Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

care-i vine prin tatal sau. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". in Convorbiri literare. "parca ti-a iesit un sfant din gura". Oslobanu. Mos Chiorpec. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". In episodul cu pupaza. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. rohatca. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". de la Irinuca trebuie sa fuga. megies. treaca cu vederea felul in care satul. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". Mogorogea. fiindca-si pierdea banii prin crasme. duiosie. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. borta. cociorva. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". turte. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. "Vorba ceea: Lasa-I. Autorul se va raporta permanent la acestea. lua pomana covrigi. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. mitoc. avand izvoare autobiografice. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". prin zicatori (" . babalaci. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. nuci. "cum nu se da ursul scos din barlog". candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. originalitatea. ca in episodul cu holera. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". evocare si scriere memorialistica totodata. duglisi. Uneori Creanga face umor negru. "mort copt". matusa Marioara pretinde plata canepii.ascunde sensibilitatea. Folosirea unor termeni ca: stioalna. fie al eului-narator. primele trei publicate intre 1881 si 1882. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. Textul cuprinde patru parti. ca teme inrudite. zicatori. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". iar ultima parte dupa moartea autorului. in 1892. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. harabagiu. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). "si tinde-am crori-o la fuga". ocnita. stiubei. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . Amintiri din copilarie .Ioane. "bucuria zugravita pe fete". fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. copilaria si lumea satului traditional. "ursul nu joaca de buna voie". Definit ca roman liric. fie prin intermediul eului-personaj. "cat era de tare de cap". incat se imbolnaveste. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. cu ciresele. "sa nu-ti salte inima de bucurie". prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). cat si pentru cititorul dintotdeauna. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. mere. avand in centru. folosirea termenilor dialectali. ogarjiti. mama il lasa fara haine. mai! L-as lasa eu. nuantare. textul este conceput circular. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". zamparagii. holtei. expresivitate. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. atat pentru personaj. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". "de ne degera maduva-n oase de frig". cu uratul sau cu raia. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. farmecul limbajului.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. culeseriu. densitate.

la un loc cu atitudinile contrare implicate . amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. pe fondul unui umor sanatos. in general. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. Subiectul respecta. personaj. De fiecare data. al prieteniei. cel al copilariei: motivul labirintului. subiectivitatea. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. voluptatea ironiei si a autoironiei. ordinea cronologica a evenimentelor. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. intre timpul narat si timpul naratiunii. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. limba inmiresmata a personajelor. clasice si romantice. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. dar si-o traieste si pe cea prezenta. Nica va strabate un traseu intortocheat. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. el mitologizeaza. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. Creanga e un mare scriitor realist. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. plin de obstacole. esentiala pentru receptarea activa a textului. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. tonic. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. in cautarea acelui centru originar. Oralitatea de tip popular. deoarece urmareste procesul modelarii umane. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. Dialogul cu cititorul este viu. optimist. Ca specie. mirajul limbajului. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. imediata. martor si comentator al intamplarilor evocate. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. prin adresarea la persoana a Ii-a. procedeele dramatice. taranesc. al drumului. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". poate fi considerat un roman de formare traditional. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. eroul va reveni la aceasta matca.huma" pana la creatorul matur. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). intarzie mult asupra descrierii . al sarbatorii.nostalgie si regret. intr-o naratiune continua. a traseului prin care copilul descopera lumea. El isi creeaza o lume proprie. iar sentimentul dominant este nostalgia. verosimil si imaginar. dezamagire si singuratate. Pornind insa de la realitate. Sunt experiente obisnuite. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. Naratiunea este la persoana I. banale chiar. al obstacolelor. cu mijloacele specifice literaturii. infatisate cu realism de scriitor. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. dar si cu vocile altor personaje. strategiile narative diverse. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. varsta fericirii. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. Naratiunea se incheaga progresiv. memoria involuntara in derularea amintirilor. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. va rataci ca intr-un labirint. interior. insa o converteste. cu aspect mozaicat. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. plina de haz si fantezie. mobila. vorbirea aluziva. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. Creanga este narator. intr-o alta realitate. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. stilul indirect liber." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. al intoarcerii la origini etc. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om.

luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. Limbajul este savuros. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. cum afirma Ci. ci si realitatile timpului. in care se plaseaza faptele prezentate. sau. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. vorbele de duh. Un fel de clopot vast. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. autentice. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica.casei parintesti. iesit chiar din sanul poporului. Ceea ce impresioneaza. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. este dinamismul anecdotic. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). De aceea. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. Umorul vine din exprimarea mucalita.RIE . in care Creanga. Textul este fundamental clasic. in care omul nu se poate sufoca. zicerile tipice. a familiei. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . din amestecul regionalismelor cu locutiunile. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. ci si iesirea din copilarie. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. Secretul popularitatii Amintirilor. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. care se degaja dintre fapte si psihologii. Povestitor desavarsit. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. proverbele. direct sau indirect. a interjectiilor si a exclamatiilor. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). atat prin constructia subiectului. personajul raportandu-se neincetat.Amintirile" au o structura . incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. in al doilea rand. la acesta. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. in crearea unei atmosfere vii. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. poznasa. rand pe rand. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. intaiul mare scriitor roman. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. intre toate varstele de cititori. in apropiere de Targu-Neamt. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. scos cu greu din lumea satului. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu.. dar mai ales in arta povestirii. prin semnificatie ea este universala. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". in reinvierea trecutului. dar nici rataci. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. va fi un dezradacinat. Targu-Neamt. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea." (Pompiliu Constantinescu. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. arhaismele. este un fel de poezie veridica a vietii. modul in care se invata carte pe atunci. Creanga a fost plasat. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. Geneza operei.Calinescii. la Socola. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. din caracterizari ironice si autoironice. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. in evolutia artei narative romanesti. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. intrand. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. scriind despre popor. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. univers maret. S-a nascut la Humulesti. absolut autentic. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului.

mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". in mersul lor neincetat. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. de pe Moldova. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. Ioane. dezlipit de la sanul mamei sale. vara. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. unde dorm pe prispa casei unui rotar. satul. Raman peste noapte la Blagesti. de-ajuns. Din cauza departarii mari. unde apele-s dulci. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. Cu durere iara leac. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. creata de faptul ca pleaca din sat. E) Atitudinea parintilor e ferma. Astfel. cu ochii inecati in lacrimi."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. unde. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. ia acus. integrata in colectivitatea rurala. Mama apare hotarata. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. baiete. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog.". Mort-copt. de Mihai scripcarul. trebuia sa fac pe cheful mamei". Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". de oameni. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. ca in zi de sarbatoare. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. la scoala de la Socola.Drumul si peripetiile pana la Iasi. la mine nu se trec acestea". dupa staruinta mamei. darza. soptind tainic." B)Popasul de la Blagesti. ca poate muri de dor intre straini. se aliaza de data aceasta mamei. cu care se incheie Amintirile" sale.mozaicala.ca te lasa pardalnica de inima!". la sezatorile si clacile din sat. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. de flacai. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. si pruncul. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. Compozitional. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. prundul cu stioalnele." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. taranul de la munte. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. a doua zi la rasaritul soarelui. Apoi lasa-ti.Pregatirile de plecare la Socola. intepati de tantari. lemne. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. intransigenta. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. . de baietii satului cu care se juca iarna si vara. Tatal sau. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. F) Nica se resemneaza. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". imposibil de ocolit. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. campul cu florile si dealurile mandre. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. si pasa de te du. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. tarinile cu holdele. umbra si racoare in toate partile. obligandu-1 sa plece. stramutat la camp. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. cat esti de mare!". pleaca cu mos Luca spre lasi. care nu prea facea mult haz de carte. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. peste Siret. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. 2. da.

