridici o mlnd in sus,cuo mutri sarioasi,convingitoare. Doamna Lepic deschidebufetul. Morcoveali gdfAiede neribdare. Ea vAri mina iniurltru pani h umir 9i,lEri grabi, misterioasi, scoate la iveali o bucati galbeni de carton, pe care e prinsi o pipi de acadea. Morcoveali strilucefte de bucuie. $tie ce are de lEcut. Vrea si fumeze in fa{a pirinfi]or, numaidecatr sub privirile

MORCOVEATA

57

invidioase (de, nu se poate si Ie ai chiar pe toatcl) ale lui Felix qi ale Ernestinei. JinAnd pipa cea rolie idtre douA degete,scoatepieptul inainte qi last pufn capul sprestAnga. Apoi igi roturjeqte gura, iqi suge obrajii qi trage din ea cu nesa1, zgomotos. $i, dupi ce a pufEit o dati vaftos, t milend fumul pAni la cer, exclami incAntat: E straqnici, trage binel

DUS ;I iNTORS Domniqorii Lepic qi domniqoaraLepic sosesc in vacanje. De cum saredin diligente !i ili z;relte pirintii, Morcoveali se intreabi: ,,Oare si alerg inaintea lor?" $i qoviie:,,Prea devreme: o si mi se taie risuflarea; qiapoi, niciodati nu-i bine si intreci misura". Pe urmi, alte amdniri: ,,De-aici o iau la fugi... ba nu, de-acolo..." $i alte intrebiri: ,,CAnd si-mi scot qapca?$i pe cine si imbriliqez md intAi?" Felix qi Ernestina i-au luat-o insi inainte !i ili impart mXngAierilepirinteqti. CAnd vine qi rAndul lui Morcoveali, penrruel n-a mai ramaeaproapenimic. Cum? se aprinde doamna Lepic. Biiat mare gi mai spui ,,titicule"? Spune ,,tati" Qi strange mana domnului Lepic, ca intre birbali. Apoi il siruti o singuri datr,pe frunte, ca s;nu starneasci gelozii. Morcoveafee atat de incAntatvizindu-se in vacan15, ci-l nip5deqte plAnsul.Aqa se intAmpli adeseori:tot anapoda le face el pe toate.

58

JULESRENARD

Cind soseqte wemea ca miculii si. se intoarci la qcoalS (ziua hotirate esteluni, 2 octombrie, dimineala, qi seincepe cu sfeltania), de cum aude in depirrare zurgdli.ii diligenlei, doamna Lepic se repcde la copii qi-i stringe in braqe.Dar Morcoveali rimAne pe dinafarS. Cu mana intinsi spre cureleleimperialeir, a$teapti rebddtor si-i vini qi lui rAndul. $i-a pregitit cuvintele de bun-rimas qi e atat de trist, incat, ffri si-qi dea seama, ingini un cl-ntec. - La revedere, mami, rostette el cu demnitate. Ia te uitd, i-o intoarce doamra Lepic, da' ce-giinchipui tu, caraghiosule? fi-e greu si-mi spui ,,mimico", aga cum imi spun frigiorul ;i surioara ta? S-a mai pomenit a$aceva? IJn mucos cu cag la guri Ei, poftim, i s-a qi nizirit si faci pe grozalul! lbtugi il sir-uti pe frunte, doa-r o singuri dati, ca si nu starneasc;gelozii.

TocUL
Cei de la internatul Saint-Marc, unde domnul Lepic i-a trimis la invilituri pe Felix 9i pe lVlorcoveali, urrneazi cursurile la liceu. De patru ori pe zi, elevii fac aceeaqi plimbare. Vara e foarte plicuq daci ploui, drumiri e atat de scurt) incA.tapa mai degrabi ii invioreazi decit ii mureazS, iar, pe deasupra,de la un capit la celilalt al anului, plimbarea asta . cirt se poarede lolositoare siniLili fieciruia. Azi-dimineali, pe cind se intorceau in cArd de la liceu, tArqAindu-gi picioarele,Morcoveati, care umbla cu capul in pimanq aude:
LPanei suprrioare a unui vehicd erajat(n.rr)

MORCOVTATA

59

Morcoveali-, uite-l colo pe taice-6u! Domlului kpic ii place si-gi ia copiii prin surprindere. SoseqtecAnd nici nu te agepli d numai ceJ ziregti prolipit pe troiuarul din fal5, in collul strizii, cu miinile la spate 5i gigarain guri. Morcoveagi gi Felix ies din rind qi aleargi la el. Ziu! spuneMorcovea1;-La orice m-aq fi gindit, numai la tine nu. La mine te gdndegti doar cend md vezi, rispunde domnul Lepic. Morcoveali ar !.rea s; spun; un cuvant drigistos, dar nu-i vine nirnic in minte. E absorbit de altceva. S-a ridicat in vArful picioarelor $i se ceznelte si-l si.rute pe taici-su. Prima oari abia-i atinge barbilonul cu buzele, dar domnul Lepic igi salti capul in aceeali clipi, ca gi cum s-ar feri. Apoi se apleaci din nou, qi din nou se trage inderit, a$a c; Morcoveald, care-i cauti obrazul, nu reulelte nici de ast; dati. Abia-i atinge virful nasului. Siruti in gol. Se lasi pdguba! !i, cuprins de nelinigre, incearci si-gi limureasci aceasti purtare ciudate. ,,Oare titicul nu mi mai iubeste?" se intreabi el. ,,Vid cA pe Felix l-a serutat. $i nu s-a ferit deloc: ba dimpotrivi. De rnine de ce se fereqte?Vrea si mi faci gelos?Aqa se intirnpli intotdeauna, am bigat eu de seami. Daci stau trei luni departe de.ai mei, mi topesc de dorul lor Imi pun in cap si le sar de git ca un c;lelandru qi sd-i imbri.giqez pe rupte, dar: cum ii ziresc, gata, mi-nghea(;." Cufundat in gindurile-i triste, Morcoveali abia rispunde la intrebirile domnului Lepic, care e dornic si gtie daci a inceput sa mai pri-nddcerz-la greacd.

b0

,UIES RENARD

Morcaueald: Ala li a!a. La tmducere mai mergE, te mai descurci qi pe ghicite. Domnul Lepic: $i cu germana cum stai? Morcoaeald: E grea a naibii pronungia, titicule. Domnul l*pic: Pe dracu'l $i cind incepe rizboiu! cum ai si-i bagi pe nem{i.daci elri bad la germa-ni? Morcol,ealh PAn-atunci nu stau nici eu degeaba. Mereu te-aud spunAnd de rizboi. Las' ci nu incepe et aqteapti indi sa-mi termin lcoala, de asta sunt sigur. Domnullzpic: Ce noti ai luat la ultima compunere?Sper ce nu elti in coadi, Morcoaealh Trebuie sd.fie qi pe-acolo cineva. Domnullzpic: Ei, drace! $i eu care voiam si te iau la masi in orag. Barem de-ar fi duminicel A,ta, peste sipdmane, nu prea-mi place s6 v5. stingheresc de la rosturile voastre. Eu, unul, n-am prea multe de ficut; tu, Felix, cum stai? Felit: La fel. Azi, domnu' nu ne-a dat nimic pentru acas;, a urtat, DomnulLepic: Aqa o si invei mai bine lecgia. Felix: Pii o qtiu ca pe ap5, titicule. E tot aia de ieri.

MORCOVEATA

61

Domnul hpic: Oricurn, eu zic ci e mai bine si vi duceti la idternat. Am s; cau( ii ralrni n aici pini duminici !i atunci ne .coalem noi pArleala. Nici mutra bosumJlati a lui Felix, nici ticerea mahnit; a Iui Morcoveali nu interzie despi4irea. Iati deci ci trebuie si-gi ia rimas-bun. Morcoveale altepta cu ingrlorare clipa asta. ,,Acum", cugeti el, ,,o si v;d dacA tatii ii place si-l sirut ori ba". Se apropie hoti.rit, privindul finti !i irtinzand gura. Domnul Lepic insi il line la distan{i cu mina qi de asti

data.
-PAni la urmi o si-mi scoli ochii cu tocul ila de dupi ureche zice el. N-ai putea si-l scoti atunci cAnd mi siru$? Te rog.a vezi ci qi eu scot ligara din gum. Morcoreald: Vai. iarrii-m6.riricule drag! Ai dreprare. inrr-o bun6 zi cine ltie ce nenorocire se-ntimpli, f asta numai din vina mea. Nu-i prima oare cAnd mi se spune de toc, dar uite ce se simte atAt de bine dupi ureche... Eieu il las acolo mereu, incat ujt de el. Barem penila si i-o fi scos!Oh, titicule drag, tare bine imi pare si aflu asta;vasdzici de toc te fereai tu! Domnulhpic: Ei, driciel Era cit pe ce si mi chiorigti, qi tu rAzi. Marcoaeald: Nu, titicule, de altcer,a rAfule u4 gat4lplq$qsg pc3le mi-l virisem singur in cap. tL

_lrE m |}rr
^II-,

uF{oaded bysiefSo

TE3E{
--

62

RTNARD JULES

OBRAJII RO$II I
Dupi ce a ficut inspeclia obiqnuiti, dornnul director al internatului Saint-Marc iese din dormitor. Elevii s-au sfecumt i4 alternut, inliqurindu-se in pituri ca intr-o teace, ghemuindu-seca si nu rimdni dezvelili. incredinlAndu-se dintr-o privire ci toate lumea s-a culcat, pedagogulViolone se ioall; pe virful picioarelor gi micqoreazi lumina limpii cu gaz. NumaidecAt incepe li flec;reaia intre vecinii de pat. $oapteleseintretaie de la un cap;tla altul al inciperii, buzele se miqci stArnind un foqnet nedeslupitin tot dormitorul, princare rezbatein ristimpuri guierulscurt al uneiconsoane. E o Iarmi surd;, neintrerupti, supiritoare in cele din urmd, qi-;i vine sicrezi ci gAngureala astatainici gi neastAmpirate ron$ie lini$tea ca niqte loarcci. Vioione iqi pune papucii qi se plimbi cAtva timp printre paturi, aici gAdilAnd un b;iat in talpe, dincolo trigAnd pe altul de ciucurelede la scufie.Pe urmi se opreqtelAngi patul Iui Marseau, cu care sti seari de seari Ia queti.,pini. tdrziu in noapte. De cele mai multe ori, luloteala biiegilor amuse inabuli treptat, ca gi cum qi-ar trage cete pulin piJeDte, tura pestegure) !i adorm cu to1ii, in timp ce pedagogul mai st; aplecat peste patul lui Marseau, cu coatele sprijinite de fierul tare, {i.ri si-i pesede amo4eala bragelorqi de furniciturile ceJ trec pdni in vArful unghiilor. Seamuzi ascultAndu-i istorioarelecopiliregti qi-l fne treaz cu desti.inuiri intime gi poveqti de dragoste. Pe Marseau l-a indregit din prima clipi, pentru lrigezimea fegeilui ca bu j o r ul .l um in a tap ar,; pe dinA unrru. A .ta nu ma i e o b ra z , e miez de fruct, in care,la cea rnai mici schimbarede vreme,

MORCOVEATA

63

sev;d viniloarcle intretiindu,se ca liniile unei hirfi din atlas sub foila stlivezie. Marseau are de altminteri un fel fermecitor de a roqi pe neaqteptate !i ffri motiv, din care pricin; simf cA Ji-e drag ca o fat6. Deseori, cdte un coleg i-apasi degetul in obraz qi apoi qi-l retrage iute, IisAnd in urmi o pata albi, nepiditi numaidecAtde o roqea(i gingaqi, carc se r,-spAndegte ca vinul in api qi se coloreazi in nuanle felurite, de la vArful trandafrriu al nasului qi pAni la urechile liliachii. Oricine poate s;. incerce asta,cici Marseau e ingiduitor gi plin de bunivoinli. Biielii l-au poreclit LXmpiIa. Felinarul. Obraji-Rogii. Putinla lui de a se imbujora dupi plac a sternit multe invidii. Morcoveal;, vecinulsiu de pat, il pizmuiegte cel mai mult. Palid qi slibinog ca o paiali cu fa4a plne de fXini, iqi ciupeqte zadarnic qi pAni la durere obrajii qi pentru ce?Doar pentru o patide roqeali indoielnica, qi astanumai cAteodati, nu iutotdeauna. $i-arinlige bucurosgheareleqi arjupui plin d e u r i ob r a jii tr r n dafirii ai lui Marseau.a$a . u m c o je lli o poilocal;. Ast;-seari, cum de multi weme intrase la idei, de indati ceJ vede pe Violone apropiindu-se,ciulegteurechile binuitor - qi poate pe bun; dreptate , dornic si afle adevirll asupra purlerilor tainice ale pedagogului. Pune in joc toate iscusinga lui de mic spion: sforiie ugor,ca in glumi, gi se intoarce stengacicand pe o parte, cdnd pe alta, avAndgriji de fiecare dati si se risuceasci pAni ajunge din nou in pozigia de la inceput.

iI
Vocea lui Molone trernurd inibuqit, iar Morcovea!; se prefirceci doarme.Totu;i ridici. nilel capul:vrea si mai audi.

RENARD JULES

Marseauasculti ginindu-girisuflarea: cuvintelepedagoguluii separ cit sepoatede firclti, dar tremuri ca gicum s-ar teme de dezviluirea unei taine. Violone continui in parci de departe, dezlAnat, Soaptide-abiaauzit;. Vorbeqte abia deslugegti ce spune.Morcovea!; nu indriznelte si se intoarc;j se apropiepe nesimlite,mutandu-li incet xot corpul, dar nu mai aude nimic. E incordat pestemisur;J i separeci urechilei sescobesc pe diniuntru !i seldrgesc ca . o pAlnie;totuginu prinde nici mdcarun sunet, igi aminteqte ci a mai incercatcAndva un simlAmant aseminitor ascultAnd pe la ugi,lipindu.giochiulde gauracheii, dorind sdo mireasci li si tmgi spreel, cum ai tragecu un cArlig, tot cevoia sdvadi. intr-un tArziu, pedagogulse apleaci ulo! ca o umbri spreMarseau, il siruti pefrunte,mAngAinduJ cu barbiqonul Iui ca un penel,apoi se ridici, 5i Morcoveapll urmiregte cu privirea cum lunecdprintre rAndurilede patu , Daci Violoneatingein treacit vreopern6 cu mAna,cel stingherit seintoarcepe parteacealalti, suspinend prclung. Morcoveagd rimAnevremeindelungatilapAnd6.Seteme derintoarcerea nea$teptate a lui Violone. Marseau s-aqighemuit in altemut,trigendu-$i pdturapeste cap,Di, treaz, cugete Ia celepetrecute, IEr; s; qtiecum si tdlmiceascilucrurile. Morcovealea obosit agteptdnd. Ca magnetizate, pleoapelei seapropie.Se striduielt si priveascitinti lampa cu gazaproap stinsi,jdar dupi ce numS.ritrei balonaqe ce inmuguresc in lumini gisegribescsi iasi din lampi-,adoarme. TI A doua zi dimineafi, la spilitor, in rimp ce biielii iqi freaci ugurelobrajii infrigurali cu capitul prosoapelor abia

MORCOVEATA

65

inmuiatein apir Morcovea{A seuiti dulm;nos la Marseau qi, ciznindu-sesi aibi un aer cAt mai cruntJizbucne$te in rilabisind ociri. ding.. luierirorprinrre Bibicule!Bibicule! Marseau se impurpureazi la fafe, dar rispunde firi mAnie, privinduJ aproape rugitor: -Nu-i adevirat ce crezitu, dac6-f spun! Pedagogul faceinspecliamAinilor Agezalipe doui rindud, biiejii arati,automat mAinile, intAidosul,apoipalmele, r;sucindu-le iute gi vdrAnduJenumaidecAt in buzunare, la cildur6, sau sub pitura cea mai apropiati. De obicei, Violonenici nu seuiti. De asti dar6. ins6,tocmaicandn-ar Ii trebuit,vede ci Morcoveali aremainilemurdare. Morcoveali, rugat si gi le vAredin nou subrobinet,serevolte.La drept vorbind,parci se ziregteo pate vinelie pe mAinilelui, dar biiatul suslineci-i un inceput de degerituri, Pedagogul ii poarti pici, nici vorbi. Violonee nevoitsAl duci la domnuldirector. Acesta, sculatdis-de-dimineale, pregitegte in biroul siu verde, vechide cAndlumeagipdmAntul, cursulde istoriepe care-lpredi celormari in clipelede rigaz. Tegindu,qi degetele butucenoase de mas6,el stabilelte puncteleprincipale: aicicidereaImperiuluiRoman; lamijloc,cucerirea Constantinopoluluide citre turci; iar mai departe, IstoriaModerni, careincepede nu seltie undegi nu mai are cap6t. E imbricat intr-un halat larg, cu brandenburguri, careii inconjoari.pieptul voinic, ca niqtecArceide vili risuciii in jurul unei coloane. Sevedede la doui poqteci-i un m6ncicios; trisiturile-i sunt grosolaneqi fala intotdeaunacam lucioasi. Vorbeltedstir chiar $i cu doamnele, iar cregurile gatului, reversate pesteguler,i se unduiesc incet !i ritmic. Nici mustilile-i stufoase gi ochii-i rotunzi nu seuiti upor

66

IULESRINARD

Morcoveagi sti smirnA inaintea lui, cu qapca intre genunchi, ca se nu fie stanjenit catqi de pulin in milciri. Cu o voce care te bapJi-nsperie$,directorul intreabi: Ce este? - NI-a trimis dom' pedagog si vi spun ci am mainile murdare, da' nu-i adevdrat! $i, conqtiincios,Morcor.eali giarati iardqi mdinile, risucindu-le: intAi pe dos, apoi pe fafi- Ba, ca dovadi, le mai amti qi invers: intai pe fa1i, apoi pe dos. Aha, nu-i adcvirat? tune directorul. Patru zile de arest, beie!a!! -Domnule, si i.ede!i, spune Morcoveale, dom'pedagog imi poarti pici! Aha! i1i poarti pici? Opt zile, biiela;r Morcoveagi gtie cu cine are de-a face. Nu se miri defel de adta blandefe. E hotirat sd infrunte orice. Se inlepeneqtein Ioc, iqi incordeazi picioarele qi agteapti curajos scatoalca. Cici domnul director are nevinovatul obicei de-a mai cArpi din cAnd in cind cu dosul palmei pe cate un elev mai indiritnic: pleosc!Dibicia celui in cauzi e si prevadi lor-itura gi si seaplecela timp: a!a, directorul ili pierde echilibrul, ficAndu-i pe togi si r6.di pe-nfundate.A doua oar; insi nu mai di demnitatea sa il impiedici si se foloseasci qi el de r iclenie. Ori pocneqte in plin, ori se lasdpigubal. $tigi, spune Nlorcoveali semeggi curajos de-a binelea, dom' pedagog qi cu Marseau se $n de prostii! Privirea directorului setulbud numaidecat, de parce i-ar fi intrat doui musculile in ochi. iqi proptegtepumnii incleqtali de marginea mesei qi se ridicS pe jum;tate din scaun, cu capul repezir inainte, ca li cum ar vrea si-l izbeasci pe Morcoveagi drept in piept. Ce prostii? intreabi el riguEit.

