Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". "cat era de tare de cap". densitate. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. In episodul cu pupaza. harabagiu. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". zamparagii. ca in episodul cu holera. ca teme inrudite. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. "ursul nu joaca de buna voie". borta. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". evocare si scriere memorialistica totodata. "bucuria zugravita pe fete". zicatori. originalitatea. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. "Vorba ceea: Lasa-I. avand izvoare autobiografice. "mort copt". Mos Chiorpec. ocnita. de la Irinuca trebuie sa fuga. fie al eului-narator. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. turte. fie prin intermediul eului-personaj. duiosie. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. cu ciresele. holtei. "cum nu se da ursul scos din barlog". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. expresivitate. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. culeseriu. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. stiubei.ascunde sensibilitatea. care-i vine prin tatal sau. nuci. primele trei publicate intre 1881 si 1882. farmecul limbajului. cat si pentru cititorul dintotdeauna. mai! L-as lasa eu. imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". treaca cu vederea felul in care satul. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. folosirea termenilor dialectali. cociorva. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". rohatca. ogarjiti. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. "si tinde-am crori-o la fuga". mama il lasa fara haine. "sa nu-ti salte inima de bucurie". duglisi. Uneori Creanga face umor negru. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". nuantare. prin zicatori (" . Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). Definit ca roman liric. lua pomana covrigi. "parca ti-a iesit un sfant din gura". Oslobanu. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. avand in centru. incat se imbolnaveste. in Convorbiri literare. textul este conceput circular. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". in 1892. Folosirea unor termeni ca: stioalna. iar ultima parte dupa moartea autorului.Ioane. cu uratul sau cu raia. babalaci. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. mere. Amintiri din copilarie . matusa Marioara pretinde plata canepii. megies.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". "de ne degera maduva-n oase de frig". fiindca-si pierdea banii prin crasme. Mogorogea. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). mitoc. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. copilaria si lumea satului traditional. Autorul se va raporta permanent la acestea. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". atat pentru personaj. Textul cuprinde patru parti.

Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. intre timpul narat si timpul naratiunii. banale chiar. insa o converteste. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). intr-o naratiune continua. optimist. al intoarcerii la origini etc. interior. la un loc cu atitudinile contrare implicate . imediata. Oralitatea de tip popular. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. Ca specie. in general. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. Naratiunea este la persoana I. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. dezamagire si singuratate. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. mobila. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. tonic. Subiectul respecta. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. pe fondul unui umor sanatos. Pornind insa de la realitate. Sunt experiente obisnuite. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. taranesc. voluptatea ironiei si a autoironiei. procedeele dramatice. De fiecare data. el mitologizeaza.huma" pana la creatorul matur. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. intr-o alta realitate. poate fi considerat un roman de formare traditional. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. intarzie mult asupra descrierii . Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. vorbirea aluziva. Creanga este narator. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. Creanga e un mare scriitor realist. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. varsta fericirii. infatisate cu realism de scriitor. ordinea cronologica a evenimentelor. memoria involuntara in derularea amintirilor. cel al copilariei: motivul labirintului. clasice si romantice. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. cu aspect mozaicat. plina de haz si fantezie. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. iar sentimentul dominant este nostalgia. Dialogul cu cititorul este viu. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. plin de obstacole. al prieteniei. El isi creeaza o lume proprie. Naratiunea se incheaga progresiv. eroul va reveni la aceasta matca. al drumului. al obstacolelor. esentiala pentru receptarea activa a textului. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. dar si cu vocile altor personaje. martor si comentator al intamplarilor evocate. subiectivitatea. strategiile narative diverse. in cautarea acelui centru originar. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. cu mijloacele specifice literaturii. mirajul limbajului. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. prin adresarea la persoana a Ii-a. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. a traseului prin care copilul descopera lumea. verosimil si imaginar. va rataci ca intr-un labirint. personaj. Nica va strabate un traseu intortocheat. dar si-o traieste si pe cea prezenta. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv.nostalgie si regret. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. deoarece urmareste procesul modelarii umane. limba inmiresmata a personajelor. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). al sarbatorii. stilul indirect liber.

