Sunteți pe pagina 1din 2

Buddha Istoricii si biografii celor mai reprezentative personalitati ale lumii spirituale si ale doctrinelor ezoterice incearca sa elucideze

o problema doar aparent normala: de ce in una din cele mai raspandite (populare) carti cu acest profil, si anume "Mari initiati" de Eduard Schure, lipseste tocmai Buddha, intemeietorul unei religii foarte importante in Asia (si nu numai)? Schure ne vrobeste despre Rama, Krisna, Hermes, Moise, Orfeu, Pitagora, Platon si Isus, dar de ce l-a "ocolit" pe Marele Fiu al Himalayei? In prima parte a vietii lui Buddha exista un moment de rascruce inexplicabil (in mod logic) al tanarului ce traia imparateste la Curtea unuia dintre statele tribale din nordul Indiei. Numele adevarat al viitorului intelept a fost Siddhartha Gautama; el s-a nascut in anul 566 i.e.n., intr-o familie de conducatori ai statului indian Sakya, situat chiar la poalele masivului Himalaya. La varsta de 27-28 de ani, Siddhartha ajunsese deja sa fie numit Sakyamuni, adica "inteleptul celor din Sakya". Putinele lucruri certe ale acestei perioade - istoriceste vorbind - sunt legate de patul ca tatal sau, Shuddhodana, l-a tinut intr-un fel de prizonierat de lux in palatul-inchisoare al familiei domnitoare. Viitorul Buddha avea la dispozitie orice pentru educatia, instruirea si distractia sa, in afara de libertate. Cand a venit vremea, i s-au prezentat mai multe fete fermecatoare, iar el a ales-o pe rapitoarea Yashodhara. Urmatorul eveniment sigur este nasterea unicului sau fiu, Rahula. Ei bine, acesta ar fi putut fi momentul in care s-a produs ruptura. In jurul varstei de 30 de ani, Siddharta Gautama se plictiseste de fericire! Expresia apartine istoricului englez John Shnelling si este cea mai potrivita pentru aceasta enigma impenetrabila. Istoriografia spune ca Sidharta Gautama - Budha ar fi trait 80 de ani. Schimbarea radicala a conditiei lui existentiale s-ar fi petrecut intre 30 si 35 de ani. Aici cercetatorii sunt impartiti in doua "tabere". Unii sustin ca filosoful s-a format in interiorul palatuluiinchiasoare, initiat de cei pusi de tatal sau sa-l instruiasca (asa cum s-a petrecut cu Alexandru Macedon, al carui perceptor a fost Aristotel). Altii afirma ca pur si simplu Siddharta a luat-o "de la zero", devenind din print, cersetor. Dar nu orice fel de zdrentaros hranindu-se cu invatatura renuntarii de sine a yoghinilor pe care i-a frecventat asiduu, ci unul care dorea de la experienta vietii simple, izolate, sa atraga stiinta purificarii si perfectionarii spirituale prin reincarnari succesive (samsara) pana la iluminare... Sa nu uitam, ne aflam cu cinci secole inainte de Christos cand acest misterios (totusi) personaj al marii istorii a lumii vorbea despre simplitatea vietii si existenta unui ideal de comportament uman in fata necunoscutului care ne-a zamislit. Buddha nu mentiona faptul ca aparitia copiilor este un pacat, ci vorbea despre faptul ca oricare om poate atinge stadiul ultim de iluminare (de la Boddisathva, adica pre-Iluminatul, la Buddha, adica Iluminatul) printr-o viata cat mai decenta, plina de renuntari. Practic, Buddha a fost precursorul a ceea ce crestinatatea numeste in mod curent conditia de calugar in civilie, anahoretul sau cenobitul. Corespondentul la noi este binecunoscuta conditie de sihastru. Inainte de incheierea acestui succint capitol vreau sa prezint una dintre cele mai interesante pilde buddhiste. Maestrul i-a cerut discipolului Kisogotami sa-i aduca trei

boabe de mustar din trei case in care "moartea nu a intrat niciodata. Invatacelul si-a dat seama ca el insusi va muri de batranete si tot nu va reusi asa ceva. Suntem simpli muritori, voia sa spuna Buddha, dar si perfectibili.