MORCOVEATA

67

Morcovea!; pare ci-i luat pe nepregdtite. Se altepta (poatenu-i prea tArziu) si se pomeneasci cu una dintre cirloaiele de istoriein cap qi, cind colo, uite ci-i cereaminunte. Directorul alteaptd. Creturile i s-au strans toate ca un colac, ori ca o pernili, pe care troneazi, piezig, capul. MorcoveaJi qoviie, vede ci nu-i vin cuvintele nimerite qi apoi, dintr-odad incurcat, igi face spinarea gheb, ia ur aer care vrea sA pari stAngaci !i plouat, duce mina spre genunchi, dupi qapci, o scoatela iveal' turtid, se zg bulelte pi se ghebogeazidin ce in ce mai mult, ridici qapcabiniqor pXni la birbie qi incet, cu viclenie ascunsi qi ficAnd-o pe ruqinatul, ili vAri sci6rlia de maimuloi in calota v;tuita, firi sAscoati o vorbe.

IV in aceeaqi zi, in urma unei scurteanchete,lui Violone i se dau papucii.E o plecare miqcdtoare, aproape o ceremonie. O si mi reintorc, spune \4oloqe, plec doar pentru catva timp. Dar nu se gaseqte nimeni si-l creadd.Internatul schimbi mercu personalul,de parce s-ar teme sl nu prindi mucegai. E un adevirat du-te-vino de pedagogi.Pleacd!i ista Ia fel ca alfii, qi pentru ci-i cumsecade, pleaci mai degrabi. Aproape togi il indrigesc. Are un ralent IirA de perechela scrisul etichetelort Caietdeteme k knba greacy'apalindnd eleaului.. . Literele ma sunt ca turnate, seamini cu literele de pe firme. Bincile se golesc. Elevii fac cerc in jurul lui, la catedri. MAna-i frumoasi., pe care sclipeqte piatra verde a unui inel, lunece cu elegan{; pe hirtie. A;terne o iscilituri in josul paginii. $i ea cade ca o piatri in api, intr-o unduire insoliti

68

IU L E SR EN AR D

de Lrn vartej de linii regulate !i capr;cioasetotodat;, carc formeazi parafa o ader,Srati capodoperd. Coada parafei se ritece$teJse pierde intr-insa. Trebuie si te uili de loa{e aproape,sd cauli indelung, ca si o gise$i. Se inlelege de la srne cd btul e ficut dintr-o singud ftdsituri de condei. O dati. Violone a nimerit o implerituri de linii numiti lleuron.de "are puqriirtu mai sl]rqeaus; se minune/e. Togi sum loarte md.hnili de plecarealui. Se inleleg siJ biziie pe director cu primul prilej, adici se-!i arate nemulfumirea umflindu-qi obrajii qi bAzAindca bdrziunii. Cindsa, intr-o zi, prind ei mornentul. Pini una, alta se amirisc unii pe al$i. \1olone, care se slmte rcgretar,are cochetdriasi plece in timpul unei recrea_ fii. Cand apare in curte urmat dc un servitor ce-i duce cu{Arul, biiegii dau buzna cu rogii. El le stange mana, ii bate pnetenelte cu palma pe obraz qi, impresurat, nipidit din toate pd4ile, se ciznelte sa-sismulgi pulpanele rcdingotei, liri si qi le sfi,sie,zimbind miEcar.Unii, agelali dc barcle de gimnastic;, se opresc la mijlocul unei tumbe sar jos. !i cu fruntea niduqiti gi cu m6iecile suflecatc,rimAnAnd cu gura c;scati !i degetele riqchirate din pricina sacAzului. Algii, mai calmi, care umblau creanga prin curte, dau din miini in chip de rimas-bun. Sewirorul, gXrbovit de povara cufirului, s-a oprit respectuosla cAtiva paqi in urrna peda_ gogului, prilej bun penuu un pehlivan de biiat si_i lipeasc; de qo4ul alb mAna cu toare cinci degeteleinmuiate in nisip umed. Obrajii lui llarseau sunt rotii ca bujorui, incAt ai ztcecd-ssulemenigi. Esrela prima lui mare durere sufleteasce; tulburat qi silit si recunoasci faptul ci-i pare riu dupi pedagog ca dupi o r.eriqoari, sti insi ce\.a mai la o parte, neliniltit, parcS ruqinat. \lolone se indreapt; spre el iiri

MORCOVTATA

6c)

pic de stanjeneale,cand tocmai se aude un zingAnit de geamurr sparte. Togi ochii se ridici spre ferestruica z;brelid a arcstului, de unde se iveqtemutra pocite !i silbatice a lui Morcoveaqi. Galben la fa15,el se strAmbi in toate chipurile, ca un pui de jivini inchis in cuqci, intirAtat, cu pirul in ochi qi dezvelindu-qi intr-un rdnjet dingii albi. VAri mana dreapti pdntre cioburile rimase in cerccvea,gi ele il muqci de parci ar 6 insufle$te, apoi il ameningi pe Violone cu pumnul insangemt. Neghiobulel spunepedagogul.Acum elti mulFmit !i tul Pii ce! strigi Morcoveaji furios, izbind cu pumnul in. tr-alt ochi de geam. Pe el siJ sirugi qi pe mine nu? $i, mAnjindu-se pe fagi cu sAngele ce-i qiroieqte din mAna zdreliti, adaugi: $i eu am obrajii roqii, daci vreaul

PADUCHIl De indate ce Felix qi Morcoveaji vin acasi de Ia inrernat, doamna Lepic ii pune sd se spele pe picioare. E o misuri bine-veniti, cici acolo, in trei luni de zile, nu s-auspilar nici micar o singud dati. De altfel, nici un articol din prospect narprevedeasta. Negre mai trebuie si-,ti fie labelg Morcoveali, siracu' de tinel spune doamna Lepic. A ghicit intocmai: Morcol.eafe e intotdeauna mai murdar pe picioare decAt Felix. De ce oare? Doar triiesc amdndoi alituri ii duc aceea$ivia16, sub acelaqiacoperiq. Firegte,dupd trei luni, nici picioarele lui Felix nu pot si fie prea albe.dar Morcovcalir. dupi r.um .inqur.pune. dproape ci nu qi le mai recunoaqre. Ruiinat, li le cufundi in ape

7A

RENARD JULTS

cu dibAcia unui scamator Nici nu-l vezi cum ili scoateciorapii !i cum ili veri picioarcle alitui de-ale lui Felix, care gi Ie ld.fiie pe tot fundul hArdiului; un strat de jeg se lajeqte, ldri zdbav6,,ca o rufi, peste cele doui perechi de labe s|.arboase. Potrivit obiceiului siu, domnul Lepic se plimbi de la o 1ereastr6 la alta. Recite[tecertificateletimestriale ale biieflor qi mai ales insemnirile scrisechiar de mana domnului director. Despre Felix: ,,Zipicit, dar inteligent. Va ajunge depalte". $i despre Morcoveagi: ,,Cind vrea, se distinge, dar nu vrea intotdeauna". Gindul cri MorcoveatA poare disrinqeii inreseletre 'e pe tof. ln acesttimp, cu miinile aqezate cruciqpe genunchi, el iqi inmoaie picioarele, topindu-se de plicere. Se simte privit. Ai sii il gisesc parci gi mai slut sub chica roqcovani, cu laple crescutepeste m6suri. Domnul Lepic, potrivnic oriciror efuziuni, iqi arati bucuria de al rcvedeadoar necijinduJ. Cind pleaci de acasi, ii trage un bobar:nacpeste ureche.CAnd vine acasi, il impunge cu cotul, !i Morcovea{i rAde din toati inima. intr-un tArziu, domnul Lepic ii trece mina prin la1e,pocnind din unghii, ca gi cum ar vrea si-i ornoare piduchii. E gluma lui favoriti. Oq de la bun inceput, a !i omorat unul. -Oho! face el. Cum $ l-am nimerit, nu mi-a scipat! $i in timp ce se qtergenifel cam ingrelolat de coama lui Morcoveali, doamna Lepic ridici bralele spre cer: -Nici ci se putea! se tenguie ea, coplegiti. Dumnezeule mare! Halal si ne fiel Ernestina, di fuga dupi un lighean. Acum, letiloJ ai !i tu treabi. Ernestina aduce un lighean, un pieptene des, niqte olet i n t r - o la r lu r io a r a .5i \; natoarea incepe.

MORCOVEATA

7l

Piapdni-mi intii pe mine! urli Felix. Sunt sigur ci mi-a dat qi mie. Se riciie furios cu unghiile prin cap gi cere o gileati de ap5, ca si-i inece pe to!i. Potole$te-te, Felix, spuneErnestina, cireia ii place si se sacri{icepentru ceilalli, n-o si te doari deloc. Ii pune un qervetpe dupi git gi apoi dd dovadd de o indemAnare gi o ribdare de mami. Cu o mAni ii derparte pirul de la ridicini, cu cealalti gine,grijulie, piepteneleqll cautA in cap {iri sI strimbe din nas qi {iri teami ci s-ar putea alege qi ea cu niscaivachiriati. Inci unul! ii di Ernestina de qtire din cind in cAnd, qi de fiecare dati Felix tropiie cu picioarele in hirdiu, scuturand pumnul spre l\{orcovea1i.,care tace gi alteapti sA-i vini qi lui rAndul. Tu e$ti gata, Felix, spune Ernestina- n-aveai decAt vreo lapte, optJnumiri-i. O si-i numirim qipe-ai lui Morcoveagi. Morcoveagi il intrece insi- de la prirna piepdnituri. Ernestina igi inchipuie ci a dat de cuib qi, cnnd colo, a cules doar cAliva, la intimplare, cdci sunt puzdeie. Toli fac roati in jurul lui Morcoveald. Ernestina ili vede cu serg de treabi. Domnul l-epic sti cu miinile la spateqi e numai ochi, ca gi cum ar fi un striin curros. Vai, vai! Ar trebui o lopati gi-o grebli! se viic5rclte fata. Felix, ghemuit pe r.ine, migci ligheanul gi aduni laolalti pddu.hi;.carepi.A-n api. albi de matreale.'[i r ezi bine,-um iqi friminti picioruqele scurte cat un cipelel de geand. Se leagini pe apa din lighean $ mor la iu,teali, din pricina oletului. Doamnalzpic: Ziu, N{orcovea15, cin' si te mai priceapd? Te-ai ficut mare, elti omin toati firea, ar trebui sa-!i fie ruqine.Hai, picioarele

72

RENARD JULES

mai treaci-meargi; poate c; abia aici, acasi, ajungi s; !i le vezi. Peduchii insd te minanc; $i tu nu ce nici sfatul profesorilor, nici ajutorul alor tii. Spune, rogu-te, ce plicere simli si te lagi pradi lighioanelor istora? Tot capul gi-enum a i s an g e . Morcouald: Asta-i din pricina pieptemrlui, mA zgane. Doamnal*pi,c: Aha, pieptenul e de vin;? Vasizici aqa ii mulgumegtitu surioarei tale? L-auzi, Ernestina?Domnul ista delicat nu-i mullumit de tine. Ascultd ce-qispun eu, fetigo,diJ incolo pe mucenicul ista indirAtnic, lasel cu piduchii lui. Ernesina: C a t a p.nr r u ozi. mamico. \-am \cor de,ar g ro s u l.Ma in e dau din nou iama in ei. Acum qtiu cA o si trebuiasci si mi parfumez, nu glumi. Daamnalzpic: Si tu, Morcoveati, ia ligheanul qi puneJ pe zidul gridinii. Si-l vadi tot satul, ca s5-gicrape obrazul de mqine. Morcoveali ia ligheanui gi iesepe uqi; dupe cel pune la soare,se aqazi gi el de staje, aldturi. Bitrina Marie Nanette e cea dintAi care se apropie. De carc ori il intalnelte pe Morcovea!;, se opreqtein loc, il iscodegtecu ochiqoriiei riuticioqi gi miopi, clitinAnd din scufia-i neagrd, qi pare si ghiceasci muhe. Asta ce-i, infteabi ea? Morcoveatinu respunde. BitrAna seapleacipestelighean. Linte si fie? Ziu dacd.rrral vid. Biiatul meu, Pierre, ar trebui si-mi cumpere nigte ochelari. $i-qi viri degetul, de parci ar vrea si guste. Hotiret lucru, nu se dumireqtedefel.

MORCOVEATS

73

$i tu ce tot pizeqti pe-aici, imbufirat qi cu ochii bulbucali? Pun prinsoa-re ci te-au ocirat Si-ailuat una dupi ceaf6. Ascultd, nu gi-s bunici, dar gdndescgi eu cu capul ista al meu qi-giplXng de mili, siricupl de rine, ci-mi inchipui ci pirimeqti destuledin pricina lor. Morcoveali tragecu coadaochiuluiinjur, vedecd maici-sa nu poatesi-l aude qi-ispuncristir b6trdnei: Ei 5i?Celi pasi? Vezi-1ide-ale matale qi di-mi pace!

CA BRUTUS Donnullzpic: MorcoveaJe, anul trecut nu te-ai linut de carte agacum credeam eu. lnsemnirile directoruluiarari c-ai puteamult mai mult. Umbli cu capu-n nori, citlti ci4i oprite, Ai o ginere de minte grozave, la oral iei notedestulde bune,dar nu{i faci temele.Uite, Morcoveald, e timpul sAte-agtemi pe treabi. Nicio grijn, titicule. Anul trecutm-am cam Iisat pe tenjali, nimic de zis.Acrrmainsi o si mi tin cu dinJiide carte. Totu$inuJi fegiduiesc sAajungprimul la toate. Domnul lzpic: Oricum, tu incearci. Morcaaeald: Nu, titicule, imi ceripreamult. N-ajungeu primul nici la geografie, nici la germani, nici Ia fizici qinici la chimie; avem vreo doi-trei care tocescla asteape rupte - sunt cei mai tad , dar incolonu-i intereseazi nimic.Nu-i chip si le-oiei inainte. Altceva vreau eu asculti ce-1ispun, t6ticule-, vreau s-ajungin scurtl lTeme cel mai bun la compunere:

74

R EN AR D JUTES

si-i lasde cirule pe togi.$i daci cumvanu reuqesc, cu toati ( silinta mea.atuncibarem n-arede e s;-mi pararau )i-o sa strigcu mAndrie gieu,caBrutus:,,O,virlute,tu nu eqtidecAt o vorbi goali!" Domnul Lepic: Las6,biiatule, suntsigurc-o s;-i inlunzr. Felix: TAticule,ce tot indrugi Morcoveali? Ernestina: Eu, una,n-amauzit, Doamna Lepic: Nici eu.Ia mai zi o dara, Morcovealal s-auzim 5i noi. Marcouealfu N-am apusnimic, m;mico. Daamna Lepic: Cum nimica?Pii cineameninlacerulcu pumnul,ro;u la fagi, gi turuia de zor, de se auzeapan6-n capul satului? Ia mai spuneo daLi, si lic cu folosgi pentru al1ii. Lasi, mdmico,nu meritdosteneala. Doamna Lepic: Ba da, ba da! Ai pomenitde unul - cine"iIla? Morcawald: Matale nu-l qtii,mimico. Doamna Lepic: Cu atat mai mult. IntAi gi-ntAi, te rog si nu faci pe degteptul !i s;-mi dai ascultare. Mortoueald: Bine, mimico. Uite, vorbeam cu tata, carc-mi didea qi.drcptmullumire. nu iliu .e mi-atre,Llt "laturiprietenelri prin cap si figdduiesc ceva, ala ca romanul ila numit Brutus,s; invocvirtutea...

MORCOVEATA

75

Doamnaltpic: Vezi si nu! Acum o scalzi.Te rog si repegiaidoma ce-ai spus adineauri. Mi se pare ci nu-gi cer marea cu sarea qi-ai putea foarte bine si faci atAtalucru prcrrLru mama ra. Felix: Si spun eu, mimico? DoamnaIipit: Nu! intAi el, qi pe urmi tu, iar noi o si vedem deosebirea. Haide odati, Morcoveali! Marcoaea!.d (lngdndcu o u)u plAngbeald): ,,O, vir-tu-te, tu nu eiti de-cat o vor-bi goale!., Doamna l*pic: Poftiml Nimic nu scoli din copilul 5sta.Mai degrabi s-ar li.a zrinrat in biraie decdr:d-i facamaici*ii pe voie. Felix: Uite curn a spus, rrrirnico (dd ochiifsstz cap;i aruncd priuiri sjddnaril: DacL n-ajttng primul la compun erc (tSiumJli.abrajii spre Si batedi,npicior) am se strig qi eu ca Brxtus (ritlixd brulete taaan, ,,O, virtr]te (.lasd bralelesd-i caddde a lunguL torpul E, tD nu e$ti decat o vorbe goali!" Aqa a spus. Doamnal*pit: Bravo, minunat! Te felicit, MorcovealSl De ce-mi pare insi foarte rAu, cu toate incip;lenarea ta, e ci o imitalie nu preluieDteniciodati cit originalul.

Feltu:
Morcoveaqi, oarc chiar Brutus a spusasta?Nu cumva Cato? Martoueald: Bmtus, sunt sigur ,,Apoi se arunci in spadaintinsi de un prieten !i mu ." Ernestina: Morcoveali are dreptate. Ba mi-aduc aminte c; Brutus dsta se pre{bceanebun, cu aur ascunsin toiag.