a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. univers maret. direct sau indirect. in evolutia artei narative romanesti. intaiul mare scriitor roman. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. care se degaja dintre fapte si psihologii. a interjectiilor si a exclamatiilor. va fi un dezradacinat. poznasa. ci si iesirea din copilarie. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. in crearea unei atmosfere vii. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. zicerile tipice. autentice. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. este dinamismul anecdotic. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. Limbajul este savuros. prin semnificatie ea este universala. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. Creanga a fost plasat. Secretul popularitatii Amintirilor. la acesta.. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. dar nici rataci. la Socola. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. personajul raportandu-se neincetat. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. este un fel de poezie veridica a vietii. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. Textul este fundamental clasic. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). a familiei. in apropiere de Targu-Neamt. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . iesit chiar din sanul poporului. De aceea. in care se plaseaza faptele prezentate. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Un fel de clopot vast. proverbele. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie.casei parintesti. in care Creanga.RIE . absolut autentic. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. in reinvierea trecutului. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. Umorul vine din exprimarea mucalita. intrand. ci si realitatile timpului. Targu-Neamt. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. cum afirma Ci. din caracterizari ironice si autoironice.Amintirile" au o structura . un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. vorbele de duh. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. Ceea ce impresioneaza. sau. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. rand pe rand. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. scos cu greu din lumea satului. Povestitor desavarsit. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii.Calinescii. in care omul nu se poate sufoca. dar mai ales in arta povestirii. Geneza operei. S-a nascut la Humulesti. atat prin constructia subiectului. in al doilea rand." (Pompiliu Constantinescu. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. scriind despre popor. intre toate varstele de cititori. arhaismele. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". modul in care se invata carte pe atunci. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului.

Apoi lasa-ti. baiete. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. obligandu-1 sa plece. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. pleaca cu mos Luca spre lasi. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. stramutat la camp. si pruncul. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. taranul de la munte. peste Siret. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. dezlipit de la sanul mamei sale. cat esti de mare!". Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. a doua zi la rasaritul soarelui.ca te lasa pardalnica de inima!". in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. unde dorm pe prispa casei unui rotar. la sezatorile si clacile din sat. . plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". trebuia sa fac pe cheful mamei". De aceea el se desparte cu regret de locurile natale.". cu ochii inecati in lacrimi. Cu durere iara leac. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. Raman peste noapte la Blagesti. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. E) Atitudinea parintilor e ferma. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. Ioane. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. la mine nu se trec acestea". asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. si pasa de te du. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. tarinile cu holdele. lemne. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. se aliaza de data aceasta mamei. intransigenta. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. darza. ca in zi de sarbatoare. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. de-ajuns. cu care se incheie Amintirile" sale. campul cu florile si dealurile mandre. Din cauza departarii mari. de flacai. satul. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. dupa staruinta mamei. vara. de pe Moldova. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. soptind tainic. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. Compozitional. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. prundul cu stioalnele. F) Nica se resemneaza. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. integrata in colectivitatea rurala. Mama apare hotarata. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. ia acus. Tatal sau. da."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. in mersul lor neincetat. creata de faptul ca pleaca din sat. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". care nu prea facea mult haz de carte. Mort-copt. de oameni. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. unde apele-s dulci. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. imposibil de ocolit. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. ca poate muri de dor intre straini. unde. la scoala de la Socola.Drumul si peripetiile pana la Iasi.Pregatirile de plecare la Socola. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. intepati de tantari. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos.mozaicala. 2. umbra si racoare in toate partile." B)Popasul de la Blagesti. Astfel. de Mihai scripcarul.

Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. din limbajul familiar: mosul. indragit de toate varstele. mai voinici si mai voiosi. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". ci niste mati lesinati. C) Popasul de la Targu-Frumos. fiindca are rolul personajului principal. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. a dat imbold scriitorilor sa se . incarcata de expresii populare. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. ursul nu joaca de buna voie". iar povestitorul un regizor. decat arareori. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste.Daca ar sti el. Mihail Kogalniceanu. iara foamea da de-a dreptul". Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. cu harul povestirii. Dar nici sarac ca-n anul acesta. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. mai sanatosi. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. ticaitul. ne ducem surghiun dracului pomana. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. chiolhanosul. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. care ramane si el in reprezentatie. unde intalnesc o multime de dascali. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!"." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. Creanga este un povestitor de vocatie. lioarba etc. de ce trag caii asa de greu. ia. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. umbland din scoala-n scoala. care cu manie si duh ii raspunde. ce mai atata vorba pentru nimica toata. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. zicatoripopulare.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. Spre asfintit ajung la lasi. exclamatii si imprecatii. strabatuta de umor si sensibilitate. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. este atragatoare si place. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". Trasnea = cel smintit. vorba de duh. de te-a intreba cineva." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. o bucata de huma insufletita din Humulesti. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. Exemple: Mila mi-i de tine. B) Buna dispozitie a autorului. C) Ironia.oamenii. ne-au cosit. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. care dau culoare rostirii. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. chiolhanosul si ticaitul. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . trasnit. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. mai puternici. isti. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". jovialitatea. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. Exemplu:IVlos Luca. in toata viata lor". asa| d# frunza frasinelului". F)Numele personajelor. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". sarbezi si zbarciti. golatatea inconjura. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). care nici frumos pana la douazeci de ani. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. voia buna. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. Chiorpec = cel chior etc. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. interogatii. si zbarciti. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). sa te roage mama frumos. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. hazul de necaz.

Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. dar si suveica. Pavel Ciubotariul. prezinta despartirea de satul natal. datinile. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. etnografic. de vuia satul de vatale in toate partile. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. intemeiat in toata puterea cuvantului. poezia.inspire din traditiile si folclorul poporului. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. Aceasta monografie. original. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. a aparut intre 1881 si 1892. validand tema sociala de extractie rurala. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. "Pupaza din tei" furtul cireselor. si bunicul David Creanga. obiceiurile de Anul Nau. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate.Junimea'. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. prima scoala. cu flacai voinici si fete mandre. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. tema sociala.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. 1881. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. abia societatii &q 919c25j uot. poate fi numit si roman traditional. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. jocurile din din casa parinteasca. in modul de individualizare a personajului. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. limba. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. antrenate de o intriga complicata. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". specie a genului epic in proza de marime substantiala. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. eresurile. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. Atmosfera generala este edenica. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. mai scurta decat celelalte. smantanitul oalelor. obiceiurile. Primul roman autobiografic din literatura noastra. ceea ce l-a facut pe G.in 1892. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. cu gospodari tot unul si unul. adica de extractie rurala sau religioasa. 1882. Scriitor realist de sorginte populara. "fabrica de preoti" din Falticeni. 1881. de faceau mare cinste satului lor'. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. care stiau a invarti si hora. in toamna anului 1885 cand este obligat. Partea a patra si ultima. opera are un mare grad de generalitate.. Cu toate acestea. 'SfSntul Niculai'. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. Astfel.

doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. si a vorbi de la dansa am invatat". Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. Calinescu. las si capabil de sentimente. Satul reprezinta paradisul copilariei. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. Ca instanta narativa. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. Este si personaj tridimensional. o alungare definitiva in lumea imperfecta. Humulestiul este un cronotop. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. precum si personaj tridimensional. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . deoarece are ocurenta mare. acesta devenind personaj tridimensional. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. maturizarii sale. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. Ca referent uman. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. mama este personaj secundar. este hamic. este mamos. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. in special in partea a doua. ea beneficiaza de portret moral. de asemenea. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate.i devine un fel de nastere cu dureri. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. Prin lintermediul poznelor. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. are prezenta de spirit. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. dar cel mai important este cronotopul satului. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . fiinta unica. nici cu autorul. personaj secundar.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. rusinos si fricos de umbra mea'. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. Ca referent uman. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. la mana sau la picior". inchega apa cu numai doua picioare de vaca. intorsi in sat dupa un timp. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. nu vor mai gasi acelasi spatiu. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". portretul fizic lipsind cu desavarsire. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. al personajelor si al personajului insusi. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. Ca instanta narativa. Din punctul de vedere al lui Nica. Acesta este. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. 'stropsitul de Ion'. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. nazdravan. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. da o anumita semnificatie jocului si copilariei.Plecarea spre Ia. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur.G. indraznet. barba si mustete ca in palma' . dar si a caracterizarii indirecte.

