Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

ocnita. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". duiosie. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). copilaria si lumea satului traditional. expresivitate. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". fie prin intermediul eului-personaj. folosirea termenilor dialectali. care-i vine prin tatal sau. Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. harabagiu. fiindca-si pierdea banii prin crasme. Definit ca roman liric. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". incat se imbolnaveste.Ioane. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. rohatca. primele trei publicate intre 1881 si 1882. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. Uneori Creanga face umor negru. "cum nu se da ursul scos din barlog". babalaci. culeseriu. nuci.ascunde sensibilitatea. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). evocare si scriere memorialistica totodata. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". avand in centru. zamparagii. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. "bucuria zugravita pe fete". d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. ogarjiti. duglisi. cociorva. In episodul cu pupaza. "si tinde-am crori-o la fuga". megies. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. Folosirea unor termeni ca: stioalna. fie al eului-narator. treaca cu vederea felul in care satul. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. Mos Chiorpec. farmecul limbajului. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". originalitatea. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. "mort copt". holtei. mitoc. de la Irinuca trebuie sa fuga. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". ca in episodul cu holera.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". "paslind-o asa cam pe dupa toaca". mai! L-as lasa eu. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. "parca ti-a iesit un sfant din gura". in Convorbiri literare. Textul cuprinde patru parti. borta. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. zicatori. densitate. Autorul se va raporta permanent la acestea. in 1892. matusa Marioara pretinde plata canepii. stiubei. "Vorba ceea: Lasa-I. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). Mogorogea. ca teme inrudite. nuantare. turte. prin zicatori (" . fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". mama il lasa fara haine. cat si pentru cititorul dintotdeauna. "sa nu-ti salte inima de bucurie". mere. avand izvoare autobiografice. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. cu uratul sau cu raia. atat pentru personaj. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. "de ne degera maduva-n oase de frig". Oslobanu. Amintiri din copilarie . "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". iar ultima parte dupa moartea autorului. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. cu ciresele. lua pomana covrigi. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. "cat era de tare de cap". textul este conceput circular. "ursul nu joaca de buna voie".

Dialogul cu cititorul este viu. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. subiectivitatea. al sarbatorii. stilul indirect liber. martor si comentator al intamplarilor evocate. in general. cu mijloacele specifice literaturii. intr-o alta realitate. eroul va reveni la aceasta matca. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. al drumului. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. memoria involuntara in derularea amintirilor. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. cel al copilariei: motivul labirintului. Oralitatea de tip popular. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. limba inmiresmata a personajelor. al intoarcerii la origini etc. al obstacolelor. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. insa o converteste. tonic. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi.huma" pana la creatorul matur. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. banale chiar. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. pe fondul unui umor sanatos. strategiile narative diverse. Ca specie. taranesc. voluptatea ironiei si a autoironiei. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. De fiecare data. Nica va strabate un traseu intortocheat. Pornind insa de la realitate. varsta fericirii. infatisate cu realism de scriitor. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. prin adresarea la persoana a Ii-a. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. Subiectul respecta. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. plina de haz si fantezie. imediata. mirajul limbajului. dezamagire si singuratate. intarzie mult asupra descrierii . va rataci ca intr-un labirint. poate fi considerat un roman de formare traditional. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". Creanga este narator. mobila. al prieteniei. Sunt experiente obisnuite. el mitologizeaza. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. in cautarea acelui centru originar. intr-o naratiune continua. optimist. procedeele dramatice. intre timpul narat si timpul naratiunii. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. El isi creeaza o lume proprie.nostalgie si regret. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. interior. ordinea cronologica a evenimentelor. verosimil si imaginar. dar si cu vocile altor personaje. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. a traseului prin care copilul descopera lumea. clasice si romantice. iar sentimentul dominant este nostalgia. esentiala pentru receptarea activa a textului. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. vorbirea aluziva. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. plin de obstacole. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. dar si-o traieste si pe cea prezenta. personaj. cu aspect mozaicat. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. Naratiunea este la persoana I. Creanga e un mare scriitor realist. la un loc cu atitudinile contrare implicate . cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. Naratiunea se incheaga progresiv. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. deoarece urmareste procesul modelarii umane.