76

]U L E SR E N A R D

Marcareald: Nu te supim, surioari, le-ncurci. il confunzi pe Brutus al meu cu altcinevaErnesthla: Poate. Fii sigur insd ci domnigoa.a Sofia ne predi la istorie tot agade bine ca ;i profesoir:l tiu de la liceu. I Doamna Lepic: N-are a face. Nu vi certagi. Toiul e se ai un Brutus in familie, qi uite ce noi il avem. $i asta numai mulgumiti lui N{orcoveali, sdc! Nici nu gtiam de cXti cinste ne bucurim. \linunali-va de nouJBrutus. epis,op Vorbellelarinelre ca 11n nu toace de doui ori pentru o babi surd;. Sucti-l pe toate !i pi4ile: daci te uigi la el din fap, ii r.ezipetele de pe haina pe care abia a imbricat-o; daci te uigi din spate,ii r.ezinidragii sfbqiagi. Dumnezeule, pe unde s-o mai fi \.arar? Uitafi-vi numai in ce hal e Morcoveal;-Brurus. Of, silbaticulel

Dr N s c R J s o R t LL E U tM o R C o vtAlA C ATRE DoM N U t L E p t c $ t u N r l f R Asp u N5 u Rl


ALE DOMNULUI LEPIC CATRE MORCOVEATA Marcoueald, cdtredomn l lzpic Internatul Saint-Marc Dragi titicule, M-am tot tinut de pescuit in timpul vacanlei !i asta mi-a pus singele in miqcare.Nigte buboaie cit toate zilele imi ies pe pulpe. Stau la pat. Zac pc spateli doamna in{irmieri imi pune prignile. At6.ta vreme cet piroanele astea afurisite nu se sparg,mi doare. Dupi aia, nici nu mi. mai gindesc la ele. N u m ai ci sein m u l(esc ca puii de giinS - Unul rre c . .o 1 1 r' . ei risar. NidS-jduiescinsi c-o si ies la liman. Fiul tiu iubitor

MORCOVEATA

77

Rdspun su I domnu lui Lepic Dragul meu Morcoveali, Dat fiind ci te pregitelti pentrupima ta impirti,sanieqi inveli catehismul, trebuiesi qtii cd omenirea nu re-aalleptar pe tine ca si aibi buboaiesaupiroane,cum le spui tu. Lui Iisus Hristosi-au bitut piroaneii in picioare,qi in mAini. Dar el nu seviicirea, degialelui erauadevirate. Curaj! Tat;l tiu carete iubelte Morcoteald, cd,tu damnul Lepic Dra96 titicuie, l'e anung bucurosci mi-a iegito misea.Deqin-am ince vArsta, cred ci-i o misea timpurie de minte, Sperc6 n-o si fie singura gi c6 te voi mulgumi intotdeauna prin sArguinla gi buna meapurtare. Fiul t6u iubitor Rdspuntul domnului Lepic Dragul meu Morcoveagi, Tocmaiacum,cAndgie1i-aiegito misea, una de.a mea a inceputs; seclatine.Chiar ieri dimineafi mi-a cizur. Ala ci dac i r u r i o m e s e mJi a mu l l .l a t;l l ;u a reunam aipulin. Precumvezi,nu s-a schimbat nimic, numirul miselelorin familie e acelaqi.

dh
[vStf50

Tatel tiu care te iubelte

78

R EN AR D JULES

Mortoaeald,tdtre damnulLepi. Drage titicule, inchipuieqte-1i ci ieri a lost ziua domnuluiJacques,profesorul nostru de latini. Togi biiegii au hotdrAt ca eu si-l felicit in numele intregii clase. MAndru de aceasti cinsre, mi-am pregitit indelung cuvAntarea,presirAnd ici-colo qi cate un cuvant htinesc. FiIi falsemodestie,eram mullumit de ea.Am scris-oapoipe curat, pe o coalimare, ministerialS, qi, in ziua cuveniti, indemnat de colegirmel care murmurau ,,Du-te, hai, du-te odatil", am prins momentul cAnddomnul Jacquesnu se uita la noi gi m-am apropiat de catedri. Dar abia am apucat se desfacfoaia qi si spun cu glas tarc: VENEMTE PROFESOR, ci domnulJacquess-a ridicat furios in picioare gi-a inceput si zbiere: Marq ia locul tiu, numaidecitl Binuiegti ci n-am mai stat pe gAnduri qi am qters-ola iuleali in banci, ir timp ce bdielii sepiteau, varand nasul in carte, iar domnulJacquesimi poruncea furios: -Tradu leclial Drag; t;ticule, ce spui tu de treaba asta? Rdspunsul domnuluiItpic Dragul meu Morcoveagi, CAnd o si ajungi deputat,atunci ai si vezi lucruri qi mai qi. Fiecarecu-ale lui. Daci l-au pus pe profesoml ista al ti.u la catedriJ pesemnee ca si vorbeasci el qi si asculteal1ii, gi nu si vorbegti tu ca si. asculteel.

MORCOVEAIA

79

Mar

eald,cd.tre domnulItpit

Dnge teticule, Am dus adineauri domnului Legris, prolesorul nostru de istorie gi geogralie,iepurelepe carel-ai trimis tu. intr_adevir, mi s-a prmt ci darul ista i-a ficut plicere. igi mulgumegte cilduros. Cum intrasem in casi cu umbrela giroind de api, mi-a luat-o chiar el din man; ca s-o scoatain vestibul.Apoi am vorbit impreund verzi !i uscate. X,tli-aspus ci, daci vreau, la slirqitul anului o si pot lua premiul intAi la istorie qi geografie.MA crezi oare c; tot timpul convorbirii noastre am rimas in picioare qi ci domnul Legris,carealtfel s-aaritat ; foarte prietenos,1i-o repet, nu mi-a ofcrit micar un scaun? Si lie o scipare din vedere sau o impolitele? Nu qtiu gi-agfi curios, dmge tAdcule, si aflu care-i pirerea ta. punsu Rds I domnuluiLepic Dragul meu Mor co!edlb. ' Mereu mi te plAngi de cite ceva. Ba ci domnulJacques te trimite sA stai jos, ba ci domnul Legris te lasi si stai in picioare. Poate e;ti inci prea ran;r ca si pretinzi atenfii. qi daci domnul Legris nu 1i-a oferit un scaun,iartiJ; de buni seam; ci, v;zandu-te asamic, o fi crezut ce staijos. Marao?dld. , ntp dannulL.p;l Draga t;ticule, Aud ci trebuie si pleci la Paris.Md bucur de bucuria pe care ai s-o ai vizitAnd capitala, pe care rni-al dori s-o cunosc qi eu qi unde, cu gAndul,voi fi alituri de tine. $tiu ci invigitura nu-mi ingiduie aceaste c;litoie, dar mifolosesc de acest

80

RENARD JULES

pdlej !i te intreb daci n-ai putea si-mi cumperi l.reo doui cir1i. Cele pe care le am eu le-am inv;lat pe dinafari. Alege orice. Mi-e totuna. Totuqi, mi-aqdori mai cn seat:,:rd Heniada, de Frangois-Marie-Arouet de Voltaire, qi Naua Elai4 de Rousseau. Daci mi le-aduci (c64ile costi o niJean-Jacques mica toati la Paris),igijur ci pedagoguln-o si mi le confiqte niciodatS. Rdsfunsu I domnului, Iapi,c Dragul meu Morcoveagi, Scriitorii de care-mi vorbeqti erau qi ei oameni ca tine qi ca mine. Ce-au ficut ei pogi si faci gi tu. Scrie cir1i, ca dupi aia s; le citeqti. Domnul kpic, cdtreMontouald Dragul meu Morcoveagi, Sunt tarc uimit de scdsoareata de azi-dimirLeagi,. Zadarnic o tot recitesc.Nu mai scrii agaca altedate li vorbelti de nilte lucrud ciudate, care nu-mi par nici de nasul tdu, nici de-al meu. De obicei ne povestelti ce {i s-a mai intampht, ne scrii al catelea elti in clasi la in#.litud, despre insuqirile qi cusururile fiecirui profesor, numele noilor tii colegi, starea rufiriei, daci dormi qi daci minAnci brne. Asta, de altfel, e ceeace \.'reaus6 qtiu gi eu. Azi, insi., nu mai pricep nimic. De unde pini unde, mi rog, bliguiala aia despreprimivari, cAnd acum suntem in toiul iernii? Ce vrei se spui? Ai nevoie cumva de un fular? Scrisoareata n-are nici dati gi nu se poate lti daci mi-o adresezimie sau cainelui. Pdni li scrisul mi se pare schimbar) iar felul cum sunt alezate rindurile qi puzderia asta de majuscule mi

MORCOVEATA

81

buimdcelte.Pe scurt, binuiesc ci vrei si-gi baqijoc de cineva. Presupun ci de tine insuli. Asta nu-i o c mi, dar lin sAte fac atent. punsu Rd: I lui M arc ou ald Dmg; titicule, Un cuvAnt la repezeali, ca si te limuresc cu ultima mea scrisoare.Tu n-ai bigat de seami,:era scrisi in aerszri.

. C ofl TU t
Cotelul ista mic prin care s-au perindat, rAnd pe rAnd, giini, iepuri, porci, gol acum, ii apa4ine pe deplin lui Morcoveaji, pentru toate vacanla. Pitrunde inAuntru fir;. nicio greutate, cici nu mai are uqi. Cdteva urzici lungi pi firave impodobescpragul, qi atunci cAnd Morcoveali le priveqte,intins pe burt;, i separ o adevirati pidure. O pulbere rnirunti acoperi pimAntul. Piatra zidudlor strilucelte de umezealS.Biiatul atinge tavanul cu capul. Aicea-i bArlogul lui; aici petrecede minune, dupd cum ii trdsneqte prin minte, cu mare disprel pentrrjucirii, care mai mult te incurci. Maicuseamiiiplacesifacipatru cuiburicupoponeaja cate unul in fiecare col! al cotefului. Cu mAna adusi in chip de mistrie, ingrimideqte praful de jur imprejurul turului qi apoi sti aqa. Cu spatelerczemat de zidul neted, cu picioarele indoite !i mainile incrucilate pe genunchiJse simte la adipost lsitare bine. Nici c-ar putea s6 ocupe mai pugin loc. Uiti de lume, nu se mai teme de nimic. Doar o bubuituri zdravini. de tunet l-ar putea tulbura.

82

R EN AR D J U L ES

Zoaiele de la bucdtirie, care se scurg ceva mai incolo, pe gura jgheabului, cind puhoi, cand abia picurand, trimit adie de recoare. Dintr-odati, a1arm5. Chemiri ce se apropie, paqi. Morcoveagi! \Iorcor.eali! Un cap se apleaci in prag. Illorcoveagi se face ghem, indesdndu-se in pimant ti in zid- Sti cu gura c;scat5, tinandu-qi risuflarea, cu prir.irea incremenitd, qi simte cum niqte ochi scotoccsc prin intuneric. Nlorcoveagi,eqti aici? TAmplele-i zvicnesc, se perpele;te. AcuSi-acusi are si urle de spaimi, Nu-i aici dihania. Pe unde o fi umblnnd? Paqiise depirteazi qi Morcovea4i. ceva mai in largul siu, iqi destindeun pic midularele. GAndul lui umbli incd pe lungi drumuri de ticere. O zan'i cumpliti ii umple deodati urechile. Pe tavan, o musculili s-a prins intr-o pinzd de piianjen qi bAzAie,se zbate. Iar piianjenul aluneci intr-acolo, de-a lungul unui fir Are pAntecul alb ca miezul de piine. O clipi rimAne atarnat in aer, chircit li nelini$tit. Morcoveati sti in capul oaselor $i-l pandelte, alteaptA nerebditor sfe-r$itul, ti atunci cind piianjenul, setosde singe, se n;pustelte inainte, str6ngindu-qi labele in formi de steaQiincle5tandu-li prada, el se ridici, stArnit, in picioare, ca qi cum ar r.rea si-qi ceari partea. Asta-r tot. Piianjenul urci iar. Morcor.rali se alaze pe pdmAnt !i se inchide din nou in el insuqi, in sufletul lui irtunecos de repure.

MORCOVEATA

83

$i indad, asemenea unei guvile de api impoverad de nisip, visarea-i siricicioasi di de loc neted, se opregte, se face biltoaci gi priade si codeasci.

PIStcA I Morcovealia allat ceva: la pescuit de raci, carneadepisi_ ci e ceamai buni momeali, mai buni decatmaJele de pui !i decatresturilede la micelirie. El gtieo pisici urgisiti, pentru ce-i bitrani, bolnavi qi cam chelboasi. O poftegte la el in cote1, la o ceagcicu lapte. Vor fi singuri.S-ar puteasi fie acologi un gobolan din vreo gauri, dar Morcoveali nu-i ligiduiegte decAt ceagca cu lapte. A pus cea;caintr-un co\. impinge pisicaintr-acolo gi o lndeamnS.: -Hai, saturi-tel O mAngAie pe spinare,o alint6 cu nume dr;gistoase, o urmiregtecum lipiie de zor gi seinduioqeazi. -Ei, betranico, siracade tine,bucuri-tegitu cat mai poji. Pisicaa isprivit laptele,linge fundul gi buza ceqtii,apoi igi linge mustifle indulcite. -Ei, gata, ai mincat? intreabe Morcoveali tot mangAind-o. Mda, gtiu,ai mai pofti tu o ceaqci, darvezici. n-am putut s-o;terpelesc decit pe asta.$i, pe urmi, mai devreme saumai tarziu... Zic2tnd acestea,ii lipeqte leava carabinei de frunte qi apasi pe tdgaci. Bubuiturail niuceqte. I separe ci pAni qi cotelul a sirir in aerriar atunci cAndfumul serisipeqte, vedela picioarele salepisica,privindu-lfntX cu un ochi.

84

RENARD JULES

O jumitate de cipipni a zburat pe undeva gi sAngele se prelinge din cealalti in cealca cu lapte. Nici n-ai zice c-a mririt. La naiba! $tiu c-am lintit bine. $i Morcoveagi rdmArie ca o stane de piari, infiorat de ciutitura galbeni a ochiului nevitimat. Pisica se cutremuri din tot trupul !i asta parci arat; c; mai tdielte, dar nu face nicio sforfarc s; se urneasci din l o , . Ba ai zi , e ,; .;ngereaz;in c"a!ca.anu me c a s a n u \ F piardi nici micar o picituri pejos. Morcoveali nu-i un ageamiu.A ucis pisiri silbatice, animale domestice,un cAine, fie pentu plicerea lui, fie la indemnul altora. Agadar se pricepe, ltie c; dac; dihania nu vrea si moari, trebuie sAte gdbe$ti, si n-o slibeqti o clipi, s; te inveriunezi, se te avanf la nevoie intr-o lupti corp la corp. Altfel te n;p;deqte o milS prosteascS. Te pomeneqti neputincios.Pierzi timpul gi nu mai ajungi si-i vii de hac. inccarci mai intei unele zgindireli previ.zitoare. Apoi inhagdpisicadecoadiqi-o pocneqte de cAtevaoricu carabina in ceag, atat de indArjit, incit ai crede ci {iecare lovituri e cea de pe urm:. cea izbivitoare. Gata si-gi dea duhul, pisica ba zgArie nebuneqteaerul cu ghearele,ba se chirceqteghem, ba incrcmenelte liri si scoateun sunet. ,,Cine spunea ci pisicile plAng cind mor?" se intreab; Morcovea!;. Incepe si-qi piarde ribdarea. Prea s-a lungit povestea asta.AzvArle carabina cAt colo, ia pisica in brate !i, indeiit de gheareleceJ zgArie pini la sAnge,cu dinqii inclegtali qi veneleumflate, o in;buDe. Se i na b u p .i in sdg el. se (ldrinape picio a re i" . ro rir.t i . e pribuqeqtela pimint, cu faF lipiti de botul pisicii, cu ochii pironili in ochii ei.

MORCOVTATA

85

II
Acum Morcoveali zacein patul lui de fier. Pirinlii qi prietenii casei,chema$ in grabi, se duc sd vadi locul dramei, aplecandu-se sub tavanul scund a1cqtegului. Ahl spune maici-sa. Cu puteri insutite, qi abia i_am .nruJs p isi,a sl ar r e e ar! de lJ piepl. V a dsigurcd p e min e n u mA imbdlileaz; ala. $i in timp ce le arat; urmele unei cruzimi despre care mai tarziu, in seile de r-egheale familicr, r,or povesumereu, Morcoveali doarme qi ,,'iseazi: Se plimbi pe malul unui pirdu, pe luciul ciruia razelevii ale inevitabilei lune se miqci $i se intetaie ca andrelele in mAinile cuiva care impleteqte. Bucigi de pisici sclipescin apa limpede, in lalurile de prins raci. O pAcli alburie luneci peste livadi, ascunzand poate niluci strivezii. Morcoveali umbli cu mAinile la spate,vrend s5 le amte ci nu au de ce si se team;. Un bou se apropie de el, se opreqtein loc, pufiie, apoi o ia la goani !i se face nevizut, tropiind cu copitele de se aude pAni la cer Ce liniEte ar Ii daci pdrAul glraliv n,ar trincini qi n-ar luqoti atata, daci n-ar face atAtazarvi, mai reu ca un sobor de cumetre. Plinuind parci s;-i dea una ca sd-l sileasci s; tac;, Morcoveali ridicd incet belul unui la1 qi ce si vezi: nigte raci uriaqi ies la iveal; din mijlocul trcstiilor. Se ivescdin api lepeni, lucioqi, qi crescintruna. Morcoveali incremenelte de spaim;J nu mai poate fugi. Qi racii il impresoari.

86

JULE5RENARD

Seintind spregAtlejul lui. Cum mai trosnesc! $i iqi casci larg cleqtii.

O ILE
Morcoveali nu zdreqtela inceput decAtun fel de ghemotoace seltdrele, carc scot niqte dpete asuritoare qi invelmiqite, asemenea copiilor puqi pejoaci in curtea unei lcoli. Un ghemotocii zbughelteprintrc picioare gi lui ii sareinima din loc. Altul laEnelte,ca o ghiulea, printr-o deschizituri. E un miel. $i Morcoveali rAde singur de spaima lui. Ochii i se deprind treptat cu intunericul gi deslugegte limpede totul, A inceput vrcmea litatului. in fiecare dimineali, fermierul Pajol mai numiri rreo doi-rrei mieluli. ii gas.;t. riticigi p ntre mamele lor, stingaci, clitinAndu-se pe piciorulele lepene - patru bep neindemAnaticcioplite. Morcoveali nu indrizneqte inci si-imAngaie. Mai cutez;tori, mielugii s-au qi apucat si-i molfiie pantofii sau se proptescde el cu picioarele dinainte, fnAnd un fir de len in bot. BitrAnii {itagi devreo siptimAni sezbenguieopintindu-se pe picioarele dinderit, gonesc in zigzag. Cei de-o zi, plipanzi, sepoticnescpe piciorugeqi cad pe genunchiilor coljuro!i, ca si se ridice indati, plini de viap. Unul mititel, pe care maici-sa abia l-a adus pe lume, se tArilte anevoie,n;cliit tot. Maic;-sa, stingheriti de bdqicaumflati de api care b6ldicAie neincetat,il alungi, impingAnduJin letui cu botul. Asta-i o mami rea! spune Morcoveali_ -Pii dobitoaceie-sla fel ca oamenii, spunePajol. -L-ar da la doici, nici vorbi.

MORCOVEATA

87

Cam aqa, mormiie Pajol. Sunt atAlia pe care trebuie si-i hrineqti cu biberonul bibcroane din alea cum sevAnd la spigerie.Numai ci asta nu line mult - pini la urmi, maicd-sase imbuneazi. Nu-i greu si lc imblinzeqti. Apuci oaia de cea{i qi o duce deoparte, intr-un larc. Acolo-i leagi o mini de paie pe dupi gat, ca si o cunoasci, dacd se intAmpli Si scap5. Mielul s-a linut dupi ea. Oaia mesteci cu un crinlinit de rozitoare, iar miculul, scuturat de fiori, se ridici pe picioruqele-i plipinde ,siincearci si sugi, scAncind,cu botul inlelurat intr-un soi de peltea tremuritoarc. - $i crezi ci seimbuneazimaici-sa? intreabi Morcoveali. -Da, numai si se lecuiasci, spune Pajol, a lEtat greu. - Cu toate astea, cu nu-mi schimb gAndul, stiruie Morcoveagi. De ce si nu dai miclugul in grija alteia? -Nu l-ar primi, rispunde Pajol. inr-adevir, din cele patru colluri alc tirlei, bch6ielile mamelor se incrucileazi, vcstind vremea suptului, 9i degilui Morcoveali i se par cd toare suni la fel, mieii le deosebesc, cici liecare da buzna drept spre ugerul maici-sii. -Aici, la tdrli, reia r.orba Pajol, nici pomeneali de hoale de copii. Ciudat, spuneNlorcovcafi, instinctde familie la caierele asteade ldni. Cum si $-1 limureqti? Pescmneci asculimea mirosului e totul. $i aproape c-ar vrea si astupe botul unei oi ca si vadi care-i adevirul. GindeqLe adancla asemuirca dintre oameni 1i oi )i )i-ar dori si ptie numele fiecirui miel in parte. in timp ce ei sug, miicugele lor, cu pAnteceleincordate de impunsitu le boturilor lacome, r'umegi cu o linitte pline

88

RTNARD JULES

de nepisare.Morcoveali vedeinjgheabul cu api un capit de lanf, nilte qinede rcati !i o lopad hirbuiti. -E curatjgheabul dumitale, n-am ce zicel rosteqteel cu subinleles.Sunt sigur ci vrei si le laci sAngelemai vanos cu fierdria asta. Chiar aqa,incuviingeazi Pajol. Nimic nuli scapi. $i-l indeamni pe Morcoveale si gusie apa. Ca si fie mai i n r i r ir oa r e . ar u n r d injgheabror re-i pica in min ri. Vrei o cipugi? intreabi el. -Cum nu, spune Morcoveali, liri. si qtie despre ce-i vorba. l1i mulgumesc. Pajol scoro, egreprin lina bogarda unei oi !i s,oare cu unghiile la iveali o cipugi galbeni qi dolofani, pdntecoasi, ghiftuiti, uriaqi. Dupi cum il incredinleazi Pajol, doui ca astea ar putea si infulece capul unui copil ca pe o pruni. Pune cipuga in palma lui Morcoveagi qi-l indeamni, daci vrea si rAdi 5i si faci haz, si o strecoarefratelui ori surioarei salepe dupi gdt sau in pir CApula s-aqipus pe treabi seinfige in piele.Morcoveala simte nilte piqceturi in degete,ca $i cum ar pica miziriche. Pil eturileasrea ajung iule la inchejelura miinli ;i suie mai departeJspre cot. Parcx n-ar fi doar o singuri cipuq6, ci o puzderie, qi s-ar fi pus si-i roadi cotd pani h umer. Vai de ea! MorcoveajA o strangeintre degete,o stdvelte, apoi iqi lterge mana pe spateleunei oi, {ir6 ca pajol si bage de seami ceva, O s;-i spune ci a pierdut-o. Morcoveali, dus pe gAnduri, rnai asculti cAtevaclipe behiielile ce se liniqtesc trcptat. Cudnd, nu se va mai auzi decAtfoqnetulfAnului mestecatdomol intre fflci. Agigati in iesle de o vergearo sarice virgati pare si p;zeasci oile singuri, singurici.

