Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

"Vorba ceea: Lasa-I. "si tinde-am crori-o la fuga". ocnita. avand izvoare autobiografice. Mogorogea. In episodul cu pupaza. Autorul se va raporta permanent la acestea. "mort copt". ogarjiti. turte. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. Folosirea unor termeni ca: stioalna. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). rohatca. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". de la Irinuca trebuie sa fuga. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. zamparagii. primele trei publicate intre 1881 si 1882. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. avand in centru. "ursul nu joaca de buna voie". prin zicatori (" . "cum nu se da ursul scos din barlog". atat pentru personaj. incat se imbolnaveste. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. Definit ca roman liric. megies. mitoc. zicatori. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. densitate. nuci. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. cu ciresele. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. harabagiu. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". "cat era de tare de cap". borta. folosirea termenilor dialectali. in 1892. fie prin intermediul eului-personaj. "bucuria zugravita pe fete". cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. babalaci. Amintiri din copilarie . mere. "sa nu-ti salte inima de bucurie". cat si pentru cititorul dintotdeauna. cociorva. originalitatea. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. expresivitate. duiosie. Mos Chiorpec. Textul cuprinde patru parti. culeseriu. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". cu uratul sau cu raia. mai! L-as lasa eu. copilaria si lumea satului traditional. in Convorbiri literare.Ioane. "parca ti-a iesit un sfant din gura". evocare si scriere memorialistica totodata. care-i vine prin tatal sau. holtei. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). fie al eului-narator. mama il lasa fara haine. ca in episodul cu holera. nuantare. textul este conceput circular. Uneori Creanga face umor negru. matusa Marioara pretinde plata canepii. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". fiindca-si pierdea banii prin crasme. lua pomana covrigi. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. Oslobanu. stiubei. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei.ascunde sensibilitatea. ca teme inrudite. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". iar ultima parte dupa moartea autorului. "de ne degera maduva-n oase de frig". semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. duglisi. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). farmecul limbajului. treaca cu vederea felul in care satul. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor".

al intoarcerii la origini etc. taranesc. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. intr-o alta realitate. plina de haz si fantezie. al drumului. intre timpul narat si timpul naratiunii. Nica va strabate un traseu intortocheat. Creanga e un mare scriitor realist. prin adresarea la persoana a Ii-a. varsta fericirii. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". Ca specie. tonic. subiectivitatea. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. infatisate cu realism de scriitor. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. dar si cu vocile altor personaje. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. cel al copilariei: motivul labirintului. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. in cautarea acelui centru originar. al prieteniei. cu aspect mozaicat. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. martor si comentator al intamplarilor evocate. imediata. esentiala pentru receptarea activa a textului. Creanga este narator. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. procedeele dramatice. intr-o naratiune continua. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. memoria involuntara in derularea amintirilor. dar si-o traieste si pe cea prezenta. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. al sarbatorii. poate fi considerat un roman de formare traditional. a traseului prin care copilul descopera lumea.nostalgie si regret. limba inmiresmata a personajelor. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. interior. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Naratiunea se incheaga progresiv. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. clasice si romantice. cu mijloacele specifice literaturii. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. el mitologizeaza. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. intarzie mult asupra descrierii . El isi creeaza o lume proprie. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. mirajul limbajului. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. De fiecare data. deoarece urmareste procesul modelarii umane. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. pe fondul unui umor sanatos. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. al obstacolelor.huma" pana la creatorul matur. optimist. Dialogul cu cititorul este viu. dezamagire si singuratate. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. Subiectul respecta. Oralitatea de tip popular. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. va rataci ca intr-un labirint. verosimil si imaginar. plin de obstacole. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. personaj. in general. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. la un loc cu atitudinile contrare implicate . intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. voluptatea ironiei si a autoironiei. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. eroul va reveni la aceasta matca. vorbirea aluziva. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. insa o converteste. Naratiunea este la persoana I. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. mobila. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. ordinea cronologica a evenimentelor. iar sentimentul dominant este nostalgia. Sunt experiente obisnuite. banale chiar. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). Pornind insa de la realitate. stilul indirect liber. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. strategiile narative diverse.

Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. la Socola.casei parintesti. Ceea ce impresioneaza. intaiul mare scriitor roman. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul.RIE . luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. atat prin constructia subiectului. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. care se degaja dintre fapte si psihologii. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. univers maret. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. poznasa. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . De aceea. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii." (Pompiliu Constantinescu. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. intrand. va fi un dezradacinat. rand pe rand. cum afirma Ci. Limbajul este savuros. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. din caracterizari ironice si autoironice.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . la acesta. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. ci si realitatile timpului. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi.Calinescii.. Povestitor desavarsit. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. Creanga a fost plasat. absolut autentic. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. scriind despre popor. direct sau indirect. Geneza operei. proverbele. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. arhaismele. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. in care se plaseaza faptele prezentate. dar mai ales in arta povestirii. in care omul nu se poate sufoca. Umorul vine din exprimarea mucalita. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). in crearea unei atmosfere vii. S-a nascut la Humulesti. in reinvierea trecutului. modul in care se invata carte pe atunci. vorbele de duh. intre toate varstele de cititori.Amintirile" au o structura . Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". este dinamismul anecdotic. dar nici rataci. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. ci si iesirea din copilarie. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. in evolutia artei narative romanesti. este un fel de poezie veridica a vietii. Secretul popularitatii Amintirilor. personajul raportandu-se neincetat. Un fel de clopot vast. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. Textul este fundamental clasic. sau. Targu-Neamt. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. autentice. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. scos cu greu din lumea satului. a familiei. in apropiere de Targu-Neamt. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. iesit chiar din sanul poporului. in care Creanga. a interjectiilor si a exclamatiilor. prin semnificatie ea este universala. zicerile tipice. in al doilea rand.

o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor.mozaicala. ca in zi de sarbatoare. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. unde. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. integrata in colectivitatea rurala. F) Nica se resemneaza. unde apele-s dulci. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. stramutat la camp. 2. umbra si racoare in toate partile. pleaca cu mos Luca spre lasi. cat esti de mare!". in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei." B)Popasul de la Blagesti. peste Siret. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti.". Compozitional. vara. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. Mort-copt. Cu durere iara leac. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. taranul de la munte. care nu prea facea mult haz de carte. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". de Mihai scripcarul. Apoi lasa-ti. intepati de tantari. si pasa de te du. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. de baietii satului cu care se juca iarna si vara.Drumul si peripetiile pana la Iasi. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. la mine nu se trec acestea". intransigenta. dezlipit de la sanul mamei sale. baiete. de oameni. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi.Pregatirile de plecare la Socola. Mama apare hotarata. Astfel. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. soptind tainic. de-ajuns. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. cu ochii inecati in lacrimi. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. tarinile cu holdele. da. Ioane. ca poate muri de dor intre straini. Tatal sau. satul. se aliaza de data aceasta mamei. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. ia acus. unde dorm pe prispa casei unui rotar. de pe Moldova. la scoala de la Socola. darza. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. creata de faptul ca pleaca din sat. Din cauza departarii mari. lemne. . la sezatorile si clacile din sat. prundul cu stioalnele. trebuia sa fac pe cheful mamei". E) Atitudinea parintilor e ferma. Raman peste noapte la Blagesti. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. cu care se incheie Amintirile" sale. de flacai. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. si pruncul. dupa staruinta mamei.ca te lasa pardalnica de inima!". asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. imposibil de ocolit. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. in mersul lor neincetat. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. a doua zi la rasaritul soarelui. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. campul cu florile si dealurile mandre. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. obligandu-1 sa plece. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare.