este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". umor de situatie. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. deoarece cunoaste deynodamantul. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". pentru satisfacerea serviciului scolar. autorul da frumusete "Amintirilor". O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. deoarece. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Pe parcursul rornanului. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". vizeaza elementele de stil si de arta narativa.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. care coroboreaza statutul de roman traditional. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. Cel mai adesea."ocnita". "ma lupt". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. »mai bine ramai pe loc. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci".deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. intradiegetic.pe vremea aceea. Al treilea argument. mai ales ca avem de. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. ne primea cate pe unul. ele fiind: 'homodiegetic."daca te lasa pardalnica de inima". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. Exista mai multe tipuri de focalizari. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. "cu tot inadinsul". Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". auctorial. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". Ioane«". Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. deraierea lexicala: "furloasele". acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului.a face cu un narator cu inclinatii ludice.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . unipreyent. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. autorul apeleaza la discursul retoric. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. graviteaza in jurul unui singur personaj. omniscient.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. nu ca citeste. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". "uite cum te trage pe furis apa in adanc". "caslegi". deoarece este implicat in actiune. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare".Ca referent uman. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit.cheltuielilor. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. plasat la nivelul discursului. Cea de-a treia tehnica este . "eram holtei". Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Alaturi de oralitate. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. Gatlan. creditabil. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". ci ca i se povesteste prin viu grai. Printre acestea se numara oralitatea. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. portrete comice: "Traznea. Oslobanu. "mort-copt". el fiind de trei feluri: umor de caracter. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". autopersificarea: "nemernicii de noi". Aplicand notiunile moderne de naratologie. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". ca la baba oarba. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. si umor de limbaj cu aspect generalizat.

personajele sunt caracterizate succint. sa nuanteze caracterele.. gura de lup. . Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. prin caracterizare directa.prin tehnica detaliului. dar totodata iertatoare. – vorba ceea: picioare de cal.dupa G. . pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. . cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” .traieste intr-o lume imaginara. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . ca pe un cal nazdravan. sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”.este fericit. Ion Creanga a reusit. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). . discursul narativ generic al naratorului principal. specifice copilariei. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul.personajele sunt conturate sumar. si havelele nu faceti. si-l bate cu biciul. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte.seninatatea si neastamparul. .este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. realizand tema sociala de extractie rurala. Gratie harului sau scriitoricesc. care “…alearga cu voie buna. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga.copilaria este varsta de aur. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale.este autoritara. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. . isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. . prin opera sa. .sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. .reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. prin trasaturi definitorii. cand pleaca la scaldat fara voia ei. . obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. Caracterizarea lui Nica . isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. . Calinescu.povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. ca de exemplu portretul preotului. . prin actiune sau prin limbaj. incadrate de "rama". batranul hataru (cel care da drumul pupezei). Caracterizarea Smarandei Creanga .se induioseaza la suferintele copiilor. etc.imaginea copilului universal. . .mama lui Nica. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului .multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari.are un dezvoltat simt al umorului. .ilustreaza portretul general al mamei. . Parintele Duhu). zgarcitul (Mogorogea). . realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori.”) .intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. gurmandul (Oslobanu). iar la urma va plateste si dintaritul.Creanga genereaza portrete ilustrative.

deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“.nu este un insingurat. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. am fost si eu in lumea asta. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională.. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. devenind cu timpul un jovial povestitor. aşadar. se sclifosesc“). nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. . se dramboiesc. ori de jurnal - . fie in comunitatea satului. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. . lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. fără îndoială. care nici frumos pana la douazaci de ani. un boţ cu ochi.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. el apare in permanenta fie in sanul familiei.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. . cel mai de seamă povestitor român. Eroul central apare. din copilărie până în pragul adolescenţei.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. Într-un sens mai restrâns. se formeaza ca om. o bucata de huma insufletita din Humulesti.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. nimic cu caracter de confesiune. înfăţişat de autor.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. se complica sufleteste. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal.

şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . și diversele persoane cu care interacționează. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2.) Nică ca personalitate: 1. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. Durerea despărţirii. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. un băiet prizărit. apoi. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Uneori. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. Nică este caracterizat. ci stadiul de nediferenţiere. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. Ea urmărește maturizarea lui Nică. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. de ignorare a necazurilor din copilărie . Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. care nu sunt amintite în mod explicit. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. omoară muşte. V Caracterizarea . iar la şcoală. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a.Nică este prezentat preponderent comportamental. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. “făcând prăpăd din ele” 1. pupăza din tei. Pus mereu pe pozne. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. descriind relațiile dintre eroul principal. . de veselă inconştienţă. caracterizarea este făcută de alte personaje 2.