MORCOVEATA

89

NA$UL Uneori, domnut Lepic ii di voie lui Morcoveali si se duce la naqu-siu, ba chiar si gi doarmi la el. Nagul e un bitrAn ursuz !i singuratic, care-Sipetr:ece viata la pescuit sau prin vie. Nu iubegtepe nimeni, doar de Morcoveala ii place. Ai venit, manzuleJ imeabi el_ Am venit, naqule, rispunde Morcoveali, firi sil imbri_ Iteze. Mi-ai pregitit undila? Ne-ajunge una la amAndoi, e de pirere naqul. Morcoveali deschide uqa hambarului qi iqi vede undip gata pregitite. A;a-l necijeqte nagul intotdeauna, dar el s-a obiqnuit !i nu se mai supiri: mania asta de bi.trAn nu le tulburi cu nimic prietenia. Cind naqul zice da, tu trebuie si ingelegiba, qi de-a-ndoaselea. Totu-i si bagi de seami. ,,Daci aqa-i place lui, eu n-arn nimic de zis,,, cugeti Morcoveali. $i rimdn prieteni brni. Nasul, care de obicei nu face mincare decat o dati pe sipt;mani, aeum, in cinstealui Mo.coveali, pune la foc o oal6 mare cu fasole, in care az.r,.irleqi o bucati zdrav;n; de slininS. iar ea si inceapaziua cu bine, ii spunecd e musai si dea pe git o cani cu vin. Pe urmi se duc la pescuit. Nagul se aqazi pe rnalul apei gi desfiqoari {iri gmbe ata undi{ei ali buni, de Florenla. Apoi inlepenelte cu niqte pietroaie pr;-jinile lui grozave.Nu prinde decit bibani mari, pe care-i pune degrabi la ricoare, infofolif intr-un lterga! ca pe niqte sugaciin scutece. Bagi de seami, ii spuneel lui Morcoveali, pdni nu vezi pluta alundAndu-sedc trei ori, si nu tragi undip.

90

RENARD JULES

Marcareald: De ce de trei od? .Nasul: Cind safundi prima oari, nu-nsean'ni nimic: peqtele doar ciocinelte. La a doua, se schimbi treaba: inghite momeala. A treia oari gata, nu mai scapi. Niciodati nu-i prea tirziu. Lui tr{orcoveali ii place mai mult si prindi porcani. Se descalti, intri in ap; qi scormonelte cu picioarele nisipul de pe fund, tulburand totul in jur. iar porcanii, proqti, dau buzna, qi Morcoveali scoatecete unul de frecaredati cAnd arunci undila. Abia mai are timp s; stdge citre na$u-siu: optsprezece!... Qaisprezecc, !aptesprezece, CAnd naqul vede ci soarele-ideasupracapului, se duc si prAnzeasci.$i-l indoapd pe Morcovea{i cu lasole alb;. -Nu existi nimic mai bun pe lume, spuneel, dar mie-mi place si fie fiarti bine. Mai degrabi mulc dintr-o cazma decat sA minanc fasole nefiarti; aia scrAlnelte 5i crinline intre dinli ca alicele intr-o aripi de prepelili. Marcauald: Parcii se topegtein guri. Nu-i vorbi, nici aia gitid de mama nu-i mai prejos. $i totu5i, mr-i la fel. Pesemneci ea se zgArcegte la slininn. NaSu[: MAnzule, imi creqteinima cAnd te vid cum infuleci. Pun prinsoareci la maici-ta acasi nu te prea scoli#tul de la mase. MarcaueaJd: Asta depinde de pofta ei de mincare. Daci i-e foame pan; sesatureea, mi-ndop qi eu. Cind\ipune ei in fa.rfurie, imi pune qi mie, liri si mai gini socoteali. CAnd a isprdvit,

am isprivit qi eu. NaSul: Daci eqtigdgiup qi

MORCOVEATA

91

Morcaaeald: Ehe, ugor de spus, nagulel in afari de asta, e mai bine se nu te scof situl de la masi. NaSul: $i eu, care n-am copii, aglinge qi o maimuli in dos, daci maimula asta ar fr copilul meul Dracu, si mai ingeleagi! SfArgesc ziua in vie, unde Morcoveagi cAnd se uiti la na5u-siu cum sapi, linAndu-sepas cu pas dupi el, cAld sti tolinit pe weun maldir de araci gi suge smicelede richiti, cu ochii pironigi la cer

FANTANA
Cu na5ul, Morcovea{A nu se culc; de dragul somnului. Odaia e rece; in schimb, salteauade puf gine de cald, nu glumi, gi-n alternutul moale pentru ciolanele betrane ale napului, pe fin il trec nidugelile. Vorba-i insi ce doarme departe de maici-sa. Vasizici a bigat frica in tine, ai? spunenaqul. Marcaueeld: Sau mai degrabi eu sunt;la carc n-o infricoleazi de ajuns. Uite, cand vrea si-l chelfineasci pe frate-meu, el gi inhap coada miturii, i se pro!:pelte in fa!i, qi zeu de n-o face si se lase pi.guba;i. Din pricina asta il qi ia cu biniqorul. Zice ci Felix e tare simgitor din fire qi nu-i chip siJ inveli minte cu ciomigeala. Asta-i buni doar cind e vorba de mine. Nasul: Ar trebui si pui gi tu mana pe mitud, b;iete. Oho, de-aqaveacuraj! Eu qi Felix ne-am luat adesealab;taie, fie injoaci, {ie de-adeviratelea.Sunt la fel de puternic

92

JULIS RINARD

ca el !i a! lti s; m; apir la fel de bine. Dar mi;i vid ridicAnd m;tura la mama! Ar crede c-ain adus-opentru ea. Din mAinile mele ar cidea intr-ale ei $, mr gtiu, ziu, daci nu mi-ar fi mullumi inaintr sd-nceapi si me croiascr. NaSul: Dormi, mAnzule,dormi! Somnul insi nu se lipegte de niciunul. Morcoveale se foieqte,seini.bugi, vrea aer, $i bitranului i se face mili de el. Cand e gata sa adoarmi, na4ul l-apuci deodati de bm!. -Eqti aici, minzule? intreabi el. I'isam !i te crcdeam iar in llntind. if mai aduci aminte de llntAni? Moftol)eatA: Ca qi cum aq fi gi-acum acolo, nalule. Nu zic nimic, dar prea des imi spui de lhnt5.ni. Nasul: Siriculul de tine, numai cit mi gindesc gi simt cum mi se-nhoarScarnea. Stiteam pe iarbi gi mi furase somnul. Tu tejucai pe buza lintanii, ai alunecat!i ai cizut iniuntru: u ai, te zb;teai, !i cu, picitosul de mine, n-aude, nu vede. Apd, ce-i drept, era abia cdt si ineci o pisici. Dar tu nu te ridicai. Asta e nenorocirea. Spune, nu !i-a dat prin cap si te ridici in picioare? Morcouald: , Parcd mai gtiu eu la ce mi gandeam acolo in fintini? PAni la urmi, biliceala ta m-a trezit. Era qi timpul. Sira, ul de tincl Bierulde tine! Azvarleai apd pe qurAca o pom_ pi. Te-am schimbat, gi-am dat si-mbraci hainele de duminici ale lui Bernard. Da, gi ce rnai piqcau, ce mi mai scirpinaml Erau fesute din pir, ai? 1

MORCOVTATA

93

Nu, dar Bernard n-a avut si-!i dea o c;magi curati. Rdd eu azi, dar atunci, un minut, o clipA mai trebuia si mort te scoteamafari. Morcoaeald: Acum aSh departe. NaSul: Muqci-gi lirnba. M-arn luat eu singur la rostr ce crezi, Di de-atunci nu mai am noapte tihrriti. Drept pedeapsi mi-am pierdut somnul; ala mi se gi cur.ine. Morcouald; Pii da' mie nu mi se cur.ine gi abia aqteptsi dorm. NaSul: Hai, dormi, mXnzule,dormi. Morcoaeald: Daci wei si dorm, naqule, nu mi mai line de mini. Dupi ce-mi fac somrul, f-o dau eu singur $i trage piciorul mai incolo. E piros. Nu pot si dorm cind m-atinge cineva.

PRUNELE Dupi ce s-au sucit qi s-au risucit o bucati de vreme in aqternut,nalul intreabi: Dormi, mdnzule? Morcaueitld: Nu dorm, naqule. NaSul: Nici eu. Tare m-a5 scula. Ce-ai zice si mergem dupi rAme? trIda, ar fi ceva, rispunde Morcol,-ea1d. Sar amAndoi din pat, se imbraci, aprind un felinar qi se duc in gridini.

IULESRINARD

Morcoveala poarti felinarul, iar naqul, o cutie de tabli, pe jumagte umplutd cu pemant umezit, in care pistreazA ramele pentru unditi. Le acoperi cu muqchijilav, agaci nu ducelipsi niciodati de momeal6.In zileleploioaseare o pradi imbelqugati. Bagi de seami, umbli. ugurel si nu le strivesti,spuneel citrc Morcoveali. De nu m-aq h temut de riceal6, nici nu puneam cipicii. La cel mai mic zgomot, rima se qi trage in gauri. N-o prinzi decAt daci-i departe de bdrlogul ei. Trebuie s-oapuci dintr-odati !i s-ostrangini(el,ci altlel aluneci. A intrat pe jum;tate in gaur6, di-i pace: o rupi, qi r6.main bucili nu face nici doui parale. Mai intAi cA le.putrezeltepe alelalte, q-apoi peqtele de soi nici nu se uit; la ea. Sunt pescai care secalicescpentm o rami; riu fac. Peqtiifrumogi nu-i prinzi decAt cu rAme intregi, vii, care migci pe fundul apei. Peqtele crede ci vor si fug5, se repede Dile inhali fir; nicio binuiali. -Mie aproape toate imi scap;, mormiie Morcoveagd.. Mi-am umplut degetelede ba-lele lor murdare. Nasul: RAma nu-i murdari. O rame-i tot ce poate fi mai curat pe lume. Se hrineqte numai cu pemanrJli daci o storci, nu i e r ede rdt pEm i nr din ea. tu. unul. [e-a;ma n c a . Morcottea!d: Ji le dau qi pe-ale rnele.Ia minAnci, si vid qi eu. NaSul: Astea-scam mari. Ar trebui mai intAi si le prdjelti qi apoi si le intinzi pe pdine. Viermi5orii mici ii minAnc qi cruzi: bunioard pe cei din prune. Morcaaeald: Mda. qLiu. De-aiale facigrealSalor mei. mamei mai ru seame.E destul numai si se gindeasci la tine !i i se intorc

MORCOVIATi

95

mafelepe dos.Din partea mea n-ai decat,eu n-o sA mi iau dupi tine; totu-i ci egtiom de treabi qi cd ne-nfelegem clemrnune. Ridicd nitel felinarul,apuci o creangi qi culegecAteva prune.Pe celebune le pistreaz; pentru el, pe celevierminoase le dinagului,carespune, inghilinduJepenemestecate) cu sambuf cu tot: -Astea-scelemai bune. Hm, pAni la urmd o s-ajungs6 le minAnc gi eu ca tine! Mi-e fricX doar c-o s6-mimiroasi gura qi-osi simti mama candmi. sirutd, -Nu miroase deloc, na,facenagul, suflAndln nasulfinului, Marcooeald: Adevirat. Duhneqtidoar a mahorc6.$i cum duhnegtil dar mi-ai fi cel mai drag de pe $tii, mi-egtitaredrag,naqule, lumeaasta,daci n-ai tragedin lulea. NaSul: Eh, mdnzule, mAnzule, asta-isenitatecumtAl

MATILDA $ii, ii dd de veste Ernestina doamnei Lepic, abia trigindu-qi risuflarea, MorcovealScu Matilda sejoaci iar de-a mirele Ei mireasa. Sunt in livadi, Felix ii giteqte. $ i . d u p 5 cite qr iueu .jocul isra e inrerzis. intr-adevir, in livadi, Matilda sti nemilcati. qi leapini sub gdtealaflorilor de sunitoare. impodobid din cap pani-n picioare, pare o adevirati mircasi, cu limAigi in pir Cu ce-i pe ea, !i-ar putea alina toat; viala durerile de burti. -Mimico,

96

RENARD JUTES

Impletitemai intAi in chip de cununi, pe creqtet, floile coboaripesubbirbie, pe spate, pebrate,in valuriunduioase, i seincolicescpe dupi mijloc qi seaqternIa pamentintr-o coadi qerpuitoare, pe careFelixo lungeqte intrunalneobosit. Intr-un tArziu,sedi cAlivapaqiindS.ritgi spune: -Gata, nu mai migcalMorcoveali,acuma-irAndultiul Morcoveali e gAtitqi el ca un mire, e lnzorzonat din belgugcu flori de sundtoare, printre care,ici-colo,iesIa ivealS ba o miciulie de mac, ba nilte bobile de p6ducel, ba o pipddiegalbeni- astaca si sedeosebeasci de Matilda.N-are chef de ris 5i rus treipesrre azeun aer seriosj cum secuvine in asemenea imprejur;ri solemne. La lnmormentare trebuie s; fii trist de la inceput gi pAni la slhrgit;la nunt5, serios pAni dup6cununie. Altfel,jocul n-areniciun haz. -Luagi-vi de mAni! poruncepte Felix. Pornili inaintel $i nu vi gribi1i. AmAndoiinainteazidomol,pulin depirtagiunul de altul. CAndseimpiedici in treni, Matilda o ridicb gi o gineintre degete. Morcovealio alteaptigalant, remanAnd cu un picior ln aer. Felix ii duce prin livadi. Merge de-a-ndiratelea 5i bate tactulcu bmlele intinse,aritAndu-lein ce ritm sdpdgeasci. Seinchipuie primargiii salutX, apoipreot piii binecuvAnteazi, apoi prietenulcarevine cu felicitiri gi cu uriri, apoi liutar din douebeleincruciqate. li scarfaie qi incolo. $i-i plimbi aqaincoace Stali!porunceqte. Uite ce sedesface. Zibovescin loc cAt apasi cu palma cununa Matildei, apoi alaiul sepuneiar in mi5care. -Au! lipe Matilda, strAmbAndu-se. Un vrej de sunitoareii tragepirul injos. Felixil smulge. Pornesc mai departe.

MORCOV'ATA

97

-Gata, spuseel, acum sunteli cisetorili: hai, pupali-vi. $i cum ei goviie: -Ei, ce e? Hai, pupagi-vi. Mirii se pupi. Facef-vi qi voi ochi dulci, o declaragie acolo. Stali de parci a1ifi de lemn. Dindu-qi ifose de om rnare, igi batejoc de stAngicia lor el care poate a qi rostit vorbe de dragoste.Dd exemplu qi o siruti cel dintAi pe Matilda, ca si nu spuni ci nu s"a ales cu nrmrc, Morcoveagi iqi ia inima in diali, d; la o parte florile ce atarni pe fala Matildei qi o sdruti pe obraz. Nu glumesc,se aprinde el. Cu tine m-a$ insura bucuros. Matilda ii intoarce pe loc sirutul qi-n clipa urmitoare, stanjenili qi stangaci,rogesc amAndoi. Felix ranje!te. Te-ai inroqit ca un rac. igi freaci doui degete unul de altul gi spune din vdrful buzelor,foarte inlepat: -Da' proDti mai sunt! $i-achipuie ci-i de-adev;ratelea. IntAi qi-ntAi nici n-am rogit, i-o intoarce Morcoveat;, aqacA n-ai decat si ranjetti cat poftelti. Nu mi impiedici tu si mi-nsor cu Matilda, daci gi mimica o si vrea. Dar iari cd mdmicavine qinzurd. sa spuni ea.cu gura ei. ci nici nu se gindegte la aqaceva.impinge portita li intri in Iivadi, urmati de Ernestina, care i-a pArAt. TrecAnd pe lAngi gardul de miricini, rupe ojoard5, de pe care smulge frunzele, dar de spini nu se atinge. Vine spre ei valvi.rtej, ca o furtune. Pizea! strigi Felix qi-o lterge in fundul livezii. Aici e la adipost gi poate si vad; tot ce se petrece. Morcovea{; nu di niciodat6 bir cu fugilii. E fricos de felul lui, insd-i place si sfi.rqeascipovesteacit mai repede; in schimb, azi se simte viteaz. Matilda tremuri gi plAngecu sughiluri, ca o vidani.

98

,ULESRINARD

Morcoaeald: Nu te teme. O gtiu eupe mimica. Numai pe mine me arde. Eu incaseztotul. Mailda: Da, dar mimica ta o sA mA spuni mimicii mele qi mimica o sd mI bati. MorcoDeald: O se te corijeze; se spune corijeazl, ca gi cum ar fi vorba de temele de vacanti. Ivlaici-ta te corijeaz;? Matilda: Uneori, depinde. Morcoaeald: La mine asta-i ce\,'asigur, intotdeauna. Matilda: Pii n-arn {i.cut nimic. Morcouatd: N-are a face. Bagi de searni. Doamna Lepic se apropie. Acum e cu neputinli si-i mai scape.Aie tot timpul. incetineqte pasul. A ajuns atat de aproape, incit Ernestina, de teami si n-o incasezegi ea la invilma$eali, se opreite in marginea cercului unde se va petrece totul. Morcoveali se protipelte in fala ,,nevesti-sii'., care hohoteqteqi mai gi. Sunitoarea iqi amesteci florile. Joarda doamnei Lepic se ridici; gata de treabi. Morcoveali, palid bralele la piepr. !i cu capul tras intre umeri, igi incruciqeaz6 ParciJ qi usturi. pielea, parci-l gi arde spinarea, totuqi are trufra s; se riloiasca: - $i ce-i reu intr-asta! Ne-am mai distrat qi noi pulin!

MORCOVEATi

99

CASA DE BANI
A doua z! dAnd ochii cu Morcoveali, Matilda qi incepe: - Maici-ta a venit de i-a spus mimii:ii totul gi am mincat o papard numiru' unu. Dar tu? Marcoaealh Nu mai in minte. Pe tine insi.te-a betut degeaba: ci doar n-am ficut nimic riu. Matilda: De buni seami ci nu. Morcoaeald: $tii, eu vorbeam seriosatunci cend spuneam ci m-a$ insuta.cu tine. Matilda: $i eu m-aq mirita cu tine, cu dragi inim6. Morcoteald: Eu aqputea si rni uit la tine de sus,frindci tu eDtisiraci gi eu bogat, dar n-ai grije, eu te preluiesc. Matilda: Eqti bogat tare, Morcoveali? Babacii au pe pulin un milion. Matilda: $i cit face asta, un milion? Morcot)eald: Mult; milionarii n-ajung niciodati la fundul sacului. Matilda: Ai mei se pldng ci n-au destr . MorcoteaJi: O! $i-ai mei la fel. Togi se pling, ca si-i induio$eze pe cei dinjur qi si-i imbunezepe invidio$. Da' noi suntem bogali,

100

RENARD JULES

Itiu eu. La fiecareintii ale lunii, titicul rimAne singur o cJipi la el in odaie. $i eu aud cum screqnelte incuietoareacaseide bani. Aqa cum se aud brct;ceii seara. Titicul spune un cuvAntpe care nu-l gtie nimeni - nici mama, nici frate-meu, nici sori-mea , nimeni in afari de el qi de mine, qi casade bani se deschide. Atunci, el scoatebani din;untru $ se duce de-ipune pe masabucitiriei. ii zorniie in mAni,lirivorbi, pentru ca mimica, prinsi de treburi la cuptor, si bage de seami. Pe urmi pleaci, iar mdmica se intoarce gi inhali banii. A!a-i in toate lunile qi asta line de multi vreme, dovadi ci in casade bani e mai mult de un milion. Matilda: $i ca s-o deschidi zici ci trebuie si spuni un cuvent anume? Ce cuvant? Nu-1i mai bate capul de pomani. Ji-l spun eu cAnd o si fim cisitorigi, numai daci-mi {Egiduiegti ci n-o sil afle nimeni niciodati. Mati.kla: Spune-mi-l acum. Uite, ili figiduiesc ci nimeni n-o si-l alle. Mon:oueald: Nu, ista-i secretulmeu 5i-al lui titicu,. Matilda: Nici nuJ qtii. Daci. l-ai qti, mi l-ai spune. Mortuaeald: Ba si mi ier1i, il qtiu! Matilda: SAc!SAc!NuJ qtii, nuJ qtii. -Pe ce te prinzi c6-l gtiu?rostelte grav Morcoveali. -Pe ce?i-o intoarce cu qoviiali Matilda.

MORCOVEATA

101

_ Lasi-mi sdpun mina undevreau,urmeaz6 Morcoveagd, qi gi-lspun. Matilda il prive$telung. Nu inlelegeprea bine ce vrea. I5i mlje5te ochii qireli,9i acurne de doui ori mai curioasi. Tu spune-lintai, Morcoveali.. Da' tejuri cAdupi aia milagi si pun mAnaundevreau? Matilda: Mimica nu-mi di voie si jur. MorcoueaJt{ Atunci nu gi-lspun. Matilda: Nici nu-mi pasi. de cuvintul ista al tiu! Afli ci l-am ghicit,da, l-am ghicit. Morcoveagi, ncrdbditor,fo4eazi lucrurile. -Asculti, Matilda, n-ai ghicit nimic. Dar mie mi-ajunge cuventult6u de onoarc.Uite, cuventulpe carcJ spunetata inainte sA deschid, casade bani este,,Lustrucu".Acum gatarpot s; pun manaundevreau. -Lustrucu! Lustmcu!repeteMatilda, dindu-se indirit, cu pl;cerea de a cunoatteo taini qi cu teamacd taina asta nu facedoueparale.intr-adevir,nu rizi de mine? Apoi, cum Morcoveali seapropiede ea liri si rispundi cu mina intinsi inainte,fata o rupe la li plin de hot;.rare, fugi. $i el o audechicotind. Matilda abias-alEcutnevizuti giMorcoveala audedeodati in spate un hohot batjocoritor. Seintoarce. Un argatde la castel scoate capulprin geamlAculgrajduluiqi rinjelte cu gura panela urechi. - Te-amvizut, Morcoveafi! srdgi el. O si te spunmaici-tii.

102

RENARD JULES

Morcouald: Mi jucam, domnu' Piere. Voiam s-o p;cilesc pe mititica asta. Lustrucu e un nume scornit de miner. $i, in afari de aqta, habar n-am careo fi cel adcvarat. Herre: Lasd, Morcoveagi, mi doare-n cot pe mine de Lustrucu Ssta al tiu. Nu de asta o si-i povestesceu maice-tii, ci de ce-a fost dupi aia. Morcor)eald: P;i ce-a fost? Pierre: Ehei, a fost ce-afost. Degeaba,te-am vizut, Morcoveale! Zi tu ci nu te-am vizut! Ai inceput-o bine pentru versta ta! In schimb, qtiu c-o si 1i selungeasci urcchile diseari, nu glumil Morcoveali nu are ce si mai spun;. lmbujorat la fap, de-ai zice ci pirul lui roqcat a pilit, iqi afundi amAndoui miinile in buzunare qi se depSrteazi pleo$tit qi smiorciind.

O B LE TII
Morcoveagi se joaci de unul singur in mijlocul curgii, pentru ca doamna Lepic siJ poati supravegheade la fercastr5, qi caute cu tot dinadinsul si nu-pi dea in petic; deodat; apare p etenul s;u Remy. E un biiat de seama lui, care gchiopiteazi, dar Fne mo4il si alerge, astfel ci picioru-i stAng, beteag,seteriqte dup, celehlt,lere sAJ ajung, weodati. Rem) dur'eun coqulel in m5nd.
' De {:1pt,,,Lustrucu" nu-i o ntucocire d-a lui Morcoveali. Acesta e numele tipului grotsc a.lprostului dintr-un cantec popl ar nume niscut, se pare, din intrebarea tradilionali a prcstului ia teatru: ,,2'r6rrr-tu cfll' - ,"Al E crzutuna ca asta?"(n.tr)

MORCOVEAIA

103

-Morcoveagi, vii li tu cu mine? intreabi el. Tata pune caaepi la topit in gArli. ii d;m o manA de ajutor qi mai prindem qi ceva cu.panerele. Spune-i tu mamei, rispunde Morcoveali. Renl: Pii de ce si-i spun eu? Morcouald.: Fiindci mie n-o si-mi dea voie. Tocmai atunci se irelte la fereastrd doamna Lepic. Di -Doamni, vi rog, spune Remy, imi dali voie si_i iau pe __ Morcoveali cu mine, si prindem niqte oblegi? Doamna Lepic lipeqte urechea de geam. Remy o roagi pentru adoua oari, strig6nd.Doamna Lepic ainleles.Sevede cum miqci din buze. Cei doi prieteni nu pricep nimic qi se privesc nedumerili. Dar doamna Lepic di din cap deslugit rn semn ca nu, Nu wea, bolboroseqteMorcoveali. Sigur, acuqi o vezi ci are nevoie de mine. Reml: Cu atat mai riul Am fi petrecut de minune. Nu vrea, Moraaaeald: Hai, rimAi cu minel Nejucim aici amindoi. Reml: Asta nul Mai bine md duc si prind obleli. E un timp, o frumuselel O si adun co5uri intregi. MorcaaeaJd: A$teapti-me un pic. A$a face memica intotdeauna. intAi zice nu, dar pe urmi se rizgAndegte. Remlt: Stau un sfert de ceas,mai mult nu.

104

,ULIS RENARD

Biiegii seprolipesc acoloamandoi,cu mainile afundate in buzunare, qi trag cu coadaochiului sprescari. Nu trece mult 5i Morcoveali ii di cu cotul lui Remy. Ce-1ispuneam eu? intr-adevir, uga se deschide qi doamnaLepic coboari o trcapti, Fnand in mini un paner pentru Morcoveali. Sc opre5te iusi in loc, binuitoare. -Ia te uit6, mai elti pe-aici,Remy?Te credeam plecat. Lasi, ii spuneu lui taici-t6u ci umbli haihui,gi-aisi vezitu. Remlt: Morcoveali m-a ginut,a zis sAmai altept. Doamna lzpir: AlT a, aga,MorcoveagS,? Morcoveagi nu zice nici da, nici ba. Nu mai gtienici el pe doamna cum seo scalde, O cunoagte Lepiccape propriul buzunar.A ghicit-o 5i de asti data. Dar nitirdul ista de Remyle incurci, i-a stricattot planul,ala c6lui nu"i mai pasi ce'o si Iie. Striveqte iarba subtalpi, cu ochii alintili aiurea. -Cu toate astea, mie mi separe ci n-am obiceiulsd-mi iau cuvdntulinapoi,spunemaici-sa, $i nu mai adaugi nimic. Urci iar scara giintrd in odaie, cu panerulpe carctrebuia se-lia Morcoveati ca si prindi obleli qi pe carcl de$e ase anumede nuci. Remye departeacum. DoamnaLepic nu prea Dtiede glumi, ,sicopiii de prin veciniseapropicde eaprevizitori, cici ii infricoqeazd aproape la fel ca invelitorul. Remyazbughit-o spre9A116. Aleargi mAncAnd pemantul, iar piciorul lui sting qi zibavnic lasdo d6ri prin colb,dinluie qi sundca o cutie de tinichea. Ziua fiind pierduti, Morcovea{a nu mai arechef dejoacd.

MORCOVEATi

105

Un prilej minunat de petreceres-a dus pe apa sAmbetei. Pirerile de riu nu-s departe. Le aqteapti. Singuratic qi firi apirare, lasl plictisul si-l nip;deasce qi pedeapsasi vini de la sine.

O LovtruRA D[ TEATRU
ScenaI DoamnaLepic: lncotro? Morcaaeald: $i-a pus craaataceanaudti tt-a luitruit pantafii cu scuipat. Mi duc cu titicu' Ia plimbare. DoamnaLepic: Nu4i dau voie si pleci, auzi? C; altfel... Mdna-; dreaptd ie trageinddrdt, caji cumat ureasd-ji ia at)Ant. Mohau?aF incPtt: Am inleles. Scenaa II-a Moroaeald: Dus pegdnduri, ldngdceasornic. La urmaurmei, ce weau eu?Si n-o iau dupiceafi.!Mama e mai darnici in privinta asta decat tata. Mi-am lecut socoteala. Cu atAt mai riu pentru el. Scenaa III-a Domnull*pi,c: pe drumui, che/nat cu {ine mult la Morcouald" dar cume mereu nu are niciodatd timp dz el. Efaceri,

106

RENARD JULES

Hai si mergem. Motoaeald: Eu nu merg, titicule. Donnul I*Pi"; Cum nu mergi? Nu vrei? Morcozteald: O, eu vreau, dar nu pot. Domnulhpic: Ldmureqte-mi, ce s-a intampht? Morcauald: Nimic, rimin acas6. DomnulLepi.c: Mda, sigur, iar 1i s-a nezirit ceva. Ce dihanie mai eqti qi tu? Nu mai qtieomul cum si te ia. Bavrei, ba nu vrei. Rimii acas5. bdielaq. 1i b5zaiecit pohegri. Scenaa IV-a Daamna Lefic: Ca sd auddcesetufiejte, eaareintotdeauna abiteiuL d|-a tragecu pe la uSi. urechea Siricugul de ell PrqJdcdndu-se cd I mdngdie, ti adrd mina ln pdr ti-l trageaArtus. Ia te uiti cAt mai pitimegte pentm ci taici-siu... (aicise uitd chiorE la domnul Iapi) vrea si-l care dupe el. Mama ta nu te-ar chinui cu ateta cruzime. Domnull*piclatdL Si daamna Lepic-mama lSi tntarcspatclzunul

Scenaa V-a Marcaoeali: Ghanuitinh undulap,cudoud d.egete adfdte in gurd. i cuunul tn nas. Nu oricine poate fi orfan.

MORCOVTATA

107

LA VANATOARE
Domnul Lepic iqi ia biielii, pe rind, la vAnitoare. Ei merg in urma lui, ceva mai spre dreapta, din pricina bitiii pugtii, qi duc tolba. Domnul Lepic e un mirgiluitor neobosit.Morcoveali se incepilaneaz; s; se 1ini de taici-su, Gri si se vdicireasc;. Ghetele il rod, degetelei se sucesc, cele mari i se umfle la capeteca nigteciocinaqe, dar el nu zice nici pis. Daci doboari vreun iepure de cum iese la vlnitoare, domnul Lepic intreabi: -Vrei si-l lagi la prima fermi din drum sau sd-l doseqti intr-un tufi! li sA-lluim disear5? -Nu, titicule, rispunde Morcoveaqi, mai bine il iau cu mine. Uneori seintampli sd poarte o zi intreage cate doi iepu qi cinci potArnichi. Atunci vAri mana sau batista pe sub cureauatolbeiJca si-qi odihneasci umirul amorgit.Iar daci le iese cineva in cale, arati sarcina din spinare, fudul, qi penrruo clipi uiti de povard. Oboseala il ajunge mai ales atunci cand tolba rimane goald qi cAnd nu are cu ce se fuduli. -4,!teap6-mi aici, ii spuneuneori domnul Lepic. Eu mi abat nitel pdn ar;tura asta. Morcoveal; se oprelte locului, inciudat, li inlepenelte aqa sub dogoarea soarelui. Se uiti h taici-siu cum calci aritura in lung gi-n lat, brazdi cu brazdi qi bulgire cu bulgire, parci netezindul cu grapa, cum scotocelte cu leava puqtii prin toate tufele, scaiegii qi miricinigurile, in timp ce pAni qi Pyram, dornic de un pic de umbri, se intinde la pemant, gafeind cu limba de-un cot. ,,Degeaba, nu-i nimic pe-acolo", gandeqteMorcoveat; in sinea sa. ,,Aqa,di iama prin urzici, croiegte,prep;deltel

i08

RENARD JULES

Si fiu eu iepure, la adepost, intr-o vizuini sub frunze, nici dracr.r'nu m-ar clinti pe-aqaargili!" $i bombine, afurisindu-l pe domnul Lepic. Dornnul Lepic mai sare un perleaz, se caute gi prin lucerna de ald.turi; mare mirare si nu dibuie de aste dati vreun urecheat, Zice siJ aqtept,murmuri Morcovea!;r qi-acumtrebuie gonesc s5 dup; el. Daci incepi ziua prost, i{i merge prost pAni seara. Aleargi, titicule, asudi, scoatesufletuidin cAine, poarte-mi dupi tine pAni mi s-or inmuia oasele,da-i tot degeaba. Desear; tot mofluzi ne intoarremacasi. Cici Morcoveagi are niite supe$tilii copilirelti. De fucare datd cAnddtue mdna la nz-aroc,wite-l pe Pyram adulmecAnd, cu pdrul zbeiit Dicoadafeapini. Domnul Itpic seapropie incetilor, cat mai mult, cu patulpu$tii in scobitum umirului. Morcoveafi lncremenelte, nipidit de un prim val de emolie. lsi scaate tapca. Atunci, oi iqi iau zborul niqte potarnichi, ori !a!ne!te vreun iepurc. $i dupi cum Morcoveati iSipuneSapca pe mp pAnd-n pdm'int, saljhce un sal dorr'r'l1Lepic de grc! sau trage in plin. Morcoveali recunoaqte singur: sistemulista nu se prinde intotdeauna. Dace reped miqcarea prea des, ea rimine liri urmiri, ca Ei cum norocul ar obosi si tot rispunde la acelea{isemne.Iar Morcovea!;, cumpitat, le rireqte, gi astfel izburclreaproape de ficcaredala. Ai vizut ce lovitud? intreabi domnul Lepic, cAntirind in mAini un iepure care nici n-a apucat s; se riceasce !i apisAnduJ pe burta bilaie, ca sI stoarci din el cele din urmi necurilenii.Da de ce razi.' Pentruci.mulgumitimiel-ai doborAt,spuneMorcoveali.

MORCOVEATA

109

$i, mAndru de noua-i izbAndi, ii dezvi.luie increzitor metoda sa. Ce spui? face domnul Lepic. Hm! N-aq putea spune ci nu mi-ngel niciodatS. Domnulbpit: Haide, lasi flecireala, n;tifleaJi! Daci gii la faima ta de biiat deqtept,nu te slituiesc sd indrugi gogoqileasteade faji cu al1ii. !i-ar ride in nas. Numai daci nu cumva i1i bagijoc de taici-tiu. Marcaaeald: Ziu ce nu, titicule. Iarti-mi, tu ai dreptate: sunt on natarau.

MUSCA Van;toarea continui !i Morcoveafi, care ridici pociit din umeri, convins c; e un mare prcst, merge iari in urma lui taici-siu, plin de zel, ciznindu-se si puni. piciorul stdng in cilcitura piciorului stAng al domnului Lepic qi iugind pasul de parci l-ar fugiri un ci.pciun. Se odihnelte doar cat rupe vreo mur;, vreo pari pidureali dintre cele care fac gura pung;, albesc buzele qi potolesc setea. De altfel, intr-unul dintre buzunarele tolbei duce plosca cu rachiu. Hai o inghiliturA, hai alta - d; gata aproape tot rachiul, de unul singur, fiindci domnul Lepic, imbdtat de vAnitoare, r.riti si mai cear;. Nu tragi o dulci, t;ticule? Vintul n-aduce decit un mormiit de rcfuz. Morcoveal; gole;te plosca ficandu-i de petrecanie li ultimului strop, cu care abia il imbiase pe taici-su !i, amegit,intinde iar pasul

11 0

JULESRTNARD

dupi el. Pe neatteptate se oprclte in loc, vAri un deget in ureche, scuturAnduJ de zor, il trage afari, apoi parci asculti qi ii strigi domnului Lepic: $tii, titicule, cred ci mi-a intrat o musci in urcche. Domnullzpit: Scoate-o,b;-iete. S-a bigat prea la fund $i nu pot s-o ating. Aud doar cum bizAie. Domnul Lepit: Atunci las-o si moari. $i daci se inmullegte,titicule, daci-qi face cuib? Domnul lzpic: incearci s-o strive;ti cu collul batistel. Morcoreald: Ce-ar fi sd torn nitel rachiu s-o inec? imi dai voie? -Toarni ce wei, strigi domnul Lepic, dar lasd-mi-n pace! Morcoveagi lipeqte buza plogtii de ureche qi o golegte pentm a doua oari) si 6e la adepostdaci domnului Lepic i-ar trece p n minte si-$i ceard partea. qi indati strige aoios, alergAnd si-l ajuagi din urmi: $tii, titicule, nu mai aud musca. Cu siguranli ci a dat ortu'popii. Atita doar c-a biut rachiul.

PRIMUL SITAF -Stai colea, spune domlul Lepic. E locul cel mai bun. Eu umblur-uciinele prb p6dureqi stirnim sitarij:cum auzi: pit, Pit, clwlette urechile gi casci ochii. Sitarii au si zboare chiar pe deasuprata.

MORCOVEATA

il1

Morcoveat; line arma in meini. Ast;zi va tmge pentru intAia oari intr-un sitar.PAni acum a doborat cu pulca domnului Lepic o prepelip, a jumulit de pene aripa unei potlrnichi in zbor qi a lisat se-i scapeun iepurc. Prepelila a impuqcat-o la pemant, sub nasul c6inelui. La inceput se uita la ghemotocul acela de culoarca liranei, rata sa-l vada. Dd-re nilel inddret.I-a sllruit domnul Lepir. e5qi pres aproape. Firi voie, Morcoveali a mai ficut un pas inainte, a ochit li a apesatpe trigaci, cu buza levii aproape lipiti de cocoloqul cenu;iu, pe carc l-a amestecatcu lirena. Pe urm; n-a mai gisit din prepeli{a slartecatedecat niqte pene li un cioc insangerat. Cu toate acestea, doar doborAreaunui sitar sfinjelte faima unui tallfu \'anitot !i seara asta se vestelte hotirAtoare in viala lui Morcoveal;. $tie oricine ci amurgul te am;gelte. Lucrurile iqi invilmiqescliniile nedeslugite. BizAitul unui gAnlarspinteci lini$tea ca un tunet. Morcoveati, tulburat, arvrea s; treaci odati peste aceasteiDcercarc. Sturziiintorqi de prin livezi leqnesc printrc stejari.Morcoveati ii ia in citarea armei, ca si-qi mai deprindi pulin ochiul. $terge cu maneca abureala de pe geavd.Frunze uscatezburdi firi {int;, incoace $ incolo. intr-un tArziu, doi sitari, cu zborul ingreunat de lungile lor pliscuri, se inalgi qi se fugiresc dregistoli, rotindu-se pestepidurea fremitAndi. Pit, pit, pit, aude MorcovealS, intocmai cum il prevenise domnul Lepic, dar atet de incet, incAt nu crede c6 vin spre el. Ochii ii fug in toate perlile, fir; astampir. Zireqte doui

112

JULTSRTNARD

umbre lunecAndu-i pe deasupra capului !i, cu patul pu$tii proptit in burti, tmge in aet la nimereali. Unul dintrc sitari se niruie cu pliscul inainte, iar ecoul poarti cumplita detunitur; in celepatru colpri ale pidurii. Morcoveali ridicd sitarul cu aripa frinti, il vAnturi biruitor prin aer li trage in piept mirosul de pulbere. in goani, lisAnduJ in urmi pe domnul \ram soseqte Lepic, care nu ziboveqte, dar nici nu se gribeqte mai mult ca de obicei. ,,Aproape ci n-o si-gi creadi ochilor", gendeqteMorcovea!;, pregitit si culeagi laude. Domnul Lepic di insd la o parte crengile unui tufig, iese Ia iveali gi-i zice liniqtit fiului siu inci inviluit de fumul impuDcetudi: Ce Dumnezeu nu i-ai doborAt pe amAndoi?

CARLIGUL DE UNDITA
Morcoveatase apuc; sd .urete peltii pe r are i-a prins: lini, roqioare,ba chiar qi bibani. Le rizuie solzii cu cugitul, apoi ii spinteci qi le pocneqte sub chlcii bigicile pereche, strivezii. Aduni ma1ele pentru pisici. Furat de treabi, robotette de zor, aplecatpestegileata albi de spumi, bigAnd de seam; si nu se stropeasci. Doamna Lepir-vine arunceo privire. 'i - Bravo! spune ea. Astizi ai prins pe;te de-o mancerici pe cinste.Vezi cA pogi fi indemAnatic cind vrei? 11mdngAiepe grumaz qi pe umeri, dar cum trage mana, izbucnelte in lipete de durerc. Un cdrlig de undigi i s-a infipt in vAr{ul degetului.

MORCOVTATA

113

Ernestinaaparein fugi, dupi ea Felix,cur6nd qi domnul Lepic. -Ia si vedem!spunei. DoamnaLepic strenge degetulintre genunchi, din care priciri cadigul se infige !i mai adAncin carne. Felix qi Ernestinao suslin,iar domnul Lepic o apuci de bral 9i i-l ridic6,aga cdtogipotsi-i vadi degetul. CArliguli l-a strdpuns parte dintr-o in alta. DomnulLepicincearca seJscoale. -Ah, nu, nu aqa!fpi asculitdoamnaLepic. lntr-adevir, intr-o parte vArful,iar in cealalt6lndoitura ca o bucl6nu lasdcArligulsi iasi. Domnul Lepic igi puneochelarii. -Drace! faceel. Ar trebuirupt. Cum sdJ rupi lnsi? Sopl ei n"arecum si apucecdrligul qi, Ia cea mai mice incercar.e, doamnaLepic sarein sus9i url6, Cum adice,vor si.smulgi inima, viaga din ea?P6i cArligul dstac otel de soi. -Hm, mormiie domnul Lepic, atunci trebuie crestat degetul. lgi potrivegteochelarii,scoatebriceagulgi se apucXsi plimbe pe degettiilu1 tocit al lamei,intAi uqorde tot, abia atingand pielea.Apoi apas6. E numai broboane de sudoare. Di sAngele. -Au! Au! Aul seviicireqte doamnaLepic, li tofi cei de fagi secutremuri. Mai repede, t;ticule! spuneErnestma. Ia nu te mai prosti atatalseoFre$teFelixla maici-sa. Domnul Lepic igi pierderibdarea.Briceagdsmrtece, feristruieqtela intamplare,iar doamnaLepic, dupi ce murmuri ,,MicelarulelMicelarulel", din fericire,leqini.

lt4

IULES RENARD

Domnul Lepic nu scapi prilejul. Alb la faF li innebunit, cioparfeqte,scormonelte prin carne ;i iati ci din degetul care nu-i decat o rani singerAndi cade gi cdrligul.

uf!
in vremea asta, Nilorcoveati - nimic. La primul gipd.t al rnaic'-siia giqters-o. St;pe scar;,cu capulin mAini,qicauti si-gilimureasci intinplarea. De buni seami ci wAnd s-azvArle undip mai departe, ci.rliguli-a rlmas prins in spate. el. ,,Acumnu mi mai mir ci nu trigea peltele",ili spune Asculti vaietelemaice-sii!i la inceput nu-5i prea face inimi rea din pricina lor. Parci el n-aresi urle cind o si-i vini rAndul,numaidecat, ba inci li mai qi, cAtl-or line putedle,pani o si r;guFasci, astfelca maic6-sa s; secreadd rezbunati cu un ceasmai devreme gi si-i deapace? Vecinii.atrali de larmi, vor siJ descoasd, -Ce s-aintAmplat, Morcoveali? El tacemilc, igi astupi urechile,qi scilhrlia.i rogcovani sefacenev;zuti. Veciniiseingird. in capul scirii qi agteapti si aflepricina. In celedin urmi seivegte 9i doamnaLepic. E palidi ca o leuze$i,mandri ci a trecutprintr-o mareprimejdie,gine la vederedegetullegat cu grija, cu o cirpi. Biruindu-gi o reme$ili de durere,le suride celor de faJi, ii liniqteqte cu cAteva vorbeqi-i spune blind lui Morcoveald: M-ai ficut si pitimesc, biicpqul mamii. Dar te iertr nu-i vina ta. Niciodati nu i-a vorbit a!a. Morcoveali, uimit, ridici fruntea.Vededegetulmaici-sii inlE5urat intr-o cirpi curati qi legatcu ald, gros$ pitrat, ca o pipu$e de copil sirac. Ochii i seumplu de lacrimi. DoamnaLepicseapleacispreel. Biiatul di si sefereasci dindardl ul bra!ului indoit. cade obicei. in schimb, maici-sa, mirinimoasi, il sdrut;.de fali cu to!i.

MORCOVEATA

115

Morcoveagi.nu mai pricepe nimic. PlAngepe rupte. -Daci-1i spun c-a trecut, ce te iert! M; crezi oare aqade haini? Morcoveali hohotelte $i mai qi. -Tii, ci prost mai e! Pogi si juri ciJ jupoaie cineva de viu, spune doamna Lepic citre vecinii induiogaf de atita bunitate. Ea le di cirligul de undi$, pe care ei toli il cerceteazi, curioqi. Unul zice ci-i clrlig numirul 8. incetui cu incetul, doamna Lepic iqi recap;ti ulurinlavorbei !i incepe si turuie, povestind tuturor intemplarea. Ahl De nu mi-ar fr aqa de drag, l-aq fi omorAt pe loc. Afurisitd urealte qi cirligul ista. Credeam c-o si-mi dau duhul din pricina lui. Ernestina e de pirere ci trebuieingropat undeva departe) in cap;tul gr;didi; silpuniintr-o groapi gi si sebituceasci bine pimAntul deasupra. -Ba deloc! sare Felix cu gura. Am si-l pdstrcz eu. Vreau si prind pegtecu el. Asta zic gi eu cArlig - cilit in singele mameil Ce mai pelti o si prind! O grozdvie!Dintr-iia barosani, si nu-i pogi duce in bra1e. $i'l zgAlpie pe Morcoveali) care, buimac qi acum ci a scepat{er; chelfineale, se intrece cu pociinfa, scoatenilte gemete rdguqite qi scaldi-n lacrimi pistruii de pe mutra lui cea sluti, obi$nuiti cu scatoalcele.

BANUTUL DEARGINT I
Daamnahpic: N-ai pierdut nimic, Morcoveaja?

116

RENARD JULES

Morcouajd: Nu, mimico. DaamnaLepic: De ce te gribeqti si spui nu, {iri si. te gAndeqti? Cauti-te mai intAi prin buzunare. Morcoaeald: Iqi intoarce buzunarele pe dos gi le priveqte cum atarni ca niqte urechi de migar.., Ah, da, mimico! Hai, di-rni-I. DoamnaIxpic: Ce se-Jidau? Vasizic; tot ai pierdut ceva?Eu te-am intrcbat aqa,dinintamphre, qiuite ci am ghicit. Ce-ai pierdut? Marcoua!d: Nu !tiu. Doamna Lepic: Bagd de seami! Egti gata si fagi iar o minciuni. Ai qi inceput si bad campii. Nu te p pi. Ia zi, ce-ai pierdut? Nu cumva titirezul? MorcauealA Da, sigur Nici nu md mai gAndeamla el. Da, mimico, titirezul. DaamnaLepic: ,,Da, mdmico." Nu-i titirezul. Doar fi l-am luar sipt;mana Irccu16. Atunci, briceagul. Doamnal*pi,c: Care briceag?Cine dat fe briceag? "ti-a Mar Leald: Nimeni. Doamnalapic: Ei, biiete, aqan-o scoatemnoi la capit. S-ar zice ci te bag in speriegi.Suntem singuri gi uire cA eu te iau cu biniqorul.

MORCOVEATA

117

Un copil care!ir1e la mamalui n-arenimic de ascuns. Pun prinsoare c-aipierdutb;nulul AIade argint.De ltiut nu ttiu nimic, dar suntsiguri. Sdnu tigiduieqti. Sevededupi nas, Morcoeald: Mimico, era binugul meu. Mi l-a dat naqu'duminici. Dac; l-am pierdut, aqa-mi trebuie.Nu-mi pare bine deloc, dar o s6-mi treaci. Apoi, ce mare scofali un binul acolo? Unul mai mult saumai pulin! Doamna lzpic: Ia te uita ce-imergegura!$i eu suntbuni, stause-lascult, Vasizici pulin l1i pasi ci naiu-tiu, care ili cauti atata in coarne, a trudit siJ cAltige!i acumo sAsesupere, asa? Morcowatd: Lasi, mimico, o sdzicemci l-am cheltuitca si-mi fac Ai eu o poft6.Ce, trebuiasdstausiJ pizesctoati viaga? Doamna lalic: Gura, pocitanie! Nu trebuiasepierzi benuFl li nici sil cheltuie$ti ala,decapultiu. NuJ mai ai, te priveqte; apucd-te gi cauti-I, giselteJ, scoate-ldin fabrici, treaba ta. Hai, gterge"o, destulcu vorbdria. Marcoue ald: Da, himico. Doamna Lepic: Ia isprivelte cu,,da, mimico" ista gi nu mai face pe deqteptul vai de tine de te-aud cumva liliind, quierind pdntre dinli ori lecend-o pe surugiul! Cu d-astea n-ai succes la mrne.

II
Morcoveat; se plimbi cu paqi misuraqi pe aleile din gridini. ScAnceqte. Cauti pulin qi se smiorciie o grimadi.

118

RENARD JULES

CAnd simte c6-l vedemaici-sa, seopreqtein loc sau seapleaci de scotoceltecu degeteleprin micrig ori prin nisipul mirunt. Cand socoateci doamna Lepic s-a dus, nu mai cauta, O porneltemai deparre. numai de formi, cu nasulin vant. Unde naiba sd fre binupl de argint? Pe sus)prin vreun copac, prin vreun cuib? Sunt unii niuci care nu cauti nimic li gesesc aui Asta-i lucru ltiut. in schimb, Morcoveali, de s-ar tiri gi de-a buqilea,n-ar face decat si-li toceascegenunchii qi unghiiie degeaba,fi.ri si giseasci micar un ac. Obosit si tot umble aqa,dupi cai verzi pe perefi, Morcoveale se las; pigubaq qi hotirigte si intre in casi, si iscodeasci in ce ape se mai scaldi maici-sa. PoatecI s-apotolit qi, daci vede ci el nu giselte binulul, selasa li ea pigubaqi. Doamna Lepic insi - niciieri. Mami. o. mamiculo srrigi el "fios. Ea tace chitic. Abia ce-a ieDit din odaie, IisAnd deschis sertarul de la misuja de lucru. Iar printre ghemele de ldni, andrelele,mosoarclealbe gi rogii din sertar,Morcoveafe zi.rclte celiva binufi de argint. Parci imbitrAnesc acolo.Ai zice ci dorm, trezigidin somn doar din an in Paqte!i rostogolili de-a valma dinr-un col! in altul, ftr; se le Uni cineva socoteala. Pot s; fie trei li tot atat de bine patru sau opt bdnuli. Greu de numirat. Pentru asta ar trebui si ri.storni sertarul, si scuturi ghemele.$i-apoi, cum dovedeqti? Cu acel sAnge-rece,care nu-l piriselte decat in cine itie ce imprejuriri deosebite, Morcoveali intinde mana hotidt, lterpelelte un bdnul qi o ia din loc. Frica de a nu fi prins asupra faptului ii alungd loviiala, remugcirile, gAndul primejdios de a se intoarce la masa de lucru a maici-sii.

MORCOVEATA

119

Iese glong pe u!;, str5bate aleile, alege un loc potrivit, ,,pierde" banul, il pocnelte cu cilciiul deJ infundi. in pimant, apoi se trAnte;te pe burti gi, gAdilat de ierburi pe la nasJse tar;qte incoace qi incolo, dupi cum i se nizare, in cercuri neregulate, intocmai ca atunci cAnd te roteqti,legat la ochi, injurul unui lucru ascuns, iar cel care concluceaceasta joaci nevinovati se bate ingrijorat cu palrnele peste pulpe qi sfiigi: ,,Pizea! Foc! Focl"

m
Morcoteald: Mimico, mimico, l-am gdsit. DoamnaLepi.c: $i eu l-am gisit. Marcol)ealil Cum aqa?Uite binu,tul. DoamnaLepic: Uite-l colea. Morcateatd: Asta-i buni! Aratil. Doamna Lepic: Arati-l tu. Morcot)eald: Arati banul. Doamna Lepic l-amti pe al ei. Morcoveali ii pip;ie, ii centirelte in palmi qi chibzuieqte ce si rispundi. Ciudat! Tu unde l-ai gisit, mimico? Eu, aici, pe alee, la rddicina pirului, De douizeci de ori am cilcatpeste el pAni s5-lv;d. Lucea. La inceput am crezut c5-i o bucati de hArtie ori weo viorea albi. Nici nu m-am ostenit si m-aplec. Mi-o fi cizut din buzunar intr-o zi cAnd m-am tivi_lit orin iarbi.

sh

Stef50

120

RENARD JULES

Ia uiti-te, mimico, si vezi unde se pitise holomanul, in ce birlog Mi-a dat de furce, nu glumi, poate sdselaude cu asta! Doamna lzpic: Nu zic ba. Eu am gisit banul in cealald haini a ta. Degeaba liam tot spusse-!i goleqtibuzunareleatunci cAnd te schimbi. Aln vrut si-!i dau o leclie. Te-am lisat si caugi ca si te-nveji minte. Dar se vede treaba cd cine caute gAselte,cici acum, uite, ai doi binuf de argint, nu unul. Iati-te bogat. Totul e bine cAnd se sihrgegte cu bine, insi si gtii de la mine ci banii nu aduc fericirc. Morcaaeajd: Pot s; m;. duc lajoaci, mimico? Doamnallpic: Sigur ci da.Joaci-te acum, pAni nu-1itrece vrcmea. Ia-ti !i benulii. MarcoaealA Oh, mimico, unul mi-ajunge qi chiar te rog sd-l pistrezi tu pana mi-o trebui. DoamnaLepic: Nu, socotealacinstiti e prietenie de nidejde. Pestrcaz;-f binulii. Sunt ai tii amindoi, qi cel de la naqu-tiu, !i cel pe care l-ai g;sit sub pir, daci nu cumva gi-l cere pigubagul. Cine si {ie?imi tot frimAnt mintea, dar degeaba. Tu ce crezi? Morcouald: Ziu daci qtiu, qi-apoipulin imi pasi: vid eu mAine.Sirut mana, mimico, $i mullumesc. Doamna Lepic: Stai nijell $i dad-i gridinarul? Morcaueald.: Si dau o fugi siJ intreb?

