Sunteți pe pagina 1din 2

Psihologia Dezvoltarii 26.10.2001 Cercetarea in domeniul psihologiei dezvoltarii Perspective: Transversala; Longitudinala.

a. Factori de influenta: - Efectul de varsta modificari in functie de varsta; - Efectul de cohorta modificari datorate modelelor epocii (generatie, persoane nascute in acelasi an) - Momentul investigatiei. Investigatia transversala Avantaje: - Economie resurse, timp; - Nu presupune colaborare de lunga durata; - Nu presupune masuri speciale de conservare si activare a resurselor, echipelor, datelor de cercetare. Dezavantaje: - Subiecti cu aceeasi varsta cronologica pot introduce diferente mari (variabile necontrolate); - Nu se pot da detalii cu privire la dezvoltarea cronologica a celor investigati. Investigatia longitudinala Avantaje: - Detalii de finete ale evolutiei, elemente de continuitate; - Rezultatele nu sunt contaminate de variabile parazite, ce provin din neechivalenta grupurilor de subiecti; - Identificarea unor relatii de tip cauza efect. Dezavantaje: - Consum mare de timp, resurse; - Risc crescut de intrerupere a cercetarii; - Aparitia unor probleme asociate cu fluctuatia la nivelul echipei de cercetare; - Probleme legate de subiecti; - Dificultati legate de monitorizarea subiectilor. Teorii ale dezvoltarii Teoria reprezinta rezultatul unei incercari de a organiza si de a interpreta datele de cunoastere, relatiile cauzale (identificarea lor), legi, explicatii si predictii. Teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget - cea mai consistenta abordare; - pana la Piaget cea mai semnificativa teorie era cea a lui Stanley Hall si care pornea de la teoria evolutionista a lui Darwin. Aceasta teorie pornea de la ideea ca un om cu cat are o varsta mai mica cu atat e mai asemanator (cognitiv) cu stramosii antropoizi, iar pe masura cresterii ajunge la nivelul omului de neanderthal, apoi homo sapiens. - La baza formarii teoriei lui Piaget, unul dintre impulsurile de baza, a fost utilizarea unei metode proprii (ulterior denumita) observatie

Psihologia Dezvoltarii 26.10.2001 clinica, prin care constata ca exista o perioada in dezvoltarea omului in care realitatea nu este pentru acestia permanenta. Realitatea exista numai cand e perceputa. Primul concept al teoriei lui Piaget este obiectul permanent, dupa care formuleaza si alte concepte cheie ca cel de centrare si egocentrism. Centrarea reprezinta capacitatea de abordare mentala a unui singur aspect al unei situatii. Egocentrism centrarea supra propriilor perceptii sau actiuni insotite de absenta constientizarii perceptiilor / actiunilor altora. Ulterior obiectele/lumea capata permanenta prin procesul reprezentarii. Prin actiuni repetate se realizeaza constructia unei reprezentari a unui model al realitatii, mai intai strict in termenii actiunilor si consecintelor acestora. Aceste reprezentari sunt considerate a fi inconstiente in sensul neconstientizarii de catre copil a existentei acestora. Piaget aprecia ca un pas mare in aceasta reprezentare este dat de functia simbolica (prin care e permisa internalizarea la nivel de reprezentare-a inlocuirii unui obiect prin altul). Un alt set de concepte Orice organism biologic este caracterizat deorganizare, care ii permite pe de-o parte sa se autoregleze si pe de alta parte sa interactioneze eficient cu mediul. Extinde aceasta ipoteza asupra copiilor si spune ca interactiunea cu mediul are ca rezultat organizarea mentala ce permite organizarea si clasificarea stimulilor, gandurilor, actiunilor etc. Deci procesele cognitive ale copiilor devin progresiv tot mai organizate in structuri pe care le numeste scheme. Piaget imparte aceste scheme in: - Scheme senzorio-motorii (suptul, extensia bratelor, directionarea privirii, deschiderea unei cutii etc.) - Conceptuale (timpul, spatiul). Piaget era convins ca odata ce procesele cognitive sunt organizate suficient pentru a aparea schemele incep sa se manifeste procesele de adaptare cu laturile sale (asimilarea si adaptarea).