Creangă își amintește cum. extras din mesteacăn. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. preotul paroh. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. și unde.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. unde sunt primiți de Nastasia. din cauza apropierii de capre. După o călătorie prin Carpații Orientali. fata inteligentă. însă. le sunt tăiate pletele. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. Dumitru. Școala este. când mă gândesc la locul nașterii mele. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. După un timp. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. băieții. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. către casa lui David Creangă din Pipirig. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. pe care le împărtășea și autorul. la cuptorul pe care mă ascundeam. dar neastâmpărată. cei doi copii pornesc mai departe. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. se îmbolnăvesc de râie. atenta supraveghere a mamei. el și vărul său au dislocat o stâncă. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. tânărul învățător și cleric ortodox. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. este înscris la școală. Ștefan. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. la întoarcerea acasă cu febră mare. de-a mijoarca. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. la Humulești. a preotului. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. din porunca noului învățător. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). care îl înscrie în clasa nou înființată. ambii plângând când. tatăl lui Creangă. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. . de crăpau mâțele jucându-se cu ei. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. superiorul lui Vasile. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. realizat de Elisabeta Bostan. În urma indicațiilor Smarandei. unde. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. Ștefan își retrage fiul de la școală. Datorită insistenței Smarandei. dar eu. Nică și Dumitru se adaptează greu. cei doi băieți ajung în sat. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. împreună cu vărul lui. Smărăndița. când ne jucam noi. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. încercând să se vindece cu băi dese în râu. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. soția lui David. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. la prichiciul vetrei cel humuit. și mama Smaranda.

cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. După ce ajunge acasă. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. naratorul arată că. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Vara. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. Acesta însă își râde de copil. băiatul se ocupă cu torsul. o bucată de humă însuflețită din Humulești. înfuriat. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. arătat drept un personaj distant și cu toane. care nici frumos până la douăzeci de ani. lipsită acum de ceasul deșteptător. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. ca în anul trecut și ca de când sunt. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. o eliberează. încheiat cu pasajul: „Ia. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. îi cere moșului despăgubire. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). Neascultând de mama sa. care îi este simpatică. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. o fată de vârsta lui. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. care duc la evitarea unor pagube mai mari. dar adesea amuzat de poznele băiatului. drept urmare a incidentului. de unde nu mai poate cânta. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. am fost și eu. ascunzând-o în podul casei. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Dar și sărac așa ca în anul acesta. Acolo o întâlnește pe Măriuca. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. un boț cu ochi. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. în lumea asta. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. și mama. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. dintr-o ascunzătoare în alta. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut.

atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. Buliga. care devine prima sa iubită. unde. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. care binecuvintează petrecerile întregului grup. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. și se lasă introdus în cultura cârciumii. familia și tovarășii. spre surprinderea sa mărturisită. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. nepoliticosul Mirăuță. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. cum ar fi regula de trei simplă. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. arătosul David. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. . Pavel ciubotarul. Trăsnea. Primăvara. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. tânărul duce o viață boemă. În alte fragmente. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". la care Creangă ar fi fost martor. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. Aceste farse se folosesc de „poște”. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. În cele din urmă. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. de această dată o nou-creată instituție. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. dar nu se obosește prea mult cu școala. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. care cântă din fluier. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. în fruntea călugărilor săi. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. însă. Oșlobanu.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. tatăl băiatului. om de la munte. flirturi și chiar furturi din prăvălii.

cu referire la Livia. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. "apa-i rea și lemnele pe sponci.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. arhaice și regional-moldovenești. contemporan cu Creangă). cum spune Luca.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. incompletă. D.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). publicată postum. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca. sub îngrijirea lui Gruber. Printre problemele lexicale. și au fost publicate la început ca texte distincte. a lui A.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. adoptând formulări populare. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. realizată de profesoara Anca Mureșan. Constantin). Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. O comparație cu traducerile în limba engleză. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. de practica bisericească. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. pe care îl frecventa împreună cu Gruber.[5] Ultima secțiune. M. de superstiții și așa mai departe. liderul Junimii Titu Maiorescu. de aceea. respectarea . iar vara te înăduși de căldură.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca.] vlăguit[e] din cale-afară”. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă.. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt.[6] În acea perioadă.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă.. inclusiv a patra secțiune.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială.. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului.[3] Textele individuale. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. fiica mentorului lui Creangă. precum și celelalte scrieri. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. pe care căruța îl lăsa în urmă. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. Kirileanu. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. pe de altă parte. despărțite de intervale de timp lungi. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. vecinul și prietenul lor. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. a fost probabil scrisă în anul 1889. care aparțin genurilor basmului și anecdotei.