MORCOVEATA

121

Doamnalxpi,c: Stai, copile, ajut6-m; li tu un pic. Ia si ne gAndim noi. Pe taice-tu nuJ putem binui ci umbl5 liri bigare de seami cu banii, doar e om in toat; Iirea. Sori-ta ili stringe economiile in pugculili. Frate-tiu n-are cand si mai piardi banii: qi-aqa i se duc printre degete. Adici, eu siJ fi pierdut? Asta m-armira, memico, fiindci tu eqtiordonati in toate. Doamna hpic: De. o mai pbtescei )i oamenii mari. nu numeJcopiii. in slhrgit, vid eu. Oricum, asra mi privelte doar pe mine. S-o lisim balti. Tu nu-Ii mai bate capul, hai, fugi lajoaci, dragul mamei, dar nu te indepefta prea mult de casi. Eu mi duc s-amnc o privire in sertarul mesei mele de lucru. Morcouald, mre a Si. cLlil)apa.'i dufd. lbughise,selntaarce maicd-sa.In celedin urmd se hatdrdstebrusc, 'iJate o qjunge din urmd, li trece inainte,sefnlepenette obrazul. 'inJala ei ti-i lnt;ndetn tdcere Doamna Lepic: Cu mdnadreaptd ridicatd- emminlarendprasnicd, Te qtiam mincinos, dar nu in halul ista. Acum minli cit $apte.Mergi tot pe drumul istal Azi furi un ou, maine un bou! $i dupi asta o omori qi pe maici-ta. pina falmd. Rdsund

t D E I P E R S ON A L E Seara,domnul Lepic, Felix, Ernestinaqi Morcoveali se stringinjurul ciminului in careardeo buturugd cu ridicini cu tot, !i celepatru scaune lor ale seleagini pe picioarele

t22

JUIES RINARD

din fa1i. Staulataifas qi, in lipsa doamnei Lepic, Morcoveali Ie impirtlqeqte ideile sa1e. -Pentru mine, spune el, faptul c; eqti neam cu cineva nu inseamni nimic. Aqa, de pild6, tu $rii cat te iubesc,titiculel Or, eu nu te iubescfiindci elti tadl meu; te iubesc{iindci egti prietenul meu. La drept vorbind, n-ai niciun merit ci eqti tat;l meu, darprietenia ta o privesc ca pe o inalti- favoarecu care nu-mi elti indatorat qi pe care mi-o acorzi cu dirnicie. Haida-de! face domnul Lepic. -Dar pe mine, dar pe mine? intreabi Felix !i Ernestina. E tot aia, rispunde Morcoveald. Numai intdmplarea v-a {icut frafi mei. De ce v-aq fi recunosci.torpentru asta? Cine-i vinovat ci. tustrei suntem de-aldeLepic? Nu vi puteli impotrivi in niciun fel lucrului 6stuia. Agadar,n-are niciun rost si vi riman indatorat pentru o inrudire involuntari. Eu vi mulgumescdoar! tie, frate, pentru ocrotiea tal !i Iie, surio^ar5. penrrugrija plina de lolospc ccre mi-o por1i. -IncAntat! spune Felix. De unde-o mai fi scoland cugetidle asteabizare?se minuneazi Ernestina. _Toate astea,urmeazi Morcoveafi, le spun in general, {iri si dau nume; iar daci mimica ar fi aici, le-aqrepeta gi de fa15cu ea. -Nu spui tu poveqtileasteade doui ori, zice Felix. Ce vezitu riuin cuvintelemele?i-ointoarce Morcoveali. Nu-mi ristilmicili gAndurile!Departe de a fr liri inimi, eu vi iubesc md mult decat vi se pare voui. Dar aceast; afecqiune,in loc si fre banali, porniti din instinct deprindere, !i este conqtient;, ra6ionali, logici. Logici, iati termenul pe care-l cautam, Oarc cand o si te dezbari tu de ndravul de a folosi cuvinte al ciroringeles nu-l cunoqti,mormiie domnul Lepic,

MORCOVTATA

123

ddicandu-ses; meargela culcare,!i si tot cauJi,la varsta ta, si fii mai cu mo1 decAt ceilalli? Daci bunicul vostru, Dumnezeu si-l ierte, m-ar fi auzit indrugAnd doar un sfert din pa-lavrele tale, mi-ar fi aritat pe loc, cu un picior in fund gi una dupi ceafi, ci nu-s decat feciom-su. Vorbim qi noi ca si mai treaci vremea,glisuieqteMorcoveafi, cup ns deodati de neliniqte. E !i mai bine si taci din guri., i-o reteazi domnul Lepic, care line o lumanare in mani. $i pleaci. Felix il urmeazi. '-Sd.nevedemcubine,bitrAneli-aruncdelluiMorcovea!e. Dupd Felixse ridica 1i Ernesrina !i murmuri cu un dcr grav: Buni seara,dragul meu prieten! Morcoveali rimine singur,descumpdnit. Ieri, domnul Lepic il slituia si se deprindi sd gAndeasci: ,,Ce-i aia: zice lumea? Cine-i lumea? Lumea inseamni nimeni. Prea repeli ca un papagal tot ce-auzi de la al1ii. incearci si gAndeqtitu, cu capul tiu. Folosegte idei personale in vorbire, chiar daci la inceput nu ai decAtuna singuri." VizAnd ci la prima incercare de acestfel toli il privesc piezig, Morcoveagi inibuqi focul, inqiri scauneleIa perete, face o pleci.ciune citre penduli qi se duce s6 se culce in odaia in care di scara pivnilei, numiti din pricina asta odaia pivnigei. Odaia-i r;coroasi !i pl;cud vam. Vanatul se pistrcazi lesneacolo o siptimAni incheiati. Ultimul iepure doborAt sAngereazicu botul intr-o strachini. Mai sunt acolo niqte coquri pline cu griunle pentru g;ini, qi MorcovealS nu se mai satur; s; tot riscoleasc; griunlele, aiundAndu-gi mAinile pini la cot in ele. De obicei, toate hainele familiei, atArnate in cuier, il inspdimAnti. Ai zice ci-s niqtesinucigaqi, care abia s-au spAnzurat,

724

,ULEs RENARD

avand mai intai grije si-qi ingire ghetele,in ordine, pe polila de deasupra. in schimb, asti-seari nu se mai teme. Nu mai scotocelte cu privirea pe sub pat. NuJ infricogeazi nici luna, nici umbrele, nici pupl din grldini, sipat acolo parci anume pentm cine ar aveachef sI se arunce intr-insul pe fereastri. I-ar fi frici daci s-ar gindi ci-i este fiici, dar nu se mai gAndeqte la asta. Si-a pus c5lna$a de noapte qi uiti si piqeascinumai pe cilcAie, ca si auJ pitrundi ricoarea lespezilor de pejos. Se viri in atternut !i, cu ochii pironili la ciubucele de ipsosumed, continui si-qi dezvolteideile penonale, numite asttclfiindcatrebuiesi le piistreze sine. doar penr-ru

FURTUNA FRUNZELOR S-a scurs o buni bucati de r.reme de cAnd N{orcoveagi iscodeqte visitor o fmnzi din virful acestuiplop uriaq. Cu gindurile aiurea, agteapti. si se clinteasci. Ai spuneci-i desprinsi de plop gi ci trdielte o viatd a ei, singuratici, liberi. in {iecare zi sclipegte sub prima qi ultima razi de soare. A ramas aqa de la arniazl, incremeniti, parci moart;, mai degrabi pati decar frunzi, qi Morcoveaji ili pierde ribdarea, supirat, cind in slirqit ea face un semn. Dedesubt, o lrunzi apropiati face acelagisemn. Altele il repeti, il impirtA,sescfrunzelor invcinate, care-l trec cu grabi mai departe. E semn de primejdie, cici in zare se ivegtemarginea unei tichii cafenii.

MORCOVEATA

125

$i plopul a qi incepur sI se cutremure. Se cizneqte parci si urneasci din loc, si impingi in lituri, piturile grele de aer care-l apasi. Nelini$tea lui cuprinde fagul, un stejar, castanii, toji !i copacii din gridint prind si-qi faci semne,dindu-qi de gtire ci marginea deslugiti;i intunccati a tichiei e impinsi inaint !i se l;leqte tot mai mult pe cer_ La inceput, copacii iqi zbuciumi crengile subfri, amulind pdsirctul, amulind mierla ce azvdrleao nod la intamplare, ca un bob de mazirc crud, turtureaua pe care Morcoveali o zirise adineauri virsdndu-gi in rafale gAlguritul din guqa-i pestrili, ti colofana cca nesulcriti, cu coada ei colofeneasci. Apoi, pentru a-!i infrica vrijma6ul, purced sili lrimdnte bragelc vAnoase qi lungi. 'I'ichia vinegiei9i poar!; inaiDte nevala-i lenevoasi. lncet, incet, se bolteqtc peste tot cerul. Alungi azurul gi astupi orice locgor pc unde poate pitrundc aerulr vrend parcd siJ sufocepe Morcor.cald. Uneori ai zicc ci, istoviti de propria povari, richia asta e gata s; se privale pestesat; dar se oprclte la vreme dcasupra clopotDilei, temandu-seci-r varful acesteiaar putea $ o sfalic. Uite-o, e atAt de aproape, ci, fire vreo alti ameninlare, inccpe panica, izbucnesclipete. Copacii iqi amesteci miniogi umbrelc nedesluqitc. in care lui Nlorcoveali i se nizare cI vcde cuiburi pline de ochi rotunzi qi de ciocuri albe. VArfurile lor se incor-oaieqi se indreapti, ca ni!tc capetetrezite pe aeagteptate din piroteale. CArduri, cdrduri, frunzele igi iau zborul, se abat inderit !i, tcmitoare, imblenzite, incearci si se prindi la loc. PlipAndele frunze de salcim suspini, cele ale mesteacinului jupuir se tanguie, cele ale castanilor guieri, cele ale curcubegicii celiritoarc se fug:resc intr-un fream;t pe zid.

t26

,ULESRENARD

Ceva mai incolo, merii bondoci iqi scuturi poarnele,care cad bufnind surd la pimAnt. Pulin mai deparre. tulele de coacSzesangereazapicuri rogii, iar cele de porumbe picuri cerneali. $i departe de tot, ca imbitate, verzele milci din urechile lor de migar, iar cepele miniate se izbesc intre ele, spirq;ndu-i; meciuliiledoldorade seminle. Ce sifie? Ce toani? Ce inseamni asta? Nu tuni. Grindina nu bate. Nu firlger;.li nu cade strop de ploaie. Noaptea asta ticutd in miezul zilei, care-l innebunegteqi-linspiimand pe Morcoveal;, este intunecimea vijeliei de sus. Acum tichia s-a intins pestetot, sub soareleascuns. Totuqi tichia se m\ci. Morcoveali qtiebine astal aluneci rnereu,iar norii in goani o I'or destrima pAnd la urmi. $i el are s; vadi iari$i soarele.Degi acoperi intreg cerul, tichia ii strange leasta !i-i apasi fruntea. inchide ochii qi ea i se lasi dureros pestepleoape. Igi infundi !i degetele-n urechi, dar furtuna de afari. pitrunde la el in odaie cu gipetele gi vijelia ei. $i-i culegeinima ca pe ua petic de hdrtie de pe uligi. I-o strange, i-o mototolegte, o face bo1 qi-o sfAqie. Aqa ci Morcoveagi.a mai rimas doar cu un bob de inimi.

RIvoLTA

Daamnalzpic: Morcoveali., puiule, fii b5jaa de treabe !i du-te de adu-mi o jumetate de unt de la moari. Hai, di o fuge. Nu ne a$ezim la masi pan; nu te-ntorci-

MORCOVEATA

't27

Morcoaeald: Nu vreau,mamico, DaamnaLepic: De ce sd nu \'1.ei? l-e atteptim, ala cum ti-am spus. Morcoaeald: Nu vreau.mdLmico, nu ma duc la mo.rre. Doamnahpic: Cum adici nu vrei si te duci la moari? Ce vorbi-i asta? Te-a intrebat cineva?... Msezi? Mortoteald: Nu, mimico. Doamnal*pit: Hm, eu nu mai pricep nimic, bdiete. Du-te numaidecet la moari si-mi aduci ojumitate de unt, ai auzit? Morcoaeald: Am auzit. Dar de dus nu mi duc. DoamnaLepic: Nu cumva eu visez?Ce-i asta? E pentm prima oari in viala ta cAnd nu vrei si m-asculgi. Morcouald: Da, mimico. Doamnal*pic: Nu vrei si asculli de mama ta? Morcaaeald: De mama mea, da, mimico. DoamnaLepie: Ei, nu mai spune,s-o vid qi pe asta!Nu te cari odatS? Morcoua!d: Nu, mimico. Doamna lzpic: Gura, cari-te, auzi?

128

]UTESRENARD

Morcoaeald: De ticut, tac, dar nu mi car niciieri. Doamna Lepic: Ia farfuria asta qi cari-te cAt mai ai timp, auzi?

T Morcoveagi tace,fbri sdseurneascidin loc. Ia uitalivi, curate revoludelstrigi doamnaLepic pe


c.,r; n. t ; . ; - . 1 h" . i .r.

inf-adevir, e pentru prima oari cdnd Morcoveali ii spune nu. $i barem daci l-ar h supirat cu ceva! Daci micar l-ar fi luat de lajoaci! Nici pomeneali! Stitea tdntit la pimant !i trandivea, cu nasul in vAnt gi ochii inchili in soare. $i acum, cu capul sus,o infrunti. DoamnaLepir-nu mai inleLeqe nimic. ii cheamdpe roli. ca qi cum ar striga dup: ajutor. Ernestina, Felix, veniti incoace si vedeli rninuni$e! Si vini qi tata, qi Agata. Nimeni sd nu lipseasci. Pan; qi mrii trecitori de pe ulili se opresc. Morcoveali st;. in mijlocul curlii, la distani5, mirat ci-i in staresi faci fagiprimejdiei qi de-a dreptul uimit ci doamna Lepic uiti s6-l bati. Dar ceeace sepetrecee atat de grav, incat ea ru se mai simte in stare de nimic. A renungat Ia gesturile ei obiDnuitede intimidare, la privirca ei ascufiri !i arzitoare ca un ac inrogir. $i totuqi,{Arevoie, buzelei sedezlipescsub apisarea furiei liuntrice, careizbucnegte quierAnd. -Oameni buni, se viiciregte ea, l-am rugat pe Morcovea16,cu frumosul, si-mi dea o mini de ajutor, si faci o mici plimbare pdnX la moar5. Ia ghicili, ce mi-a rispuns? intrebaliJ numai. AJtlela1ir redeca na.coceqc.

MORCOVEATA

129

Toli ghicesc,iar Morcoveali, prin atirudinea sa, e scutit se mai repete. Bldnda Ernestina se apropie $i-i loptelte la ureche: -Bagi de seami, o si fre I'ai de pielea ta pAni Ia urmd. Fii ascultitor, ia aminte la ce-ri spunesom ta, fiindci i1i vrea binele. Felix se crede la teatru. N-ar ldsa pe nimeni si.-i ia locul. Nu se gAndeqte ci daci Morcoveal_in-o si le mai faci pe toate,o parte din treburi r.or pica de miine in seamalratelui rnai mare, cum e !i firesc. Mai degrabi l-ar incuraja. Nu mai departe decAt ieri il privea cu disprel, zicAndu-i giini plouata. Astizi insi il socotegte deopotrivi cu sine !i-l srimeazi. Joplie pe loc qi se veselegte grozav. _S-a intors lumea pe dos, rostelte doamna Lepic, copleaga ce eu nu ma mai amestec. Mi dau bituti. Se vini !itd, altcineva s5 imblinzeascifiaraastafioroasi. ii las impreuni pe fiu $i pe tati. Descurci-se cum o gti! -Titicule, spunesugrumat Morcoveat;, in plin zbucium, cici inci nu s-a deprins cu toate acestea, dacd vrei tu si rni duc la moari dupijum;tatea aia de unt, pentru tine ma duc, dar numai pentru tine. Pentru mama nu mi duc nici in ruptul capului. Se pare ci domnul Lepic e mai mult incurcat decat m;gulit de aceasti mirturisire. Nu se simte in largul lui si-qi impuni astfelautoritatea sa de pirinte, mai cu seamepentru o jumdtate de kilogra-rn de unt. Stinjenit, face ciliv-a pagi prin iarbd, apoi ridici din umeri, intoarce spatelegi intri in casi. Deoramdati lucrurilese opresc aici.

130

RINARD JULES

ULTIMUL CUVANT
Seara, la cin5, au tecut cu tolii, nu atet din obiqnuinla, cat mai ales din stAnjeneali, iar doamna Lepic, bolnavi la pat, nici nu s-a aretat. Isprivind cu masa, domnul Lepic ili scoate !erretul. il aruncalingd farfurie;i spune: -Nu merge nimeni la plimbare cu mine pe drumul cel vechi? Morcoveali inlelege ci domnul Lepic a alesanume acest fel de vorbd, ca siJ pofteasci pe el. Se ridici indati, aqazi scaunulIa percte, cum face intotdeauna, !i-l urmeazi supus pe taici-siu. in primele clipe piqesc in ti.cere. innebarea cea de neinElurat zibovelte. Morcovea"ti incearci sA o ghiceasci qi cauti un respuns.Acuma-i pregetit. Deli grozav de zdruncinat sufletelte, nu-i pare riu de nimic. Ziua de azi i-a adus o emolie adt de puternice, incat nu se teme ci alta ar putea sa o intreac;. $i vocea domnului Lepic, care in sfir5it s-a hotirat sAvorbeasce,il liniltelte. Domnull*pic: Ce mai aqtepli ca si-mi explici ultima ispravi cu carc ai mahnit-o pe maic;-ta? Morcaaeald: Titicule dragi, am stat mult in cumpeni, dar toate au un capit pe lumea asta.Mirturisesc: n-o mai iubesc pe mama. DamnulLepic: Ce spui! $i de ce? De cAnd? Marcowald: Pentru toate. De cand o cunosc! Domnul lzpic: Asta-i riu, biiete! Spune-mi m;car ce !i-a fdcur.

MORCOVEATA

131

Morcoaeald: Ar fi prea multe de spus. Tu nu bagi de seaminimic? Damnul Lepic: Ba da. Bag de seami ci te imbufnezicam des. Marcat)eaJd: Mi scoate din si.rites;-i aud pe toli zicendci mi imbuf_ nez.SiguqMorcoveali nu-i in staresdpoartepici niminui. EI se imbufneaz6 doar. Dagi-ipace! Dupd ce_itrece,o s6 iasddin cotlonullui, impicat 5i senin,Mai ales,nu_iaritaF cdJ luagiln seam6.Eh, un fleac acolo! Iarti_mi, titicule, ista nu-i fleacdecAt pentrutata$i mama,saupentru str;ini. E adevirat,uneorimi mai qiimbufnez numaia9a, de formi, dar te asigurc6 a.lteori mi scintAmpli si turbez)nu altceva, li atuncinu mai uitjignirea, Donnul l*pic: Ba da, ba da, o si uigitu cicilelile astea, fii pe pace. Morcoleald: Nu, nu. Tu nu gtii totul, tu stai a$ade pulin acasel Domnul lzpic: SuntnevoitsAumblu. Mon:;ouald (cu siq.mnli ln glas): Afacerilesunt afaceri,titicule, Pe tine te furi grijile, in timp ce mama, e cazul si-qi spunJn"are alt cal de b6taie in afari de mine.Nu mi legde tine.Fireqte, n,ar trebuidecat s-o pardsc,tu m-ai ocroti. Incetul cu incetul,pentru ca-mi ceri, am si-1i spun tot ce s-aindmplat in trecut,Ai si vezi singurdac6exagerez qi daci am ginere de minte.Dar acum, titicule, te rog si-mi dai un sfat.Aq vrea si trdiescdeparte de mama.Dupi pirerca ta, carear fi cel mai bun mljloc? Domnul Lcpic: Pii n-o vezi decAt doui luni pe an, in vacanli.

IUTESRINARD

Ar trebui sXm; laDisi stau la internar !i in vacan{i. Mi-ar prinde mai bine. Domnulhpit Asta-i un pdvilegiu de care se bucuri numai elevii siraci. Lumea ar zice ci. te-am lisat in voia soarrer. $i-apoi, nu te g6.ndinumai la tine. Eu, unul, f-aq simli lipsa. Marcoteatd: Ai veni si mi vezi, titicule? DomnulLepic: Plimbirile de plicere coste scump, Morcoveal;. Moftoaeald: Te-ai folosi de cilitoriile tale de afaceri 6i te-ai abatenilel din drum. Domnulltpic: Asta nu. PAni acum m-am purtat fali de tine la fel cum m-am purtat fali de fratele qi de sora ta, avend griji si nu nedreptilesc pe niciunul. Am si fac agagi de-acum inainte. Morcaaeald: Atunci sA mi hs de invilitud. Ia-mi de la internat pe motiv ci nu-mi vid de carte, qi eu o si-mi aleg o meseie. DomnuL Lepit: Ce meserie? Vrei poate se te bag ucenic la un cizmar, nu? Motcol)eald: Acolo sau in alti parte. Mi-aq cAgtigasingur pAinea gi aq fi liber Domnul l*pit: Prea tArziu, bietul meu Morcoveali. Am cheltuit o groaz; de bani ca si inveli, qi tu s-ajungi sAbali pingele? Marco eaJA $i daci 1i-aqspune,titicule, ci am incercat si md omor?

MORCOVEATA

133

Domnul ltpit: Ei, le cam urnfli, Morcoveagi. Marcouea!d: Jur ci gi ieri am vrut si mi spenzur. Domnullzpit: $i uite ci eqtitea{ir Vasizici n-ai prea ar.1lt chef de asta. ^ In schimb te umfli in pene cind f-aduci aminte de sinuci_ derea astaa ta neizbutite. Ti-nchipui poate ci gdndul morlii te-a ademenit numai pe tine. Ei, Morcoveali, egoismul;sta o s ; t e du ( e de r ap5. P rea rragi plapuman u ma i p e rin e . Prea te crezi buricul pdmAntului. Morcavald: T;ticule, frate-meu e fericit, sora mea e fericite, !i dace intr-adevir mamei nu-i place si mi cicileasce,ala cum spui tu, atunci eu nu mai zic nimic. Eh, ce $tii tu, tu elti stipan in casi li to(i se tem de tine, ro!i, chiar !i mama. Ea nu poate si faci nimic impotriva fricirii tale. qi astadovedegte ci sunt gi oameni fericigi pe lume. Domnul Lepic: Mii, gigiugi, cap pitrat ce elti,judeci cu ciubotele.Vezi tu limurit ce are omul in adAncul inimii? $i pricepi chiar toate lucnrrile? Morftt)eald: in ce mi privegte pe mine, da, titicule; ori, celpu$n, incerc. DamnulLepic: Atunci, Morcoveali pdetene, nu te mai gendi la fericire. Asculti vorba mea: niciodati n-ai s; Iii mai fericit decat egti acum. Auzi? Niciodaril Morcaueald: Frumoasi ligiduiali.

131

RINARD JULES

Domnulhpic: Supune-te,c;lelte-ter aqteapti se devii major !i sdpAn pe viala ta, !i atunci, dobAndinduli libertatea,pogisi ne renegi pi si-1i schimbi familia, daci nu firea qi toanele. Dar, pAni atunci, caute sa nu-!i faci sAnge riu, inibuie-(i siml;mintele qi uiti-te cu b;gare de seami la cei dinjur, chiar la cei care tr;iesc in preajma ta; vei zimbi de multe o qi vei aveasurprize consolatoare,te asigur. Morcoreald: Au qi ceilalli necazurilelor, liri indoiali. Dar pe ei o si-i plAng mAine. Azi cer dreptate pentru mine. Orice soarti e mai buni decAta mea. Am o mam; care nu mi iubegtegi pe care nici eu n-o iubesc. -igi inchipui cumva ce eu o iubesc?izbucnegtedomnul Lepic, pierzAndu-qiribdarea... La acestecuvinte, Morcoveal; idici ochii sprc taicS-siu. Priveqteindelung fagalui aspri, barba-i deasi, in care gura s-a ascunsruqinati parci de a Ii spus prea multeJ fruntea brizdatS, creguriledin jurul ochilor li pleoapelelui l;sate, ce te fac s; crczi cA umbli in somn. Un timp, bdiatul nu scoatenicio vorb;. Se teme ci bucuria lui tainici 5i mina astape carc o apuc; !i o gineintr-a sa, aproape cu de-a sila, ar putea si fie doar o inchipuire. Apoi strangepumnul, ameninqi satul a{ipit in noapte gi stig;, umflandu-se ca un actor: -Afuisito! Asta mai lipseal Te urisc! Taci. spunedomnul Lepic.la urma urmei e mama td. Oh! rispunde Morcoveafe redevenind simplu qi previz;tor. Nu spun astapentru c;-i mama mea.

MORCOVEATA

ALBUMUL LUI MORCOVEATA


I Daci un strii1r risfoie$te albumul de fotogmfii al lamiliei Lepic, nu poate sd nu semire. Pe Ernestina qi pe Felix ii vede pozaF in toate chipurile: in picioare, aqezali,infofolili sau pe jumitate despuiagi,veseli sau posomordgi, in mijlocul unor bogate decoruri. -$i Morcoveagi? -Aveam niste poze de-alelui, de cind era mic, rispunde doamna Lepic, dar era atAt de drigilaq, ci cine le vedeami l e ; i s m u lg e a d in m ana.a;a cb nu mi-a mai rima . n i, iu n a . Adevirul e ci pe Morcoveal5 nu-l trage in pozi niciodati. II Morcoveali-n sus,Morcoveaj;-n jos, ala ci apmape nici ai lui nu-i mai gin minte adevimtul nume. De ce-i spuneli Morcoveald? Din pricini ci are pirul

gnlbui?
Sufletullui e qi mai gilbejit decatpirul, rispunde doamna Lepic. III AIte semneparticulare: Mutra lui Morcoveagi nu spuneprea multe in folosul lui. Morcoveaqi.are nasul scobit ca un muquroi. Morcoveafi arc intotdeaunafirAmip de pAineprin urechi, oricAt l-ai curiga. lvrorcovealamatlanca zapada,

136

JULTSRENARD

Morcoveali iqi tArgdiepicioarete cAnd merge gi umbli atat de !ui, incat pare cocolat. Gatul lui Morcoveafi. e albistrui dejeg de parce ar purra zgarda. in sfArgit, Morcoveali rispAndeqteinjur un miros ciudat, care n-aduce defel a mosc. IV Dimineala se scoali cel dintAi, odati cu sewitoarea. Iarna, saredin pat inainte s; se lumineze de ziui gi igi di seama de oripipiind arititoarele ceasului cu vArfuldegetelor CAnd cafeaua $i ciocolata sunt gata, el infuleci la repezeali ceva,odce ii cade sub mdnd.

V Cand esteprezentat cuiva,intoarcecapul,intinde mAna pe dinapoi,se face mic, indoindu-qi picioarele, qi scarpini peretele. $i daci-i inuebat: Morcoveafi,nu vrei si mi siru$? Rispunde: Oh! Nu merid osteneala.
VI Daamnalzpic: Morcovea{;, rispunde cand iF vorbeqtecineva. Morcoztea!.d: ImhAn, mimico. Doamna l*pic: mai spus, mi separe, ci nu sevorbeqte cu guraplin5. Ji-am

MORCOVTATA

VII
Morcoveali nu se poate sdpani si nu-Sivere mAinile in buzunare. Qi o cat de iute le scoate Ia vederea doamnei Lepic, e prca terziu. Intr-o bun; zi, ea o sd-icoasi buzunarele cu maini cu tot.

VIT
Orice !i q-arinrampla.ii cpunepriereno(na!u-sau. nu_i b i n es i m in 1 i.Asta- iun obiceipdcalos. caren- a ju rb la n imic , fiindci adevirul ieseintotdeauna la iveali. Da, rispunde Morcoveagi, dar agamai cAqtigitimp.

IX Cu chiu, cu vai, lenequl de Feli-x a isprivit cu inv;litura, Seintinde qi risufli uqurat. -Ce f-ar plScea si faci?il intreabi domnulLepic.EStila verstacandte hotar;gtiin viagi. Ce ai de gAndsi faci? -Cum, iariqi? sarecu gura Felix.

x
Sejoaci jocuri nevinovate. Pe banca acuzagilorse afle domniioara Berta. Ojudecim pentru ci are ochi albagtri,spuneMorcovea!;. Toat; lumea izbucnelte: Foarte dr6gul! Ce poet galant! Oh! rispunde Morcoveali. Nici nu i-am vizut ochii. Am spus-oa!a, intr-o doari. Asta-i o expresieconvenlional;, o figuri de retodc;.

138

RENARD JULES

XI
Cind seincinge vreo bitaie cu bulgiri de zipadi, Morcoveati singur face cAt o tabiri intreagi. E temut de toli $i i s-a dus buhul, liindc; bagd pietre in bulgeri. Jinteqte la cap: e mai sigur CAt e ger gi ceila\i se dau pe gheap, iqi face un lunecug numai pentru el, departej pe iarbe. Lacapriiiplace si sari ceilalgi. El rimAne mereu,,capr;". La baba-oarba se las; pdns cAt vrei, ldri si-i pese de libeftatea lui, Iar la v-aJi ascunselea se ascundeaqa de bine, incAt uiti toJi de el.

x
Copiii se misoari si vadX cine-i mai inalt. I1i dai seama cAt de colo ci Felix e in afarajocului; el ii intrece cu un cap pe ceilalf. Dar Morcoveali qi Ernestina, cu toate ci ea e fati, trebuie si se ageze ald.turi.Ernestina se jar ridicd pe vdrfuri. Mor.o!eata. dorni. sa nu superepe nimeni, ii p5c;leqte $i se las; un pic in jos, ca s; o ajute cAt de cdt.

XlII
Morcoveale o slituielte pe Agata, servitoarealor: Daci vrei si te pui bine cu doamna Lepic, vorbeqte-m; pe mine de riu. Dar are qi asta o limiti. Doamna Lepic nu suferi ca alfi si se atingi de Morcoveali.

MORCOVEATi.

i3 9

CAnd se ia vreo vecini de el, doamna Lepic vine intr-un suflet, supemti, !i ili scap; b;iatulr care selumineazi la fagi de recunoltinli. $i-acum o si ne ri.fuim noi amAndoi! ii spune ea. XIV -S; te-alin$l Ce va si zici asta?il intreabi Morcoveagi pe rizgAiatul Pierre. Apoi, cdt de cAt limurit, exclami: Eu, unul, mi-aq dori si ciugulesco dati cu degetelecartofii prnjigi din farfurie qi si sug o jumitate de piersici, jumdtatea cu s6.mburele. $i cugeti: Daci maici-mea ar putea si mi hipiie cu mAngAierile, ar incepe cu nasul.

xv
L neori-oboqilide joaca. Lrne.rjnali Felixii imprumurd cu dragi inimijuciriile lor Ludnd astfel cate o fi.rame dia fericirea freciruia, Morcoveali ili thureqte, in taini, o fericire umili. Niciodati insi nu se arati prea incintat, de frici si nu i se ceari juciriile inapoi. XVI Morcoaeald: $i nu giseqti ci am urechile prea lungi? Matil.da: Mie mi se par caraghioase. imprumuti-mi-le nipl. Tare mi-ar mai plicea si le umplu cu nisip qi si fac plicinte.

140 Marcowald:

JULES&ENARD

Qi daci, inainte de asta,mimica mi le-ar incinge, atunci s-ar !i coaceplicintele.

xvII
-Ispdvelte! Daci te mai aud o dati... Carevasizici il iubegtipe taici-tiu mai mult decAtpe mine? spunedin cAnd in cind doamna Lepic. ,,Stau gi tac chitic, gi zi.u daci-l iubesc pe unul mai mult decetpe celilalt", r;spunde Morcoveati cu vocea-iliuntric i.

XVI
DoamnaLepic: Ce faci acolo, Morcoveal5? Marcoreald: Nimic, mimico. Daamna Lepic: Asta inseamni ci iar faci vreo boacini. Vasizici pe toate le faci dinadins, aqa-i? MorcouaId: Atit ar mai lipsi.

xIx
CrezAnd ci maice-saii zambeqte,Morcoveald, migutt, zAmbeqte qi el. Dar doamna Lepic, care nu zAmbea decAt pentru sine, liri motiv, iqi ia deodati mutra ei froroase!i intunecati, cu ochi ca de agriq6.

MORCOVEATA

141

o. iIY""Jt**tu'

oescumpinit' arwea s;intre intr-o gaur;

-Morcoveate, te rog si rAzi cuviincios, liri zgomot, auzi? spune doamna Lepic. - - C in d pJjn e i.trebuicsd S riide ce plangi.. p u n ee a . apoi: !r - U n d e .r r elisi m-aducelilA ,ra nici nu ma l p la n g e, in d ., ll plesneqir.

XXI Qi apoi: Daci e vreopat; pe sus, ori vreobaligi pe drumJastea_s pentru el. -Cind ii intri cevain cap,nici dracu,nu-i mai scoate. -E agade orgolios, incit s-arsinucide oumai ca s-o faci pe rnteresantul.

XXII
Iar Morcoveagi incearci intr_adevir s;-li puni capet zilelor,_stdnd^ eroic cu nasul qi gura intr_o cildare cu api proaspatS,pAni cAnd o scatoalci ii restoarnd cildarea pe goqonigi-l face si-gi vin6 in simliri.

xxll
Doamna Lepic spune despreMorcoveal;: cu mine: nu-i riu, mai muli prost decAt riu, . .-Seamini q1-l prea tont ca si fie bun de ceva. Alte dat; suslineci, dac; n_o siJ m;nance puricii, atunci are si ajungi un biiat de nota zece.

t42

R [N A R D JUTTS

xxlv
,,Daci voi primi qi eu vreodati de Anul Nou, ca Felix, un cal de lemn", viseazi Morcoveali, ,,incalecqi-o iau din loc".

xxv
Morcoveat; fluieri prin curte ca s;-$i dovedeasci siegi ci nu-i pasi. de nimic. Dar privirea doamnei Lepic, careJ urmirea, il amuleqte pe loc. $i asta il doare, ca qi cum maici-sa i-ar fr sfErAmatintre dinli un fluier mititel, de un b;nuI. lnsi ce-i al ei e-al ei: ori de cAte ori il apuci sughilatul, ajunge sArisare doamna Lepic, c;-i trece numaidecat.

XXVI
Morcoveale slujelte drept element de legeture intre taicilsiu gi maici-sa. Domnul Lepic spune: Morcoveali, imi lipseqteun nasture la c;maDaasta! $i el duce cimaga doamnei Lepic, care spune: Crezi cd era nevoie si-mi poruncegti tu, neghiobule? Dar ia cogulepl de lucru !i coasenasturele.

XXVII
Daci n-ar fi fost taicd-tiu, strigi doamna Lepic, de mult mi-ai fi thcut de petrecanie,m-ai fi injunghiat, m-ai {i l5sat pe drumuri. XXV I

Sufli nasul! il cicdleqtedoamna Lepic in fiecare clipi. Morcoveal; igi su{li nasul, neobosit, pe lAngi tivul batistei. Daca cumva gregelte,potrive$teiar batista.

M O DCO \ I A I A

AJ

arunci cind e ricit, doamna Lepic il unge . .Fireqte, cu seu cd .rarne>re i i - l . m in ie r r e ,i nr r -arar. qelozia trnn . rin " i ! i a lu i r e l r Y ...U ar d d .r ug i.anumeppnlru Moreoreal; . ' \ u .tr i cd. dim porri\e: limpcze)rc, rcier ii.

XXIX
De dimireati. domnul Lepicil neqs jelre nlr,una Morco!i vealascapaacersti erozavie: Di-mi odati pace, imbecilule! Peloe. aerLrl p3rci irrghcal:i in iurul lui >idoud izroarr. de " r lrrg ochtr, roc Se bdlbiie, gata si intre in p;mant, la un semn. D o m nu l Le p ic i l prirelre lung.lune.dar nu l, c " " , , mn u l acela.

xxx
Ernestina epe calesi semerite. DoamnaLepic iiingiduie .5 seplimbecu.loqodnir ul. .ub supr avegherqa lui Morcoveald. l J u- r ni na in r e .,pune E rne:lina,$i /burdd l Morcoveali trece in fagi qi se cizne,stesii zburde. A1:".gr ca un ogarJiar cAnd uiti qi incetineqte pasul, -. ii aude, {iri voie, sirutAndu-sepe furi;. rugeEre. Toat; povestea asta il scoate din sirite qi deodati iqi scoarelapca) aqa cum face cAnd trece prin fagacrucifixului din sat, di cu ea de p6mAnt, o calci in picioare qi slrigi: -Pe mine n-o si mI iubeasci nimeni niciodatil In.clipa aceea,doamna Lepic,.care aucle totul, apare din sparele casei. cu un sul;s inlrico!;ror pe buze. S i M or r or e a ti ..u inima c;l un puri... a6,u g ; _ tn aiara de memica

Cuprins

Talslcnnakgic Giinile Pot6rnichile ....; C6ineIe Un vis urit


Si ne fie cu iertare Oa.la de noaprc. Iepurii. Cazmaua

5 7 I ll 12 I3 l5 t9

20 21 24 25 28 30 32 33
:15

Pugca

CeniF
Lucerna

Ce"iF.
Miezuldepiine

Trambila
Pomada La scildat. Honorina

Ceaumrl

3B 42

indoieli . . . . . . . . . . . . . AC u t u .............. Programu l .......... O r b u l.............. Anul Nou . . . . . . . . . . . Dusqiintors. . . . . . . . . To c u l.............. Obrajii roqii Pnduchii ............ Ca Brutus ........... Din scrisorilelui Morcoveaindtre domnul Lepic gi unelerispunsuri ale donrnului Lepic citre Morcovea!;. . . Cotelul. . . . . . . . . . . . . Pisica. . . . . . . . . . . . . . oile. . . . . . . . . . . . . . . . Na q u l.............. F a n t a .n............ a Pruncle. . . . . . . . . . . . . Matilda.. . . . . . . . . . . . Casadebani.. . . . . . . . Ob l e F ............. O lovituri de teatru . . . La vAnitoare Musca.. . . . . . . . . . . . . Primuisitar.. . . . . . . . . Certguldeunditd Bnnupl de argint. . . . .

46 47 49 52 54 57 58 62 69 73 76 8l 83 86 89 91 93 95 Sg i0 2 105 IO7 109 ltO I12 ll5

Idei penonale. Furtura frunzelor. Re\olta Ultimul cuvint Albumul lui Morcoveali

.t2r r24
126 130 135

,,Cu sufletrl ]u; plin de contraste, lnin.iinos, <,rud qi poltron, naiv! rafinat si rnojic tolodatd, resemnnt $i reLel, 9i lotuqi plin de fermecitoare elanuri de sin{ieri!ate, de Landrep 9i de altruism, omulelul acesta inghesuie in inima lui pirpirie o inlreagd unHuitate. [...] Morcoueaqd $chide intr-o suitl de intamplnri plire de naturaleF una dintre cele mai sfAEietoare drame omene!ti: dratna copil6riei nelerici te." Modest Morariu

,,Bibliorecapentrrr toti copiii" cuprjnde cele mai pretuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romAne Eiuniversale. Cirlile de neuitat ale copiliriei sunt disponihile astlzi at6t in forma lor clasici, de text tipnrit, cat !i in formatele moderne ale secolului XXI: audiobook si e-book

ia coleclie disponibil5 in trci formate:

caRrE, " m E"Bo0K @ auDr0BooK


in acceasicolectie: R.L. Ster-enson, Comoatu Ain insuld Cezar Petrescu,Fram, ursul polar L. Frank Baurn, /r,ilirorul rlin Oz

,,,.1{}5ji15$!-o,ll

.*c

flploaded bySfe4.3*

HKEN,tilllliul[