Criticismul junimist, n frunte cu Titu Maiorescu, a impus o nou direcie n cultura i literatura romn n a doua jumtate a secolului al XIX-lea.

Teoria formelor fara fond are la baza 3 idei : autonomia valorilor, idee preluata de la Kant, ce presupune separarea categoriilor estetice ( frumosul, comical, tragicul, ironicul) de la categoriile etice ( morale, stiintifice, politice).Maiorescu demonstreaza, prin analiza lucrarilor Scolii Ardelene ca orice domeniu are nevoie de criteria specific, amestecul criteriilor generand erori.. O alta idee este unitatea intre cultura si societate, ce este determinate de un raport dintre dimensiunea universal a culturii d.p.d.v al culturii tuturor popoarelor si determinarea concreta a unei societati , in speta istoria si mintalitatile specific romanesti. O ultima idee este unitatea intre fond si forma in cultura si in dezvoltarea societatii. Fondul presupune o suma de component respective activitati material, sociale, menalitati dominante si forme caracteristice psihologiei collective. Forma este reprezentat de structurile instituionale, juridice i politice ale societii, sistemul educaional, instituiile culturale prin care se realizeaz circulaia valorilor. In trasaturile junimismului surprindem spiritual critic, respectful pentru adevarul istoric in studierea trecutului combaterea falsei euditii din cultura vremii, manifestata prin utilizarea unui limbaj artificial. O alta trasatura este spiritual filosofic, teoriile junimiste sunt formulate in termeni generali , nu particularizate pe anumite domenii, fiind astfel valabile in majoritatea domeniilor . O alta trasatura este gustul pentru classic si academic ce nu accepta inovatia momentului, pentru ca incalca principiile clasice. Iar ca ultime trasaturi surprindem Spiritul oratoric si ironia. Eminescu si poeziile luide Titu Maiorescu cuprinde dou pri: prima parte se refer la viaa poetului, (vizeaz omul Eminescu), n timp ce a doua cuprinde o analiz a operei acestuia (poeziile lui). n partea nti, criticul fixeaz sumar cteva date din biografia lui Eminescu, artnd c acesta s-a nscut la Botoani, a studiat la Cernui, Viena i Berlin, a fost inspector colar, bibliotecar; a murit n 1889. Maiorescu ncearc s dezlege misterul bolii lui Eminescu. El nu admite ideea potrivit creia boala de care a suferit Eminescu (nebunia) ar fi fost declanat de srcie i arat c ea a fost motenit ereditar (doi frai ai acestuia s-au sinucis dup ce nnebuniser!). Consider c viaa sa plin de excese (abuz de tutun, cafea; lecturile excesive) a fost o consecin a acestei boli i nu factorul care a cauzat -o. Face un portret spiritual al lui Eminescu, evideniindu-i ca trsturi definitorii inteligena, memoria extraordinar (capacitatea de a reine un volum imens de cunotine), cultura excepional (cunosctor al filosofiei, al credinelor religioase; pasionat de marile scrieri ale lumii), setea de cunoatere (interesul constant pentru nou, pentru teoriile tiinifice, economice, filosofice etc.), modestia (refuzul premiilor i al gloriei; simplitatea pe care o dovedete n discuia cu regina Romniei, Carmen Sylva). Afirm c biografia lui Eminescu se apropie de cea a geniului romantic: inteligent, vistor, nsetat de cunoatere, dar nefericit n plan familial, neneles de societate. Pune n discuie pesimismul eminescian i arat c acesta a fost unul ,nu unul dobndit ca urmare a srciei n care a trit, a mizeriei i a lipsurilor cu care s-a confruntat. Dup ce exclude factorul material ca generator al pesimismului, art c, oricnd i oriunde ar fi trit Eminescu, din opera sa ar fi rzbit acelai pesimism, aceeai dezamgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist ,ci unul metafizic, izvort din contientizarea nedreptilor sociale, politice, dar mai ales din contientizarea tragismului condiiei umane. Criticul supune analizei cteva dintre poeziile eminesciene reprezentative care-i pun n valoare genialitatea, comentndu-le sub aspectul limbajului i al coninutului de idei, socotit novator n literatura romn a momentului. Maiorescu afirm c ceea ce individualizeaz opera lui Eminescu n raport cu opera scriitorilor dinaintea sa i o face inconfundabil este bogia ideilor filosofice i frumuseea limbajului, semnul celor alei. Remarc multitudinea de idei filosofice, religioase, tiinifice, mitologice care se regsesc la Eminescu, i le explic prin cultura excepional a acestuia.

Evideniaz talentul excepional dovedit n mnuirea limbii, concretizat n alegerea cuvintelo r celor mai potrivite pentru exprimarea ideilor Remarc bogia i varietatea rimelor din lirica eminescian. Potrivit criticului, originalitatea acestor rime este indiscutabil. El nsui identific trei tipurti de rime: a) rime noi , rezultate din rimare a unui cuvnt ntreg cu altul prescurtat; sine-mi/ inemi /suie cu nu e).). b) Rime surprinztoare, n care rimeaz un cuvnt obinuit cu unul prozaic, neliterar - (nalte cu ncalte) c) Rime rezultate din rimarea unui substantiv comun cu unul propriu (zid cu Baiazid/ oaspe cu Istaspe). Observ c poetul a utilizat relativ puine cuvinte, dar le-a atribuit sensuri noi. Apreciaz sonetele eminesciene, Glossa i Oda. Arat c una dintre sursele muzicalitii liricii poetului de la Ipotet i o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Muatini). Laud nteresul acestuia pentru folclor i faptul c a valorificat o serie de cuvinte populare (sar, nouri), dnd versurilor o perfeciune aproape onomatopeic. n finalul studiului, Maiorescu se lanseaz ntr-o profeie care a fost confirmat mai trziu, artnd c pe ct se poate omenete prevedea, literatura (poezia) romnesc din secolul al XX -lea, va ncepe sub auspiciile geniului eminescian. Comediile domnului Caragiale este o lucrare scris de Titu Maiorescu din dorina de a-l apra pe I. L. Caragiale de atacurile n presa vremii care-l acuzau de imoralitate (datorat prezenei unei lumi de joas spe n piesele sale). Pornind de la constatarea c tipurile i situaiile din comedii reflect morala timpului, Maiorescu atrage atenia c artistul recreeaz realitatea dintr -o perspectiv ideal-artistic, fr nicio preocupare practic. Aici, Maiorescu preia conceptul artistotelic de mimesis. Scopul literaturii nu va fi deci educare, ci aducerea cititorului/ spectatorului n starea de catharsis, adic intrarea n universul ficional. Tipologia personajelor este, de asemenea, diversa, caracterizata cu o intuitie si o fervoare critica de-a dreptul remarcabile