Povestirea este insotita in permanenta de voiosie." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. ne-au cosit. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. ticaitul. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. hazul de necaz. o bucata de huma insufletita din Humulesti. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. umbland din scoala-n scoala. interogatii. in toata viata lor". unde un flacau il ia in ras pe mos Luca.Daca ar sti el. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga ." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. ce mai atata vorba pentru nimica toata. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. si zbarciti. Exemple: Mila mi-i de tine. jovialitatea. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". voia buna. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". isi odihnesc caii si pornesc mai departe. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. este atragatoare si place. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. ne ducem surghiun dracului pomana. ursul nu joaca de buna voie". de te-a intreba cineva. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. iar povestitorul un regizor. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. decat arareori.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. mai puternici. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". Creanga este un povestitor de vocatie. care ramane si el in reprezentatie. lioarba etc.oamenii. vorba de duh. Dar nici sarac ca-n anul acesta. C) Ironia. Trasnea = cel smintit. sarbezi si zbarciti. chiolhanosul si ticaitul. Chiorpec = cel chior etc. isti. indragit de toate varstele. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". din limbajul familiar: mosul. trasnit. a dat imbold scriitorilor sa se . cajafrai bine n-oi putea zice" etc. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. strabatuta de umor si sensibilitate. ia. F)Numele personajelor. sa te roage mama frumos. incarcata de expresii populare. care cu manie si duh ii raspunde. de ce trag caii asa de greu. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. mai sanatosi. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. Exemplu:IVlos Luca. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. Mihail Kogalniceanu. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. zicatoripopulare. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). chiolhanosul. cu harul povestirii. exclamatii si imprecatii. C) Popasul de la Targu-Frumos. iara foamea da de-a dreptul". mai voinici si mai voiosi. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. golatatea inconjura. care nici frumos pana la douazeci de ani. fiindca are rolul personajului principal. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. ci niste mati lesinati. unde intalnesc o multime de dascali. asa| d# frunza frasinelului". Spre asfintit ajung la lasi. B) Buna dispozitie a autorului. care dau culoare rostirii.

poezia. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. poate fi numit si roman traditional. a aparut intre 1881 si 1892. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. "Pupaza din tei" furtul cireselor. Astfel. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. Scriitor realist de sorginte populara. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. abia societatii &q 919c25j uot. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. cu flacai voinici si fete mandre. 1882. prima scoala. cu gospodari tot unul si unul. mai scurta decat celelalte. limba. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. obiceiurile. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". etnografic. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. 1881. ceea ce l-a facut pe G. dar si suveica. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. antrenate de o intriga complicata. de vuia satul de vatale in toate partile.in 1892. opera are un mare grad de generalitate. Pavel Ciubotariul. "fabrica de preoti" din Falticeni. Atmosfera generala este edenica. intemeiat in toata puterea cuvantului. in toamna anului 1885 cand este obligat. jocurile din din casa parinteasca. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. datinile.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". de faceau mare cinste satului lor'. in modul de individualizare a personajului. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. Primul roman autobiografic din literatura noastra. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. specie a genului epic in proza de marime substantiala. Cu toate acestea. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. original.Junimea'. Partea a patra si ultima. tema sociala. Aceasta monografie. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele.. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. 1881. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. obiceiurile de Anul Nau. eresurile. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. adica de extractie rurala sau religioasa. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. si bunicul David Creanga. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. smantanitul oalelor.inspire din traditiile si folclorul poporului. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. 'SfSntul Niculai'. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. prezinta despartirea de satul natal. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. validand tema sociala de extractie rurala. care stiau a invarti si hora.

In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". barba si mustete ca in palma' . Din punctul de vedere al lui Nica. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. si a vorbi de la dansa am invatat". mama este personaj secundar. de asemenea. o alungare definitiva in lumea imperfecta. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. fiinta unica. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . Satul reprezinta paradisul copilariei. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". Ca instanta narativa. Ca instanta narativa. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . indraznet. Calinescu. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. personaj secundar. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. dar cel mai important este cronotopul satului.i devine un fel de nastere cu dureri. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. intorsi in sat dupa un timp. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. rusinos si fricos de umbra mea'. maturizarii sale. Este si personaj tridimensional. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. este mamos. Acesta este. are prezenta de spirit. este hamic. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. ea beneficiaza de portret moral. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. 'stropsitul de Ion'. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. nazdravan. Prin lintermediul poznelor. las si capabil de sentimente. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. in special in partea a doua. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". Ca referent uman. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. dar si a caracterizarii indirecte. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. nu vor mai gasi acelasi spatiu. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. portretul fizic lipsind cu desavarsire.Plecarea spre Ia.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. la mana sau la picior".Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Humulestiul este un cronotop. Ca referent uman. deoarece are ocurenta mare. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. acesta devenind personaj tridimensional. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. al personajelor si al personajului insusi. precum si personaj tridimensional. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst.G. nici cu autorul. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw.