strabatuta de umor si sensibilitate. mai puternici. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . vorba de duh. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". isi odihnesc caii si pornesc mai departe. ci niste mati lesinati. iara foamea da de-a dreptul". C) Popasul de la Targu-Frumos. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. sarbezi si zbarciti. golatatea inconjura. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. B) Buna dispozitie a autorului. interogatii. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. lioarba etc. incarcata de expresii populare. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. ia. cu harul povestirii.Daca ar sti el. ticaitul. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. a dat imbold scriitorilor sa se . sau Mos Luca era insuratel de-al doilea"." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). de te-a intreba cineva. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. Chiorpec = cel chior etc. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. sa te roage mama frumos. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. C) Ironia. de ce trag caii asa de greu. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. umbland din scoala-n scoala. ne ducem surghiun dracului pomana. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. fiindca are rolul personajului principal." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. si zbarciti. zicatoripopulare. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. o bucata de huma insufletita din Humulesti. F)Numele personajelor. Exemple: Mila mi-i de tine. chiolhanosul. ce mai atata vorba pentru nimica toata. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. care cu manie si duh ii raspunde. decat arareori.oamenii. isti. care ramane si el in reprezentatie. Mihail Kogalniceanu. Dar nici sarac ca-n anul acesta. trasnit. ne-au cosit. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. care nici frumos pana la douazeci de ani. jovialitatea. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. ursul nu joaca de buna voie". Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. Spre asfintit ajung la lasi. voia buna. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". Creanga este un povestitor de vocatie. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. indragit de toate varstele. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. chiolhanosul si ticaitul. exclamatii si imprecatii. Exemplu:IVlos Luca. este atragatoare si place. unde intalnesc o multime de dascali. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. asa| d# frunza frasinelului". mai sanatosi. din limbajul familiar: mosul. Trasnea = cel smintit. hazul de necaz. in toata viata lor". sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". iar povestitorul un regizor. care dau culoare rostirii. mai voinici si mai voiosi. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru.

naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. obiceiurile de Anul Nau. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. original. Atmosfera generala este edenica. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. intemeiat in toata puterea cuvantului. cu gospodari tot unul si unul. poezia. "fabrica de preoti" din Falticeni. opera are un mare grad de generalitate. adica de extractie rurala sau religioasa. eresurile. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica.in 1892. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". in toamna anului 1885 cand este obligat. 'SfSntul Niculai'. de faceau mare cinste satului lor'. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". 1881. specie a genului epic in proza de marime substantiala. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. poate fi numit si roman traditional. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. in modul de individualizare a personajului. dar si suveica. etnografic. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. a aparut intre 1881 si 1892. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. Primul roman autobiografic din literatura noastra. 1881. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. cu flacai voinici si fete mandre. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. limba. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. Partea a patra si ultima. prezinta despartirea de satul natal. Pavel Ciubotariul. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. 1882. abia societatii &q 919c25j uot.inspire din traditiile si folclorul poporului. si bunicul David Creanga. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. datinile. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. ceea ce l-a facut pe G. "Pupaza din tei" furtul cireselor. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii.Junimea'. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. prima scoala. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. Astfel. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. Cu toate acestea. antrenate de o intriga complicata. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. Aceasta monografie. validand tema sociala de extractie rurala. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. de vuia satul de vatale in toate partile. smantanitul oalelor.. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. care stiau a invarti si hora. tema sociala. mai scurta decat celelalte. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. Scriitor realist de sorginte populara. jocurile din din casa parinteasca. obiceiurile. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'.

nici cu autorul. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. personaj secundar. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. dar cel mai important este cronotopul satului. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. este hamic. Calinescu. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. in special in partea a doua. la mana sau la picior". deoarece are ocurenta mare. acesta devenind personaj tridimensional. intorsi in sat dupa un timp. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Acesta este. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri.G. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. Ca instanta narativa. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. nu vor mai gasi acelasi spatiu. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. portretul fizic lipsind cu desavarsire. Humulestiul este un cronotop.i devine un fel de nastere cu dureri. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. precum si personaj tridimensional. maturizarii sale. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. Ca instanta narativa. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. fiinta unica. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. rusinos si fricos de umbra mea'. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. las si capabil de sentimente. Ca referent uman. al personajelor si al personajului insusi. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. dar si a caracterizarii indirecte. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. Ca referent uman. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . de asemenea.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. indraznet. Din punctul de vedere al lui Nica. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. este mamos. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. 'stropsitul de Ion'. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri".necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. ea beneficiaza de portret moral. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. mama este personaj secundar. Este si personaj tridimensional. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. nazdravan. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. o alungare definitiva in lumea imperfecta. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. barba si mustete ca in palma' . are prezenta de spirit. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. si a vorbi de la dansa am invatat". Satul reprezinta paradisul copilariei. Prin lintermediul poznelor.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul.Plecarea spre Ia.

antifraza "Zahei al tau cel cuminte". Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". Exista mai multe tipuri de focalizari. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". autopersificarea: "nemernicii de noi". umor de situatie. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . care coroboreaza statutul de roman traditional. ci ca i se povesteste prin viu grai. unipreyent. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. plasat la nivelul discursului. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Gatlan. Ioane«". ele fiind: 'homodiegetic. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. autorul apeleaza la discursul retoric.cheltuielilor."daca te lasa pardalnica de inima". rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. chiar daca se desfasoara si in alte locuri.pe vremea aceea. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". "mort-copt". si umor de limbaj cu aspect generalizat. omniscient. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. Cea de-a treia tehnica este . beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. ca la baba oarba. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. graviteaza in jurul unui singur personaj. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. deoarece cunoaste deynodamantul. intradiegetic. Al treilea argument. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. portrete comice: "Traznea. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. autorul da frumusete "Amintirilor". este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". el fiind de trei feluri: umor de caracter. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". Umorul este realizat pe baza unor procedee variate.Ca referent uman.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. pentru satisfacerea serviciului scolar.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. Cel mai adesea. deraierea lexicala: "furloasele". auctorial. nu ca citeste. "eram holtei". ne primea cate pe unul.deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. Oslobanu."ocnita". Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. Aplicand notiunile moderne de naratologie. Alaturi de oralitate. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". deoarece. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". creditabil. Printre acestea se numara oralitatea. deoarece este implicat in actiune. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". "cu tot inadinsul". deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". "ma lupt". mai ales ca avem de. Pe parcursul rornanului.a face cu un narator cu inclinatii ludice. "caslegi". Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. »mai bine ramai pe loc.

mama lui Nica. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. .dupa G. Parintele Duhu).este autoritara.traieste intr-o lume imaginara. prin opera sa. . ca de exemplu portretul preotului.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. Caracterizarea Smarandei Creanga . prin actiune sau prin limbaj. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. . obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. Caracterizarea lui Nica . discursul narativ generic al naratorului principal.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. incadrate de "rama". sa nuanteze caracterele.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). Calinescu. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . dar totodata iertatoare. specifice copilariei. .reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. care “…alearga cu voie buna.povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent.. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . . dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete.seninatatea si neastamparul. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. . . . Ion Creanga a reusit. . . gura de lup. . Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”.personajele sunt conturate sumar. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. zgarcitul (Mogorogea). badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. . .ilustreaza portretul general al mamei. gurmandul (Oslobanu).are un dezvoltat simt al umorului. Gratie harului sau scriitoricesc.este fericit.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. etc. realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori. . se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului .se induioseaza la suferintele copiilor. prin caracterizare directa. prin trasaturi definitorii. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. . si-l bate cu biciul. batranul hataru (cel care da drumul pupezei). realizand tema sociala de extractie rurala. . si havelele nu faceti. ca pe un cal nazdravan.Creanga genereaza portrete ilustrative.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii.copilaria este varsta de aur.”) . .personajele sunt caracterizate succint.imaginea copilului universal. iar la urma va plateste si dintaritul. cand pleaca la scaldat fara voia ei. – vorba ceea: picioare de cal.prin tehnica detaliului.

înfăţişat de autor. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. fără îndoială. Eroul central apare. se formeaza ca om. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. se sclifosesc“). dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. devenind cu timpul un jovial povestitor.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. care nici frumos pana la douazaci de ani. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. aşadar. cel mai de seamă povestitor român.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. el apare in permanenta fie in sanul familiei. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. din copilărie până în pragul adolescenţei. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. Într-un sens mai restrâns.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. . fie in comunitatea satului. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - .dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. se complica sufleteste.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. ori de jurnal - .nu este un insingurat. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. . un boţ cu ochi. am fost si eu in lumea asta. nimic cu caracter de confesiune. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei.. . o bucata de huma insufletita din Humulesti. se dramboiesc. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator.

Durerea despărţirii. V Caracterizarea . și diversele persoane cu care interacționează. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. Nică este caracterizat. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. de veselă inconştienţă.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. care nu sunt amintite în mod explicit. Pus mereu pe pozne. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. apoi. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. “făcând prăpăd din ele” 1. . de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. iar la şcoală. omoară muşte.) Nică ca personalitate: 1. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. pupăza din tei. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. descriind relațiile dintre eroul principal.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei .) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. un băiet prizărit. Uneori. de ignorare a necazurilor din copilărie . Ea urmărește maturizarea lui Nică.Nică este prezentat preponderent comportamental. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. ci stadiul de nediferenţiere.

și mama Smaranda. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. băieții. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. După o călătorie prin Carpații Orientali. la prichiciul vetrei cel humuit. când mă gândesc la locul nașterii mele. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. . Datorită insistenței Smarandei. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. din porunca noului învățător. Școala este. Nică și Dumitru se adaptează greu. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. tatăl lui Creangă. din cauza apropierii de capre. care îl înscrie în clasa nou înființată. la cuptorul pe care mă ascundeam. soția lui David. se îmbolnăvesc de râie. superiorul lui Vasile. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. către casa lui David Creangă din Pipirig. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. pe care le împărtășea și autorul. este înscris la școală. dar neastâmpărată. unde sunt primiți de Nastasia. când ne jucam noi. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. cei doi copii pornesc mai departe. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. la Humulești. Creangă își amintește cum. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. le sunt tăiate pletele. el și vărul său au dislocat o stâncă. Ștefan. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. însă. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. extras din mesteacăn. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. preotul paroh. Smărăndița. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. După un timp. cei doi băieți ajung în sat. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. și unde. la întoarcerea acasă cu febră mare. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. a preotului. ambii plângând când. atenta supraveghere a mamei. Ștefan își retrage fiul de la școală. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. împreună cu vărul lui. Dumitru. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. unde. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. În urma indicațiilor Smarandei. încercând să se vindece cu băi dese în râu. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. realizat de Elisabeta Bostan. tânărul învățător și cleric ortodox. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. dar eu. fata inteligentă. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. de-a mijoarca.

care nici frumos până la douăzeci de ani. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. Acolo o întâlnește pe Măriuca. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. în lumea asta. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. și mama. care duc la evitarea unor pagube mai mari. am fost și eu. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. o fată de vârsta lui. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. Neascultând de mama sa. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Dar și sărac așa ca în anul acesta. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. încheiat cu pasajul: „Ia. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. o bucată de humă însuflețită din Humulești. lipsită acum de ceasul deșteptător. un boț cu ochi. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. băiatul se ocupă cu torsul. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. înfuriat. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. Acesta însă își râde de copil. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. ascunzând-o în podul casei. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. ca în anul trecut și ca de când sunt. dar adesea amuzat de poznele băiatului. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. arătat drept un personaj distant și cu toane. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. dintr-o ascunzătoare în alta. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. Vara. drept urmare a incidentului. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. naratorul arată că. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). După ce ajunge acasă. o eliberează. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). care îi este simpatică. de unde nu mai poate cânta. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . îi cere moșului despăgubire. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși.

care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Trăsnea. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. tatăl băiatului. de această dată o nou-creată instituție. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. În alte fragmente. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. în fruntea călugărilor săi. care binecuvintează petrecerile întregului grup. om de la munte. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. Oșlobanu. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. spre surprinderea sa mărturisită. la care Creangă ar fi fost martor. nepoliticosul Mirăuță. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. Aceste farse se folosesc de „poște”. care cântă din fluier.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. însă. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. dar nu se obosește prea mult cu școala. În cele din urmă. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. unde. tânărul duce o viață boemă. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. Buliga. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. . el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. flirturi și chiar furturi din prăvălii. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). Pavel ciubotarul. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. familia și tovarășii. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. și se lasă introdus în cultura cârciumii. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. Primăvara. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. cum ar fi regula de trei simplă. care devine prima sa iubită. arătosul David. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist).

adoptând formulări populare. fiica mentorului lui Creangă. publicată postum. Printre problemele lexicale. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. despărțite de intervale de timp lungi. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. M. a lui A. de practica bisericească.[5] Ultima secțiune.. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. Kirileanu. "apa-i rea și lemnele pe sponci.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. pe de altă parte. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. cum spune Luca. precum și celelalte scrieri. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. contemporan cu Creangă).[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. D.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. incompletă.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat.[3] Textele individuale..[6] În acea perioadă. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. arhaice și regional-moldovenești. și au fost publicate la început ca texte distincte. de superstiții și așa mai departe. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. iar vara te înăduși de căldură. respectarea . pe care căruța îl lăsa în urmă. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. a fost probabil scrisă în anul 1889. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). O comparație cu traducerile în limba engleză.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. liderul Junimii Titu Maiorescu.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). de aceea..[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. sub îngrijirea lui Gruber.] vlăguit[e] din cale-afară”. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca. cu referire la Livia. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. inclusiv a patra secțiune. vecinul și prietenul lor. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. realizată de profesoara Anca Mureșan. Constantin).

operă atât de puțin populară în intenția ei”. al scurgerii lui ireversibile.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare.[20] . cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. Tudor Vianu. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. nici prototipurile culte ale genului. intuitiv un spațiu profan.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire."[14] În 2008. contemporanul și colegul lui Călinescu. desigur. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. autorul unei biografii a lui Creangă. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate.[10] El considera. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. înceata însumare a impresiilor vieții. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură.”[11] În contrast. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. suferință și subiectivitate. George Călinescu. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. riguros”. dar. și că. o vagă imitație a actului demiurgic. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. tradițional. Smaranda.[19] Dan Grădinaru. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. la animalele ținute de mama sa. susținând că naratorul „stabil”. Într-un articol din 2000. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. ajunsă acum să se depășească pe sine”. apoi sentimentul timpului. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă.[12] Conform interpretării sale: „Aci.convențiilor în vigoare privind stilul literar. al nuvelelor. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. fără adâncime. dar tipice. scriindu-și Amintirile. din acest motiv. ca și în poveștile și povestirile sale. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. fără a separa contextele.[16] Manea observă că. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. de a prezenta etapele unei formații. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. sugera: „Personajul basmelor. fiind crescut doar de mama lui. și astfel un sacrilegiu. folosind o terminologie din psihanaliză. în schimb. influentul istoric și critic literar interbelic. lipsit de individualitate. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale.

[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. aici ne aflăm în altă țară”. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. În opinia lui Norman Manea. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova.[26] El însuși scriitor. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. I. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. cum să nu recunoaștem.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu .[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire).[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. A fost imitată de I.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. transfigurează. a varietăților sale și a impactului său. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. Dragoslav în cartea lui din 1909. «îmbogățește» amintirile din copilărie.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. Mironescu. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. este una dintre acele figuri care. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. și care. scrie Constantinescu. unde. deși analfabet. la Creangă. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. datorită activităților în domeniul industriei textile. de fapt. participă la liturghie. decât Muntenia.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. o societate relativ mai înstărită. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. ca și accentul pus pe tradiție. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. dar nu încurajează bigotismul soției sale”. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.

varsta fericita a copilariei. Nica a reusit sa scape sarind gardul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. fiica preotului.El promite sa stea acasa.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. Pupaza din tei. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Nicolai”. Intr-o dimineata mama lui.Nica fuge acasa.o dezleaga si ii da drumul. de frica sa nu fie prins . in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. pentru a scapa. Un mosneag. care a scris Copil la ruși. incepe sa -l ameninte. Ajuns acasa. se duce la balta si-l vede tolanit in . Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese.Dar tocmai atunci.Dupa doua zile. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pe drum . Lucrările lui Creangă în general.o plantatie de canepa. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. Matusa Marioara il zareste. iar drept urmare Nica sare din cires si.Smaranda. se aude pupaza. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. “Calul Balan” si pe “Sf. “La scaldat” La cirese. Urmarit de matusa.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. adult. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Republica Moldova (în Basarabia. Preotul a instituit regula ca. A fost prins cu arcanul. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. sa continue scoala la Brosteni. taierea pletelor. La scaldat. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Speriat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. ci și în țara vecină. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Intr-o zi. naratorul fixseaza locul. incepe sa alerge printr.4 Partea I: Ion Creangã. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita.3. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “.2.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. care canta. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. “Pupaza din tei”. subregiunea istorică a Moldovei.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Pentru a urma scoala.cand era somnul mai dulce. Incã de la inceput. satul Humulesti si timpul. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Nica este trimis de mama sa Smaranda. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. Cand o vede. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. Copiii nu inteleg rostul scolii.

iar pe de alta parte . satul Humulesti. impresionata."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. al sufletului moldovenesc intre romani. toamna anului 1855 si spatiul.. cu natura. urmarind procesul formarii lui Nica. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. in ograda casei sale. care apare ca un "sat vechi. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. morala. il latra cainii. o cam raream de pe-acasa. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. ci si in peisajul natal. cu flacai voinici si fete mandre. apoi ii ia toate hainele.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. Gatlan. Ea asteapta sa intre in apa. Trasnea. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni... cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. cu chiu cu vai. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. cu oamenii. apoi ajunge.. un bot cu ochi. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. Oslobanul. ca in anul trecut si ca de cand sunt. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. raporturile lui cu viata sociala.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . Dar si sarac asa ca in anul acesta.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii.de cand ii lumea asta si pamantul. (. limba.este colorata." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. in acest sens. . O ia prin papusoi. Nica devine ascultator si harnic. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". si cand era de facut ceva treaba. dar si suveica.." .. razesesc.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. nu mai asteptam sa-mi deie altii.. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. de duiosia autoru lui matur.se afirma in partea a doua a Amintirilor.pana cand. o bucata de huma insufletita din Humulesti. care nici frumos pana la douazeci de ani. folosita in mai multe randuri. cu noii colegi de scoala. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . am fost si eu. filosofia poporului. poezia.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . daca ma sculam. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. obiceiurile.cum isi numeste Creanga personajul-copii . prin gradinile oamenilor. in lumea asta. macar sa zica cine ce-a zice" . CARACTERIZAREA LUI N1CA . intre care Ion Mogorogea. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga.pielea goala pe nisip. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. care stiau a invarti si hora. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul.Dupa aceasta intamplare. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. ca si in altele. datinile.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. G. varul sau. personajul. din perspectiva si prin prisma caruia. in incheierea partii a doua: "Ia. al sufletului taranesc intre moldoveni. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. Partea a III – a Nica este acum adolescent. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. Referindu-se la prima semnificatie. Smaranda il iarta. de pilda. in asemenea imprejurari. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii ..Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . ca. In legatura cu cea de-a doua.

".creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. dupa cum socoti tu . tonalitatea rememorarii se schimba. prezente permanent in tesatura naratiunii. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. aluziile. pe care o canta. celebra. expresiile populare. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". in acelasi timp.si ea o "nazdravana". ajuns de-acum "holtei". . imbinarile neasteptate de cuvinte.. mai ales. . nu vrea sa se dea dus din sat. "in puterea noptei". mai ales. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. si pruncul. . stramutat la camp. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. e poporul roman insusi. varul lui Nica . viata pe cont propriu. foiau. mai ales din intamplarile la care ia parte. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. intr-o zi de sarbatoare. din Pipirig. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". ironia si autoironia. in mod ironic. dezlipit de la sanul mamei sale. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. taranul de la munte. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". in modalitatea povestirii. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. este nevoit sa plece. sotiei . spre zari necunoscute.ca modalitati de exprimare literara -. deci si a lui Nica. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. Prin mijlocirea lor se exprima. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . ca si copilul. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura.de altfel. Vorbind "ca un povestitor. David Creanga. intre care: Oslobanu. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce.Personajul se contureaza. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. Dialogul si monologul interior . ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. ce naratiunea inainteaza. retrain-du-le cu o mare satisfactie. intamplarile hazlii.ii spunea el. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. Creanga determina in cititor o traire intensa. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. in primul rand in mod indirect. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. zicatorile. .Ion Mogorogea. in ruptul capului. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. dupa cum o prezinta copilul. in caruta lui mos Luca. cu bunicul.. Dupa aprecierea. pana la urma.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). in general. insa. pana la Iasi. Trasnea. Pe masura. dar. cu tatal Stefan a Petrei -care. la un moment dat. astfel incat. impreuna cu care. altfel femeie severa. a intamplarilor. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. o data cu aceea a personajelor. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . Zaharia lui Gat lan. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. proverbele. sau. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. in vocatia sa de povestitor genial. Smaranda Creanga. mai simplu. din invatatura in general. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. a lui G. este de acord. ca pe niste "nazdravanii"). cu aceasta. cat. Calinescu). nemultumita. calugari)ca si asupra vietii. surprins intr-un moment de geniala expansiune". "Mihai scripcariul din Humulesti. Scrisa la varsta maturitatii. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. necunoscut. "dr agalita Doamne". intr-un orizont strain. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti.

el se formeaza ca om. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. dar un roman al copilariei. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. În mod deosebit. este plina cu umor cand reconstituie poznele. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Scriitorul se povesteşte pe . procesul de maturizare a lui Nică.la satul natal. evolutia sa intr-un mediu specific. COPILĂRIA. neastamparat. glumeşte. Rabelais. de aur. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . al formarii unui caracter (personalitati). cum fura cirese de la matusa Marioara. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. mai bine spus. al XIX. Mihai Eminescu. cu caracter de confesiune ori de jurnal. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. Victor Hugo. este pus pe năzbâtii şi pozne.-lea. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Prin Nică. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. pana la despartirea de vatra satului. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). fiind urmarita astfel formarea unui caracter. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. banala. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. Ovidiu Verdeş. cum fura pupaza din tei.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. Ch. el doar se joacă. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. Dickens. al spontaneităţii şi poznelor. aventurile din copilarie. carte unică şi genială.Călinescu. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. Aşa cum susţine G. Nica apare ca orice copil de la tara. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. surprins si descris in perioada copilariei fericite. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte).din umorul poznelor. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. ci una obisnuita. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. la scoala. aventurile povestite. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. in-tamplari de la scaldat. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. Copilul nu conştientizează răul.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . un simbol al neastâmpărului băieţesc. Mark Twain. în acelaşi timp. din Moldova sfârşitului de secol XIX. Tudor Arghezi. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. F. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. Ionel Teodoreanu. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. Este prezentata copilaria autorului. Copilaria lui nu este senzationala. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc.

lipsindu-i conştiinţa limitei. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. din pricina mea. dorind chiar să vândă pupăza. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. şi dacă-i popă. vine alta la rând”. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. ce dormeau pururea în tindă”. căci “îndată după cea cu cireşele. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. gardul şi caprele Irinucăi. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. De aceea. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. bărbatul. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. ci o calitate a ei. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. un copil ca toţi ceilalţi. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. în Pipirig. netulburate de vanitate. un ţap şi două capre slabe şi râioase. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. să tragă. Pentru copilul de altădată. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. iar năzbâtiile se ţin lanţ. amuzându-se de acel copil îndepărtat. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Irinuca. i-aţi plânge de milă !”. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. de şagă şi şovialitate. David Creangă din Pipirig. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". Acolo. ci vinovatul ! Aşa şi tata. De la aceste capre. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. Prin urmare. la ce poate să aducă ziua de mâne. Nică şi vărul lui. la biserică. stau în gazdă la o femeie săracă. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue.sine. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. Nică trăieşte într-o libertate ludică. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. sireaca. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. UN MOD DE A FI. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. de cel căruia. zicând: . a cărui unică preocupare este joaca. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. Astfel. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. cu evocarea primului an de şcoală. copilul ia lucrurile în serios. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. şi eu din pricina ei. să se joace. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. “Amintirile din copilărie” debutează . singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. cum altfel ?. drăgăliţăDoamne. dacă-i cal. care era “om vrednic şi cu bunătate”. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. şi vinovatul trebuia să plătească . însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. care face “multe şi mari minunăţii”. Dumitru. fata şi boii din pădure. dar totul se termină cu bine. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. Deşi scapă basma curată. Dar pentru copilul Nică. frumos şi voinic”. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. Văzând paguba. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. care rămăsese fără învăţător. închiderea şcolii. De data aceasta.

“Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. fă ce ştii cu mine. eram şi eu acum holtei. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. fiind cuprins de fericire. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. În acest fel. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. cu căruţa lui Luca Moşneagu. un boţ cu ochi ce te găseşti. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. şi nu te lasă inima să taci. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. ucide-mă. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. candoare şi exuberanţă. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. bate-mă. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. până îi apuca ameţeala”.Călinescu). unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. Părăsindu-şi satul. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”.care mă aflam. sărbătoare. numai dă-mi ceva de mâncare. “drăgăliţă Doamne. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. încât “unii dondăneau ca nebunii. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. spânzură-mă. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. fiindcă. . căruţaşul satului. voie bună. că nu mai este copil. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful