Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 4 Marcile si indicatiile geografice (Legea 84/1998) Marca este un semn distinctiv servind la diferentiere de catre public a produselor

si serviciilor unui comerciant de produse similare ale altui comerciant. Existenta marcilor in antichitate reprezinta un subiect controversat in doctrina de specialitate. In Evul Mediu, marca se dezvolta in stransa legatura cu activitatea corporatiilor. Alaturi de marcile de fabrica, folosite pentru produsele corporatiei, au aparut si marcile de comert ale distribuitorilor de productie, spre exemplu in Italia, statuetele din Padova, din 1236 si din Mouza din 1331, prevedeau obligatia de marcare a produselor. ... Sisteme de protectie a marcilor si de dobandire a dreptului la marca (***) Se cunosc mai multe sisteme de dobandire a dreptului la marca: 1. sistemul declarativ (realist sau prin prioritate de folosinta) 2. sistemul atributiv (constitutiv sau prin prioritate de inregistrare) 3. sistemul mixt (dualist, complex sau al efectului atributiv intarziat) Sistemul declarativ marca se dobandeste de catre comerciantul care a oferit primul pe piata produsele identificate cu semnul ales ca marca marca apartine primului comerciant, acest gen de insusire nefiind supus nici unei formalitati este permis depozitul marcii, insa cu caracter declarativ si nu atributiv acest sistem a fost adoptat de legea romaneasca in 1879 Sistemul atributiv prioritatea de folosinta cedeaza in fata prioritatii inregistrarii ofera avantajul securitatii raporturilor juridice, fiind preferat de legislatiile moderne (este sistemul imbratisat si de legislatia romana in vigoare) dreptul asupra marcii se dobandeste prin constituirea unui depozit si inscrierea marcii intr-un registru public dreptul la marca apartine persoanei care inregistreaza prima cererea si nu persoanei care foloseste prima marca folosirea sa permite stabilirea datei nasterii dreptuui asupra marcii si verificarea simpla a semnelor care s-au constituit ca marci inregistrate, prin consultarea registrelor dezavantajele pot fi corectate prin decaderea marcilor de baraj si anularea marcilor inregistrate cu rea-vointa pentru marcile notorii este recunoscuta o protectie neconditionata de inregistrare

Sistemul mixt in anumite tari, depozitul constituit se transforma intr-o dovada definitiva de inregistrare a marcii doar dupa o anumita perioada de timp si doar daca se face dovada ca marca a fost eficient folosita Protectia in plan international a marcilor 1. Conventia internationala pentru protectia proprietatii industriale de la Paris (1883) impune tratatele nationale in sensul ca strainul resortisant al unei tari semnatare a conventiei sa fie asimilat nationalului in ceea ce priveste protectia marcilor sale; 2. Acordul privind aspectele dreptului de proprietate intelectuala legate de comert; 3. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internationala a produselor si serviciilor in vederea inregistrarii marcilor. Clasificarea marcilor Dupa modul de prezentare grafica: marci verbale: o denumire, un slogan, scrise cu catacter standard; marci figurative: constand in elemente grafice care nu contin cifre sau litere; marci combinate: denumiri scrise cu o grafica deosebita si/sau in culori, sau o denumire insotita de un element grafic; marca tridimentionala: marca constituita din forma produsului sau a ambalajului sau orice alt semn specific tridimentional, care permite identificarea unui produs sau serviciu. In functie de natura solicitantilor marca poate fi: individuala, daca solicitantul este o persoana fizica sau o persoana juridica; colectiva, care este destinata a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociatii de produsele sau serviciile apartinand altor comercianti; marca de certificare: marca a carui solicitant este o persoana juridica legal abilitata sa exercite exclusiv controlul produselor si serviciilor, in ceea ce priveste calitatea, materialul, modul de fabricatie. Pentru inregistrarea unui semn ca marca, acesta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa poata fi reprezentat grafic; 2. sa fie distinctiv; 3. sa fie disponibil; 4. sa fie licit.

Potrivit legii 84/1998, sunt refuzate la inregistrare sau pot fi declarate nule daca sunt inregistrate: semnele care nu sunt susceptibile de reprezentare grafica; marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale constante si loiale; marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului, sau alte caractere ale acestuia; marcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesara obtinerii unui rezultat tehnic care da o valoare subtantiala produsului; marcile care sunt de natura sa induca publicul in eroare, cu privire la originea geografica sau natura produsului sau a serviciului; marcile care contin o indicatie geografica pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, daca utilizarea acestei indicatii este de natura sa induca publicul in eroare cu privire la locul adevarat de origine; marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; marcile care contin fara consimtamantul titularului sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume in Romania; marcile care cuprind fara autorizatie reproduceri sau imitatii de: steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control si garantie, blazoane apartinand tarilor uniunii si care intra sub incidenta Conventiei de la Paris marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, embleme, sigilii, initiale sau denumiri care intra sub incidenta art. 6 din C. de la Paris si care apartin organelor internationale interguvernamentale, din care fac parte una sau mai multe tari ale uniunii; marcile care contin semne cu inalta valoare simbolica, in special un simbol religios; marcile care contin, fara autorizatia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice.

Drepturi conferite de marca Inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii. Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti sa interzica tertilor sa foloseasca in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau: - un semn identic marcii pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata; - un semn care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca, si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, duc la existenta unui risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca; - un semn identic sau asemanator cu marca, pt produse sau pt servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania, si daca folosirea fara drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in detrimentul renumelui acesteia; Drepturile asupra marcii se pot transmite prin cesiune, licenta sau pe cale succesorala. Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului national reglementar al marcii pentru o perioada de 10 ani, care poate fi reinnoita prin plata taxei prevazute de lege. Cererea de inregistrare a marcii, continand elementele prevazute de lege, redactata in limba romana si depusa la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) constituie depozitul reglementar al marcii.