Scolile pe la care a umblat (Brosteni. scos cu greu din lumea satului. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. vorbele de duh. Creanga a fost plasat. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. Textul este fundamental clasic. arhaismele. cum afirma Ci. Un fel de clopot vast. autentice. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. univers maret.RIE . in care Creanga. Secretul popularitatii Amintirilor. a interjectiilor si a exclamatiilor. dar mai ales in arta povestirii. este un fel de poezie veridica a vietii. in al doilea rand. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. Limbajul este savuros. va fi un dezradacinat. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. modul in care se invata carte pe atunci. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. Umorul vine din exprimarea mucalita. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. cat si prin coerenta si limpezimea stilului.Amintirile" au o structura . din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. absolut autentic. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. ci si realitatile timpului. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". atat prin constructia subiectului. care se degaja dintre fapte si psihologii. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. in care se plaseaza faptele prezentate. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. intre toate varstele de cititori. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. direct sau indirect. personajul raportandu-se neincetat. dar nici rataci. in reinvierea trecutului. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. Geneza operei. De aceea. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. in apropiere de Targu-Neamt. la acesta. poznasa. din caracterizari ironice si autoironice. in care omul nu se poate sufoca. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . zicerile tipice.casei parintesti. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. Targu-Neamt. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. prin semnificatie ea este universala. iesit chiar din sanul poporului. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. ci si iesirea din copilarie. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. a familiei.Calinescii. S-a nascut la Humulesti. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. scriind despre popor. Ceea ce impresioneaza. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. este dinamismul anecdotic. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. intaiul mare scriitor roman. la Socola. Povestitor desavarsit. sau. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. intrand. in evolutia artei narative romanesti. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. proverbele. in crearea unei atmosfere vii. rand pe rand. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU).." (Pompiliu Constantinescu.

Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. dupa staruinta mamei. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog.Pregatirile de plecare la Socola. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. ia acus. E) Atitudinea parintilor e ferma. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente.". . si pasa de te du. care nu prea facea mult haz de carte. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi.Drumul si peripetiile pana la Iasi. cu care se incheie Amintirile" sale. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. cat esti de mare!". la mine nu se trec acestea". Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. ca poate muri de dor intre straini. de pe Moldova. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". dezlipit de la sanul mamei sale. cu ochii inecati in lacrimi. unde dorm pe prispa casei unui rotar. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. lemne. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. Raman peste noapte la Blagesti. integrata in colectivitatea rurala. soptind tainic. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. taranul de la munte. umbra si racoare in toate partile. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. unde. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. in mersul lor neincetat. Mort-copt. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. de flacai. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. unde apele-s dulci. obligandu-1 sa plece. si pruncul. Compozitional. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. baiete. de Mihai scripcarul. Tatal sau. la scoala de la Socola. se aliaza de data aceasta mamei.ca te lasa pardalnica de inima!". imposibil de ocolit. prundul cu stioalnele. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". ca in zi de sarbatoare. Apoi lasa-ti. darza. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. trebuia sa fac pe cheful mamei". sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. tarinile cu holdele. stramutat la camp. a doua zi la rasaritul soarelui. F) Nica se resemneaza. creata de faptul ca pleaca din sat. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. Astfel. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. peste Siret. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. Mama apare hotarata. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. de oameni. Din cauza departarii mari. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. satul. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. vara. intransigenta. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. asa cum c rastalmacita de ochii copilului.mozaicala. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. campul cu florile si dealurile mandre. intepati de tantari. la sezatorile si clacile din sat. pleaca cu mos Luca spre lasi. da. 2. Cu durere iara leac. Ioane." B)Popasul de la Blagesti. de-ajuns.

Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. jovialitatea. ne ducem surghiun dracului pomana. din limbajul familiar: mosul. care dau culoare rostirii." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". cu harul povestirii. voia buna. care ramane si el in reprezentatie. de ce trag caii asa de greu. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. iar povestitorul un regizor. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. si zbarciti. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". C) Ironia. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. chiolhanosul. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA).oamenii. care nici frumos pana la douazeci de ani. chiolhanosul si ticaitul. mai sanatosi. o bucata de huma insufletita din Humulesti. asa| d# frunza frasinelului". Spre asfintit ajung la lasi. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. C) Popasul de la Targu-Frumos. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. B) Buna dispozitie a autorului. exclamatii si imprecatii. hazul de necaz. Dar nici sarac ca-n anul acesta. mai puternici. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". Exemple: Mila mi-i de tine. ce mai atata vorba pentru nimica toata. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. este atragatoare si place. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . lioarba etc. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. umbland din scoala-n scoala. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). iara foamea da de-a dreptul". in toata viata lor". Exemplu:IVlos Luca. mai voinici si mai voiosi. Mihail Kogalniceanu. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. Chiorpec = cel chior etc.Daca ar sti el. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. ticaitul. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. Creanga este un povestitor de vocatie. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. vorba de duh." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. fiindca are rolul personajului principal. ia. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. care cu manie si duh ii raspunde. decat arareori. strabatuta de umor si sensibilitate. interogatii. Trasnea = cel smintit. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. de te-a intreba cineva. ne-au cosit. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. trasnit. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. isti. incarcata de expresii populare. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. zicatoripopulare. sarbezi si zbarciti. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". indragit de toate varstele. ursul nu joaca de buna voie". golatatea inconjura. a dat imbold scriitorilor sa se . Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. unde intalnesc o multime de dascali. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". sa te roage mama frumos. ci niste mati lesinati. F)Numele personajelor. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut.

Cu toate acestea. cu flacai voinici si fete mandre. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. jocurile din din casa parinteasca. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. poate fi numit si roman traditional. care stiau a invarti si hora. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. de faceau mare cinste satului lor'.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. intemeiat in toata puterea cuvantului. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. dar si suveica. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. in toamna anului 1885 cand este obligat. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. Astfel. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. 1882. obiceiurile de Anul Nau. Aceasta monografie. in modul de individualizare a personajului. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. "fabrica de preoti" din Falticeni. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. abia societatii &q 919c25j uot. "Pupaza din tei" furtul cireselor. poezia. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. a aparut intre 1881 si 1892.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. ceea ce l-a facut pe G. eresurile. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. obiceiurile. prima scoala. 1881. validand tema sociala de extractie rurala.in 1892. Pavel Ciubotariul. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'.. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. prezinta despartirea de satul natal.Junimea'. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. tema sociala. Scriitor realist de sorginte populara. 1881. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". Primul roman autobiografic din literatura noastra. adica de extractie rurala sau religioasa. de vuia satul de vatale in toate partile. original. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. si bunicul David Creanga. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. cu gospodari tot unul si unul. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. etnografic. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. limba. Partea a patra si ultima. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. opera are un mare grad de generalitate. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. Atmosfera generala este edenica. 'SfSntul Niculai'. datinile. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii.inspire din traditiile si folclorul poporului. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. smantanitul oalelor. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. specie a genului epic in proza de marime substantiala. mai scurta decat celelalte. antrenate de o intriga complicata.

fiinta unica. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. si a vorbi de la dansa am invatat". doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. nici cu autorul. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti.i devine un fel de nastere cu dureri. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. Acesta este. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. Ca instanta narativa.G. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. indraznet. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. ea beneficiaza de portret moral. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. intorsi in sat dupa un timp. acesta devenind personaj tridimensional. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub.Plecarea spre Ia. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". Nica si varis sau au intuitia faptului ca. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. Prin lintermediul poznelor. este mamos. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. Din punctul de vedere al lui Nica. precum si personaj tridimensional. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. Humulestiul este un cronotop.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. nazdravan. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. o alungare definitiva in lumea imperfecta. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. Ca referent uman. Ca instanta narativa.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. Ca referent uman. este hamic. de asemenea. rusinos si fricos de umbra mea'. are prezenta de spirit. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. barba si mustete ca in palma' . Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. mama este personaj secundar. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. portretul fizic lipsind cu desavarsire. Calinescu. 'stropsitul de Ion'. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Satul reprezinta paradisul copilariei. maturizarii sale. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. nu vor mai gasi acelasi spatiu. dar cel mai important este cronotopul satului. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. deoarece are ocurenta mare. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. Este si personaj tridimensional. in special in partea a doua. personaj secundar. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . dar si a caracterizarii indirecte. la mana sau la picior". las si capabil de sentimente. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. al personajelor si al personajului insusi.

materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". ci ca i se povesteste prin viu grai. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". "eram holtei". Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". unipreyent. el fiind de trei feluri: umor de caracter. Cea de-a treia tehnica este . deoarece cunoaste deynodamantul. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. autopersificarea: "nemernicii de noi". deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". "caslegi". rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". creditabil. ne primea cate pe unul. si umor de limbaj cu aspect generalizat. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Aplicand notiunile moderne de naratologie. graviteaza in jurul unui singur personaj. este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". Exista mai multe tipuri de focalizari. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. autorul da frumusete "Amintirilor". deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. omniscient. "ma lupt". Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte."daca te lasa pardalnica de inima". "mort-copt". deraierea lexicala: "furloasele". mai ales ca avem de. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. auctorial. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". Gatlan. Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara".cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". deoarece. autorul apeleaza la discursul retoric.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . "cu tot inadinsul". Ioane«". echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. pentru satisfacerea serviciului scolar. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei.cheltuielilor. Printre acestea se numara oralitatea. care coroboreaza statutul de roman traditional. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale.pe vremea aceea. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". deoarece este implicat in actiune. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. intradiegetic. ele fiind: 'homodiegetic. Oslobanu. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. Cel mai adesea. »mai bine ramai pe loc. ca la baba oarba.deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. plasat la nivelul discursului.a face cu un narator cu inclinatii ludice. umor de situatie. vizeaza elementele de stil si de arta narativa.Ca referent uman. Al treilea argument. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. nu ca citeste. Alaturi de oralitate. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. Pe parcursul rornanului."ocnita". identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. portrete comice: "Traznea. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului.

Gratie harului sau scriitoricesc.se induioseaza la suferintele copiilor.reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. Calinescu. cand pleaca la scaldat fara voia ei. . gura de lup. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). – vorba ceea: picioare de cal. . . . batranul hataru (cel care da drumul pupezei). discursul narativ generic al naratorului principal. Parintele Duhu). Caracterizarea Smarandei Creanga . sa nuanteze caracterele. Caracterizarea lui Nica .povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent.personajele sunt caracterizate succint. prin trasaturi definitorii. ca pe un cal nazdravan.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. . . sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. . prin actiune sau prin limbaj. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. . ca de exemplu portretul preotului. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. iar la urma va plateste si dintaritul. prin opera sa.este fericit. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”.mama lui Nica. etc. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. .copilaria este varsta de aur. incadrate de "rama".aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. . cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori.Creanga genereaza portrete ilustrative. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. . dar totodata iertatoare. si havelele nu faceti. gurmandul (Oslobanu).intruchipeaza toate ipostazele maternitatii.seninatatea si neastamparul.dupa G. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”.personajele sunt conturate sumar. zgarcitul (Mogorogea). Ion Creanga a reusit. si-l bate cu biciul.”) .sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. realizand tema sociala de extractie rurala. .Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. .imaginea copilului universal. care “…alearga cu voie buna. . specifice copilariei.traieste intr-o lume imaginara.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale.este autoritara.are un dezvoltat simt al umorului.. prin caracterizare directa.ilustreaza portretul general al mamei. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . .prin tehnica detaliului. . .

înfăţişat de autor. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. .Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. el apare in permanenta fie in sanul familiei. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. . nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. devenind cu timpul un jovial povestitor. se dramboiesc. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. fie in comunitatea satului. Într-un sens mai restrâns.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. un boţ cu ochi. se sclifosesc“).dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. se formeaza ca om. aşadar. nimic cu caracter de confesiune. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. am fost si eu in lumea asta. ori de jurnal - . apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului.. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. o bucata de huma insufletita din Humulesti. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. din copilărie până în pragul adolescenţei. se complica sufleteste. cel mai de seamă povestitor român. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. . Eroul central apare. care nici frumos pana la douazaci de ani.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este.nu este un insingurat.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. fără îndoială.

mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași.) Nică ca personalitate: 1. iar la şcoală. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. omoară muşte. “făcând prăpăd din ele” 1. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi.Nică este prezentat preponderent comportamental. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. descriind relațiile dintre eroul principal. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei .personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. . înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. Durerea despărţirii. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. care nu sunt amintite în mod explicit. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. V Caracterizarea . de veselă inconştienţă. Uneori. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. pupăza din tei. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. Nică este caracterizat.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. un băiet prizărit. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Pus mereu pe pozne. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. de ignorare a necazurilor din copilărie . apoi. ci stadiul de nediferenţiere.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. și diversele persoane cu care interacționează. Ea urmărește maturizarea lui Nică. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă.

