ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU

In literaratura romana ,Camil Petrescu este un innoitor.Intreaga sa creatie sta sub semnul luciditatii si nazuieste sa intruneasca atributele autenticitatii ,ca rezultat al unei minutioase analize psihologice, dar si a unei profunde cunoasteri a complexelor probleme sociale.Poeziile sale, cu tendinte intelectuale, afiseaza o pozitie antisimbolistica si mai ales

antitraditionalista.Romanele si dramaturgia sa, fundamentate pe aceeasi filosofie a cautarii absolutului, sunt construite modern.Opera lui Camil Petrescu, oricat de variata ar parea, prezinta o exceptionala unitate, sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic si al facturii artistice. Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, gandurilor modern, inzestrat cu fervoarea speculatiei filozofice, si poet livresc, Camil Petrescu ramane un caz exceptional de unitate organica a spiritului omului cu opera sa.Experientele lui au fost transpuse, cu un minim de fictiune si abia disimulate, in creatiile sale.Pentru a afisa creatiile si intr-o lumina dramatica, autorul utilizeaza din plin imaginatia creativa.In prima faza recurge la analizarea minutioasa a starilor de constiinta izvorate din intamplarile traite individual sau colectiv asumate de eroi.A doua sursa majora a dramatismului o reprezinta trairea intensa a timpului, marcata de discontinuitatea intre durata interioara a vietii omului si cea exterioara, avand un mod relativ autonom de procesiune una fata de cealalta. Camil Petrescu depaseste nivelul analizei psihologice reusind sa impuna drept formula cognitiva metafizica substantei concretului.Naratorul personaj se contopeste cu obiectul cunoasterii,iar prin tehnica jurnalului reordoneaza datele in constiinta.Autorul are drept model romanul proustian si pentru prima data in romanul romanesc,istoria lumii este asezata intre paranteze ,toata atentia focalizandu-se pe modalitatea prin care sunt surprinse experientele de catre constiinta individuala.In romanul iubirii ,analiza subiectiva focalizeaza pasiunea traita lucid si selecteaza momentele de varf ale existentei,erosul devenind mijloc privilegiat de cunoastere. In Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi se desprind din punct de vedere compozitional un roman al iubirii si un jurnal de front,textul incadrant fiind jurnalul de front.Jurnalul lasa sa se vada mai mult originalitatea lui Camil Petrescu,in timp ce jurnalul

iubirii distinge mai ales vocea scriitorului proustian,acuzat de Eugen Ionescu de o rusinoasa obedienta fata de model. La nivelul structurilor si al tehnicilor narrative romanul urmeaza indeaproape marele model.Naratorul-personaj implicat in diegeza,impune asupra secventelor evenimentiale,o perspective necreditabila.Discursul narativ este discontinuu,fragmentar si enigmatic.Naratorul traduce impresiile constiintei,in contact cu lucrurile impunand naratiunii structura ritmica a constiintei.Naratiunea homidiegetica,monoscopica este variabila,in functie de cele doua centre de orientare.(unul care isi manifesta inconstant,si unul care traieste aprioric razboiul). Prin natura geniului, romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi aduce o raportare mai extinsa a problematicii la social.El surpride conditionarea vietii intelectualului in lumea romaneasca de la inceputul secolului nostru sub un aspect fundamental epocii.Romanul infatiseaza esecul experientei lui Stefan Gheorghidiu.Socotelile lui sunt false, arata Camil Petrescu.Chiar scapand de grijile materiale, intelectualul ramane dependent de o lume opaca si detestabila.Drama lui Gheorghidiu se consuma, sub acest aspect, in doua directii :o drama a iubirii inselate si o drama a alienarii, a integrarii intr-o existenta cotidiana dictata de forte si ratiuni exterioare, in afara idealului pe care eroul si l-a asumat. Continutul romanului se organizeaza, ca intr-o perspectiva coaxiala, in jurul dramei de constiinta a eroului principal , Stefan Gheorghidiu, obligat mai intai sa traiasca o drama a incertitudinii in iubire si apoi pe cea a razboiului .Eroul are norocul sa se elibereze de grijile existentei .Student sarac ,la inceput, el si surorile sale traiesc greu ,din pensia modesta de vaduva a mamei lor.Logodit cu o colega de facultate, Gheorghidiu amana nunta pana la luarea licentei, intrucat putinii bani pe care ii mai castiga lunar nu i-ar fi ajuns sa intretina o familie.Eroina e si ea o fata orfana, crescuta de o matusa. Intre cei doi soti nu exista, de fapt, o comunicare sufleteasca autentica.Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasa, cum nu se poate mai comuna: copilaroasa, sensibila, inclinata insa si spre o cicaleala marunta, staruitoare, alintata, care ascunde in fond egoism si suficenta.Eroul este urmarit la seminarii, controluat permanent ca nu cumva sa filtreze cu colegele.In ciuda faptului ca nu simte nici o atractie pentru speculatiile intelectuale, Ela frecventeaza cursurile de filosofie, ca sa fie tot timpul langa sotul ei.Dragostea devine astfel un act acaparator, devorant, care tinde sa anihileze personalitatea partenerului.Autorul reuseste sa surprinda zbuciumul launtric al eroului printr-o metoda proprie. In structura romanului distingem doua nervuri fundamentale: una sociala si una psihologica si ele apartin celor doua planuri: unul subiectiv care vizeaza descrierea monografica a unei iubiri, in toate fazele ei, de geneza, de stabilizare si de acord al afectului

cu spiritul la cote superioare si de declin, si un plan obiectiv care vizeaza fundamentul pe care se desfasoara o lume, un intreg univers in care se consuma experiente. Cele doua planuri se dezvolta paralel si uneori se si interfereaza.Pentru a surprinde cat mai bine reactiile personajelor, autorul confera o tenta de ipocrizie personajelor.Asta denota implicarea sufleteasca a autorului in evenimentele relatate, confera operei o personalitate individualizata anume.Felul in care personajele reactioneaza la diferiti stimuli are ca scop scoaterea in evidenta a caracterelor acestora, exprimand totodata originalitatea scriitorului.Personajelor le sunt insuflate diferite reactii. In planul subiectiv,prin anamneza, memoria reinvie intamplari trecute, dar la Camil Petrescu constiinta selectioneaza acele fapte care vor contribui la dezvaluirea adevarului . Eroul principal, Stefan Gheorghidiu este inzestrat cu energie, virilitate si loialitate. Unul dintre factorii decisivi ai lucrarii este banul.Odata cu primirea mostenirii ,,peste noapte, viata personajelor iese din banalitate.Acest stimul va fi mai mult sau mai putin perceput de cei doi soti.Este momentul in care incep discordantele si divergentele dintre soti. Ela sufera o uimitoare transformare, devenind o adevarata ,,doamna mondena, pe cand Stefan doreste intoarcerea la viata normala.Autorul reuseste sa-i puna pe cei doi in tabere diferite: conservatori si reformanti. Dragostea pentru sotul ei cade in conformism conjugal, folosit cu iscusinta ca sa se apere. In psihologia lui Stefan Gheorghidiu explodeaza gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant si-l tortureaza. De la nevoia de dragoste absoluta la gelozia chinuitoare este un drum lung pe care insa eroul il parcurge in cateva luni de viata mondena. Analiza psihologica, pe care o urmareste autorul, atinge profunzimi neexplorate si ea poarta amprenta autenticitatii, pentru ca este o introspectie ascutita a personajului.De fapt, gelozia lui Stefan Gheorghidiu apare ca o alta fata a intensitatii sentimentului sau de dragoste, a setei sale dupa dragostea absoluta. Autorul da dovada de profunda analiza psihologica a protagonistilor.Zbuciumul interior al eroului este privit din mai multe perspective.Primul este acel al sotului inselat ranit in propriul ego ; al doilea este cel al unui martir ce nu obiecteaza nimic chiar daca vede ca postura de unic iubit din viata consoartei este zdravan periclitat.Aceasta prima parte a actiunii nu a fost una dinamica, chiar banala, in care arta narativa folosita este una des intalnita si folosita.Intreaga atentie a fost captata asupra vietii de cuplu fericit.Pentru a ,,da culoare actiunii scriitorul aduce ispita, marul discordiei, in cuplul fericit. Actiunea va fi prezentata in continuare din perspectiva fiecaruia dintre soti. Ela priveste lucrurile intr-o lumina favorabila, optimista, iar Stefan devine cu timpul din ce in ce mai pesimist.Dupa o despartire temporara cei doi se impaca.Impacarea a fost o betie de dureri

amare, transformata in bucurii tari. Totul, trecutul imi aparea acum clar, mai ales dupa noi explicatii, mai ales dupa fericirea ei, acum nestapanita.Acest moment euforic este oprit de in trarea pe neasteptate a Romaniei in razboi.,,Ultima noapte de dragoste este savurata la Dambovicioara. Aici eroul se zvarcoleste iarasi in sentimentul geloziei.Incepe ,,Intaia noapte de razboi. C. Petrescu a transpus in paginile romanului, razboiul autentic, concret, fara idealizare romantica si fara grotescul naturalist, razboiul crud si inutil, blamat de cei care il duc efectiv, exploatat de cei care il provoaca. Scenele prezentate sunt de un profund realism si ele par a fi notate la fata locului. Starile sufletesti ce preced prima lupta denota o prospetime rascolitoare. Pe front, se intretaie ordine contradictorii, tragicul intalnindu-se cu absurdul; eroismul alterneaza cu panica.Toate trairile sufletesti sunt canalizate in domeniul dragostei si implicit al geloziei. Eroul este totdeauna precaut sa se observe pe el insusi si ii judeca pe ceilalti numai in raport cu perceptia sa interioara.Iubirea este perceputa ca o experienta posibila, o imbogatire a revelatiilor inime, nu ca o raportare a indragostitului la alteritatea fiintei indragite.Analiza starilor de spirit este conceputa ca o modalitate de eliberare psihica de sub influenta emotionala a unor fapte deja consumate.Stefan Gheorghidiu, indragostit mai degraba dintr-un orgoliu satisfacut, traieste doar iluzia iubirii, nu sentimentul ca atare caruia nu i se abandoneaza niciodata si nici nu consimte la sacrificii in numele dragostei.Sinceritatea emotiilor nu implica uitarea de sine, nu provoaca increderea totala in perechea aleasa, nu elimina luciditatea, nici apetenta disociativa.Iubirea traita de erou este una experimentala, de suprafata care marcheaza absenta pasionalitatii si repre- zinta consecinta unui egou egoist si a unui proces de autosugestie cu efecte dramatice in lant: incerti- tudine ,neincredere in partenera ,dezamagirea ,infidalitatea reala a barbatului. Aceasta prima parte a cartii a fost dedicata vietii civile.Actiunea a fost destinat surprinderii vietii de cuplu cu toate neajunsurile sale.Autorul reuseste uimitor sa surprinda toate coborasurile si neintelegerile din sanul unui cuplu de tineri.Trecerea de la sentimentul de incredere totala in partenerul de viata in neincredere si gelozie este foarte bine reliefat.Eroul principal trece printr-un amalgam de trairi contrare ce-l fac sa-si schimbe parerea despre cei din jur. Daca prima parte a cartii a fost dedicata vietii civile, a doua parte este dedicata cauzei razboiului. Scriitor polemic, Camil Petrescu ia atitudine prin romanul sau atat impotriva scriilor care glorificau razboiului cat si acelora care il prezinta din perspectiva atrocitatiilor comise.Urmatoarele capitole sunt dedicate in intregime activitatii combatante a eroului si ale intregii natiuni.A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului imprumutat

eroului din roman. Integrarea acestui jurnal in roman i-a schimbat caracterul de notari zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiente dramatice, in care eroul a dobandit intelesurile profunde ale vietii si solutiile juste ale chinurilor din constiinta lui stapanita de gelozie. Camarazii de arme se pare ca nu dau atentie problemelor conjugale ale eroului.In primele capitole el lupta fara un scop anume, parca asteptand din clipa in clipa glontul ce-i va aduce calmarea tuturor durerilor si nemultumirilor.Psihicul deviaza un pic de la normal, cazand in dizgratie.Vazand atatea victime si atrocitati, isi schimba parerea despre conceptia vietii.Arta narativa folosita este fa- vorabila actiunii, totul dand dovada de o dinamica anume. Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, aplicand asupra dragostei imaginea procustiana faurita de propria-i sete de ideal, recompunand continuu si zadarnic, pana la istovire, din cioburile reaitatii, o lume care nu se vrea si nici nu poate vreodata sa fie rotunda.Iar efectul se intoarce dureros asupra eroului. Registrul stilistic al romanului se caracterizeaz prin claritate, sobrietate, fraz scurt i nervoas, este analitic i intelectualizat. Stilul este anticalofil, iar autorul consider c ntr-o oper literar relatarea subiectului trebuie s fie precis i concis, "ca ntr-un proces verba. Principalele modalitile de analiz psihologic utilizate de Camil Petrescu n roman constituie tehnici specifice creaiilor literare psihologice, pe care le mbin, cu miestrie i talent: monologul interior, dialogul, introspecia contiinei i a sufletului, retrospecia, autoanaliza i autointrospecia.care scot n eviden zbuciumul interior al personajului, cauzat de aspiraia spre absolut.

BENEA MONICA
AN III , ROMANA-PORTUGHEZA