pe vremea aceea. autorul apeleaza la discursul retoric. intradiegetic. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Pe parcursul rornanului. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. plasat la nivelul discursului. Ioane«". vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. deoarece. "eram holtei". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". pentru a statuta cititorul ca interlocutor. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte"."daca te lasa pardalnica de inima". Al treilea argument. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. autorul da frumusete "Amintirilor".a face cu un narator cu inclinatii ludice. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. Printre acestea se numara oralitatea. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". autopersificarea: "nemernicii de noi". el fiind de trei feluri: umor de caracter. umor de situatie. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. ne primea cate pe unul. deoarece cunoaste deynodamantul. Exista mai multe tipuri de focalizari. nu ca citeste. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". omniscient.Ca referent uman. si umor de limbaj cu aspect generalizat. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Oslobanu. Cel mai adesea.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. "ma lupt". O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. »mai bine ramai pe loc. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. portrete comice: "Traznea. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. deoarece este implicat in actiune. graviteaza in jurul unui singur personaj. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. Aplicand notiunile moderne de naratologie. ca la baba oarba. mai ales ca avem de. creditabil. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". care coroboreaza statutul de roman traditional. Alaturi de oralitate. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". "mort-copt". deraierea lexicala: "furloasele"."ocnita".cheltuielilor. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. auctorial. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". Cea de-a treia tehnica este . ele fiind: 'homodiegetic. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". pentru satisfacerea serviciului scolar. "cu tot inadinsul". acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. "caslegi". Gatlan. unipreyent. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. ci ca i se povesteste prin viu grai.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. antifraza "Zahei al tau cel cuminte".deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I.

se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . . . Ion Creanga a reusit.copilaria este varsta de aur.personajele sunt caracterizate succint. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte.Creanga genereaza portrete ilustrative.prin tehnica detaliului. ca pe un cal nazdravan.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. care “…alearga cu voie buna. – vorba ceea: picioare de cal.dupa G. . sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. gura de lup.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei.este autoritara.are un dezvoltat simt al umorului. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). . si havelele nu faceti. .personajele sunt conturate sumar. specifice copilariei. .reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. cand pleaca la scaldat fara voia ei. si-l bate cu biciul.este fericit. . si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte. realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori. prin trasaturi definitorii. gurmandul (Oslobanu). Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . Caracterizarea Smarandei Creanga . sa nuanteze caracterele. ca de exemplu portretul preotului. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. prin actiune sau prin limbaj. . care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. zgarcitul (Mogorogea). obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. realizand tema sociala de extractie rurala.ilustreaza portretul general al mamei. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. prin caracterizare directa.seninatatea si neastamparul. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale.. dar totodata iertatoare. batranul hataru (cel care da drumul pupezei). . Gratie harului sau scriitoricesc. .se induioseaza la suferintele copiilor. .povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” .”) .intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. iar la urma va plateste si dintaritul. prin opera sa. etc. .traieste intr-o lume imaginara. . Calinescu. Parintele Duhu). Caracterizarea lui Nica . .mama lui Nica. discursul narativ generic al naratorului principal.imaginea copilului universal. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. .este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. . incadrate de "rama". . despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat.

nu este un insingurat. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. se complica sufleteste.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . se sclifosesc“). care nici frumos pana la douazaci de ani. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. ori de jurnal - . E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. . Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. . fără îndoială. aşadar. se dramboiesc. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. cel mai de seamă povestitor român. fie in comunitatea satului. Eroul central apare. devenind cu timpul un jovial povestitor. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. din copilărie până în pragul adolescenţei. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. nimic cu caracter de confesiune. am fost si eu in lumea asta. ..intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. o bucata de huma insufletita din Humulesti. el apare in permanenta fie in sanul familiei. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . se formeaza ca om.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. un boţ cu ochi. Într-un sens mai restrâns.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. înfăţişat de autor.

fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. Pus mereu pe pozne. “făcând prăpăd din ele” 1. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. Ea urmărește maturizarea lui Nică. . petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. un băiet prizărit.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. de veselă inconştienţă. apoi.) Nică ca personalitate: 1. descriind relațiile dintre eroul principal. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). omoară muşte. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. și diversele persoane cu care interacționează. de ignorare a necazurilor din copilărie . este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. V Caracterizarea . părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. ci stadiul de nediferenţiere.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. Uneori. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. care nu sunt amintite în mod explicit. Nică este caracterizat. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. pupăza din tei. iar la şcoală. Durerea despărţirii.Nică este prezentat preponderent comportamental.

unde sunt primiți de Nastasia. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. se îmbolnăvesc de râie. împreună cu vărul lui. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. fata inteligentă. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. Smărăndița. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. și unde. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. unde. superiorul lui Vasile. Ștefan. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. le sunt tăiate pletele. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. la întoarcerea acasă cu febră mare. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. băieții. Creangă își amintește cum.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. atenta supraveghere a mamei. preotul paroh. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. dar eu. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. a preotului. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. realizat de Elisabeta Bostan. tatăl lui Creangă. ambii plângând când. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. . cei doi copii pornesc mai departe. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. Ștefan își retrage fiul de la școală. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. Datorită insistenței Smarandei. este înscris la școală. când mă gândesc la locul nașterii mele. În urma indicațiilor Smarandei. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. care îl înscrie în clasa nou înființată. cei doi băieți ajung în sat. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. la prichiciul vetrei cel humuit. pe care le împărtășea și autorul. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. din cauza apropierii de capre. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. tânărul învățător și cleric ortodox. de-a mijoarca. încercând să se vindece cu băi dese în râu. însă. Școala este. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. După un timp. către casa lui David Creangă din Pipirig. la Humulești. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. și mama Smaranda. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. dar neastâmpărată. Dumitru. După o călătorie prin Carpații Orientali. extras din mesteacăn. din porunca noului învățător. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Nică și Dumitru se adaptează greu. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. soția lui David. la cuptorul pe care mă ascundeam. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. când ne jucam noi. el și vărul său au dislocat o stâncă.

trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. băiatul se ocupă cu torsul. dar adesea amuzat de poznele băiatului. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. care îi este simpatică. îi cere moșului despăgubire. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. Dar și sărac așa ca în anul acesta. Acolo o întâlnește pe Măriuca. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. o fată de vârsta lui. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. arătat drept un personaj distant și cu toane. încheiat cu pasajul: „Ia. Vara. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. După ce ajunge acasă. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. care duc la evitarea unor pagube mai mari. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. și mama. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. drept urmare a incidentului. ca în anul trecut și ca de când sunt. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. am fost și eu. Neascultând de mama sa.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. ascunzând-o în podul casei. lipsită acum de ceasul deșteptător. Acesta însă își râde de copil. care nici frumos până la douăzeci de ani. de unde nu mai poate cânta. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. o eliberează. dintr-o ascunzătoare în alta. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. naratorul arată că. în lumea asta. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. o bucată de humă însuflețită din Humulești. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. un boț cu ochi. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. înfuriat. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite.

în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). În alte fragmente. În cele din urmă. care devine prima sa iubită. și se lasă introdus în cultura cârciumii. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. Oșlobanu. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. Pavel ciubotarul. Trăsnea. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. tatăl băiatului. Primăvara. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. însă. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. spre surprinderea sa mărturisită. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. care binecuvintează petrecerile întregului grup. tânărul duce o viață boemă. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. . de această dată o nou-creată instituție. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. Aceste farse se folosesc de „poște”. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. nepoliticosul Mirăuță. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. arătosul David. flirturi și chiar furturi din prăvălii. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. care cântă din fluier. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. familia și tovarășii. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. om de la munte. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. la care Creangă ar fi fost martor. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. dar nu se obosește prea mult cu școala. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. cum ar fi regula de trei simplă. în fruntea călugărilor săi. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. unde. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Buliga. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul.

[3] Textele individuale. adoptând formulări populare. O comparație cu traducerile în limba engleză. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. pe de altă parte. incompletă. iar vara te înăduși de căldură.] vlăguit[e] din cale-afară”. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. "apa-i rea și lemnele pe sponci. despărțite de intervale de timp lungi. a fost probabil scrisă în anul 1889. Constantin).[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. precum și celelalte scrieri. cum spune Luca. arhaice și regional-moldovenești. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. Printre problemele lexicale. publicată postum.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora.. fiica mentorului lui Creangă.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor.[6] În acea perioadă. contemporan cu Creangă). Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest.[5] Ultima secțiune.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. realizată de profesoara Anca Mureșan. sub îngrijirea lui Gruber.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. de aceea. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). și țânțarii te chinuiesc amarnic"). pe care căruța îl lăsa în urmă.. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. liderul Junimii Titu Maiorescu. Kirileanu. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. vecinul și prietenul lor. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. cu referire la Livia. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. inclusiv a patra secțiune. D. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație.. de superstiții și așa mai departe. respectarea . Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. a lui A. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. M.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. și au fost publicate la început ca texte distincte. de practica bisericească.

al nuvelelor.[19] Dan Grădinaru. dar tipice.[10] El considera. operă atât de puțin populară în intenția ei”. contemporanul și colegul lui Călinescu. susținând că naratorul „stabil”."[14] În 2008. la animalele ținute de mama sa.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. Smaranda. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. Tudor Vianu. nici prototipurile culte ale genului. Într-un articol din 2000. al scurgerii lui ireversibile. George Călinescu. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific.[20] .[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă.convențiilor în vigoare privind stilul literar. și că.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. riguros”.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. înceata însumare a impresiilor vieții. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. fără a separa contextele.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. folosind o terminologie din psihanaliză. ajunsă acum să se depășească pe sine”. apoi sentimentul timpului. în schimb. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. autorul unei biografii a lui Creangă. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. ca și în poveștile și povestirile sale. fără adâncime. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. suferință și subiectivitate. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. scriindu-și Amintirile. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. o vagă imitație a actului demiurgic.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. sugera: „Personajul basmelor. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. desigur.”[11] În contrast.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare.[16] Manea observă că. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. fiind crescut doar de mama lui. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. din acest motiv.[12] Conform interpretării sale: „Aci. tradițional. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. de a prezenta etapele unei formații. lipsit de individualitate. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. intuitiv un spațiu profan. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. și astfel un sacrilegiu. dar. influentul istoric și critic literar interbelic. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan.

ca și accentul pus pe tradiție.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. I.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. scrie Constantinescu. A fost imitată de I. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. participă la liturghie.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. deși analfabet.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. aici ne aflăm în altă țară”. datorită activităților în domeniul industriei textile. unde. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. este una dintre acele figuri care. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. a varietăților sale și a impactului său.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. transfigurează.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. «îmbogățește» amintirile din copilărie. de fapt.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. la Creangă. Dragoslav în cartea lui din 1909. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. și care. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. Mironescu. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. În opinia lui Norman Manea.[26] El însuși scriitor. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. dar nu încurajează bigotismul soției sale”. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. o societate relativ mai înstărită. cum să nu recunoaștem. decât Muntenia. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat.

cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. Preotul a instituit regula ca. Urmarit de matusa.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. Pentru a urma scoala. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. La scaldat. Cand o vede. pentru a scapa.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. care canta. Speriat. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Ajuns acasa. taierea pletelor. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Lucrările lui Creangă în general. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. care a scris Copil la ruși.Nica fuge acasa. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute.El promite sa stea acasa. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda.4 Partea I: Ion Creangã. Pupaza din tei. adult.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. Pe drum . Nica a reusit sa scape sarind gardul.o plantatie de canepa.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. Intr-o zi. Copiii nu inteleg rostul scolii. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. sa continue scoala la Brosteni. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.Dar tocmai atunci.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții).dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. iar drept urmare Nica sare din cires si.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. Nica este trimis de mama sa Smaranda. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. de frica sa nu fie prins .Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Republica Moldova (în Basarabia. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. Incã de la inceput. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România.o dezleaga si ii da drumul.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. ci și în țara vecină.2. naratorul fixseaza locul. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. “Pupaza din tei”. varsta fericita a copilariei. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Nicolai”. se duce la balta si-l vede tolanit in .Smaranda. fiica preotului. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. se aude pupaza. incepe sa alerge printr. “La scaldat” La cirese. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. incepe sa -l ameninte. “Calul Balan” si pe “Sf.3. satul Humulesti si timpul. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti.cand era somnul mai dulce. Matusa Marioara il zareste. A fost prins cu arcanul. Intr-o dimineata mama lui. Un mosneag. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. subregiunea istorică a Moldovei. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita.Dupa doua zile.

