P. 1
Tipuri de Lectie Clasificarea si structura lectiilor. Tipuri de lectie

Tipuri de Lectie Clasificarea si structura lectiilor. Tipuri de lectie

|Views: 361|Likes:
Published by Knall Adrian Bogdan
Cum sa iti faci un proiect de lectie. Indicatii pentru licenta la pedagogie
Cum sa iti faci un proiect de lectie. Indicatii pentru licenta la pedagogie

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Knall Adrian Bogdan on Jun 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial
List Price: $0.99 Buy Now

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

08/17/2015

$0.99

USD

pdf

text

original

Clasificarea si structura lectiilor.

Tipuri de lectie
În pedagogie nu exista un punct de vedere unanim acceptat cu privire la clasificarea si structura lectiilor si nici în privinta tipurilor acestora. Stabilirea cu claritate a criteriilor pe care sa se întemeieze o clasificare riguroasa a lectiilor constituie în continuare obiectul disputelor între specialisti. Cei mai multi autori de manuale si cursuri de pedagogie sunt de parere ca, în functie de criteriul de baza al clasificarii lectiilor, acestea pot fi grupate în cinci categorii (tipuri), fiecare putând lua o infinitate de variante, în functie de factorii variabili care actioneaza în cadrul lectiei, factori generati de continutul lectiei, pregatirea anterioara a elevilor, locul pe care îl ocupa în sistemul de lectii, marimea colectivului de elevi, nivelul dezvoltarii lor intelectuale, etc. Principalele tipuri de lectie, pe care metodicele (didacticile) le pot adapta la specificul obiectelor de învatamânt, categoriile de scoli, nivelul scolar al elevilor, mijloacele de învatamânt existente, conditiile concrete de lucru, etc., sunt urmatoarele: 1. lectia de predare (de comunicare, de transmitere) a noilor cunostinte 2. lectia de fixare a cunostintelor 3. lectia de formare a priceperilor si deprinderilor 4. lectia de verificare si apreciere sau control si evaluare a cunostintelor si deprinderilor 5. lectia combinata (mixta sau complexa)

Lectia de comunicare a noilor cunostinte
Aceasta lectie este folosita mai ales în clasele mari, pentru a-i pregati pe elevi în vederea audierii prelegerilor universitare, pentru formarea capacitatii de a asculta o conferinta publica. Ea are drept nota definitorie concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor cunostinte noi si a dezvoltarii proceselor si însusirilor psihice. În cadrul acestui tip de lectie predomina elementul de însusire (dobândire) a noilor cunostinte, celelalte momente (verificarea, recapitularea, fixarea) ocupând un spatiu mai redus. Schema dupa care se desfasoara acest tip de lectie este urmatoarea: a) actualizarea (prin conversatie, expunere) a cunostintelor anterioare pe care se sprijina noul material de însusit si anuntarea temei noi a lectiei b) studierea noului material prin observare, demonstrare, problematizare, descoperire, etc.; expunerea orala si explicatia de catre profesor; analiza datelor si formularea concluziilor si a generalizarilor cu ajutorul conversatiei si a expunerii sistematice a profesorului; c) fixarea datelor esentiale ale lectiei prin: însemnarile si schitele de pe tabla; repetarea de catre elevi a principalelor date,

la începutul unui nou capitol. teme în clasa. prin elaborarea unor generalizari noi. a unei noi teme • lectia de descoperire pe cale inductiva • lectia de descoperire pe cale deductiva • lectia de însusire a noilor cunostinte prin activitatea pe grupe • lectia de comunicare pe baza instruirii programate • lectia de comunicare în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale • lectia de analiza a observatiilor facute într-o excursie didactica (cu tema si scop precis) • lectia în care profesorul expune si explica aproape tot materialul ce urmeaza a fi asimilat • lectia în care profesorul expune doar problemele de baza. de recapitulare si sistematizare Fixarea si consolidarea cunostintelor asimilate de elevi presupune necesitatea organizarii unor activitati de recapitulare si sistematizare a acestora. legi. În cazul în care fixarea si consolidarea se fac în cadrul lectiei de comunicare.definitii. pentru a-i ajuta sa stabileasca noi corelatii între idei. Aceasta se poate realiza atât în cadrul lectiei de transmitere (de comunicare) a noilor cunostinte. restul urmând a fi întregit de elevi prin munca independenta Lectia de fixare si consolidare. profesorul trebui sa organizeze lectii separate de fixare si consolidare a cunostintelor prin stabilirea unor corelatii între cunostintele unui capitol sau mai multor capitole. în cadrul unor lectii destinate special acestui scop. d) tema pentru acasa si explicarea ei. timpul nu îngaduie sa se realizeze sintetizarea cunostintelor predate în mai multe lectii sau în mai capitole si nici sistematizarea lor la un nivel mai înalt.pentru fixarea si consolidarea materiei însusite în anul curent • la sfârsitul anului scolar . Aceste lectii nu sunt menite sa înlature anumite lipsuri ale predarii.pentru a forma elevilor o viziune de ansamblu asupra materiei predate . reguli. etc. prin relevarea unor structuri logice între diverse cunostinte si integrarea lor în sisteme mai complexe.pentru recapitularea si sistematizarea capitolelor si temelor studiate în anul precedent • în timpul anului . Lectiile de fixare si consolidare a cunostintelor pot fi organizate: • la începutul anului scolar . Lectia de comunicare a noilor cunostinte poate avea mai multe forme: • lectia introductiva – folosita la începutul predarii unei noi discipline. Pentru a sistematiza si sintetiza cunostintele elevilor. ci sa contribuie la adâncirea si perfectionarea cunostintelor elevilor prin evidentierea legaturilor existente între cunostintele unui capitol sau a mai multor capitole sau a mai multor discipline înrudite. cât si separat. Fixarea si consolidarea cunostintelor nu se reduce la simpla repetare a acestora.. prin exercitii corespunzatoare de verificare. aplicarea concluziilor în explicarea unor fapte noi.

în programele scolare. sunt: a) organizarea clasei pentru munca (2-3 minute) b) anuntarea temei si a scopului lucrarii (2 minute) c) reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile exersarii practice (10 minute) d) explicarea si demonstrarea modului de executare (30-35 minute) e) tema pentru acasa (daca este cazul – 2-3 minute) Si acest tip de lectie are mai multe variante de realizare care izvorasc din marea varietate tematica a activitatilor independente a elevilor (exercitii. Ponderea cea mai mare în cadrul acestui tip de lectie o au exercitiile si lucrarile practice. clarificarea si precizarea notiunilor. etc. pe baza unui plan si a unei bibliografii date de profesor din timp • lectia de recapitulare pe baza muncii independente din clasa a elevilor Lectia de formare a priceperilor si deprinderilor (de munca independenta) Lectia de formare a priceperilor si deprinderilor. de munca independenta a elevilor urmareste familiarizarea acestora cu diferite procedee de munca. Principalele momente ale acestui tip de lectie (momente care nu sunt întotdeauna necesare toate. în cazul recapitularilor finale. • lectia de recapitulare si sistematizare pe baza de referat – elaborat de un elev sau un grup de elevi. colectiva sau în grup): • lectia de exercitii aplicate • lectia practica în atelierul scolar . ele putând lipsi. în general. ele vizând consolidarea cunostintelor. etc. aplicatii.) si din formele de realizare a acestei activitati (individuala. la rândul ei. teme. mai multe variante: • lectia de recapitulare pe baza de exercitii • lectia de sinteza – la încheierea unui capitol. anuntarea planului lectiei urmatoare-2-3 minute)) Acest tip de lectie poate avea. lucrari practice. obisnuirea elevilor cu organizarea si desfasurarea muncii independente si cu aplicarea practica a cunostintelor însusite.Structura unei lectii de acest tip prevazute. este urmatoarea: a) moment organizatoric (2-3 minute) b) controlarea temei pentru acasa (daca este cazul-5 minute) c) recapitularea si sistematizarea materialului pe baza unui plan comunicat din timp sau elaborat împreuna cu elevii (30-35 minute) d) concluziile si aprecierile profesorului în legatura cu desfasurarea lectieirealizarea feed-back-ului (5 minute) e) tema pentru acasa (sau. la sfârsitul anului scolar. de la caz la caz).

Structura acestui tip de lectie este urmatoarea: a) moment organizatoric (2-3 minute) b) explicarea scopului si importanta controlului la tema respectiva (5 minute) c) verificarea cunostintelor. teste. din cauza unor particularitati psihopedagogice specifice. În functie de tema propusa verificarii.• • lectia de munca independenta pe baza lucrarilor de laborator lectia de munca independenta cu ajutorul fiselor Lectia de verificare si apreciere a cunostintelor. în care. . lectiile de control si evaluare releva masura în care dascalul si elevii s-au apropiat de telul vizat si ce mai au de facut în continuare pentru a împlini ceea ce si-au propus. În acelasi timp. Prin valoarea lor constatativ-prospectiva. priceperilor si deprinderilor Verificare si aprecierea nivelului de însusire a cunostintelor de catre elevi. este indicat ca elevii sa fie antrenati într-o activitate variata si nu în directia unui singur tip de activitate pe o durata prea mare.). Pe lânga aceasta verificare curenta. altii o considera doar o varianta a lectiei de comunicare a noilor cunostinte folosita la clasele mici. sunt necesare. facuta uneori în graba (din lipsa de timp). etc. chiar în fiecare moment al lectiei. al participarii elevilor la activitatea de învatare. „posibila si utila elevilor de vârsta mica”. a gradului de stapânire a priceperilor si deprinderilor cerute au loc în mod curent în cadrul fiecarei lectii. de formele de verificare adoptate (oral. din când în când. precizând clar ca se foloseste numai în primele clase ale scolii elementare. scris. etc. de particularitatile de vârsta si individuale ale elevilor lectiile de verificare pot fi de mai multe feluri: • lectia de verificare prin chestionare orala • lectia de verificare si apreciere prin lucrari practice • lectia de verificare si apreciere cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor Lectia mixta (combinata sau complexa) Parerile specialistilor privind acest tip de lectie sunt împartite. priceperilor si deprinderilor la tema propusa pentru control (25 minute) d) totalizarea rezultatelor în urma verificarii si aprecierii progreselor realizate de elevi (10 minute) e) tema pentru acasa (2-3 minute) Aceste lectii urmaresc sa evidentieze modificarile care s-au produs în personalitatea elevului în urma transmiterii unei cantitati de informatie într-un interval de timp dat. lectii de „bilant”. Lectia de verificare si apreciere a cunostintelor ofera posibilitatea de realizare a feed-back-ului pe multiple planuri: al asimilarii cunostintelor. lucrari practice. ba mai mult. al capacitatii de operare cu ele. Unii o considera ca un tip distinct de lectie.

În situatii mai deosebite. verificarea. în mod special. se întrerupe activitatea didactica cu elevii . ordinea lor poate fi schimbata de catre profesor dupa cum o cere situatia concreta în care lucreaza clasa respectiva. pentru a putea prevedea. sa se îndeplineasca integral. care. rational. fenomene aleatorii. este absolut necesar sa se stabileasca durata (în minute) a lectiei si pentru fiecare etapa a ei. într-un model rigid. De asemenea durata acestor etape poate sa varieze. Lectie mixta (combinata). care. poate folosi fise anexe privind reactualizarea. Ar fi bine si chiar ideal ca toate aspectele organizarii si proiectarii lectiilor. însa. unele dintre momentele prezentate anterior pot sa lipseasca din desfasurarea lectiei. ne mai având nevoie. determinate de situatii obiective sau subiective. astfel încât lectia sa apara ca un tot unitar. în “detrimentul” uneia sau alteia din etape. Desigur. organizate si proiectate. aplicarea sau fixarea cunostintelor. În acest context.). etc. în plus sau în minus 5–10%. dupa alte pareri „se foloseste îndeosebi la clasele mici si mijloci” (deci si la gimnaziu). timpul de 50 minute pentru o lectie trebuie respectat. Structura lectiei de acest tip este urmatoarea: a) organizarea clasei pentru lectie (2-3 minute) b) controlul materiei însusite anterior (10 minute) c) asimilarea noilor cunostinte (30 minute) d) fixarea cunostintelor noi (5 minute) e) tema pentru acasa (2-3 minute) De la caz la caz.În cadrul acestui tip de lectie. Daca suntem la etapa fixarii cunostintelor si ne dam seama ca nu se poate termina rezolvarea unei probleme. dar acesta nu trebuie sa tracaseze activitatea didactica. toata varietatea datelor si actiunilor instructive. dar aparitia lui trebuie rezolvata în mod firesc. Desigur. a carui respectare sa admita o anumita toleranta. care ne determina sa ne abatem într-o anumita masura de la cele concepute. datorita agentului uman (elevii). obiective. fie fenomenul de “gol de timp”. formare de priceperi si deprinderi. Ca si tipurile prezentate anterior. si lectia mixta cunoaste o multitudine de variante. “Criza de timp” este un fenomen nedorit. Daca suntem la etapa comunicarii cunostintelor este recomandabil sa oprim predarea si sa “transferam” o anumita secventa informationala pentru lectia ulterioara. obiectivele si continuturile corespunzatoare. verificare si apreciere. profesorul antreneaza elevii în activitati corespunzatoare tuturor sarcinilor didactice (dobândire de cunostinte noi. repetare si sistematizare. si acest model de lectie. aplicare). cu o identitate precisa. continut. precum si pentru sprijinirea elevilor ramasi în urma la învatatura (denumite si fise de recuperare) sau care ar raspunde unor cerinte ale elevilor dotati si nu numai lor (denumite fise de dezvoltare). în limite rezonabile. Aceasta evidentiaza flexibilitatea si caracterul dinamic al activitatii didactice ca activitati umane suple. el trebuie apreciat ca un ordin de marime în ceea ce priveste repartizarea lui pe etape. nu se poate prevedea. a personalitatii si individualitatii lor. sub toate aspectele (durata etapelor. fine. Este necesar si eficient ca profesorii sa se straduiasca sa îndeplineasca integral cele proiectate în lectii. are avantajul ca profesorul îsi poate proiecta continutul ideatic si aplicativ relativ integral pentru fiecare etapa. fie ea mixta sau de alt tip. prin succesiunea etapelor. În cadrul lectiilor pot apare. activitati organic legate între ele. Nu este bine sa predam în “fuga” si nici în pauzele dintre ore. pot apare fie fenomenul de “criza de timp”. de fise anexe.

Având functii cognitive. precum si aparatajul si materialele pe care le vor utiliza în cadrul acestor activitati. fie ca au loc în atelierele scoala. lectia de laborator se apropie mult. între care amintim: • Asigurarea unui continut stiintific de specialitate corespunzator fiecarei teme (operatii sau lucrari practice legate de necesitatea calificarii în meseria aleasa sau specialitatea în care se pregatesc elevii) Asigurarea unei strânse legaturi între cunostintele de tehnologia meseriei si a altor discipline înrudite în scopul întelegerii tezelor stiintifice cu caracter inter disciplinar • Efectuarea unor lucrari cu caracter util.si se da problema respectiva ca tema pentru acasa. Lectia de laborator se desfasoara pe baza unui plan amanuntit al lucrarii. pe grupe sau (în cazul în care experimentul necesita aparataj special si implica riscul de accidentare) frontal. Pentru aceasta profesorul îsi va programa în proiectul de lectie sau într-o fisa anexa un supliment de informatii sau de exercitii (probleme) care vor umple “golul de timp”. în procesul de productie industriala Lectia în laborator Lucrarile de laborator stimuleaza dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor. deci sub forma unei demonstratii în fata clasei. de activitatea de cercetare stiintifica. formative si aplicative. Timpul disponibil aparut sub forma de “gol de timp” trebuie folosit. Astazi. si a mai ramas timp disponibil. Fie ca se desfasoara în laboratoare. în ceea ce priveste metodica muncii de învatare. formale de instruire tehnico-practica a elevilor se apropie tot mai mult de specificul productiei industriale. lectiile de instruire practica trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte pedagogice. caci înseamna ca au fost îndeplinite obiectivele proiectate ale lectiei. Organizata cu pricepere. contribuie la însusirea tehnicii de cercetare stiintifica. Lectia de instruire tehnico-practica Formele de instruire tehnico-practica au evoluat continuu pe parcursul timpului. Nu este bine sa dam pauza elevilor înainte de momentul programat. dupa absolvirea scolii. ele oferind elevilor cadrul de aplicare si de exersare a cunostintelor si a operatiilor însusite în clasa si în atelierul scoala. îi ajuta sa-si formeze priceperi si deprinderi de mânuire a aparaturii. “Golul de timp” nu este alarmant. Lucrarile si experientele se pot efectua individual. în care se specifica activitatile si experientele ce urmeaza a fi efectuate de elevi. eventual împreuna cu alte probleme. ceea ce contribuie la dinamizarea spiritului de responsabilitate si constiinciozitate a elevului fata de pregatirea sa • Organizarea si dotarea laboratoarelor si atelierelor scolare în raport cu tehnica moderna contribuie la o mai rapida integrare a elevilor. lectia de laborator ofera largi posibilitati de aplicare a metodelor moderne cum ar fi: • învatamânt prin descoperire • problematizare • munca individuala independenta .

sa solicite si sa dezvolte spiritul de observatie. fara de care nu poate fi vorba despre o adevarata educatie tehnologica. dezvoltarea gândirii tehnice. Lectia în atelier contribuie. precum si dezvoltarea unor trasaturi morale de caracter. mecanisme de functionare a utilajelor si aparatelor din atelier si asimilarea comportamentelor de utilizare a acestora. profesorul intervenind numai spre a-i atrage atentie asupra greselilor remarcate înaintea unei noi încercari. b) Executarea este faza în care accentul cade pe corectitudinea executari si integrarea operatiilor în ansamblul activitatii profesionale. alaturi de celelalte forme de organizare a procesului de învatamânt. legarea de viata. singur sau în colectiv. dorinta de cercetare si cunoastere. reciclarea). cum ar fi: • Formarea la elevi a unor capacitati. principii. ajutorul profesorului limitându-se la semnalarea preventiva a erorilor în timpul fazelor critice ale lucrarii. la realizarea importantelor obiective care stau în fata scolii. ci se realizeaza prin activitatea elevului. Lectia în atelier prevede aplicarea unor notiuni. a imaginatiei si creativitatii. pe baza carora orice individ sa fie capabil sa organizeze. de productie si aplicarea în practica a cunostintelor. a dorintei de perfectionare continua (policalificarea. despre o atitudine si cultura tehnologica. nici la analiza miscarilor în termeni anatomici. care include în sfera ei si respectul pentru rezultatele muncii. a unui orizont politehnic. • Formarea si dezvoltarea la elevi a interesului pentru profesiuni socialutile. mecanisme de functionare a utilajelor si aparatelor din atelier si asimilarea comportamentelor de utilizare a acestora. Profesorul face observatii si interventii individuale. formarea unor deprinderi de munca. ca si principiul pe care se întemeiaza. . Ea urmareste. a unei atitudini receptive fata de tot ceea ce apare nou în domeniul profesional. • Formarea la elevi a unei atitudini pozitive fata de munca. interventiile colective se fac numai în cazul unor defectiuni generale. legat de aceasta. Oferind elevilor posibilitatea de a-si elabora un plan personal de lucru în functie de particularitatile lor (stimulându-le astfel creativitatea si initiativa) lectia în atelier prevede si aplicarea unor notiuni.Lectia de laborator poate sa mobilizeze. sa perfectioneze si sa evalueze activitatea pe care o efectueaza. a aptitudinilor elevilor. sa desfasoare. a dragostei pentru profesiunea aleasa. a calitatilor specifice necesare exercitarii în bune conditii a profesiunii în care se califica. într-un domeniu profesional. verificarea lor. principii. pentru bunurile obstesti si pentru producatorii acestora. Lectia practica în atelier Lectia desfasurata în atelierele scolare are la baza principiul „educatiei prin si pentru munca”. priceperi si deprinderi de munca cu profil larg (politehnic). a spiritului de inovatie si a celui practic-aplicativ. c) Controlul si corectarea. Elevul are rol activ. Se impune. flexibilitatea gândirii. Etapele unei lectii în atelier pot fi urmatoarele: a) Formarea modelului intern (pregatitor) care nu se reduce nici la simpla imitatie pasiva. a aptitudinilor tehnicoproductive.

Proiectele se organizeaza si se concep în forme de activitate didactica. procesul de învatamânt cunoaste si alte forme de organizare si proiectare didactica. de “ucenicie inginereasca” – cum se spune în universitatile tehnice (politehnice). c) Sedinta de sustinere a proiectului Elevii (studentii) care au terminat proiectele le predau cadrelor didactice pentru control final. si punctele ei esentiale. Importanta si tipurile de activitati în elaborarea proiectului Proiectele sunt forme de activitate didactica deosebit de importante si eficiente în pregatirea profesionala a tineretului studios. pareri si sfaturi. pentru instruirea suplimentara de catre profesor la o anumita disciplina de învatamânt. Se folosesc trei tipuri de sedinte de proiect: a) Sedinta de prezentare a temei si de initiere în studiul ei Cadrul didactic distribuie tema de proiect. cu explicatiile de abordare necesare. Conditii ale meditatiilor: . cunoasterea mai completa (multilaterala) a personalitatii elevilor si stabilirea unor relatii mai apropiate între profesori si elevi (studenti). relativ obligatorii. Proiectele (sedintele de proiect) Consultatiile didactice Consultatiile didactice sunt activitati didactice suplimentare în afara orelor din orar. care. Proiectul este considerat ca una din activitatile didactice fundamentale ale pregatirii de specialitate. Planurile de învatamânt ale institutiilor de învatamânt tehnicoprofesional si superior tehnic prevad în ultimii ani de studii ore de activitate didactica sub forma de proiect. b) Sedinte de lucru la proiect Ele sunt programate în orar. cu caracter facultativ pentru elevi (studenti). neîntelese la predare sau în cadrul studierii independente a bibliografiei. iar cadrul didactic observa. mai complexe. denumite sedinte de proiect. În aceste sedinte elevii (studentii) lucreaza efectiv la proiect. Meditatiile didactice Meditatiile didactice sunt activitati didactice. se prezinta bibliografia. pentru a adapta continuturile si strategiile didactice si la particularitatile individuale. realizeaza o gama variata de obiective cum sunt: lamurirea unor cunostinte teoretice sau aplicative mai dificile. ca si la varietatea situatiilor de viata ale elevilor (studentilor). sub forma unor îndrumari. îndeosebi a elevilor ramasi în urma la învatatura sau a elevilor mai slabi la învatatura. sprijinirea elevilor ramasi în urma la învatatura. analizeaza si acorda îndrumarile necesare. Pot fi cazuri în care proiectele se restituie pentru refacere pe baza observatiilor si îndrumarilor date de conducatorul de proiect. stimularea elevilor cu rezultate bune la învatatura pentru obtinerea unor rezultate superioare. se prezinta. în general. programate în afara orelor din orar.Alte forme de organizare si proiectare a procesului de învatamânt Concomitent cu sistemul de activitati didactice sub forma de lectii.

fata de patrie etc. Excursia îsi proiecteaza obiective instructiv-educative mai numeroase si mai complexe. expozitii. Vizitele si excursiile ofera posibilitatea ca datele informational-aplicative obtinute în cadrul obiectivelor în care s-au facut calatoriile de studiu sa aiba un rol instructiv.ele se organizeaza înaintea studierii unor teme importante. Excursia este o calatorie (deplasare) de studiu cu o durata de mai multe zile. si în natura. ar fi de dorit ca activitatea didactica programata în orar. organizate si proiectate sub forma de calatorii (deplasari) de studiu. Vizita este o calatorie (deplasare) de studiu cu o durata de cel mult o zi. pentru elaborarea unor referate.a) ele se pot organiza la cererea profesorului sau a elevilor. desigur. cum ar fi bacalaureatul. fata de realizarile poporului. culturale etc. proiecte etc. de initiere a elevilor în specialitatea predata. îmbinata cu munca independenta a elevilor acasa. de practica. legarea lor de viata. Practica pedagogica . ulterior pot fi folosite si cu rol demonstrativ. vizitele si excursiile pot fi de urmatoarele tipuri: a) introductive (preliminare) . având un rol complex ilustrativ. având roluri ilustrative si aplicative sintetice (de ansamblu). Vizitele si excursiile pot fi organizate la obiective de genul: muzee. ce pregatesc elementele integrarii socioprofesionale. demonstrativ si aplicativ. sa nu mai duca la necesitatea stringenta a organizarii de meditatii didactice. Vizitele si excursiile de studiu Vizitele si excursiile sunt activitati didactice. eventual si pentru pregatirea unor examene finale. de realitatea social-profesionala. de la 2 zile pâna la 2 saptamâni. pentru ca sa se justifice ca activitati suplimentare obligatorii si sa li se asigure continuturi si strategii adecvate.ele sunt organizate concomitent cu predarea disciplinei de specialitate. ansambluri de constructii industriale. Vizita proiecteaza obiective instructiv-educative mai reduse ca numar si complexitate.ele se organizeaza înaintea predarii unei discipline. la un obiectiv profesional sau de alta natura din aceeasi localitate cu scoala sau o localitate apropiata. la obiectivele profesionale sau de alta natura din alta localitate decât cea a scolii sau în strainatate. a imaginatiei si a gândirii creative. În functie de acest criteriu. d) de documentare . Vizitele si excursiile pot avea un valoros rol formativ-educativ. b) organizarea de catre profesor a meditatiilor este necesar sa se bazeze pe cunoasterea rezultatelor la învatatura si a unor testari docimologice. precum si la dezvoltarea unor calitati eticocetatenesti. b) curente .ele se organizeaza la sfârsitul predarii unei discipline de învatamânt. demonstrativ sau aplicativ. c) finale . c) ele trebuie sa înlature eventualele carente care au provenit din activitatea didactica programata în orar. având rol ilustrativ. contribuind la dinamizarea curiozitatii tehnico-stiintifice. în functie de etapa de pregatire a elevilor la o anumita disciplina de învatamânt. care sa ofere posibilitatea revenirii la scoala sau acasa în aceeasi zi. care au ca obiectiv instructiv principal largirea si aprofundarea cunostintelor. a spiritului de investigatie. întreprinderi (societati comerciale) si santiere de profil. ca dragostea fata de profesie.

realizate prin forme variate. care are loc: • La începutul fiecarui an scolar – prin întocmirea planului calendaristic anual • La începutul fiecarui semestru – prin întocmirea planificarii semestriale care presupune esalonarea fiecarui capitol sau teme pe lectii. formarea capacitatilor de organizare si proiectare a activitatilor instructiv-educative. profesorul mai trebuie sa aiba în vedere si pregatirea mai apropiata. strategia didactica si mijloacele pe care le va folosi. Acestea sunt acte de valorizare.În timp ce cursurile de pedagogie si metodica reprezinta forme de pregatire teoretica a viitorilor profesori. aplicarea cunostintelor psiho-pedagogice si metodice dobândite la cursuri si prin documentare personala. formarea priceperilor si deprinderilor de munca didactica nemijlocita si eficienta cu elevii si dezvoltarea interesului. activitatea instructiveducativa este si ea supusa evaluarii. scoli post liceale. denumite “scoli de aplicatie”. cu precizarea datelor calendaristice corespunzatoare. prin planurile de învatamânt. initiativei. precizarea subiectului si tipului lectiilor pentru fiecare capitol • Pentru fiecare lectie în parte – prin întocmirea planului de lectie sau a proiectului de activitate didactica care stabileste clar scopul lectiei. etc. Pregatirea profesorului pentru lectie Pe lânga pregatirea fundamentala. Practica pedagogica se organizeaza pentru studentii din învatamântul superior de stat si particular de diverse profiluri. Pentru a exprima conceptul de evaluare . practica pedagogica reprezinta o forma de pregatire practica a viitorilor profesori. profesionale. EVALUAREA DIDACTICA Conceptul de evaluare (docimologie) Orice actiune umana este supusa estimarii si evaluarii. etc. Practica pedagogica a studentilor asigura realizarea urmatoarelor obiective importante: cunoasterea procesului de învatamânt si a elevilor. varianta cea mai potrivita. Ca activitate specific umana. Practica pedagogica se desfasoara în anumite unitati de învatamânt – licee. în care se asigura. pregatirea psiho-pedagogica si metodica a acelor studenti care intentioneaza sa presteze si munca de educator-profesor la disciplinele de învatamânt ce-i definesc specializarea prin diploma obtinuta. de cultura generala. de specialitate si pedagogico-metodica. continutul acesteia. dragostei. creativitatii si responsabilitatii fata de munca de educator-profesor.

se mai folosesc termenii: examinare. sistematizarea si consolidarea materiei parcurse c) sa amelioreze rezultatele învatarii d) sa stabileasca un program de recuperare pentru elevii cu rezultate slabe Forme de evaluare Formele de evaluare determinate de perioada de studiu Formele de evaluare determinate de perioada de studiu sunt: a) Evaluarea initiala. care asigura evidentierea atât a cantitatii cunostintelor dobândite cât si a calitatii lor. b) Evaluarea curenta (continua. integrat întregului proces de învatamânt. se folosesc baremuri minimale de obicei.apreciere. estimare. pentru realizarea feedback-ului pas cu pas. care are ca obiectiv: verificarea structurarii în sisteme informationale a capacitatii de sinteza privind cunoasterea întregii materii de studiu. etc. învatarea zilnica este o îndatorire a elevilor. Reusita scolara anuala se materializeaza prin promovari. În situatia insuccesului scolar anual apar fenomene de: corigente (la una sau mai multe discipline). d) Evaluarea finala (de încheiere. reexaminari – pâna la începerea noului an scolar sau cu prelungiri pâna la anumite date. la începutul predarii unei discipline. Programul actual de reforma a evaluarii rezultatelor scolare propune doua tipuri de examene: a) Examene nationale o Examen de capacitate o Examen de bacalaureat b) Examene locale o Examen de admitere în liceu o Examen de admitere în scoala profesionala Evaluarea în sistemul semestrial se va face pe tot parcursul anului scolar si va avea caracter profund formativ. concursuri. periodic si final) oferind solutii de perfectionare a actului de predare-învatare. Forme de evaluare determinate de modul de efectuare a) Evaluarea (ascultarea) orala: evaluarea curenta. care are ca obiectiv: diagnosticarea nivelului de pregatire la începutul anului. sunt si baremuri medii sau de performanta. care are ca obiectiv: verificarea gradului de restructurare a materiei în module informationale mai mari si realizarea feedback-ului corespunzator. de progres) care are ca obiectiv: asigurarea pregatirii sistematice si continue. . de bilant ori cumulativa sau sumativa). verificare (control). Cele trei saptamâni de evaluare de la sfârsitul fiecarui semestru vor fi dedicate cu preponderenta evaluarii formative care va avea urmatoarele obiective: a) sa verifice realizarea principalelor obiective curriculare b) sa realizeze recapitularea. Evaluarea (examinarea) este actul didactic complex. care priveste valoarea (nivelul. nu se anunta dinainte. notare. performantele si eficienta) acestora la un moment dat (în mod curent. ce mai trebuie perfectionat. repetentie – în caz de nereusita. c) Evaluarea periodica (intermediara). nu se programeaza. examene. pentru a cunoaste de unde se porneste.

cunostinte si deprinderi. ceea ce nu ofera cunoasterea pregatirii întregii materii • se poate copia. stiintifice. Din punctul de vedere al continutului lor. putându-se strecura subiectivitatea. în care se folosesc forme de evaluare variate (scrise. în mod creativ. concursuri pentru ocuparea unor posturi (administrative. pedagogic etc. medical. referatele pot fi clasificate în doua categorii cu virtuti distincte si anume: . situatie ce se cere prevenita. dupa caz. Avantaje: • pentru profesor . dar dupa caz. c) Evaluarea practica: probe practice de laborator.).poate pune întrebari suplimentare • pentru elev . bazate pe o informare documentara a elevului. pot aparea inhibitia.referate bibliografice. d) Evaluarea sub forma de examene: are rolul de a asigura promovarea la o disciplina. Exemple: concursuri de admitere (în licee. . probe de control. etc. Ea reprezinta o activitate care se poate desfasura pe durata unei lectii (sau a mai multora) si în care elevii primesc o tema de rezolvat si instructiuni precise cu succesiune algoritmica. a unui an scolar (universitar) sau a unui ciclu de învatamânt. medicale. Metode complementare de evaluare Referatul reprezinta o modalitate de evaluare care permite atât o apreciere nuantata a învatarii cât si identificarea unor elemente de performanta individuala probate de elev si izvorâte din motivatia lui pentru activitatea desfasurata. si probe orale si practice). alte lucrari scrise) Avantaje: • elevul (studentul) nu este tracasat. etc. didactice.Dezavantaje: nu exista baremuri controlabile. în anumite conditii. intimidarea. poate fi mai obiectiva corectarea • ceea ce se scrie ramâne • se pot recorecta (poate fi avantaj si dezavantaj pentru elev . cu scopul de a explora situatii noi sau putin asemanatoare cu propriile experiente. economice.referate de investigatie stiintifica. în facultate. se pot folosi una sau mai multe din modalitatile de evaluare mentionate mai sus: oral.i se pot pune întrebari ajutatoare b) Evaluarea scrisa (teze. tensionat si poate lucra independent • existând baremuri si punctaje. în care se confrunta si se ierarhizeaza competentele în functie de numarul de locuri si de baremuri. etc. scris si practic. aplicata pentru evaluarea sumativa. bazate pe dezvoltarea unui plan de actiune elaborat de elev sau sugerat de profesor.). îndeosebi. Investigatia reprezinta posibilitatea oferita elevilor de a aplica. e) Concursuri: sunt examene de selectie a valorilor. Proiectul reprezinta o modalitate complexa de evaluare indivi-duala sau de grup. tehnice. la anumite profile de învatamânt tehnic. în scoli profesionale. nu se pot recorecta raspunsurile. economic.student) Dezavantaje: • probele scrise traditionale au numai 2-3 subiecte. atelier la disciplinele experimental – aplicative. Subiectul proiectului poate fi propus de profesor sau de elevi. iar elementele ce se evalueaza sunt .

deoarece concretizeaza o multitudine de determinari sau de rezultate individuale. Nota. Capacitatile ce se pot evalua sunt: . investiga. cât si prin folosirea unor simboluri numite note. Aprecierea verbala are un rol dinamizator în învatarea scolara. se face atât prin apelul la anumite expresii verbale.organizarea/prezentarea materialului probatoriu. ca simbol utilizat pentru a evalua performantele scolare. În acest fel. Exista trei modele de notare: • prin raportare la grup – se bazeaza pe aprecierea facuta prin compararea elevilor între ei sau prin raportarea rezultatelor la un anumit standard mediu de exigenta stabilit • prin raportare la standarde fixe – se bazeaza pe luarea în calcul a obiectivelor operationale ale lectiei ca sistem fundamental de referinta • individuala – se face prin raportarea rezultatelor. iar în intervalul de timp afectat profesorul trebuie sa faca verificari periodice ale componentelor portofoliului. la alte rezultate.sintetizarea/realizarea unui produs. eseuri. atunci când este obiectiva. cultiva motivatia fata de învatare. desene. a unui semn la un anumit rezultat al învatarii. Structura si componenta unui portofoliu se subordoneaza scopului pentru care a fost proiectat si ele sunt sta-bilite de profesor pe baza preocuparilor elevilor. îi ajuta pe elevi sa-si estimeze corect rezultatele muncii lor. bazata pe un ansamblu de rezultate produse de elev si neimplicate în actul evaluativ: fise de informare/documetare. .reprezentate de capacitatile elevului de a observa si alege metodele de lucru. precum si la forme de comunicare mai complexe. Notarea Aprecierea scolara. Notarea este un act de atasare a unei etichete. colaje s. analiza.a. este un indice care corespunde unei anumite realizari a randamentului scolar. a masura si compara rezultatele. a utiliza o bibliografie specifica. ca atribut al unei judecati de valoare. . referate.obtinerea si manevrarea informatiilor si a metodelor. a manevra informatiiile. prospecte. Tematica trebuie sa-i conduca pe elevi la surse de informatii diferite de cele uzitate în scoala. Nota dobândeste o valoare de informatie. . sintetiza si organiza materialul probatoriu. în timp Sisteme conventionale de notare . în stabilirea unei ierarhizari a acestora. Ea are numeroase implicatii în stabilirea anumitor relatii între elevi. obtinute de aceeasi elevi. precum si de a realiza un produs. Nota dinamizeaza resursele umane în vederea atingerii unor performante. pliante. portofoliul ofera o imagine completa a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost conceput. un indicator sintetic.masurarea/compararea/interpretarea rezultatelor. a rationa. sa-si auto-aprecieze progresele înregistrate. Portofoliul reprezinta o metoda de evaluare sumativa complexa. care.

în Danemarca • cu 20 trepte – de la 1 la 20. în Suedia. Elvetia. în Franta b) Prin calificative: • foarte bine – echivalentul notelor de 9 si 10 • bine – echivalentul notelor de 7 si de 8 • suficient (satisfacator) – echivalentul notelor de 5 si de 6 • insuficient (nesatisfacator) – echivalentul notelor de la 1 la 4 c) Prin litere (notare literala): 6-7 litere (a-g). în unele concursuri si la unele probe – cum sunt colocviile. în Anglia. • „Cum laude” (cu lauda) – pentru bine. în Germania. 13. cu bile colorate. Norvegia • cu 10 trepte – de la 1 la 10.) sunt dificile a se converti în sistemele cu multe trepte (de 10. Finlanda si alte tari • cu 13 trepte – de la 1 la 13. 20). etc. g) Cu diploma de merit: la bacalaureat si la absolvirea învatamântului superior etc. . • admis • respins e) Cu bile colorate: • albe – foarte bine. mai frecventa si considerata mai precisa • cu 5 trepte – de la 1 la 5. la proba de practica. înlaturând ierarhizarea mai precisa a valorilor.I.a) Prin cifre (5-20 trepte): notarea numerica. Sistemele cu putine trepte (binar. SUA d) Prin sistem binar: se practica la anumite probe la perfectionarea cadrelor didactice (inspectia speciala). cu putine cifre etc. • negre – insuficient. • rosii – suficient. în tarile C.S. cu calificative. Bulgaria • cu 7 trepte – de la 1 la 7. în România. f) Cu aprecieri în limba latina: • „Magna cum laude” (cu mare lauda) – pentru foarte bine. • cu 6 trepte – de la 1 la 6.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->