într-o casă modestă de pe malul Bistriței. se îmbolnăvesc de râie. este înscris la școală. din porunca noului învățător. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. Ștefan. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. superiorul lui Vasile. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. tânărul învățător și cleric ortodox. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. la întoarcerea acasă cu febră mare. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. După un timp. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. a preotului. Ștefan își retrage fiul de la școală. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. atenta supraveghere a mamei. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. la Humulești. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. el și vărul său au dislocat o stâncă. În urma indicațiilor Smarandei. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. din cauza apropierii de capre. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. împreună cu vărul lui. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. dar eu. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. soția lui David. la cuptorul pe care mă ascundeam. cei doi copii pornesc mai departe. Dumitru. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. Smărăndița. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. către casa lui David Creangă din Pipirig. ambii plângând când. Nică și Dumitru se adaptează greu. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. la prichiciul vetrei cel humuit. le sunt tăiate pletele. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. Școala este. cei doi băieți ajung în sat. băieții. pe care le împărtășea și autorul. și unde. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. și mama Smaranda. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. unde. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. unde sunt primiți de Nastasia. dar neastâmpărată. tatăl lui Creangă. După o călătorie prin Carpații Orientali. însă. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. încercând să se vindece cu băi dese în râu. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. . preotul paroh. extras din mesteacăn. când ne jucam noi. Datorită insistenței Smarandei. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. când mă gândesc la locul nașterii mele.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. Creangă își amintește cum. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. care îl înscrie în clasa nou înființată. realizat de Elisabeta Bostan. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. de-a mijoarca. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. fata inteligentă.

cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. care nici frumos până la douăzeci de ani. După ce ajunge acasă. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. încheiat cu pasajul: „Ia. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. ca în anul trecut și ca de când sunt. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. care duc la evitarea unor pagube mai mari. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. o fată de vârsta lui. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. ascunzând-o în podul casei. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. care îi este simpatică. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. am fost și eu. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. o eliberează. și mama. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. Dar și sărac așa ca în anul acesta. arătat drept un personaj distant și cu toane. băiatul se ocupă cu torsul. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. Acolo o întâlnește pe Măriuca. dar adesea amuzat de poznele băiatului. lipsită acum de ceasul deșteptător. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. Acesta însă își râde de copil. îi cere moșului despăgubire. înfuriat. de unde nu mai poate cânta. drept urmare a incidentului. naratorul arată că. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. dintr-o ascunzătoare în alta. Vara. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. un boț cu ochi. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. o bucată de humă însuflețită din Humulești. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. Neascultând de mama sa. în lumea asta. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite.

dar nu se obosește prea mult cu școala. Oșlobanu. În cele din urmă. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. însă. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. care binecuvintează petrecerile întregului grup. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. nepoliticosul Mirăuță. flirturi și chiar furturi din prăvălii. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. În alte fragmente. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. și se lasă introdus în cultura cârciumii. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). care devine prima sa iubită. Aceste farse se folosesc de „poște”. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. Primăvara. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. arătosul David. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. în fruntea călugărilor săi. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). de această dată o nou-creată instituție. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. tatăl băiatului. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. unde. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. familia și tovarășii. Buliga. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). . pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. cum ar fi regula de trei simplă. care cântă din fluier. spre surprinderea sa mărturisită. Pavel ciubotarul. la care Creangă ar fi fost martor. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. tânărul duce o viață boemă. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. om de la munte. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. Trăsnea.

atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator.. iar vara te înăduși de căldură. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. de aceea. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. respectarea . inclusiv a patra secțiune. precum și celelalte scrieri.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. adoptând formulări populare.[5] Ultima secțiune. vecinul și prietenul lor. și au fost publicate la început ca texte distincte. incompletă. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. publicată postum. pe de altă parte.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. fiica mentorului lui Creangă. și țânțarii te chinuiesc amarnic").. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. arhaice și regional-moldovenești. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). "apa-i rea și lemnele pe sponci. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. contemporan cu Creangă). despărțite de intervale de timp lungi. a fost probabil scrisă în anul 1889. cum spune Luca. pe care căruța îl lăsa în urmă. Printre problemele lexicale. M. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. D.[6] În acea perioadă. O comparație cu traducerile în limba engleză. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. liderul Junimii Titu Maiorescu. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca.[3] Textele individuale. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. Kirileanu. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. cu referire la Livia. sub îngrijirea lui Gruber. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă.. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. Constantin). dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. de superstiții și așa mai departe. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. de practica bisericească. realizată de profesoara Anca Mureșan.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte.] vlăguit[e] din cale-afară”. a lui A. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă.

Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură.[20] . ajunsă acum să se depășească pe sine”. o vagă imitație a actului demiurgic. lipsit de individualitate.[19] Dan Grădinaru.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. tradițional. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. intuitiv un spațiu profan.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. operă atât de puțin populară în intenția ei”. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale.[12] Conform interpretării sale: „Aci. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. Smaranda. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. fără a separa contextele. George Călinescu. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. în schimb. ca și în poveștile și povestirile sale. de a prezenta etapele unei formații.[10] El considera. prin intermediul aceastei secțiuni de proză.[16] Manea observă că. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. dar tipice. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. al scurgerii lui ireversibile. și că.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. Tudor Vianu. din acest motiv. scriindu-și Amintirile.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. apoi sentimentul timpului. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”.convențiilor în vigoare privind stilul literar. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului.”[11] În contrast. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. și astfel un sacrilegiu. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. autorul unei biografii a lui Creangă.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. influentul istoric și critic literar interbelic. nici prototipurile culte ale genului."[14] În 2008. susținând că naratorul „stabil”.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. folosind o terminologie din psihanaliză. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. înceata însumare a impresiilor vieții. suferință și subiectivitate. contemporanul și colegul lui Călinescu. fără adâncime. riguros”. fiind crescut doar de mama lui. Într-un articol din 2000. desigur. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. sugera: „Personajul basmelor. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. dar. al nuvelelor. la animalele ținute de mama sa.

[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . unde.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. la Creangă. În opinia lui Norman Manea. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. «îmbogățește» amintirile din copilărie.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Dragoslav în cartea lui din 1909. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale.[26] El însuși scriitor.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. dar nu încurajează bigotismul soției sale”. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. o societate relativ mai înstărită.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. cum să nu recunoaștem. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. I. și care. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. datorită activităților în domeniul industriei textile. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. ca și accentul pus pe tradiție. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. decât Muntenia. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. transfigurează. este una dintre acele figuri care.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. deși analfabet. A fost imitată de I. participă la liturghie. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. Mironescu. aici ne aflăm în altă țară”. de fapt. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. a varietăților sale și a impactului său.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. scrie Constantinescu. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează.

dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Urmarit de matusa. Nicolai”. care canta. varsta fericita a copilariei.El promite sa stea acasa. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor.2. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. Nica a reusit sa scape sarind gardul. incepe sa alerge printr.Nica fuge acasa. ci și în țara vecină.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile. satul Humulesti si timpul. Intr-o dimineata mama lui. Copiii nu inteleg rostul scolii. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. Republica Moldova (în Basarabia. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. se duce la balta si-l vede tolanit in . Pentru a urma scoala.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. adult.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Incã de la inceput. “Calul Balan” si pe “Sf. Cand o vede. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Preotul a instituit regula ca.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. sa continue scoala la Brosteni.cand era somnul mai dulce. subregiunea istorică a Moldovei.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Pupaza din tei.Smaranda. Ajuns acasa. “La scaldat” La cirese. fiica preotului. se aude pupaza. Un mosneag.3. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. iar drept urmare Nica sare din cires si.Dar tocmai atunci. Matusa Marioara il zareste. Lucrările lui Creangă în general.4 Partea I: Ion Creangã.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. Intr-o zi. La scaldat. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Pe drum . De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. “Pupaza din tei”. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). pentru a scapa.o plantatie de canepa. naratorul fixseaza locul. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Nica este trimis de mama sa Smaranda. de frica sa nu fie prins . sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. incepe sa -l ameninte.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. A fost prins cu arcanul. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. Speriat. taierea pletelor.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România.o dezleaga si ii da drumul. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. care a scris Copil la ruși.

despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie .aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. Smaranda il iarta. urmarind procesul formarii lui Nica. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. ca si in altele. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . in incheierea partii a doua: "Ia. al sufletului taranesc intre moldoveni.se afirma in partea a doua a Amintirilor.este colorata. .. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. Partea a III – a Nica este acum adolescent. filosofia poporului. Nica devine ascultator si harnic. Referindu-se la prima semnificatie. razesesc. am fost si eu. satul Humulesti. intre care Ion Mogorogea... Oslobanul. O ia prin papusoi. Gatlan. ca. din perspectiva si prin prisma caruia. de duiosia autoru lui matur. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". morala. toamna anului 1855 si spatiul.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . obiceiurile. al sufletului moldovenesc intre romani. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului .. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. raporturile lui cu viata sociala. ca in anul trecut si ca de cand sunt. apoi ii ia toate hainele. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola.pielea goala pe nisip. care apare ca un "sat vechi. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. prin gradinile oamenilor. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor.. o bucata de huma insufletita din Humulesti. cu oamenii. daca ma sculam. cu natura. personajul.de cand ii lumea asta si pamantul.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. CARACTERIZAREA LUI N1CA . Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". in ograda casei sale. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. Dar si sarac asa ca in anul acesta. apoi ajunge.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . in asemenea imprejurari. varul sau. care nici frumos pana la douazeci de ani. impresionata." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. dar si suveica. limba.Dupa aceasta intamplare. cu noii colegi de scoala. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. cu chiu cu vai. In legatura cu cea de-a doua.. cu flacai voinici si fete mandre. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra." . un bot cu ochi. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. Ea asteapta sa intre in apa. in acest sens. (. care stiau a invarti si hora. datinile.cum isi numeste Creanga personajul-copii . cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. ci si in peisajul natal. si cand era de facut ceva treaba. in lumea asta.pana cand. poezia. Trasnea.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. iar pe de alta parte . Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. o cam raream de pe-acasa. folosita in mai multe randuri. de pilda. G... macar sa zica cine ce-a zice" . Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. nu mai asteptam sa-mi deie altii. il latra cainii. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii.

umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul".". din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. "dr agalita Doamne". David Creanga.si ea o "nazdravana". spre zari necunoscute. Trasnea. . este nevoit sa plece. intr-o zi de sarbatoare. "Mihai scripcariul din Humulesti. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. Pe masura. ca pe niste "nazdravanii"). Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. cat. Vorbind "ca un povestitor. surprins intr-un moment de geniala expansiune". in primul rand in mod indirect. si pruncul. din Pipirig. Zaharia lui Gat lan. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. sotiei .creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. ajuns de-acum "holtei". in mod ironic. taranul de la munte.. o data cu aceea a personajelor. dezlipit de la sanul mamei sale. aluziile. stramutat la camp. in modalitatea povestirii. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. proverbele. celebra. Scrisa la varsta maturitatii. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . ce naratiunea inainteaza. din invatatura in general. intamplarile hazlii. pana la Iasi. mai simplu.de altfel. in vocatia sa de povestitor genial. . imbinarile neasteptate de cuvinte. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. in general. mai ales. viata pe cont propriu. intr-un orizont strain. ironia si autoironia. varul lui Nica . dupa cum o prezinta copilul. astfel incat. prezente permanent in tesatura naratiunii.Ion Mogorogea. cu aceasta. dupa cum socoti tu . in ruptul capului. a intamplarilor. cu tatal Stefan a Petrei -care. foiau. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. este de acord. Dupa aprecierea. deci si a lui Nica. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. la un moment dat. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. expresiile populare. Creanga determina in cititor o traire intensa.. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. in acelasi timp. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. mai ales. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. Calinescu).ca modalitati de exprimare literara -. calugari)ca si asupra vietii. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. nemultumita. cu bunicul.ii spunea el. retrain-du-le cu o mare satisfactie. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. nu vrea sa se dea dus din sat. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. zicatorile. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . in caruta lui mos Luca. altfel femeie severa. Smaranda Creanga. Prin mijlocirea lor se exprima. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. pe care o canta. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. tonalitatea rememorarii se schimba. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos.Personajul se contureaza. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". . dar. impreuna cu care. insa. intre care: Oslobanu. Dialogul si monologul interior . a lui G. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. "in puterea noptei". ca si copilul. . pana la urma. mai ales din intamplarile la care ia parte. necunoscut. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". sau. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. e poporul roman insusi. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman.