iar pe de alta parte . din perspectiva si prin prisma caruia. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. am fost si eu. G. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. morala. datinile. care apare ca un "sat vechi. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. nu mai asteptam sa-mi deie altii. Trasnea. impresionata. dar si suveica. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga.este colorata. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". apoi ii ia toate hainele. macar sa zica cine ce-a zice" . apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. intre care Ion Mogorogea.. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. si cand era de facut ceva treaba. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. cu natura. cu chiu cu vai.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" .. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . in lumea asta. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . ca in anul trecut si ca de cand sunt. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". ci si in peisajul natal. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul.. satul Humulesti.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . In legatura cu cea de-a doua.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. CARACTERIZAREA LUI N1CA .. al sufletului moldovenesc intre romani. toamna anului 1855 si spatiul. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". care stiau a invarti si hora. filosofia poporului. Dar si sarac asa ca in anul acesta. personajul. cu oamenii.Dupa aceasta intamplare. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. Ea asteapta sa intre in apa." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. de pilda. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. (.cum isi numeste Creanga personajul-copii . obiceiurile. folosita in mai multe randuri. care nici frumos pana la douazeci de ani. raporturile lui cu viata sociala. varul sau.. in incheierea partii a doua: "Ia.de cand ii lumea asta si pamantul. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . daca ma sculam. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. in ograda casei sale. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. in asemenea imprejurari. Partea a III – a Nica este acum adolescent. o cam raream de pe-acasa. al sufletului taranesc intre moldoveni. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. de duiosia autoru lui matur. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. . il latra cainii. prin gradinile oamenilor.pielea goala pe nisip. cu flacai voinici si fete mandre. ca. o bucata de huma insufletita din Humulesti. Gatlan.. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. un bot cu ochi.. urmarind procesul formarii lui Nica. ca si in altele."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. Referindu-se la prima semnificatie.se afirma in partea a doua a Amintirilor." . Smaranda il iarta. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. in acest sens. Oslobanul.pana cand. apoi ajunge. razesesc..asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . O ia prin papusoi. poezia. limba.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. cu noii colegi de scoala. Nica devine ascultator si harnic.

prezente permanent in tesatura naratiunii. imbinarile neasteptate de cuvinte. dar. cu bunicul. Smaranda Creanga. sau. spre zari necunoscute. Prin mijlocirea lor se exprima. din invatatura in general. dezlipit de la sanul mamei sale. cu aceasta. in mod ironic. in acelasi timp. nu vrea sa se dea dus din sat. dupa cum socoti tu . impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. "in puterea noptei". desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. deci si a lui Nica. in modalitatea povestirii. mai ales. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. cu tatal Stefan a Petrei -care. in vocatia sa de povestitor genial. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. surprins intr-un moment de geniala expansiune". cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. impreuna cu care. Scrisa la varsta maturitatii. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. insa. . ce naratiunea inainteaza. este nevoit sa plece. este de acord. dupa cum o prezinta copilul. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim.". infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii".si ea o "nazdravana". si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. mai ales din intamplarile la care ia parte. necunoscut.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). a lui G. stramutat la camp. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G.de altfel. o data cu aceea a personajelor. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". calugari)ca si asupra vietii. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. in caruta lui mos Luca.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. Dupa aprecierea.ii spunea el. in ruptul capului. Trasnea. proverbele. intr-un orizont strain. . . e poporul roman insusi. altfel femeie severa. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. . aluziile. cat. Vorbind "ca un povestitor.ca modalitati de exprimare literara -. intr-o zi de sarbatoare. ironia si autoironia. Zaharia lui Gat lan. nemultumita. pana la urma. varul lui Nica . in general. tonalitatea rememorarii se schimba. pana la Iasi. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". din Pipirig. zicatorile. ca si copilul. foiau. taranul de la munte. mai ales. Creanga determina in cititor o traire intensa. sotiei . intamplarile hazlii. astfel incat. David Creanga. celebra. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. mai simplu. a intamplarilor. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. "Mihai scripcariul din Humulesti. expresiile populare. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. viata pe cont propriu. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria.. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. "dr agalita Doamne".Ion Mogorogea. retrain-du-le cu o mare satisfactie. pe care o canta. Dialogul si monologul interior . Calinescu).. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. Pe masura. ajuns de-acum "holtei". Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. intre care: Oslobanu. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. la un moment dat.Personajul se contureaza. ca pe niste "nazdravanii"). in primul rand in mod indirect. si pruncul.

” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. Este prezentata copilaria autorului. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc.din umorul poznelor. Copilul nu conştientizează răul. COPILĂRIA. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. este plina cu umor cand reconstituie poznele. al XIX.Călinescu. al formarii unui caracter (personalitati). stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. banala. Rabelais. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. Tudor Arghezi. ci una obisnuita. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. este pus pe năzbâtii şi pozne. carte unică şi genială. neastamparat. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. În mod deosebit. glumeşte. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. aventurile povestite. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. Victor Hugo. al spontaneităţii şi poznelor. Mark Twain. la scoala. el se formeaza ca om. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). Aşa cum susţine G. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. in-tamplari de la scaldat. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. Mihai Eminescu. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. mai bine spus. de aur. din Moldova sfârşitului de secol XIX.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Prin Nică. Ionel Teodoreanu. Copilaria lui nu este senzationala. F. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. cum fura pupaza din tei. el doar se joacă. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. surprins si descris in perioada copilariei fericite. în acelaşi timp. pana la despartirea de vatra satului. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). iar copilăria lui într-o vârstă mitică.la satul natal. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. dar un roman al copilariei.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. cu caracter de confesiune ori de jurnal. un simbol al neastâmpărului băieţesc. Scriitorul se povesteşte pe .-lea. Ch. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. Nica apare ca orice copil de la tara. Dickens. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. procesul de maturizare a lui Nică. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. aventurile din copilarie. Ovidiu Verdeş. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. evolutia sa intr-un mediu specific. cum fura cirese de la matusa Marioara.

şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. să se joace. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. ce dormeau pururea în tindă”. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. sireaca. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. să tragă. ci o calitate a ei. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. Prin urmare. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. Nică trăieşte într-o libertate ludică. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. amuzându-se de acel copil îndepărtat. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. închiderea şcolii. i-aţi plânge de milă !”. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. frumos şi voinic”. stau în gazdă la o femeie săracă. Irinuca. drăgăliţăDoamne. De data aceasta. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu.sine. vine alta la rând”. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. căci “îndată după cea cu cireşele. David Creangă din Pipirig. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. iar năzbâtiile se ţin lanţ. fata şi boii din pădure. Pentru copilul de altădată. De aceea. de şagă şi şovialitate. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. gardul şi caprele Irinucăi. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. Văzând paguba. la ce poate să aducă ziua de mâne. De la aceste capre. din pricina mea. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. zicând: . Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. ci vinovatul ! Aşa şi tata. lipsindu-i conştiinţa limitei. Astfel. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. Acolo. de cel căruia. care era “om vrednic şi cu bunătate”. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. un ţap şi două capre slabe şi râioase. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . dar totul se termină cu bine. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. la biserică. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. şi dacă-i popă. a cărui unică preocupare este joaca. şi vinovatul trebuia să plătească . se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. un copil ca toţi ceilalţi. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. bărbatul. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. cu evocarea primului an de şcoală. care rămăsese fără învăţător. Dar pentru copilul Nică. UN MOD DE A FI. “Amintirile din copilărie” debutează . Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. şi eu din pricina ei. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. care face “multe şi mari minunăţii”.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. în Pipirig. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Dumitru. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. Nică şi vărul lui. dorind chiar să vândă pupăza. Deşi scapă basma curată. cum altfel ?. copilul ia lucrurile în serios. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. dacă-i cal. netulburate de vanitate. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă.

fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. ucide-mă. sărbătoare. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. şi nu te lasă inima să taci. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. fă ce ştii cu mine. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. “drăgăliţă Doamne. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. spânzură-mă.care mă aflam. . eram şi eu acum holtei. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. candoare şi exuberanţă.Călinescu). Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. până îi apuca ameţeala”. un boţ cu ochi ce te găseşti. În acest fel. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. căruţaşul satului. încât “unii dondăneau ca nebunii. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. voie bună. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. fiind cuprins de fericire. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. Părăsindu-şi satul. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. fiindcă. numai dă-mi ceva de mâncare. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. cu căruţa lui Luca Moşneagu. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. bate-mă. că nu mai este copil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful