Sunteți pe pagina 1din 5

1.1.2.

Perspectiva biologica

Abordarile biologice ale genului cuprind o gama diversa de probleme, de la efectele hormonale asupra identitatii si comportamentelor de gen, structura creierului, particularutatile nnascute ale constructiei corporale, ale temperamentului etc., pna la influenta evolutiei speciei asupra rolurilor de gen din zilele noastre. n acest sens au fost realizate multiple investigatii axate pe: - studierea caracteristicilor ereditare la gemeni; - studierea variabilelor hormonal-chimice si fiziologice: G.Grigorescu; O.Muldoon si J.Reilly Astfel, a naintat presupunerea ca diferentele de sex n raport cu dominanta si agresivitatea pot avea legatura cu hormonii sexuali. n asa mod s-a ncercat si interpretarea diferentelor privind capacitatile senzorial spatiale etc.; - analiza relatiei dintre diferentele de sex n cromosome si a predispozitiei femeilor spre depresie, anxietate, neurotism: etc. Drept exemplu elocvent la acest capitol se nscrie concep tia evolutionista a diferentelor dintre sexe, propusa de specialistul rus . n viziunea autorului, sexului masculin i revine rolul principal n schimbarea populatiei, iar sexului femenin n pastrarea acestuia. Au fost indicate diferente si n ontogeneza, unde sexul feminin, dimpotriva, este mai flexibil, mai plastic, sexul masculin fiind mai rigid. Diferentele de sex sunt legate de gradul diferit al caracteristicilor genetic conditionate la femei si barbati . Conceptia mentionata a fost confirmata prin experimentele realizate asupra animalelor de catre. Aceasta contribuie la explicarea mai multor diferente de sex raportate la functiile senso-motorice si intelectuale. Reprezentantii orientarii biologice considera ca ntregul patern al evolutiei identitatii de gen, a comportamentelor si convingerilor /reprezentarilor asociate cu genul este stabilit n mod clar ca efect natural al dimorfismului sexual . Factorii de mediu pot exercita o anumita influenta doar n interiorul unor parametri strict stabiliti de predispozitii genetice [apud 202, p.16]. Dupa cum am mentionat, abordarea biologica pune accent pe componenta biologico-sexuala care este formata initial n ontogeneza si determina calitatile masculine sau feminine. n conformitate cu aceasta tratare, diferentele determinate de apartenenta la un anumit sex au un caracter natural firesc, nnascut. Datele biologice demonstreaza existenta diferentelor semnificative dintre barbati si femei, att n ce priveste caracterele anatomice si genitale, ct si n privinta

cromozomilor si mecanismelor hormonale. Astfel, conform studiilor biogenetice (B.Money) mecanismul initial de diferentiere este bio-sexual si se prezinta n nsasi predispozitia genetica. B.Money indica asupra rolului decisiv n diferentierea genurilor al inter-relatiei triadei: hormoni, creier, comportament [apud 314, p.47]. Pna nu demult se afirma ca ar exista numai relatia dintre hormoni si comportament primii avnd un rol decisiv. n acelasi timp, n viziunea unor autori denumirile hormonilor sexuali nu reflecta diferente absolute ntre cele doua sexe, persoanele de ambele sexe secretnd aceiasi hormoni, proportia fiind diferita, eliberarea hormonilor nefiind continua, nici constanta. Asa ca diferentele hormonale femeie-barbat se situeaza de-a lungul unui continuum de variatie, cei mai multi barbati fiind semnificativ diferiti de majoritatea femeilor [O.Muldoon si J.Reilly apud 202, 18-19]. Conform ultimelor cercetari s-a demonstrat ca poate exista si o relatie inversa, adica factorii externi prin intermediul creierului pot influenta ntr-o anumita masura secretiile hormonale corespunzator mecanismului de diferentiere [_.Ko_, 314, p.48]. Aceste constatari sunt sustinute si de relatarile savantului: care considera diferentele individuale ale oamenilor ca fiind mai semnificative dect cele de sex [312]. L.Tiger si R.Fox afirma ca barbatii si femeile au diferite biograme (programe genetice), care prescriu ambelor genuri forme specifice de comportament (barbatilor agresivitate si dominanta, femeilor nasterea copiilor). Datorita acestor biograme se constituie diviziunea muncii pe criteriu de sex n societate. Astfel, functia naturala, biologica a femei este maternitatea, celelalte activitati care sustrag femeia de la familie si copii reprezentnd abateri, deviatii [apud 352, p15]. n contextul abordarilor mentionate se contureaza pozitia specialistilor, care afirma ca determinarea sexului depinde de un anumit numar de factori fizici: genotipul, dozajul hormonal, constituirea organelor genitale interne si externe, a caracterelor sexuale secundare [G.Grigorescu; O.Muldoon si J.Reilly . n acelasi timp, suma acestor elemente duce, n majoritatea cazurilor, la o determinare globala mascul sau femela neechivoca, chiar daca exista la toate fiintele umane si la acest nivel caracteristici similare: hormonii femenini si masculini se regasesc n proportii diferite la indivizii de ambele sexe si recunoastem n organele masculine si feminine rezultatul evolutiei sau involutiei acelorasi organe originare [202, p.18; 281, _.17]. n acelasi timp, putem constata ca abordarea biologica, care exagereaza diferentele de sex, are adnci ascendente istorice n cultura occidentala. Ideea dihotomiei femeie - barbat este prezenta n filozofia vestica ncepnd de la Aristotel, Aquino, Bacon, Descartes, continund cu teoriile liberale ale lui J.Locke si romantismul lui J.J.Rousseau. Femeile erau privite ca o alta latura a barbatilor,

fiind asociate cu natura si emotiile, iar barbatii erau asociati cu ratiunea, progresul si civilizatia. Un alt punct de vedere este cel al sociobiologiei, care ncearca sa explice dezvoltarea sociala si raporturile dintre oameni prin extinderea asupra vietii sociale a observatiilor etologice si a legilor selectiei naturale formulate de Ch.Darwin n cadrul teoriei sale: n cursul evolutiei speciilor sunt eliminate variatiile daunatoare si sunt pastrate, acumulate si accentuate caracteristicile utile pentru supravietuire si reproducere. Astfel, rolurile de gen au fost modelate gradual n cursul evolutiei umane ca parte a adaptarii mai largi la mediu [202, p.24; 168 p.44]. n acest sens, prezinta interes constatarile unor autori precum ca fiecare sex este echipat, la nivelul instinctelor si caracteristicilor fizice, pentru anumite tipuri de activitati, iar trasaturile de personalitate si comportamentele tipice pentru indivizii de sex masculin si feminin sunt efecte firesti ale contributiilor diferite ale celor doua sexe n procesul de reproducere, precum si n cadrul activitatilor care au asigurat supravietuirea [Wilson si Barash apud 202, p.24]. Astfel, n plan istoric se cunoaste ca forta fizica mai mare a barbatilor a mijlocit performante superioare n activitati de procurare a hranei prin vnatoare si lupte de aparare /ocupare a teritoriului, n timp ce capacitatea femeilor de a naste si alapta copiii a condus spre ndeplinirea rolurilor centrate pe grija /protectia fata de altii. La fel, n cadrul teoriei investitiei parentale [R.Trivers, 230] sunt mentionate diferente de sex n abordarea reproducerii, aceasta fiind mai costisitoare pentru femeie, dect pentru barbat. Este recunoscut faptul ca oamenii sunt limitati n timp si resurse pentru reproducere si ngrijirea copiilor, ca astfel de cheltueli pot fi n detrimentul conditiei lor de viitor, a supravetuirii, reproducerii. Specificarea, n aceasta ordine de idei, a posibilitatilor / alocarilor diferite de reproducere a femeilor si barbatilor, duce la justificari vizavi de comportamentele sexuale diferite ale acestora. n acelasi timp, unii specialisti vin sa dezvolte ideile mentionate prin analiza parteneriatului femeie-barbat n baza unei tranzactii la care femeia parficipa cu capacitatea sa de a gesta, naste si ngriji urmasii, iar barbatul - n calitate de protector si furnizor de bunuri necesare supravietuirii familiei. Aceasta diviziune a sarcinilor si activitatilor a dus la acumularea si accentuarea caracteristicilor de adapare sociala: initiativa, independenta, competitivitate, dominanta si control emotional pentru persoanele de sex masculin si afectiune, grija, sensibilitate fata de nevoile celorlalti si dependenta n cazul persoanelor de sex feminin .

Unii autori de orientare sociobiologista, indica un sir de deosebiri aptitudinale importante dintre sexe: capacitatile matematice; abilitatile de orientare spatiala; deprinderile verbale; conduitele agresive. n literatura psihologica sunt mentionate si alte deosebiri n organizarea activitatii psihice, acestea venind sa completeze cele patru categorii nominalizate mai

sus: configuratia calitatilor afective, cu deosebire a expresivitatii si empatiei, posedate mai amplu de reprezentantele sexului feminin; abilitatile nonverbale ale femeilor, care le ofera capacitati mai evoluate de comunicare; capacitatile senzorial-perceptive: tinnd cont de insuficienta relevarii deosebirilor doar n ceea ce priveste orientarea spatiala, unii cercetatori se axeaza pe investigatia mai ampla a capacitatilor senzorial-perceptive, considerndu-le a fi mai dezvoltate n cazul femeilor. n pofida rationamentelor invocate, teoriei sociobiologiste i se aduc numeroase critici, fiindui reprosate mai multe pozitii [202, p.25; 281, p.16]: - imposibilitatea validarii empirice, stiintifice a ipotezelor sale, - ignorarea deosebirilor calitative dintre fenomenele biologice si sociale, - extrapolarea de la nivelul animalelor la nivelul uman pe baza unor rationamente circulare: concepte tipice pentru societatea umana sunt folosite pentru a caracteriza comportamentele la nivel infrauman, iar apoi se generalizaza asupra oamenilor cauzele observate ale comportamentului animalelor [Durkin apud 202, p.25]. Unele asumptii sunt controversate, deseori fiind selectate doar aspectele care convin. n acelasi timp, analiza conceptiilor biologice prezentate indica asupra existentei mai multor aspecte nedefinite, limitari de ordin practic si conceptual: - o parte din presupunerile adeptilor abordarii biologiste au fost confirmate prin intermediul experimentelor asupra animalelor, acestea fiind controversate n ncercarea de a le extrapola si asupra comportamentelor umane; - legitatile evolutionist-genetice a dimorfismului sexelor nu pot fi n mod direct aplicate asupra psihicului si comportamentului uman, deoarece psihicul uman nu poate sa se dezvolte dupa legile evolutiei biologice, omul nsusi crendu-si mediul de dezvoltare; - tendinta de a furniza explicatiile esentialiste si reductioniste pe baza factorilor genetici si hormonali nu poate explica variabilitatea intra- si interculturala, nici rata rapida a schimbarilor sociale. Se ignora capacitatea omului de a crea, mpartasi, reflecta asupra si a schimba practicile sociale, adica de a transforma mediul, transformndu-se astfel pe sine; - ncercarile unor autori de a prezenta barbatii si femeile n calitate de fiinte biologice absolut diferite nu sunt corecte n plan stiintific. n viata reala caracteristicile fizice, cum ar fi naltimea, masa, forta fizica sunt repartizate n mod diferit ntre indivizii ambelor tipuri de hormoni. Mai mult ca att, oameni diferiti pot avea proportia hormonilor feminini si masculini

diferita, care la fel se schimba pe parcursul vietii. A.Oakley [159] propune de a vorbi despre un continuum, la polurile caruia sunt prezentate calitatile biologice pur masculine si pur feminine; - nu exista probe suficiente care ar demonstra diferente absolute dintre emotivitatea si potentialul intelectual al femeilor si barbatilor, capacitatile de activitate n anumite domenii etc. Specialistii indica asupra diferentelor de manifestare a emotiilor, intelectului, capacitatilor de luare a deciziilor, comportamentelor etc., care sunt n mare masura conditionate social si care pot fi depasite [281, p.56]. n acest sens, consideram justificata pozitia unor autori n a determina rolul ambilor factori biologic si socio-cultural n afirmarea feminitatii si masculinitatii, a identitatii de gen etc. Astfel dupa cum afirma cercetatorul ". dezbaterile cu referinta la rolul factorilor sociali si biologici n comportamentul de gen se prezinta ca inutile deoarece omul nu poate fi examinat unilateral ci doar n ntregime.