cum fura pupaza din tei. Copilaria lui nu este senzationala. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. din Moldova sfârşitului de secol XIX. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. cu caracter de confesiune ori de jurnal. Aşa cum susţine G.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. F. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare).Călinescu. al formarii unui caracter (personalitati).-lea. cum fura cirese de la matusa Marioara. Scriitorul se povesteşte pe . “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. COPILĂRIA. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană .din umorul poznelor. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. neastamparat. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. în acelaşi timp. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. Tudor Arghezi. Dickens. Prin Nică. Mark Twain. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. Mihai Eminescu. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri.la satul natal. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . Ionel Teodoreanu. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. carte unică şi genială. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. el doar se joacă. el se formeaza ca om. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. Ch. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. evolutia sa intr-un mediu specific. Este prezentata copilaria autorului. ci una obisnuita. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. Victor Hugo. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. aventurile povestite. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. al XIX. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. banala. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. procesul de maturizare a lui Nică. in-tamplari de la scaldat. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. este plina cu umor cand reconstituie poznele. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. Rabelais. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. este pus pe năzbâtii şi pozne. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. pana la despartirea de vatra satului. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. Nica apare ca orice copil de la tara. Ovidiu Verdeş. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Copilul nu conştientizează răul. glumeşte. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. al spontaneităţii şi poznelor. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. În mod deosebit.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. aventurile din copilarie. de aur. la scoala. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. un simbol al neastâmpărului băieţesc.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. surprins si descris in perioada copilariei fericite. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. mai bine spus. dar un roman al copilariei.

UN MOD DE A FI. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). la ce poate să aducă ziua de mâne. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. Pentru copilul de altădată. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. amuzându-se de acel copil îndepărtat. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei.sine. Văzând paguba. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. Nică trăieşte într-o libertate ludică. sireaca. Acolo. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. De la aceste capre. în Pipirig. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. Nică şi vărul lui. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. ci o calitate a ei. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. dar totul se termină cu bine. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. un copil ca toţi ceilalţi. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. Prin urmare. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". dorind chiar să vândă pupăza. zicând: . ci vinovatul ! Aşa şi tata. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. şi dacă-i popă. drăgăliţăDoamne. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. să tragă. Irinuca. frumos şi voinic”. care era “om vrednic şi cu bunătate”. Dumitru. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. iar năzbâtiile se ţin lanţ. stau în gazdă la o femeie săracă. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. ce dormeau pururea în tindă”. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. la biserică. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. “Amintirile din copilărie” debutează . Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. bărbatul. care face “multe şi mari minunăţii”. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. De aceea. cu evocarea primului an de şcoală. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. care rămăsese fără învăţător. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. şi eu din pricina ei. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. gardul şi caprele Irinucăi. din pricina mea. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. copilul ia lucrurile în serios. un ţap şi două capre slabe şi râioase.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. netulburate de vanitate. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. fata şi boii din pădure. De data aceasta. i-aţi plânge de milă !”. cum altfel ?. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. de cel căruia. şi vinovatul trebuia să plătească . prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. vine alta la rând”. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. a cărui unică preocupare este joaca. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . căci “îndată după cea cu cireşele. de şagă şi şovialitate. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Astfel. Deşi scapă basma curată. lipsindu-i conştiinţa limitei. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. dacă-i cal. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. Dar pentru copilul Nică. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. să se joace. David Creangă din Pipirig. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. închiderea şcolii. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă.

Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. un boţ cu ochi ce te găseşti. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. voie bună. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. numai dă-mi ceva de mâncare. . o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. încât “unii dondăneau ca nebunii. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. eram şi eu acum holtei. că nu mai este copil. candoare şi exuberanţă.care mă aflam. bate-mă. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei.Călinescu). Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. şi nu te lasă inima să taci. cu căruţa lui Luca Moşneagu. ucide-mă. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. Părăsindu-şi satul. În acest fel. căruţaşul satului. fă ce ştii cu mine. “drăgăliţă Doamne. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. până îi apuca ameţeala”. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. spânzură-mă. sărbătoare. fiindcă. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. fiind cuprins de fericire. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful