Carl Gustav Jung (1875- 1961) Intalnirea dintre cei doi a fost un adevarat coup de foudre.

Dupa o prima intalnire in care Freud ai Jung au discutat timp de 13 ore, relatia dintre cei doi a durat doar cinci ani, din 1907 pana in 1912. Gestalt practicienii de astazi gasesc la el un numar de notiuni ai de concepte care le sunt mai mult sau mai putin familiare, precum: O atitudine activa a terapeutului, totodata oglinda ai partener, care iese din rezerva sa ai dialogheaza cu clientul, facandu-i partasa propria simtire. Pacientul nu este <o fiinta subordonata pe care o intindem pe canapea, cand stam in spatele lui ca un Dumnezeu, ai care, din cand in cand, mai scapa cate un cuvant>. El este un om pe care il putem ajuta ai iubi, chiar ai in afara tratamentului. Astfel putem spune ca <psihologia lui Jung este o psihologie a mamei, pe cand cea a lui Freud este cea a tatalui>.1 Psihanalistul jungian vine cu ceea ce are el specific ca fiinta (ecuatia personala), de care nu incearca sa se debaraseze, dar pe care incearca sa o foloseasca; nu cauta o obiectivitate iluzorie ci o subiectivitate luminata. Terapiei i se alatura dezvoltarea personala. Este posibila la orice varsta: Psihoterapia nu are legatura cu nevroze, ci cu fiinte umane.> /.../ Contributia personala la terapie se insereaza acolo unde, tratamentul oprindu-se, dezvoltarea incepe.2 In ceea ce priveate nevroza, pozitia sa este apropiata de cea a lui Perls: O nevroza este semnul unei acumulari de energie in inconatient pe punctul de a deveni o incarcatura aproape de explozie.3 Pentru el, nevroza este legata de refuzul de a recunoaate autonomia ai bogatia creativa a inconatientului individual ai colectiv. Vindecarea va avea loc printr-o reunificare a persoanei sau o individualizare. Ca ai in Gestalt Terapie, inconatientul este considerat drept un rezervor de potentialitati viitoare ai nu ca un depozit de material refulat. Accent pus pe experienta traita. Referinta constanta la complementaritatea contrariilor, atribut esential al sinelui; Gandire simbolica, in imagini mai degraba decat in concepte; Jung ca ai Perls s-a interesat mult de procesul psihic care se derula in structurile profunde, repetabile intr-o topica precisa. El atribuie un loc central proiectiei, in cadrul careia transferul poate fi (doar) o manifestare. Preconizeaza dialogul intern, intr-un soi de teatru interior cu parti personificate ale clientului: personaje din vis, anima / animus sau chiar a Batranul Intelept, emanatie a inconatientului colectiv.
1 2

Apud Ginger, Serge (b), p. 129 Apud Ginger, Serge (b), p. 130 3 Apud Ginger, Serge (b), p. 130