Sunteți pe pagina 1din 14

Ordonanta presedintiala

1. Scurt istoric
Cu origini ce se pierd in negura timpului, aparand la orizontul istoriei dreptului abia in jus vocation ab torto collo din legea celor XII table, creatie a edictelor pretoriene, institutia s-a concretizat in obiectul clameur de haro din Normandia, de unde a fost instituit in Franta prin Edictul din 1685 asupra administratiei justitiei de la Chatelet din Paris, reluata in Legea din 11 februarei 1791, iar apoi, introdusa in dispozitiile art,806-811 ale Codului de procedura francez din anul 1806. De aici a fost preluata de legiuitorul roman cu ocazia revizuirii Codului de procedura civila prin Decretul nr. 1228/1900 cand a fost introdusa in art. 66 bis, notificat ulterior prin Decretul- Lege nr. 394/1943. Cu prilejul republicarii Codului de procedura civila (28 februarie 1948), s-a procedat la renumerotarea textelor, astfel ca de atunci instanta ordonantei presedintiale si-a stabilit sediul materiei in dispozitiile art. 581-582.

2. Notiunea de ordonanta presedintiala


Termenul de ordonanta presedintiala are mai multe acceptiuni. Intr-o prima acceptiune, prin ordonanta presedintiala se ntelege o forma de procedura, respectiv un ansamblu de norme dupa care se conduc partile si instanta de judecata odata cu transarea unei pricini urgente1. Astfel, ordonanta presedintiala este o procedura speciala, n temeiul careia instanta de judecata, la cererea partii interesate, poate lua masuri vremelnice n cazuri urgente, pentru pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin ntrziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu sar putea repara, precum si pentru nlaturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executari (art. 581 alin. 1 C .pr. civ.). Intr-o a doua acceptiune, prin ordonanta presedintiala se ntelege un act procedural2, adica nscrisul care o constata, prin care instanta statueaza asupra cererii promovate de partea interesata. Conceptul de ordonanta presedintiala este folosit, de asemenea, pentru a desemna actul de nvestire a instantei n acele cazuri n care reclamantul invoca o interventie urgenta a justitiei.

Constantin Crisu, Ordonanta presedintiala, editia a II a, revizuita si completata cu modificarile intervenite pna la 1 septembrie 1997, Ed. Argessis, Curtea de Arges 1997, pg. 13 2 Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia a II a, Ed. All Beck, Bucuresti 2002, pg. 717

Din punct de vedere terminologic, termenul de ordonanta presedintiala trebuie deosebita: de ordonanta, adica ncheierea data n materie necontencioasa, de ordonanta pronuntata n baza art. 110 alin. (3) C. pr.civ., de ordonanta de adjudecare din materia executarii silite, ct si de ordonanta pronuntata n conditiile O.U.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata.

3. Conditiile de admisibilitatea ale ordonantei presedintiale


Atunci cand vorbim de conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, avem in vedere atat conditiile generale, aplicabile oricarei actiuni in justitie cat si conditiile specifice acestei proceduri. Odata nvestita cu solutionarea unei cereri de ordonanta presedintiala, instanta de judecata are obligatia de a verifica daca sunt ntrunite conditiile necesare oricarei actiuni n justitie, respectiv: capacitatea de exercitiu, calitatea procesuala, aparenta dreptului si justificarea unui interes legitim. Vom examina insa numai conditiile specifice ordonantei presedintiale, datorita rolului important pe care il au in edificarea instantei asupra admisibilitatii procedurii ordonantei presedintiale. n literatura de specialitate nu exista un consens cu privire la determinarea conditiilor specifice ordonantei presedintiale. Prin urmare, dupa unii autori3 cererea de ordonanta presedintiala trebuie analizata dupa doua conditii specifice: urgenta si nerezolvarea fondului cauzei; n timp ce dupa alti autori4, cel mai adesea, ordonanta presedintiala este cercetata n raport de trei conditii de admisibilitate: urgenta, masura ordonata de instanta sa fie vremelnica si masura luata sa nu prejudece asupra fondului. Legiutorul prevede doar doua din aceste conditii, si anume urgenta si caracterul vremelnic, din care decurge insa si conditia ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.

3.1.Urgenta Conditie subliniata de art. 581 prin care legea prevede trei situatii in care instanta poate aprecia existenta urgentei, in concret, in raport de circumstantele obiective ale cauzei, si anume: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si
3 4

Constantin Crisu, op.cit., pg. 37 Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila, editia 5, Ed. All Beck, Bucuresti 2011, pg. 413-414

ireparabile, inlaturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executari. Daca instanta constata existenta uneia dintre aceste trei situatii va putea sa incuviinteze ordonanta presedintiala in masura in care sunt indeplinite si celelalte doua conditii de admisibilitate. Conditia urgentei nu trebuie confundata cu celeritatea,chiar daca unele texte din Codul de procedura civila ar putea conduce la o asemenea confuzie. Celeritatea trebuie sa fie o caracteristica a oricarui proces civil, in sensul finalizarii acestuia intr-un termen rezonabil. In schimb, urgenta la care se refera art. 581, alin. 1 C. proc. civ. tine de insasi natura ordonantei presedintiale, fara a exclude, ci ,dimpotriva, presupunand celeritate. Insa, nu in toate cazurile in care legea prevede ca judecata are loc de urgenta si cu precadere (de exemplu, art. 320 alin 1, art. 400 alin. Ultim C. proc. civ.), se poate trage concluzia ca judecata va avea loc pe calea ordonantei presedintiale5. Este necesar ca urgenta sa persiste pe tot parcursul judecatii astfel incat cererea de ordonanta nu poate fi admisa daca urgenta exista doar la data introducerii cererii insa a disparut ulterior acestui moment si inainte de pronuntarea hotararii.

3.2. Caracterul vremelnic Textul art. 581 alin. 4 prevede in mod expres caracterul vremelnic al odonantei presedintiale. Stabilirea expresa a acestui caracter dovedeste intentia legiutorului de a inlatura orice fel de discutie posibila asupra acestei probleme si de a preciza insasi natura ordonantei. Pe calea ordonantei nu pot fi luate masuri definitive care privesc rezolvarea fondului dreptului litigios, ci numai masuri provizorii care tind sa pastreze un drept periclitat prin intarziere sau sa preintampine o paguba iminenta si irepalabila avand ca scop stabilirea definitiva a drepturilor partilor,partea nemultumita de masura luata prin ordonanta are posibilitatea de a se adresa instantei pe calea procedurii de drept comun. Caracterul vremelnic decurge fie din insasi natura luate, fie din cuprinsul ordonantei care arata expres ca aceasta isi produce efectele numai un anumit timp, de exemplu pe durata procesului de divort.

Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu, op. cit., pg. 414

3.3. Neprejudecarea fondului. Cea de a treia conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale este ca masura luata sa nu prejudece fondul dreptului. Aceasta conditie decurge atat din conditia referitoare la caracterul vremelnic al masurii ce urmeaza a fi dispusa cat si din prevederea legala conform careia ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand exista judecata asupra fondului. Cand rezolva o cerere de ordonanta instanta nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, dar, pentru ca solutia sa nu fie arbitrara va cerceta aparenta acestui drept. Imprejurarea ca dreptul subiectiv este litigios nu impiedica pronuntarea ordonantei presedintiale, intrucat aparenta de drept este suficienta pentru ca instanta sa ordone o masura urgenta si vremelnica, urmand ca problema existentei sau inexistentei dreptului subiectiv sa se rezolve pe calea procedurii de drept comun, in cadrul unei judecati care vizeaza fondul6. Astfel daca dreptul reclamantului decurge dintr-un titlu sau daca paratul opune pretentiilor reclamantului in titlu,instanta, fara a cerceta in fond valabilitatea actului ci examina validitatea formala a actului,eficacitatea sau inopozabilitatea lui.

4. Ordonanta Presedintiala in raporturile de familie


Ordonanta presedintiala are multiple aplicatii in raporturile de familie deoarece permite suplete si adaptabilitate diferitelor situatii de fapt. Principalele situatii care pot justifica admisibilitatea acestei institutii de drept procesual civil in raporturile de familie se pot ivi fie in raporturile dintre soti,fie in raporturile privitoare la ocrotirea minorilor. Practica dovedeste ca in cadrul lor se ivesc anumite litigii care justifica interventia instantelor judecatoresti pe cale de ordonanta in vederea luarii unor masuri urgente si provizorii pentru restabilirea unor drepturi incalcate. Aceasta deoarece aceasta procedura speciala reprezinta cea mai rapida cale procesuala pe care o pot folosi sotii pentru luarea unor masuri cu privire la locuinta, la bunuri sau la obligatia de ntretinere pe care si-o datoreaza reciproc oricu privire la ocrotirea intereselor copiilor minori. Art.6132 C.proc.civ face trimitere la procedura ordonantei presedintiale prevazand ca pe tot timpul procesului de divort instanta poate lua masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori,la obligatia de intretinere,la alocatia pentru copii si nu in ultimul rand la folosirea

Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu, op. cit., pg. 417

locuintei. In aceste cazuri existenta urgentei este chiar prezumata de lege astfel incat partea nu trebuie sa mai faca dovada acesteia. Drept urmare scopul ordonantei presedintiale reprezinta evitarea adancirii neintelegerilor ivite si octrotirea prompta a intereselor minorilor. De altfel, n numeroase cazuri, sotii, participanti la ordonanta presedintiala, isi analizeaza modul de comportare, cauzele care au determinat recurgerea la aceasta procedura si ajung la concluzia ca este vorba de simple neintelegeri, inerente unei casatorii, iar interesele superioare ale familiei si copiilor impun reluarea vietii normale de familie7 .

4.1.Ordonanta presedintiala n raporturile dintre soti Consideratii generale. Potrivit art. 309 C.civ., relatiile de familie trebuie sa se bazeze pe prietenie si pe afectiune reciproca ntre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia respect, fidelitate, sprijin moral. De asemenea, conform art. 325, alin. 1 C. Civ, sotii sunt obligati sa isi acorde sprijin material reciproc. In timplul casatoriei pot interveni neintelegeri ce pot determina despartirea in fapt a sotilor sau pot pune in pericol sanatatea,integritatea corporala si chiar viata unuia dintre ei. Aspectele care pot da nastere unei astfel de situatii pot avea drept cauza concreta urmatoarele: a) izgonirea din domiciliul comun a unuia dintre soti precum si a copiilor minori adeseori cu consecinta privarii celor izgoniti de mijloacele de subzistenta si de anumite bunuri de stricta necesitate, b) parasirea domiciliului conjugal de catre unul din soti care ia si bunurile proprii de stricta necesitate ale celuilalt sau bunuri comune expuse instrainarii, c) maltratarea sotiei si a copiilor minori de catre sotul alcoolic pe care ii alunga din domiciliul comun facand imposibila continuarea convietuirii in comun. De aceea ,ordonanta presidintiala poate fi folosita pentru: reintegrarea sotului alungat evantual si al copiilor in locuinta comuna (in cazul in care un sot a fost izgonit fara drept din locuinta comuna cererea de reintegrare prezinta urgenta,deoarece orice intarziere in luarea masurii solicitate s-ar reflecta negativ asupra
7

Constantin Crisu, op.cit., pg. 77

dreptului pe care il are de a folosi acel spatiu locativ si bunurile ce se afla in el.Faptul ca sotii mai au un imobil in proprietate personala in care reclamantul al putea locui nu este de natura sa justifice respingerea cererii de reintegrare cu atat mai mult cu cat instanta procedand asa,ar pronunta implicit o separare de domicilii si ar antama fondul pricinii in conditiile in care sotii s-ar afla in proces de divort); evacuarea provizorie a sotului turbulent (in situatiile bine determinate si care presupun urgenta pentru protectia sotiei si a minorilor instanta poate dispune prin aceasta procedura speciala evacuare provizorie a sotului din locuinta comuna pana la solutionarea divortului si a partajului de bunuri comune); impartirea provizorie a folosintei locuintei comune; restituirea bunurilor proprii de stricta necesitate (posibilitatea de a folosi calea ordonantei presedintiale este conditionata de urgenta masurii solicitate si de neprejudecarea fondului. In materie de bunuri mobile poate fi solicitata numai restituirea celor de uz personal. Restiturea altor bunuri care nu au acest caracter nu poate fi solicitata decat pe calea actiunii de drept comun); stabilirea unui program provizoriu de vizitare minorului pana la definitivarea procesului privind stabilirea domiciliului minorului.

Admisibilitatea ordonantei presedintiale cu privire la locuinta Sotii au indatorirea de a locui impreuna, si numai pentru motive temeinice ei pot hotari sa locuiasca separat. Insa nentelegerile dintre ei pot ajunge sa faca imposibila convietuirea lor n locuinta comuna. Pe cale de ordonanta presedintiala se pot lua masuri de urgenta ce au ca rol de a ocroti pe cei ndreptatiti si de a restabili drepturile ncalcate. Astfel, instanta poate dispune n caz de urgenta: reintegrarea sotului n locuinta din care a fost izgonit, mpartirea provizorie a locuintei, daca este posibil sau evacuarea sotului turbulent. Referitor la prima situatie, contrar obligatiilor prevazute de art. 309 C.civ., unii soti, printr-o comportare abuziva si de cele mai multe ori violenta, reusesc sa izgoneasca din domiciliul conjugal pe celalalt sot sau pe descendentii minori si sa-I lipseasca de mijloacele de ntretinere. Cnd fapta nu constituie infractiune si nici contraventie sau n situatia n care partea interesata nu ntelege sa aleaga calea penala n vederea repunerii n situatia de fapt anterioara
6

izgonirii, pe cale de ordonanta presedintiala se poate dispune reintegrarea n locuinta. Instanta are dreptul sa puna n executare hotarrea imediat si fara somatie sau termen. nsa simpla privare de locuinta, fara ca aceasta sa aiba un caracter injust, sau, n lipsa stabilirii necesitatii si posibilitatii reintegrarii, nu justifica admiterea unei cereri de ordonanta presedintiala prin care sa se dispuna reintegrarea. Astfel, n practica exista situatii n care instanta a respins o ordonanta presedintiala de reintegrare. Un astfel de caz l constituie mprejurarea n care sotia, dupa un an de la parasirea domiciliului conjugal, cere ca sotul s-o reprimeasca n domiciliu. Instanta si-a motivat solutia de respingere argumentnd ca reclamanta a parasite domiciliul de buna voie si n lipsa sotului, ocazie cu care si luase toate bunurile proprii. Prin urmare, instanta a decis ca cerintele art. 581 C.civ. nu mai sunt ndeplinite. ntr-o alta speta, n care de asemenea a fost respinsa o cerere de reintegrare, instanta a motivat ca sotul nu a fost izgonit, are locuinta si, ct timp a locuit mpreuna cu sotia si cu fiica lui, s-a comportat brutal, batndu-le pe amndoua si scotndu-le dezbracate afara n timpul noptii, mprejurari recunoscute de reclamant. Este adevarat ca instanta trebuie sa verifice de fiecare data daca sunt ndeplinite conditiile art. 581 C.proc.civ. referitoare la conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, nsa totodata ea trebuie sa examineze n fiecare cauza consecintele pe care le poate avea reintegrarea. Instanta, n baza rolului activ, are datoria de a depune toate eforturile ca partile sa reia viata n comun. De altfel, instanta trebuie sa observe ca reintegrarea sa nu puna n pericol viata sau sanatatea celuilalt sot ori a descendentilor minori8 . n ceea ce priveste al doilea caz, n situatia n care continuarea convietuirii n comun a sotilor pune n pericol viata sau chiar sanatatea unui dintre ei, se poate dispune, printr-o ordonanta presedintiala, mpartirea provizorie a locuintei. Instanta va putea dispune o atare mpartire numai dupa ce n prealabil a verificat daca n mod concret locuinta respectiva poate fi mpartita n doua unitati locative separate, astfel nct att sa satisfaca interesele legitime ale ambilor soti ct si fara sa modifice structura interioara a locuintei. Aceasta mpartire nu este definitiva, ci provizorie si are drept scop numai evitarea adncirii nentelegerilor ivite ntre soti sau degradarea n continuare a relatiilor dintre acestia. Evacuarea sotului turbulent poate avea loc numai n cazul n care celalalt sot (cel terorizat) nu are locuinta, iar locuinta comuna nu poate fi mpartita provizoriu. Masura fiind
8

Constantin Crisu, op.cit., pg. 85

provizorie, ea nu este de natura sa nege dreptul de proprietate al sotului abuziv. El poate cere, pe aceeasi cale, desfiintarea masurii luate, n momentul n care mprejurarile de fapt care au justificat-o au ncetat sa existe. n doctrina9 s-a apreciat ca evacuarea este admisibila chiar daca sotul este proprietarul exclusiv al locuintei, pentru ca nu este vorba de o masura definitiva, de o negare a dreptului de proprietate, ci de o masura provizorie, impusa de chiar comportarea sotului evacuat. Admisibilitatea ordonantei presedintiale cu privire la bunuri Codul civil reglementeaza regimul comunitatii legale, acesta constituind dreptul comun in material drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale sotilor. In acest sens art. 339 C.civ.prevede ca bunurile dobndite n timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti, sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor. Sotii vor fi considerati supusi regimului matrimonial al comunitatii legale daca nu incheie o conventie matrimoniala valabila, astfel ca, in materie de bunuri ale sotilor, aceasta constituie regula, iar prin derogare de la acest principiu, art. 340 C. civ. prevede anumite categorii de bunuri ce urmeaza un alt regim, si anume vor fi bunuri proprii ale fiecarui sot . In momentul n care sotii se despart si nu se nteleg cu privire la folosinta bunurilor, survin doua situatii ce justifica admisibilitatea ordonantei presedintiale, respectiv: cel care paraseste domiciliul conjugal ia si bunurile proprii ale celuilalt sot, uneori si bunurile comune, in parte sau n totalitat, ori sotul izgonit din domiciliul conjugal sau silit sa-l paraseasca nu si-a putut lua niciun bun. Aflat n oricare dintre aceste situatii, sotul deposedat se poate adresa instantei pe cale de ordonanta presedintiala si poate cere: restituirea bunurilor proprii de uz personal sau necesare exercitarii profesiunii In practica si literatura juridica exista o parere unitara in sensul ca pe cale de ordonanta presedintiala se poate cere restituirea bunurilor de uz personal sau destinate exercitarii profesiunii si care sunt de stricta necesitate. n ceea ce priveste bunurile de uz personal care nu sunt de stricta necesitate ct si bunurile proprii, sotul are dreptul sa ceara restituirea lor pe calea actiunii de drept comun. Insa daca exista pericolul de instrainare, se poate obtine pe cale de ordonanta presedintiala inventarierea si chiar evaluarea lor de catre un expert, precum si numirea unui custode. Cum legea nu stabileste care bunuri sunt de uz personal sau destinate exercitarii
9

Constantin Crisu, op.cit., pg. 90

profesiei, revine instantei de judecata sarcina sa stabileasca in concret bunurile ce fac parte din aceste categorii. n acest sens se va apela la criteriul intrebuintarii personale, intrebuintare ce trebuie sa aiba un caracter permanent si nu intmplator. In practica au fost ridicate anumite probleme ce au necesitat o anumita modalitate de solutionare a conflictelor, precum: 1. bunurile pretinse, desi fac parte dintre cele de uz personal, nu sunt de stricta necesitate (sa decis ca lipsa urgentei trebuie sa duca la respingerea cererii, exceptie facnd bunurile de uz personal care, desi nu sunt de stricta necesitate, pot fi nstrainate, prin urmare, bunurile de uz personal care nu sunt de stricta necesitate, cu exceptia celor expuse pericolului de nstrainare, nu pot fi cerute pe cale de ordonanta presedintiala); 2. sotii au mai multe profesiuni si poseda bunuri pentru exercitarea fiecareia (n aceasta situatie instant trebuie sa stabileasca daca exercitarea profesiunilor se face concomitent si permanent sau ntmplator pentru a putea determina daca admisibilitatea ordonantei presedintiale este determinata de existenta urgentei- cnd profesiunea este exercitata permanent si concomitent10 , ordonanta presedintiala este admisibila, iar cnd profesiunea este exercitata cu caracter ntmplator, trebuie analizate elementele concrete ale cauzei11); 3. sotii au aceeasi profesiune si pentru exercitarea ei au un singur bun (un exemplu retinut din practica a fost acela n care ambii soti sunt pianisti si poseda un singur instrument a carui restituire se cere de catre unul dintre ei, motivnd ca i este de stricta necesitate, n aceasta situatie, instant trebuind sa stabileasca perioada si modul de dobndire a bunului); 4. sotii au aceeasi profesiune si fiecare poseda bunul necesar exercitarii sale (de exemplu sotii sunt ambii croitori si poseda doua masini de cusut, ambele fiind bunuri proprii ale sotiei. In acest caz, o ordonanta presedintiala prin care sotul cere sa-i fie data o masina de cusut, orict de necesara i-ar fi, este inadmisibila. Mai mult, o cerere de drept comun prin care sotul ar revendica respectiva masina de cusut va fi respinsa ca inadmisibila); 5. folosinta bunurilor comune.
10

Un astfel de exemplu a fost retinut n practica n ipoteza n care sotul exercita permanent si concomitent meseriile de tmplar,

fierar si lacatus, iar instrumentele necesare exercitarii acestor profesiuni sunt retinute de sotie. 11 De pilda, un caramidar se angajeaza ocazional ca muzicant la nunti, serbari populare, botezuri etc. n situatia n care acordeonul i este retinut si face dovada ca este angajat ca muzicant, iar nerespectarea contractului l-ar expune unei pagube iminente, aceasta mprejurare determina admisibilitatea ordonantei presedintiale prin care se cere restituirea acordeonului.

Referitor la folosinta bunurilor comune, potrivit art. 345, alin. 1 C.civ., fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fara consintamantul expres al celuilalt sot. Aceasta regula este aplicabila chiar atunci cnd sotii sunt despartiti n fapt. Separarea n fapt determina luarea unor masuri urgente cu privire la folosirea bunurilor comune. In niciun caz nu trebuie sa se ajunga pe calea ordonantei presedintiale la o partajare reala a bunurilor comune, instanta trebuind a se rezuma doar a da n mod provizoriu unuia dintre soti folosinta unui bun comun. In practica judiciara a fost evidentiata posibilitatea obtinerii prin intermediul ordonantei presedintiale a inventarierii bunurilor comune atunci cnd exista posibilitatea instrainarii de catre sotul care le detine mai nainte de solutionarea actiunii de divort. Mai mult, prin aceeasi ordonanta sau printr-una separata se poate dispune evaluarea bunurilor comune, partial sau in totalitate, daca sunt supuse pieirii sau instrainarii.

Admisibilitatea ordonantei presedintiale cu privire la pensia de intretinere Potrivit art. 516, alin. 1 din C. Civ intre soti exista obligatia de intretinere. Aceasta obligatie are caracter reciproc si se mentine chiar daca sotii sunt despartiti n fapt12 . In momentul in care unul dintre soti este in nevoie, neputandu-se intretine prin munca sau din bunurile sale13, acesta are posibilitatea, n baza dreptului sau la intretinere, sa ceara instantei de judecata fie pe calea actiunii de drept comun, fie pe calea ordonantei presedintiale pensie de intretinere. In practica au fost ridicate destule cazuri ce justificau admisibilitatea ordonantei presedintiale prin care se cerea pensie de intretinere. Astfel de cazuri sunt: sotia, in ultimele luni ale sarcinii si in primele luni dupa nasterea copilului, parasita sau izgonita din domiciliul conjugal sau silita sa-l paraseasca, neavand asigurata existenta nici pentru cateva zile, sau sotul este infirm si fara venit etc. Cnd necesitatea acordarii intretinerii se impune de urgenta, se poate stabili provizoriu prin ordonanta presedintiala o pensie de ntretinere lunara. In acest caz cererea de ordonanta presedintiala nu este conditionata de existenta actiunii de divort.

12 13

Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, editia a VI a, Ed. All Beck, Bucuresti 2001, pg. 31 Art 524, C. Civ.

10

4.2.Ocrotirea minorilor pe cale de ordonanta presedintiala Ordonanta presedintiala este folosita n scopul apararii intereselor minorilor. In cadrul acestei proceduri nu se face nicio deosebire ntre copiii din casatorie si cei din afara casatoriei sau adoptati. Si aceasta deoarece, in domeniul dreptului familiei, egalitatea n drepturi dintre copilul din casatorie si cel din afara casatoriei este unul dintre principiile de baza, consacrat expres de Noul Cod Civil, prin art. 260. Ocrotirea se acorda tuturor copiilor pe timpul minoritatii. Titularul cererii de ordonanta presedintiala este nsusi minorul, indiferent de vrsta, iar cererea poate fi introdusa de reprezentantul legal, de procuror, de autoritatea tutelara sau de o institutie de ocrotire. Pe langa verificarea ndeplinirii conditiilor art. 581 C.proc.civ., instanta trebuie sa faca apel si la alte criterii de apreciere a intereselor copilului minor. Aceste criterii de apreciere nu trebuie limitate numai la asigurarea bunastarii materiale si a unei ngrijiri corespunzatoare. Trebuie sa se ia n calcul modul in care se presupune ca va fi tratat minorul, moralitatea si afectiunea pe care ar putea-o gasi intr-o masura mai mare la unul dintre parinti. Orice schimbare a mprejurarilor care ar face masurile luate necorespunzatoare intereselor copiilor determina o modificare a lor ntruct drepturile parintilor fata de copiii minori sunt prevazute exclusiv n interesul acestora.

Principalele masuri de ocrotire ale minorilor Principalele masuri de ocrotire ale minorilor sunt: stabilirea domiciliului minorilor; restituirea copilului de catre sotul care l-a luat n mod abuziv si incredintarea minorului spre crestere si educare. Copilul minor, care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege si are domiciliul la parintii sai sau la acela dintre parinti lacare locuieste in mod statornic14. Daca parintii nu locuiesc mpreuna si nu se inteleg in legatura cu domiciliul minorului, va reveni instantei de judecata obligatia de a-i stabili acestuia un domiciliu.

14

Potrivit art. 92, alin. 1 din C. Civ.

11

Nu exista un punct de vedere unitar in practica in sensul daca se poate stabili domiciliul minorului pe cale de ordonanta presedintiala. Unii autori15 socotesc justa posibilitatea stabilirii domiciliului pe cale de ordonanta presedintiala, considernd ca, in caz de urgenta, instanta are obligatia sa recurga la aceasta procedura speciala, fiind cea mai rapida cale procesuala de rezolvare provizorie a unui litigiu care nu suporta amanare, retinandu-se cu att mai mult ca este vorba de apararea intereselor unui minor. Ori de cte ori sotii sunt despartiti in fapt, indiferent daca sunt sau nu in divort si nu se justifica scindarea ocrotirii parintesti, masura de ocrotire provizorie este stabilirea domiciliului minorului la unul dintre parinti. Si aceasta deoarece masura incredintarii minorului avand caracter de sanctiune civila, trebuie luata numai in cazul in care unul dintre parinti se afla n culpa cu privire la indeplinirea ndatoririlor sale parintesti si se ajunge la concluzia ca este in interesul copilului minor sa fie ncredintat parintelui care-i poate asigura o crestere si o educatie mai buna. Practica judiciara s-a confruntat adeseori cu situatii n care unul dintre soti, in loc sa se adreseze instantei judecatoresti pentru a stabili noul domiciliu al copilului, ia n mod abuziv copilul si-l duce n alt loc cu motivarea ca a facut acest lucru pentru a-i asigura conditii optime de intretinere, supraveghere si dezvoltare fizica si morala. In aceasta situatie se poate cere, pe cale de ordonanta presedintiala, restituirea minorului, adica restabilirea situatiei anterioare, schimbata de parat in mod abuziv. Prin urmare, chiar daca sunt despartiti n fapt, niciunul dintre soti nu poate schimba din proprie initiativa domiciliul minorului. Pentru stabilirea domiciliului copilului minor, sotul interesat trebuie sa se adreseze, potrivit legii, instantei judecatoresti. Daca incalca aceasta prevedere legala, el va putea fi chemat in judecata printr-o cerere de ordonanta presedintiala pentru restabilirea situatiei anterioare. In ceea ce priveste faptul dovedirii prejudiciului intr-o atare situatie, simpla existenta a faptei abuzive este de natura a inlatura necesitatea dovedirii respectivului prejudiciu, iar urgenta rezulta implicit. De altfel, aceasta masura se impune chiar daca paratul ar face dovada ca e mai indicat sa fie domiciliul minorului la el, altfel ne-am afla in situatia de a confirma un abuz si in ultima instanta de a incuraja pe cei care adopta astfel de comportamente.

15

Constantin Crisu, op.cit., pg. 102

12

Potrivit art. 261 C.civ., parintii sunt cei care au, in primul rand, indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori. In acest sens ei sunt obligati sa-l creasca, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea sa fizica, de educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, potrivit cu insusirile lui si n conformitate cu telurile, spre a-l face folositor colectivitatii. Aceasta obligatie nu poate fi indeplinita numai n conditiile in care parintele are o conduita morala corespunzatoare, si astfel a-l putea determina pe minor sa aiba un comportament adecvat normelor de convietuire sociala. In momentul in care parintele nu-si indeplineste aceasta obligatie, este sanctionat, iar instanta va lua mai multe masuri, precum: incredintarea copilului minor unuia dintre parinti in timpul casatoriei, incredintarea copilului minor dupa desfacerea sau ca urmare a constatarii nulitatii ori anularii casatoriei sau incredintarea copilului minor unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire. Indiferent daca sotii se afla sau nu in divort, instanta are dreptul de a lua, la cerere, masuri provizorii pentru ncredintarea copiilor minori unuia dintre parinti pe cale de ordonanta presedintiala. Daca sotii sunt in divort, incredintarea se va face n baza art. 613 C.pr.civ., iar daca acestia nu sunt in divort se va putea lua aceasta masura ori de cte ori vor fi indeplinite conditiile prevazute de art. 581 C. pr. civ. Codul civil instituie o prezumtie relativa prin art. 41416 potrivit careia, copilul nascut dupa desfacerea, declararea sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei daca a fost conceput n timpul casatoriei si nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat ntr-o noua casatorie. Si n aceasta situatie, domiciliul minorului este tot la parintii sai sau la unul dintre ei, dupa cum acestia continua sa aiba sau nu acelasi domiciliu. Daca parintii nu mai locuiesc impreuna fie decid de comun acord domiciliul copilului, fie in caz de neintelegere, va reveni instantei obligatia de a incredinta unuia dintre parinti minorul spre crestere si educare. Regula este ca minorul trebuie sa locuiasca mpreuna cu ambii parinti. Aceasta regula suporta o exceptie, in situatia n care acesta este incredintat spre crestere si educare unei alte familii, unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, in situatia in care dezvoltarea fizica si morala a minorului este pusa in pericol17 . In practica au fost retinute ca fiind admisibile ordonante presedintiale care
16 17

Art. 414 C. civ. prevede ca: Copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Un exemplu elocvent retinut n practica l constituie urmatoarea speta: tatal si-a violat fiica n vrsta de 11 ani. Raporturile sexuale au durat trei saptamni, situatie tolerata de mama de teama sa nu fie parasita de sot. Starea sanatatii minorei nrautatinduse, surorile mamei au anuntat organele n drept care au arestat pe infractor. Minora, a carei dezvoltare fizica si morala fusese grav zdruncinata, a fost ncredintata pe calea ordonantei presedintiale uneia dintre surorile mamei sale, care s-a ngrijit s-o interneze ntr-o clinica medicala. Apoi, autoritatea tutelara a cerut decaderea mamei din drepturile parintesti, tatal fiind condamnat penal.

13

dispuneau incredintarea minorului unei alte persoane, familii sau institutii de ocrotire daca sanatatea, dezvoltarea sa fizica sau morala este afectata in casa parinteasca in urma unor vicii (de ex. mediu infractional, alcoolism, prostitutie etc.), unor boli grave sau incurabile, felului de exercitare a drepturilor si prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava a parintilor n ndeplinirea ndatoririlor de parinte. Toate masurile de ocrotire luate fata de minor pot fi revocate sau inlocuite daca imprejurarile care au determinat luarea lor s-au schimbat. Aceasta posibilitate se bazeaza pe faptul ca toate masurile privitoare la minori nu au caracter definitiv, si aceasta pentru ca trebuie sa se realizeze o modificare ori de cte ori este necesar in scopul ocrotirii ct mai bine a minorilor. Prin urmare, criteriul ce sta la baza modificarii masurilor de ocrotire trebuie sa fie o mai buna ocrotire a intereselor minorului.

Alte masuri de ocrotire Alte masuri de ocrotire ale minorilor sunt: reintegrarea copilului minor in locuinta din care a fost izgonit sau restituirea bunurilor de uz personal strict necesare sau destinate pregatirii personale. Prima masura poate fi luata in momentul n care parintii nu-si ndeplinesc atributiile instituite de lege si izgonesc din domiciliu copii minori sau refuza sa-i reprimeasca punandu-le in pericol dezvoltarea fizica, morala si intelectuala. Minorul are deasemenea dreptul sa pretinda restituirea bunurilor de uz personal sau destinate pregatirii profesionale in cazul n care i-au fost retinute fara drept de o alta persoana. Aceasta situatie se iveste n general cnd minorul este alungat din locuinta.

14