suferință și subiectivitate. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. autorul unei biografii a lui Creangă. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. la animalele ținute de mama sa. din acest motiv.[19] Dan Grădinaru. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris.[12] Conform interpretării sale: „Aci. tradițional. o vagă imitație a actului demiurgic. lipsit de individualitate. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. desigur. Într-un articol din 2000. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. apoi sentimentul timpului.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. fără a separa contextele. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”.convențiilor în vigoare privind stilul literar.[20] . influentul istoric și critic literar interbelic. ajunsă acum să se depășească pe sine”. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. sugera: „Personajul basmelor. și astfel un sacrilegiu. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. operă atât de puțin populară în intenția ei”. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. fără adâncime. și că.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. de a prezenta etapele unei formații. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. dar. în schimb.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale."[14] În 2008.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. contemporanul și colegul lui Călinescu. scriindu-și Amintirile. susținând că naratorul „stabil”. intuitiv un spațiu profan. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. folosind o terminologie din psihanaliză. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. riguros”. dar tipice. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. ca și în poveștile și povestirile sale. înceata însumare a impresiilor vieții. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului.[16] Manea observă că. al nuvelelor. nici prototipurile culte ale genului. al scurgerii lui ireversibile. prin intermediul aceastei secțiuni de proză.”[11] În contrast. George Călinescu.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. Smaranda.[10] El considera. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. Tudor Vianu. fiind crescut doar de mama lui.

[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. de fapt. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. dar nu încurajează bigotismul soției sale”.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător.[26] El însuși scriitor. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. ca și accentul pus pe tradiție. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. la Creangă. A fost imitată de I.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. unde. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. Mironescu. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. «îmbogățește» amintirile din copilărie. Dragoslav în cartea lui din 1909. decât Muntenia. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. datorită activităților în domeniul industriei textile. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. aici ne aflăm în altă țară”.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. cum să nu recunoaștem. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). scrie Constantinescu. este una dintre acele figuri care. transfigurează. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. participă la liturghie.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. o societate relativ mai înstărită. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. deși analfabet.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. a varietăților sale și a impactului său. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. I. În opinia lui Norman Manea.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. și care.

se aude pupaza. iar drept urmare Nica sare din cires si. satul Humulesti si timpul.Dupa doua zile. care canta.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau.o plantatie de canepa. Pupaza din tei. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Cand o vede. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. “La scaldat” La cirese. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Un mosneag. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. sa continue scoala la Brosteni.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. de frica sa nu fie prins . Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. fiica preotului.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. incepe sa alerge printr. “Calul Balan” si pe “Sf. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. La scaldat. Preotul a instituit regula ca. varsta fericita a copilariei. subregiunea istorică a Moldovei. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul.2. naratorul fixseaza locul.Nica fuge acasa. Speriat. Matusa Marioara il zareste. Ajuns acasa.4 Partea I: Ion Creangã. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Incã de la inceput.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții).[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România.Dar tocmai atunci. Intr-o dimineata mama lui. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. Nicolai”.cand era somnul mai dulce. taierea pletelor. Urmarit de matusa. ci și în țara vecină. “Pupaza din tei”. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Pe drum . il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Intr-o zi. Republica Moldova (în Basarabia. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita.3.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Nica a reusit sa scape sarind gardul. adult. se duce la balta si-l vede tolanit in . Pentru a urma scoala. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica este trimis de mama sa Smaranda. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Lucrările lui Creangă în general.o dezleaga si ii da drumul. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. Copiii nu inteleg rostul scolii. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. incepe sa -l ameninte. A fost prins cu arcanul. care a scris Copil la ruși. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru.El promite sa stea acasa.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. pentru a scapa.Smaranda.

niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare." . al sufletului moldovenesc intre romani. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". daca ma sculam. limba.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. din perspectiva si prin prisma caruia. impresionata.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . O ia prin papusoi. apoi ajunge. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. morala. in ograda casei sale. Partea a III – a Nica este acum adolescent. cu flacai voinici si fete mandre. filosofia poporului. dar si suveica.este colorata..pielea goala pe nisip.de cand ii lumea asta si pamantul. prin gradinile oamenilor... (.se afirma in partea a doua a Amintirilor. in lumea asta. in acest sens. poezia. Oslobanul. Nica devine ascultator si harnic. G. o bucata de huma insufletita din Humulesti. macar sa zica cine ce-a zice" . am fost si eu. varul sau. ca. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. o cam raream de pe-acasa. cu noii colegi de scoala. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . CARACTERIZAREA LUI N1CA . Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. care stiau a invarti si hora. satul Humulesti. obiceiurile. Dar si sarac asa ca in anul acesta. iar pe de alta parte . al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. cu natura. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc.. cu chiu cu vai. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". care nici frumos pana la douazeci de ani. si cand era de facut ceva treaba. al sufletului taranesc intre moldoveni.. Smaranda il iarta. un bot cu ochi. ci si in peisajul natal. folosita in mai multe randuri. de duiosia autoru lui matur. Ea asteapta sa intre in apa.cum isi numeste Creanga personajul-copii . cu oamenii.pana cand. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. datinile. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". ca si in altele. Trasnea... de pilda. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. intre care Ion Mogorogea. Gatlan. In legatura cu cea de-a doua. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. razesesc..ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. il latra cainii. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. Referindu-se la prima semnificatie.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . care apare ca un "sat vechi."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. personajul. toamna anului 1855 si spatiul. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . urmarind procesul formarii lui Nica. apoi ii ia toate hainele. ca in anul trecut si ca de cand sunt. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga.Dupa aceasta intamplare. in asemenea imprejurari." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. nu mai asteptam sa-mi deie altii. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. . in incheierea partii a doua: "Ia. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. raporturile lui cu viata sociala.

mai ales din intamplarile la care ia parte. dezlipit de la sanul mamei sale. taranul de la munte.Personajul se contureaza. este nevoit sa plece. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. nemultumita. este de acord. calugari)ca si asupra vietii. cu tatal Stefan a Petrei -care. ca pe niste "nazdravanii").". ca si copilul. sau. . asa nu ma dam eu dus din Humulesti. . ajuns de-acum "holtei". sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. Pe masura. foiau.de altfel. intre care: Oslobanu. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . nu vrea sa se dea dus din sat. prezente permanent in tesatura naratiunii. stramutat la camp.. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. pana la Iasi. in ruptul capului.ii spunea el. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. Prin mijlocirea lor se exprima.Ion Mogorogea. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. surprins intr-un moment de geniala expansiune". umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". "in puterea noptei".. . mai simplu. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . in vocatia sa de povestitor genial. ce naratiunea inainteaza. in primul rand in mod indirect. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. a intamplarilor. dar. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. sotiei . din Pipirig. Trasnea. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. necunoscut. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. dupa cum socoti tu . ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. cu aceasta. "dr agalita Doamne".n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. tonalitatea rememorarii se schimba. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". retrain-du-le cu o mare satisfactie. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. in general. expresiile populare. "Mihai scripcariul din Humulesti. in modalitatea povestirii. proverbele. . intamplarile hazlii. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". Vorbind "ca un povestitor. pana la urma.ca modalitati de exprimare literara -. Calinescu). autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman.si ea o "nazdravana". Smaranda Creanga. varul lui Nica . ironia si autoironia. in mod ironic. zicatorile. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". in caruta lui mos Luca. Dialogul si monologul interior . Zaharia lui Gat lan. o data cu aceea a personajelor. viata pe cont propriu. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. spre zari necunoscute. cu bunicul. intr-o zi de sarbatoare. intr-un orizont strain. si pruncul. mai ales. altfel femeie severa. Dupa aprecierea. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. David Creanga. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. mai ales. a lui G. aluziile. astfel incat. Scrisa la varsta maturitatii. insa. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. pe care o canta. cat. impreuna cu care. din invatatura in general. la un moment dat. deci si a lui Nica. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. e poporul roman insusi. celebra. Creanga determina in cititor o traire intensa. imbinarile neasteptate de cuvinte. in acelasi timp. dupa cum o prezinta copilul.

omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. din Moldova sfârşitului de secol XIX. evolutia sa intr-un mediu specific. F. in-tamplari de la scaldat. neastamparat. de aur. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. Scriitorul se povesteşte pe . cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. este plina cu umor cand reconstituie poznele. Dickens. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. aventurile povestite. Rabelais. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. al formarii unui caracter (personalitati). fiind urmarita astfel formarea unui caracter. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. pana la despartirea de vatra satului. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. surprins si descris in perioada copilariei fericite. al spontaneităţii şi poznelor. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. el doar se joacă.-lea. Ionel Teodoreanu. dar un roman al copilariei. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. Copilaria lui nu este senzationala. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. el se formeaza ca om. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Nica apare ca orice copil de la tara. Mihai Eminescu. Mark Twain.din umorul poznelor. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. glumeşte. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. este pus pe năzbâtii şi pozne. Este prezentata copilaria autorului. cum fura cirese de la matusa Marioara. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. procesul de maturizare a lui Nică. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. Aşa cum susţine G. în acelaşi timp. carte unică şi genială. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Prin Nică. ci una obisnuita. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. Ovidiu Verdeş. cum fura pupaza din tei. la scoala. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . COPILĂRIA. mai bine spus. În mod deosebit. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. al XIX. Ch. Victor Hugo.la satul natal.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). aventurile din copilarie. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere.Călinescu. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. banala. un simbol al neastâmpărului băieţesc. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. cu caracter de confesiune ori de jurnal. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). Copilul nu conştientizează răul. Tudor Arghezi.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”.

Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. de cel căruia. “Amintirile din copilărie” debutează . singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. UN MOD DE A FI. ce dormeau pururea în tindă”. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou.sine. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. dorind chiar să vândă pupăza. David Creangă din Pipirig. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. un copil ca toţi ceilalţi. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. stau în gazdă la o femeie săracă. gardul şi caprele Irinucăi. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". lipsindu-i conştiinţa limitei. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. Irinuca. dacă-i cal. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. la ce poate să aducă ziua de mâne. în Pipirig. iar năzbâtiile se ţin lanţ. la biserică. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Nică trăieşte într-o libertate ludică. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. Acolo. De la aceste capre. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. de şagă şi şovialitate. închiderea şcolii. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. Pentru copilul de altădată. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. sireaca. fata şi boii din pădure. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. frumos şi voinic”. din pricina mea. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. să se joace. care rămăsese fără învăţător. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. cum altfel ?. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. De aceea. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. amuzându-se de acel copil îndepărtat. Dumitru. copilul ia lucrurile în serios. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. căci “îndată după cea cu cireşele. dar totul se termină cu bine. Nică şi vărul lui. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. şi dacă-i popă. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. bărbatul. a cărui unică preocupare este joaca. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. cu evocarea primului an de şcoală. un ţap şi două capre slabe şi râioase. Astfel. şi eu din pricina ei. care face “multe şi mari minunăţii”. ci vinovatul ! Aşa şi tata. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. Dar pentru copilul Nică. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. vine alta la rând”. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Deşi scapă basma curată.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. să tragă. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. De data aceasta. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. i-aţi plânge de milă !”. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. şi vinovatul trebuia să plătească . care era “om vrednic şi cu bunătate”. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. zicând: . sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. ci o calitate a ei. drăgăliţăDoamne. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. Prin urmare. netulburate de vanitate. Văzând paguba.

şi nu te lasă inima să taci. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. bate-mă. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. În acest fel. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. fiind cuprins de fericire. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. fă ce ştii cu mine. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. cu căruţa lui Luca Moşneagu. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. căruţaşul satului. încât “unii dondăneau ca nebunii. ucide-mă. sărbătoare. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. până îi apuca ameţeala”. spânzură-mă. voie bună. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. candoare şi exuberanţă. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros.Călinescu). numai dă-mi ceva de mâncare. . Părăsindu-şi satul. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. un boţ cu ochi ce te găseşti. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. “drăgăliţă Doamne. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. eram şi eu acum holtei. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. că nu mai este copil. fiindcă. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii.care mă aflam. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful