Sunteți pe pagina 1din 1

Fisa de lectura Balta Alba

Vasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821. Incearca sa studieze dreptul si medicina, fara success, dar din aceasta perioada dateaza primele incercari literare, care sunt in franceza. In 1839 este numit comis la visteria domneasca. In 1840 conduce Teatrul National din Iasi, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Constantin Negruzzi. Pana in 1848 are o activitate literara bogata pentru ca in acest an sa plece in exil. Se intoarce abia in 1850 cand preia de la tatal sau postul de arhivist al statului. Face calatorii in Spania, Maroc, Rusia. Fiind unul dintre colaboratorii apropiati ai lui Alexandru Ioan Cuza, duce o activitate politica intensa. In timpul Razboiului de Independenta dovedeste un adanc sentiment patriotic, fiind marele cantaret al ostasilor romani. La 22 august 1890 se stinge din viata, la Mircesti. Balta Alba, una dintre marile sale opere, incepe cu intalnirea dintre un francez si prietenii sai, la care acesta incepe sa povesteasca peripetiile sale din Moldova si Valahia. In drumul sau spre Marea Neagra, hotaraste spontan sa viziteze pamanturile pline de farmec ale Valahiei si poposeste in Braila. Aici isi cumpara arme pentru a se proteja, si, printr-o intamplare fericita, se intalneste cu consulul francez din acest oras. Consulul ii recomanda sa viziteze Balta Alba si chiar ii face rost de o caruta plina de fan, din care, din neatentie, francezul nostrum cade, starnind hazul tuturor. In timpul calatoriei caruta pierde o roata si unul dintre cei patru cai. Astfel, carutasul a ajuns la Balta Alba cu trei cai si trei roti; iar francezul petrece aproximativ o ora in compania cainilor fara sa vada picior de om. Norocul da din nou peste el si intalneste un cetatean francez care il cazeaza la el. Dar nici nu intra bine in casa ca se si loveste cu capul de pragul de sus al usii. Bucuros ca se va putea tolani intr-un pat moale, se tranteste pe pat si-si rupe aproape toate oasele si chiar si una dintre scandurile din care era facut patul. A doua zi pleca la Balta Alba si acolo, in loc sa vada o priveliste splendida, vede oameni ce racneau, radeau, o adunatura ce semana cu o ceata de nebuni. Povestea se termina cu un bal la care francezul cunoaste ospitalitatea romanilor si apoi pleaca din nou spre Braila. Prin Balta Alba, Alecsandri dovedeste ca meleagurile noastre, in ciuda tuturor evenimentelor neplacute ce se pot ivi, sunt atractive si mult iubite de straini.