Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

de la Irinuca trebuie sa fuga. megies. fiindca-si pierdea banii prin crasme. folosirea termenilor dialectali. In episodul cu pupaza. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". densitate. Autorul se va raporta permanent la acestea. Definit ca roman liric. "cat era de tare de cap". zamparagii. fie al eului-narator. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. care-i vine prin tatal sau. mitoc. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. matusa Marioara pretinde plata canepii. Textul cuprinde patru parti. zicatori. duiosie. mama il lasa fara haine. ca teme inrudite. nuci. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. farmecul limbajului. incat se imbolnaveste. Folosirea unor termeni ca: stioalna. culeseriu. Amintiri din copilarie . "Vorba ceea: Lasa-I. "mort copt". scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". Mogorogea. ca in episodul cu holera. avand in centru. "ursul nu joaca de buna voie".romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. rohatca. primele trei publicate intre 1881 si 1882. textul este conceput circular. Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. expresivitate. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". stiubei. harabagiu. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". atat pentru personaj. ogarjiti. nuantare. "si tinde-am crori-o la fuga". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. turte. "bucuria zugravita pe fete". Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". holtei. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". mai! L-as lasa eu. imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali.ascunde sensibilitatea. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". Mos Chiorpec. babalaci. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". cu uratul sau cu raia. cu ciresele. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. treaca cu vederea felul in care satul. in Convorbiri literare. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. iar ultima parte dupa moartea autorului. cat si pentru cititorul dintotdeauna. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . "cum nu se da ursul scos din barlog". evocare si scriere memorialistica totodata. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). Oslobanu. cociorva. originalitatea. "parca ti-a iesit un sfant din gura". "de ne degera maduva-n oase de frig". borta. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. ocnita. copilaria si lumea satului traditional. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. Uneori Creanga face umor negru. duglisi. prin zicatori (" . in 1892. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. avand izvoare autobiografice.Ioane. "sa nu-ti salte inima de bucurie". lua pomana covrigi. mere. fie prin intermediul eului-personaj.

abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. interior. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. ordinea cronologica a evenimentelor. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. taranesc. memoria involuntara in derularea amintirilor. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. procedeele dramatice. deoarece urmareste procesul modelarii umane. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. mobila. varsta fericirii. al intoarcerii la origini etc. al obstacolelor. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. Nica va strabate un traseu intortocheat. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". Creanga sugereaza mai mult decat descrie. dar si cu vocile altor personaje. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. prin adresarea la persoana a Ii-a. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. eroul va reveni la aceasta matca. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). tonic. optimist. intre timpul narat si timpul naratiunii. El isi creeaza o lume proprie. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. va rataci ca intr-un labirint. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. martor si comentator al intamplarilor evocate. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. in general. plina de haz si fantezie. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. al prieteniei." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. cel al copilariei: motivul labirintului. Ca specie. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. cu mijloacele specifice literaturii. in cautarea acelui centru originar. clasice si romantice. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. vorbirea aluziva. Naratiunea este la persoana I. pe fondul unui umor sanatos. Subiectul respecta. mirajul limbajului. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. el mitologizeaza.nostalgie si regret.huma" pana la creatorul matur. personaj. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. Dialogul cu cititorul este viu. al sarbatorii. al drumului. banale chiar. Pornind insa de la realitate. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. iar sentimentul dominant este nostalgia. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. la un loc cu atitudinile contrare implicate . cu aspect mozaicat. infatisate cu realism de scriitor. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. intr-o alta realitate. intr-o naratiune continua. verosimil si imaginar. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. poate fi considerat un roman de formare traditional. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. limba inmiresmata a personajelor. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. Creanga este narator. subiectivitatea. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). dezamagire si singuratate. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. esentiala pentru receptarea activa a textului. Creanga e un mare scriitor realist. dar si-o traieste si pe cea prezenta. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. intarzie mult asupra descrierii . Naratiunea se incheaga progresiv. insa o converteste. De fiecare data. Oralitatea de tip popular. strategiile narative diverse. a traseului prin care copilul descopera lumea. plin de obstacole. imediata. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. voluptatea ironiei si a autoironiei. stilul indirect liber. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. Sunt experiente obisnuite.

Humulestiul ramane insa punctul de referinta. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. poznasa. dar nici rataci. care se degaja dintre fapte si psihologii. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. S-a nascut la Humulesti. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. la Socola.casei parintesti. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. intaiul mare scriitor roman.Calinescii. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. Ceea ce impresioneaza.Amintirile" au o structura . a interjectiilor si a exclamatiilor. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. va fi un dezradacinat. Textul este fundamental clasic. in crearea unei atmosfere vii. iesit chiar din sanul poporului. din caracterizari ironice si autoironice. sau. vorbele de duh. in care se plaseaza faptele prezentate. Secretul popularitatii Amintirilor. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. scos cu greu din lumea satului. zicerile tipice. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. direct sau indirect. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. in reinvierea trecutului. arhaismele. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. Creanga a fost plasat. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. in al doilea rand." (Pompiliu Constantinescu. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. proverbele. ci si iesirea din copilarie. dar mai ales in arta povestirii. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. Un fel de clopot vast.RIE . Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. modul in care se invata carte pe atunci. Targu-Neamt. intrand. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. este un fel de poezie veridica a vietii. personajul raportandu-se neincetat. atat prin constructia subiectului. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . Limbajul este savuros. in evolutia artei narative romanesti. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. univers maret. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. in apropiere de Targu-Neamt. Povestitor desavarsit. a familiei. absolut autentic. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. in care omul nu se poate sufoca. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. ci si realitatile timpului. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. scriind despre popor. prin semnificatie ea este universala. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. Umorul vine din exprimarea mucalita. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. in care Creanga. Geneza operei. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. la acesta. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. este dinamismul anecdotic.. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". cum afirma Ci. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. rand pe rand. De aceea. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. autentice. intre toate varstele de cititori. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala.

Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan.Drumul si peripetiile pana la Iasi. in mersul lor neincetat. unde. peste Siret. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. Din cauza departarii mari. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul".Pregatirile de plecare la Socola. E) Atitudinea parintilor e ferma. de Mihai scripcarul. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. Tatal sau. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. Apoi lasa-ti. da. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. intransigenta. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. Mort-copt. obligandu-1 sa plece. 2. si pasa de te du. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. unde apele-s dulci. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. care nu prea facea mult haz de carte. satul.ca te lasa pardalnica de inima!". intepati de tantari. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. . Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. la scoala de la Socola. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. imposibil de ocolit. la sezatorile si clacile din sat. se aliaza de data aceasta mamei. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum.". Cu durere iara leac. tarinile cu holdele. campul cu florile si dealurile mandre. integrata in colectivitatea rurala. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. cat esti de mare!". F) Nica se resemneaza. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. baiete. cu care se incheie Amintirile" sale. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. dupa staruinta mamei. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci." B)Popasul de la Blagesti. dezlipit de la sanul mamei sale.mozaicala. cu ochii inecati in lacrimi. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. prundul cu stioalnele. de oameni. la mine nu se trec acestea". trebuia sa fac pe cheful mamei". de baietii satului cu care se juca iarna si vara. Compozitional. ca in zi de sarbatoare. a doua zi la rasaritul soarelui. Ioane. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. ca poate muri de dor intre straini. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. pleaca cu mos Luca spre lasi. de pe Moldova. Astfel. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. lemne. stramutat la camp. si pruncul. soptind tainic. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". umbra si racoare in toate partile. vara. Mama apare hotarata. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. darza. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. creata de faptul ca pleaca din sat. unde dorm pe prispa casei unui rotar. Raman peste noapte la Blagesti. de flacai. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. ia acus. taranul de la munte. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. de-ajuns. asa cum c rastalmacita de ochii copilului." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor.

patrund pe nesimtite in tonul povestirii. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". ci niste mati lesinati. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. ursul nu joaca de buna voie".oamenii. in toata viata lor". unde intalnesc o multime de dascali." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. care cu manie si duh ii raspunde. fiindca are rolul personajului principal. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). de ce trag caii asa de greu. Spre asfintit ajung la lasi. jovialitatea. Dar nici sarac ca-n anul acesta. voia buna. si zbarciti. exclamatii si imprecatii. care nici frumos pana la douazeci de ani. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. zicatoripopulare. iara foamea da de-a dreptul". unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . isti. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. Exemple: Mila mi-i de tine. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. ce mai atata vorba pentru nimica toata. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. vorba de duh. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. golatatea inconjura. Exemplu:IVlos Luca. chiolhanosul si ticaitul. Mihail Kogalniceanu. mai puternici. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". a dat imbold scriitorilor sa se . mai sanatosi. din limbajul familiar: mosul. de te-a intreba cineva. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". mai voinici si mai voiosi. C) Ironia. trasnit. chiolhanosul. lioarba etc. incarcata de expresii populare. Creanga este un povestitor de vocatie. isi odihnesc caii si pornesc mai departe." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. strabatuta de umor si sensibilitate. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". Trasnea = cel smintit. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. care ramane si el in reprezentatie. B) Buna dispozitie a autorului. umbland din scoala-n scoala. Chiorpec = cel chior etc. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. C) Popasul de la Targu-Frumos. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". o bucata de huma insufletita din Humulesti. iar povestitorul un regizor. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. care dau culoare rostirii. hazul de necaz. ticaitul. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. ia. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. indragit de toate varstele. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. asa| d# frunza frasinelului". Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi.Daca ar sti el. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. decat arareori. sa te roage mama frumos. este atragatoare si place. ne ducem surghiun dracului pomana. sarbezi si zbarciti. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. F)Numele personajelor. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. interogatii. cu harul povestirii. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. ne-au cosit. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale.

acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. jocurile din din casa parinteasca.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. intemeiat in toata puterea cuvantului. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. a aparut intre 1881 si 1892. prezinta despartirea de satul natal. Partea a patra si ultima. de faceau mare cinste satului lor'. cu flacai voinici si fete mandre.Junimea'. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. obiceiurile. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. Cu toate acestea. Aceasta monografie. datinile. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. in modul de individualizare a personajului. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. in toamna anului 1885 cand este obligat. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. poezia. abia societatii &q 919c25j uot. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. si bunicul David Creanga. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. cu gospodari tot unul si unul. 'SfSntul Niculai'. Atmosfera generala este edenica. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. obiceiurile de Anul Nau. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. care stiau a invarti si hora. specie a genului epic in proza de marime substantiala. original. antrenate de o intriga complicata.inspire din traditiile si folclorul poporului.. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . "Amintirile" sunt vazute ca un roman. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. adica de extractie rurala sau religioasa. de vuia satul de vatale in toate partile. prima scoala. eresurile. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. poate fi numit si roman traditional. Primul roman autobiografic din literatura noastra. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. "Pupaza din tei" furtul cireselor. Pavel Ciubotariul. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Astfel. Scriitor realist de sorginte populara. 1881. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. mai scurta decat celelalte. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. limba. "fabrica de preoti" din Falticeni. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. tema sociala. ceea ce l-a facut pe G. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal.in 1892. dar si suveica. opera are un mare grad de generalitate. 1882. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. 1881. smantanitul oalelor. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. validand tema sociala de extractie rurala. etnografic. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt.

Nica si varis sau au intuitia faptului ca. Humulestiul este un cronotop. Calinescu. portretul fizic lipsind cu desavarsire. este mamos. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. Ca instanta narativa. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. in special in partea a doua. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. la mana sau la picior".necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. 'stropsitul de Ion'. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. dar si a caracterizarii indirecte. si a vorbi de la dansa am invatat". fiinta unica. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. are prezenta de spirit. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. rusinos si fricos de umbra mea'. este hamic. acesta devenind personaj tridimensional. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . nazdravan.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Ca referent uman. o alungare definitiva in lumea imperfecta. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. de asemenea. al personajelor si al personajului insusi. Ca instanta narativa. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. precum si personaj tridimensional. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. intorsi in sat dupa un timp. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ.i devine un fel de nastere cu dureri. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. Prin lintermediul poznelor. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. deoarece are ocurenta mare. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop.G.Plecarea spre Ia. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Este si personaj tridimensional. nu vor mai gasi acelasi spatiu. ea beneficiaza de portret moral. maturizarii sale. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. las si capabil de sentimente. Din punctul de vedere al lui Nica. barba si mustete ca in palma' . Ca referent uman. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. Satul reprezinta paradisul copilariei. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. nici cu autorul. indraznet. personaj secundar. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. Acesta este. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. mama este personaj secundar. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. dar cel mai important este cronotopul satului. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza.

deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". deoarece este implicat in actiune. acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. Ioane«". adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". ca la baba oarba. creditabil. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. Alaturi de oralitate. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. portrete comice: "Traznea.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . "ma lupt". Oslobanu. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". nu ca citeste. autopersificarea: "nemernicii de noi". omniscient. Pe parcursul rornanului. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". Gatlan. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute.a face cu un narator cu inclinatii ludice.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. deraierea lexicala: "furloasele". el fiind de trei feluri: umor de caracter. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". Exista mai multe tipuri de focalizari. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. deoarece. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. unipreyent. ci ca i se povesteste prin viu grai. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. "mort-copt". ne primea cate pe unul. graviteaza in jurul unui singur personaj. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. Cel mai adesea. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. deoarece cunoaste deynodamantul. auctorial. "caslegi". »mai bine ramai pe loc. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii."ocnita". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". Cea de-a treia tehnica este . Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza."daca te lasa pardalnica de inima". Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. Aplicand notiunile moderne de naratologie.Ca referent uman. plasat la nivelul discursului. si umor de limbaj cu aspect generalizat. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". "cu tot inadinsul". ele fiind: 'homodiegetic.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. autorul apeleaza la discursul retoric.pe vremea aceea. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai".cheltuielilor. pentru satisfacerea serviciului scolar. Printre acestea se numara oralitatea. "eram holtei". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. umor de situatie. mai ales ca avem de. intradiegetic. autorul da frumusete "Amintirilor".deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. care coroboreaza statutul de roman traditional. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Al treilea argument.

Caracterizarea lui Nica . . Caracterizarea Smarandei Creanga . Parintele Duhu). cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” .dupa G. prin opera sa. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. . Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. – vorba ceea: picioare de cal.Creanga genereaza portrete ilustrative. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. gurmandul (Oslobanu). si-l bate cu biciul.. prin trasaturi definitorii. . .se induioseaza la suferintele copiilor.personajele sunt caracterizate succint.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate.este fericit. .Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale.seninatatea si neastamparul. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. iar la urma va plateste si dintaritul. discursul narativ generic al naratorului principal. . cand pleaca la scaldat fara voia ei. .imaginea copilului universal. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte.”) . . gura de lup. sa nuanteze caracterele.prin tehnica detaliului. .povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. Calinescu.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat.traieste intr-o lume imaginara.reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”.ilustreaza portretul general al mamei. incadrate de "rama". realizand tema sociala de extractie rurala. prin actiune sau prin limbaj. care “…alearga cu voie buna. prin caracterizare directa.este autoritara. zgarcitul (Mogorogea). si havelele nu faceti. . . si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul.copilaria este varsta de aur. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. . . Ion Creanga a reusit. sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . batranul hataru (cel care da drumul pupezei).mama lui Nica. realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori. etc.personajele sunt conturate sumar. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga.are un dezvoltat simt al umorului.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. . dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. .aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). ca de exemplu portretul preotului. specifice copilariei. Gratie harului sau scriitoricesc. . la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte. dar totodata iertatoare. ca pe un cal nazdravan. .

Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. devenind cu timpul un jovial povestitor. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. Într-un sens mai restrâns. fără îndoială. înfăţişat de autor. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. nimic cu caracter de confesiune. cel mai de seamă povestitor român. un boţ cu ochi. o bucata de huma insufletita din Humulesti. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. . se dramboiesc. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. . În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . se complica sufleteste.. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. din copilărie până în pragul adolescenţei.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. ori de jurnal - . fie in comunitatea satului. el apare in permanenta fie in sanul familiei. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. se sclifosesc“). am fost si eu in lumea asta.nu este un insingurat. care nici frumos pana la douazaci de ani. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. Eroul central apare.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. aşadar. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. se formeaza ca om. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. .scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand.

Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . Nică este caracterizat. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. un băiet prizărit. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale.Nică este prezentat preponderent comportamental.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. omoară muşte.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. Pus mereu pe pozne. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. și diversele persoane cu care interacționează. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. iar la şcoală. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. ci stadiul de nediferenţiere. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. V Caracterizarea . Uneori. de ignorare a necazurilor din copilărie .Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. Durerea despărţirii. care nu sunt amintite în mod explicit. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. descriind relațiile dintre eroul principal. .) Nică ca personalitate: 1. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). de veselă inconştienţă. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. pupăza din tei. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. Ea urmărește maturizarea lui Nică. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. apoi. “făcând prăpăd din ele” 1. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă.

la întoarcerea acasă cu febră mare. când ne jucam noi. După o călătorie prin Carpații Orientali. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. la cuptorul pe care mă ascundeam. cei doi copii pornesc mai departe. . Ștefan. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. dar eu. După un timp. către casa lui David Creangă din Pipirig. Creangă își amintește cum. extras din mesteacăn. se îmbolnăvesc de râie. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. el și vărul său au dislocat o stâncă. dar neastâmpărată. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. le sunt tăiate pletele. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. când mă gândesc la locul nașterii mele. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. din cauza apropierii de capre. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. Smărăndița. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. la Humulești. și unde. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. În urma indicațiilor Smarandei. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. care îl înscrie în clasa nou înființată. cei doi băieți ajung în sat. tânărul învățător și cleric ortodox. unde. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. a preotului. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. fata inteligentă. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. este înscris la școală. încercând să se vindece cu băi dese în râu. de-a mijoarca. unde sunt primiți de Nastasia. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. Datorită insistenței Smarandei. preotul paroh. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. la prichiciul vetrei cel humuit. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. realizat de Elisabeta Bostan. Ștefan își retrage fiul de la școală. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. ambii plângând când. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. pe care le împărtășea și autorul. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Școala este. însă. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. Nică și Dumitru se adaptează greu. împreună cu vărul lui. soția lui David. tatăl lui Creangă. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). băieții.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. și mama Smaranda. superiorul lui Vasile. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. atenta supraveghere a mamei. din porunca noului învățător. Dumitru. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca.

naratorul descrie cum este prins de Smaranda. încheiat cu pasajul: „Ia. îi cere moșului despăgubire. naratorul arată că. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. și mama. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. dintr-o ascunzătoare în alta. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Vara. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . care duc la evitarea unor pagube mai mari. un boț cu ochi. băiatul se ocupă cu torsul. ascunzând-o în podul casei. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. care îi este simpatică. Acesta însă își râde de copil. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. înfuriat. ca în anul trecut și ca de când sunt. arătat drept un personaj distant și cu toane. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. o bucată de humă însuflețită din Humulești. Neascultând de mama sa. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. lipsită acum de ceasul deșteptător. care nici frumos până la douăzeci de ani. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. Acolo o întâlnește pe Măriuca. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. în lumea asta. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. După ce ajunge acasă. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. dar adesea amuzat de poznele băiatului. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). am fost și eu. Dar și sărac așa ca în anul acesta. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. drept urmare a incidentului. o fată de vârsta lui. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. de unde nu mai poate cânta. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. o eliberează. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică.

escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. În alte fragmente. arătosul David. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. în fruntea călugărilor săi. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. care cântă din fluier. însă. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. tatăl băiatului. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". flirturi și chiar furturi din prăvălii. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. tânărul duce o viață boemă. unde. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. În cele din urmă. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. Primăvara. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. dar nu se obosește prea mult cu școala. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. nepoliticosul Mirăuță. Buliga. . care binecuvintează petrecerile întregului grup. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. Pavel ciubotarul. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. Aceste farse se folosesc de „poște”. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. spre surprinderea sa mărturisită. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. cum ar fi regula de trei simplă. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. Trăsnea. la care Creangă ar fi fost martor. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. familia și tovarășii. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. om de la munte. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. de această dată o nou-creată instituție. și se lasă introdus în cultura cârciumii. care devine prima sa iubită. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. Oșlobanu.

publicată postum. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. Kirileanu. contemporan cu Creangă). Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T.. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. adoptând formulări populare. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu).[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. a lui A. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. arhaice și regional-moldovenești.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și.[3] Textele individuale. respectarea . D. vecinul și prietenul lor. Printre problemele lexicale. fiica mentorului lui Creangă. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. a fost probabil scrisă în anul 1889. despărțite de intervale de timp lungi.[5] Ultima secțiune. realizată de profesoara Anca Mureșan. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. sub îngrijirea lui Gruber.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. liderul Junimii Titu Maiorescu. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. M. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. precum și celelalte scrieri. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. cum spune Luca. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. și au fost publicate la început ca texte distincte.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. pe care căruța îl lăsa în urmă. cu referire la Livia. "apa-i rea și lemnele pe sponci. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului.. pe de altă parte. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt.] vlăguit[e] din cale-afară”.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. iar vara te înăduși de căldură. de practica bisericească.. O comparație cu traducerile în limba engleză. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. incompletă. de aceea. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. inclusiv a patra secțiune. de superstiții și așa mai departe. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). lucrări diferite de celelalte din corpul operei.[6] În acea perioadă. Constantin). Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi.

Într-un articol din 2000. scriindu-și Amintirile.[16] Manea observă că. fără adâncime. al scurgerii lui ireversibile. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. riguros”. Smaranda. fără a separa contextele.[19] Dan Grădinaru. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. desigur. folosind o terminologie din psihanaliză. înceata însumare a impresiilor vieții. al nuvelelor.convențiilor în vigoare privind stilul literar."[14] În 2008. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. George Călinescu. la animalele ținute de mama sa. în schimb. tradițional. susținând că naratorul „stabil”. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. și astfel un sacrilegiu.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. de a prezenta etapele unei formații. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris.[10] El considera. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”.[20] . o vagă imitație a actului demiurgic. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. apoi sentimentul timpului. suferință și subiectivitate. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. influentul istoric și critic literar interbelic. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. dar. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. sugera: „Personajul basmelor. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. fiind crescut doar de mama lui. din acest motiv. lipsit de individualitate. intuitiv un spațiu profan. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. contemporanul și colegul lui Călinescu. și că.[12] Conform interpretării sale: „Aci. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. ajunsă acum să se depășească pe sine”.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. dar tipice. operă atât de puțin populară în intenția ei”. nici prototipurile culte ale genului. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. autorul unei biografii a lui Creangă. ca și în poveștile și povestirile sale.”[11] În contrast. Tudor Vianu. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei.

dar nu încurajează bigotismul soției sale”. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. este una dintre acele figuri care.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. a varietăților sale și a impactului său. scrie Constantinescu. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. În opinia lui Norman Manea. A fost imitată de I. ca și accentul pus pe tradiție. cum să nu recunoaștem. decât Muntenia. «îmbogățește» amintirile din copilărie. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie.[26] El însuși scriitor. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. o societate relativ mai înstărită. la Creangă. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. Mironescu. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. și care.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. participă la liturghie. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. Dragoslav în cartea lui din 1909. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. I. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu .[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. aici ne aflăm în altă țară”.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. unde. deși analfabet.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. de fapt. transfigurează. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. datorită activităților în domeniul industriei textile. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.

Pupaza din tei.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. Nicolai”. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.Dar tocmai atunci. se aude pupaza. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. fiica preotului. incepe sa alerge printr.Nica fuge acasa.Dupa doua zile. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Copiii nu inteleg rostul scolii. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. Nica a reusit sa scape sarind gardul. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. naratorul fixseaza locul. Matusa Marioara il zareste.4 Partea I: Ion Creangã. Lucrările lui Creangă în general. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. taierea pletelor. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. care a scris Copil la ruși. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. “La scaldat” La cirese. Preotul a instituit regula ca. care canta. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. Speriat.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. “Calul Balan” si pe “Sf.cand era somnul mai dulce. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Urmarit de matusa. Cand o vede. Ajuns acasa. sa continue scoala la Brosteni. “Pupaza din tei”. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. A fost prins cu arcanul. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Pe drum . varsta fericita a copilariei.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. adult. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. iar drept urmare Nica sare din cires si.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. ci și în țara vecină. La scaldat. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească).Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda.o dezleaga si ii da drumul.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.2. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Incã de la inceput. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. subregiunea istorică a Moldovei. incepe sa -l ameninte. de frica sa nu fie prins .dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.Smaranda.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. se duce la balta si-l vede tolanit in . Intr-o dimineata mama lui.El promite sa stea acasa.3. Nica este trimis de mama sa Smaranda. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.o plantatie de canepa. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Un mosneag. Republica Moldova (în Basarabia. pentru a scapa. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Pentru a urma scoala. Intr-o zi. satul Humulesti si timpul. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru.

de pilda. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. toamna anului 1855 si spatiul. Gatlan. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". datinile. prin gradinile oamenilor. personajul.. ci si in peisajul natal. in lumea asta.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. iar pe de alta parte . creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. ca si in altele. am fost si eu. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga.. (. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii.Dupa aceasta intamplare.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . raporturile lui cu viata sociala.pielea goala pe nisip. obiceiurile. Trasnea. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat.se afirma in partea a doua a Amintirilor. Ea asteapta sa intre in apa. de duiosia autoru lui matur.pana cand. daca ma sculam. intre care Ion Mogorogea. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine.. il latra cainii. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. morala. apoi ii ia toate hainele. in ograda casei sale. dar si suveica.. Dar si sarac asa ca in anul acesta. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. care apare ca un "sat vechi. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. Referindu-se la prima semnificatie.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. al sufletului taranesc intre moldoveni. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. in asemenea imprejurari. . al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". un bot cu ochi.este colorata.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. O ia prin papusoi. care nici frumos pana la douazeci de ani. nu mai asteptam sa-mi deie altii. G. CARACTERIZAREA LUI N1CA . o bucata de huma insufletita din Humulesti. cu noii colegi de scoala. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . cu natura. Smaranda il iarta. cu chiu cu vai. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile.. macar sa zica cine ce-a zice" . limba.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . In legatura cu cea de-a doua. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie..ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. folosita in mai multe randuri. in acest sens. Partea a III – a Nica este acum adolescent. cu oamenii. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare.cum isi numeste Creanga personajul-copii .de cand ii lumea asta si pamantul. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. ca in anul trecut si ca de cand sunt." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata.. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. Nica devine ascultator si harnic. impresionata. apoi ajunge. Oslobanul.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . care stiau a invarti si hora. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. si cand era de facut ceva treaba. al sufletului moldovenesc intre romani. satul Humulesti."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . urmarind procesul formarii lui Nica. o cam raream de pe-acasa. poezia." . in incheierea partii a doua: "Ia. razesesc. ca. filosofia poporului. cu flacai voinici si fete mandre.. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. din perspectiva si prin prisma caruia. varul sau.

varul lui Nica . mai ales. sotiei . "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". sau. . ce naratiunea inainteaza. insa. in ruptul capului. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. Creanga determina in cititor o traire intensa. ironia si autoironia. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. altfel femeie severa. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. intamplarile hazlii. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. imbinarile neasteptate de cuvinte. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. ajuns de-acum "holtei". in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. deci si a lui Nica. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. foiau. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. impreuna cu care. Zaharia lui Gat lan. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. nu vrea sa se dea dus din sat. . stramutat la camp.Ion Mogorogea. tonalitatea rememorarii se schimba. intr-un orizont strain. mai ales din intamplarile la care ia parte.ii spunea el. este nevoit sa plece. si pruncul. "dr agalita Doamne". expresiile populare. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G.. "Mihai scripcariul din Humulesti. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . Pe masura. cu aceasta. .de altfel. prezente permanent in tesatura naratiunii. intr-o zi de sarbatoare. in modalitatea povestirii. cu tatal Stefan a Petrei -care.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). retrain-du-le cu o mare satisfactie. proverbele. in caruta lui mos Luca. ca si copilul. . in primul rand in mod indirect.ca modalitati de exprimare literara -. Dupa aprecierea. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura.Personajul se contureaza. "in puterea noptei". ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". cu bunicul. surprins intr-un moment de geniala expansiune". alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. pana la urma. Prin mijlocirea lor se exprima. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. Smaranda Creanga. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. Dialogul si monologul interior . a bucuriilor si a micilor necazuri relatate.si ea o "nazdravana". aluziile. este de acord. din Pipirig. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . Vorbind "ca un povestitor. in vocatia sa de povestitor genial. mai simplu. dupa cum o prezinta copilul. din invatatura in general. ca pe niste "nazdravanii"). necunoscut. in mod ironic. la un moment dat. taranul de la munte.". intre care: Oslobanu. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. celebra. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. calugari)ca si asupra vietii.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie.. dar. a intamplarilor. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. in general. astfel incat. zicatorile. Scrisa la varsta maturitatii. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. cat. pe care o canta. in acelasi timp. o data cu aceea a personajelor. dezlipit de la sanul mamei sale. e poporul roman insusi. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. pana la Iasi. Calinescu). dupa cum socoti tu . nemultumita. David Creanga. mai ales. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. a lui G. viata pe cont propriu. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". Trasnea. spre zari necunoscute.

procesul de maturizare a lui Nică. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. cum fura pupaza din tei. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. al spontaneităţii şi poznelor. Scriitorul se povesteşte pe . la scoala. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. ci una obisnuita. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. COPILĂRIA. cum fura cirese de la matusa Marioara. Prin Nică. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. neastamparat. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. carte unică şi genială. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . mai bine spus. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. este pus pe năzbâtii şi pozne. Ovidiu Verdeş.-lea. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). Nica apare ca orice copil de la tara. evolutia sa intr-un mediu specific. din Moldova sfârşitului de secol XIX.Călinescu. Mihai Eminescu. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. Mark Twain. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim.din umorul poznelor. În mod deosebit. F. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. Tudor Arghezi. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. Este prezentata copilaria autorului. glumeşte. un simbol al neastâmpărului băieţesc. în acelaşi timp. de aur. Copilaria lui nu este senzationala. el doar se joacă. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. aventurile povestite. surprins si descris in perioada copilariei fericite. pana la despartirea de vatra satului. Dickens. aventurile din copilarie. cu caracter de confesiune ori de jurnal. in-tamplari de la scaldat. Copilul nu conştientizează răul. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. dar un roman al copilariei. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Rabelais. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Victor Hugo. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Ionel Teodoreanu. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. el se formeaza ca om. este plina cu umor cand reconstituie poznele. banala. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”.la satul natal. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. Ch. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. al formarii unui caracter (personalitati). al XIX. Aşa cum susţine G.

vine alta la rând”. să tragă. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. dorind chiar să vândă pupăza. UN MOD DE A FI. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. cu evocarea primului an de şcoală. ce dormeau pururea în tindă”. fata şi boii din pădure. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. bărbatul. stau în gazdă la o femeie săracă. Dumitru. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. i-aţi plânge de milă !”. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. ci o calitate a ei. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Văzând paguba. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. sireaca. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. “Amintirile din copilărie” debutează . copilul ia lucrurile în serios. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. David Creangă din Pipirig. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. a cărui unică preocupare este joaca. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. cum altfel ?. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. De la aceste capre. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. Pentru copilul de altădată. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. care face “multe şi mari minunăţii”. care era “om vrednic şi cu bunătate”. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. Dar pentru copilul Nică. amuzându-se de acel copil îndepărtat. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. Irinuca. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. Nică şi vărul lui. De data aceasta. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. de cel căruia. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. la biserică. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. din pricina mea. şi dacă-i popă. Acolo. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. un ţap şi două capre slabe şi râioase. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. netulburate de vanitate.sine. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. să se joace. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. Nică trăieşte într-o libertate ludică. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. care rămăsese fără învăţător. iar năzbâtiile se ţin lanţ. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. De aceea. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. dacă-i cal. ci vinovatul ! Aşa şi tata. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. zicând: . un copil ca toţi ceilalţi. Astfel. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . dar totul se termină cu bine. lipsindu-i conştiinţa limitei. Deşi scapă basma curată. gardul şi caprele Irinucăi. şi eu din pricina ei. frumos şi voinic”. închiderea şcolii. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. drăgăliţăDoamne. la ce poate să aducă ziua de mâne. Prin urmare. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. căci “îndată după cea cu cireşele. şi vinovatul trebuia să plătească . Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. în Pipirig. de şagă şi şovialitate.

fă ce ştii cu mine.care mă aflam. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. voie bună. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. până îi apuca ameţeala”. candoare şi exuberanţă. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. eram şi eu acum holtei. fiindcă. Părăsindu-şi satul. . Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. În acest fel. căruţaşul satului. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. numai dă-mi ceva de mâncare. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. fiind cuprins de fericire. bate-mă. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. “drăgăliţă Doamne. încât “unii dondăneau ca nebunii. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. un boţ cu ochi ce te găseşti. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. spânzură-mă. cu căruţa lui Luca Moşneagu. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică.Călinescu). Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. şi nu te lasă inima să taci. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. ucide-mă. sărbătoare. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. că nu mai este copil.