P. 1
Amintiri Din Copilarie

Amintiri Din Copilarie

|Views: 3,673|Likes:
I C
I C

More info:

Published by: Elisabeta-Maria Constantin on Jun 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/18/2014

pdf

text

original

Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

evocare si scriere memorialistica totodata. "mort copt". Mogorogea. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". Autorul se va raporta permanent la acestea. cu ciresele. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". In episodul cu pupaza. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. nuantare. cociorva. farmecul limbajului. holtei. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. ogarjiti. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei.Ioane. densitate. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. in Convorbiri literare. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). nuci. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima".ascunde sensibilitatea. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. avand in centru. cat si pentru cititorul dintotdeauna. "ursul nu joaca de buna voie". scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. iar ultima parte dupa moartea autorului. ca in episodul cu holera. mai! L-as lasa eu. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". ocnita. prin zicatori (" . Oslobanu. originalitatea. lua pomana covrigi. fiindca-si pierdea banii prin crasme. folosirea termenilor dialectali. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. borta. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". matusa Marioara pretinde plata canepii. duglisi. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". "cat era de tare de cap". de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". megies. rohatca. "sa nu-ti salte inima de bucurie". Amintiri din copilarie . "bucuria zugravita pe fete". Cu toate acestea Creanga nu poate sa. fie prin intermediul eului-personaj. atat pentru personaj. duiosie. primele trei publicate intre 1881 si 1882. Uneori Creanga face umor negru. "cum nu se da ursul scos din barlog". avand izvoare autobiografice. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Definit ca roman liric. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. mere. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. zicatori. zamparagii. expresivitate. stiubei. "de ne degera maduva-n oase de frig". turte. treaca cu vederea felul in care satul. Folosirea unor termeni ca: stioalna. harabagiu. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. culeseriu. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. "Vorba ceea: Lasa-I. babalaci. copilaria si lumea satului traditional. cu uratul sau cu raia. incat se imbolnaveste. de la Irinuca trebuie sa fuga. "si tinde-am crori-o la fuga". ca teme inrudite. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". Mos Chiorpec. care-i vine prin tatal sau. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). mitoc. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. Textul cuprinde patru parti. "parca ti-a iesit un sfant din gura". in 1892. textul este conceput circular. Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. fie al eului-narator. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. mama il lasa fara haine.

intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. eroul va reveni la aceasta matca. subiectivitatea. plina de haz si fantezie. in cautarea acelui centru originar. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. el mitologizeaza. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. interior. vorbirea aluziva. ordinea cronologica a evenimentelor. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". procedeele dramatice. iar sentimentul dominant este nostalgia. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. al drumului. cu mijloacele specifice literaturii. voluptatea ironiei si a autoironiei. intre timpul narat si timpul naratiunii. Ca specie. cel al copilariei: motivul labirintului. in general. al prieteniei. optimist. strategiile narative diverse. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. al intoarcerii la origini etc. martor si comentator al intamplarilor evocate. pe fondul unui umor sanatos. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. Subiectul respecta. poate fi considerat un roman de formare traditional. Naratiunea este la persoana I. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. intarzie mult asupra descrierii . Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. Nica va strabate un traseu intortocheat. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. mirajul limbajului. stilul indirect liber. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. Creanga este narator. mobila. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. varsta fericirii. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. intr-o naratiune continua. insa o converteste. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. deoarece urmareste procesul modelarii umane." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. prin adresarea la persoana a Ii-a. limba inmiresmata a personajelor. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. plin de obstacole. dar si-o traieste si pe cea prezenta. esentiala pentru receptarea activa a textului. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). va rataci ca intr-un labirint. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. banale chiar. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii.nostalgie si regret. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. clasice si romantice. taranesc.huma" pana la creatorul matur. cu aspect mozaicat. personaj. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. Oralitatea de tip popular. imediata. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. infatisate cu realism de scriitor. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. El isi creeaza o lume proprie. Pornind insa de la realitate. memoria involuntara in derularea amintirilor. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. Creanga e un mare scriitor realist. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. al obstacolelor. intr-o alta realitate. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. dar si cu vocile altor personaje. Dialogul cu cititorul este viu. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. la un loc cu atitudinile contrare implicate . dezamagire si singuratate. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. al sarbatorii. Sunt experiente obisnuite. De fiecare data. a traseului prin care copilul descopera lumea. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. verosimil si imaginar. tonic. Naratiunea se incheaga progresiv.

ci si iesirea din copilarie. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. Ceea ce impresioneaza. prin semnificatie ea este universala. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA.RIE . vorbele de duh. care se degaja dintre fapte si psihologii. la Socola. proverbele. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. intaiul mare scriitor roman. este un fel de poezie veridica a vietii. Geneza operei. la acesta. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri.Calinescii. personajul raportandu-se neincetat. intrand.. va fi un dezradacinat. Umorul vine din exprimarea mucalita. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. Povestitor desavarsit. intre toate varstele de cititori. sau. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. in care omul nu se poate sufoca. direct sau indirect. De aceea. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. Un fel de clopot vast. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. S-a nascut la Humulesti. in crearea unei atmosfere vii. modul in care se invata carte pe atunci. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. in al doilea rand. in care Creanga. dar nici rataci. Textul este fundamental clasic. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. cum afirma Ci. poznasa. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. absolut autentic. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. atat prin constructia subiectului. in apropiere de Targu-Neamt. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . rand pe rand. a interjectiilor si a exclamatiilor. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. Secretul popularitatii Amintirilor. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. univers maret. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. Targu-Neamt. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. iesit chiar din sanul poporului. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". in reinvierea trecutului. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. zicerile tipice. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. Creanga a fost plasat. din caracterizari ironice si autoironice. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. este dinamismul anecdotic. in care se plaseaza faptele prezentate. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. scos cu greu din lumea satului. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. Limbajul este savuros. dar mai ales in arta povestirii." (Pompiliu Constantinescu. autentice. in evolutia artei narative romanesti. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. arhaismele.casei parintesti. ci si realitatile timpului. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. cat si prin coerenta si limpezimea stilului.Amintirile" au o structura . scriind despre popor. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. a familiei.

lemne. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. integrata in colectivitatea rurala. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. E) Atitudinea parintilor e ferma. si pruncul. campul cu florile si dealurile mandre." B)Popasul de la Blagesti. ia acus. . ci inseamna tocmai iesirea din copilarie."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. cu ochii inecati in lacrimi. Mama apare hotarata. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. stramutat la camp. cu care se incheie Amintirile" sale. ca mai bine s-ar face calugar decat popa.mozaicala." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. Cu durere iara leac. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". asa cum c rastalmacita de ochii copilului. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. satul. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. a doua zi la rasaritul soarelui. la scoala de la Socola. 2. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti.Drumul si peripetiile pana la Iasi. de oameni. taranul de la munte. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. cat esti de mare!". mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". de baietii satului cu care se juca iarna si vara. de pe Moldova. in mersul lor neincetat. Ioane. dezlipit de la sanul mamei sale. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. la sezatorile si clacile din sat. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. Astfel.". ca poate muri de dor intre straini. Din cauza departarii mari. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. peste Siret. baiete. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum.Pregatirile de plecare la Socola. tarinile cu holdele. se aliaza de data aceasta mamei. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. F) Nica se resemneaza. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". obligandu-1 sa plece. unde. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. prundul cu stioalnele.ca te lasa pardalnica de inima!". holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. da. unde dorm pe prispa casei unui rotar. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. intepati de tantari. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. unde apele-s dulci. ca in zi de sarbatoare. intransigenta. de Mihai scripcarul. creata de faptul ca pleaca din sat. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. Raman peste noapte la Blagesti. Tatal sau. imposibil de ocolit. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. pleaca cu mos Luca spre lasi. trebuia sa fac pe cheful mamei". umbra si racoare in toate partile. darza. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. Mort-copt. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. Compozitional. Apoi lasa-ti. care nu prea facea mult haz de carte. la mine nu se trec acestea". vara. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. de-ajuns. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. dupa staruinta mamei. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. de flacai. si pasa de te du. soptind tainic.

a dat imbold scriitorilor sa se . de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. Amintirile" ne apar ca o punere in scena.Daca ar sti el. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. strabatuta de umor si sensibilitate.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. de ce trag caii asa de greu. de te-a intreba cineva. ne ducem surghiun dracului pomana. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. unde intalnesc o multime de dascali. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" ." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. Chiorpec = cel chior etc. Trasnea = cel smintit. ticaitul. sa te roage mama frumos. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. ia. mai sanatosi. indragit de toate varstele. din limbajul familiar: mosul. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". Exemple: Mila mi-i de tine. isti. hazul de necaz. cu harul povestirii. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". iar povestitorul un regizor. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. Dar nici sarac ca-n anul acesta. vorba de duh. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. ci niste mati lesinati. si zbarciti.oamenii. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. C) Ironia. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. este atragatoare si place. umbland din scoala-n scoala. sarbezi si zbarciti. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. ursul nu joaca de buna voie". prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. mai voinici si mai voiosi. zicatoripopulare. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. voia buna. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". jovialitatea. golatatea inconjura. Creanga este un povestitor de vocatie. decat arareori. chiolhanosul. fiindca are rolul personajului principal. Mihail Kogalniceanu." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. lioarba etc. Exemplu:IVlos Luca. care cu manie si duh ii raspunde. in toata viata lor". incarcata de expresii populare. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. care nici frumos pana la douazeci de ani. care dau culoare rostirii. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". trasnit. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). care ramane si el in reprezentatie. exclamatii si imprecatii. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. C) Popasul de la Targu-Frumos. o bucata de huma insufletita din Humulesti. B) Buna dispozitie a autorului. iara foamea da de-a dreptul". interogatii. F)Numele personajelor. chiolhanosul si ticaitul. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". ce mai atata vorba pentru nimica toata. ne-au cosit. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". Spre asfintit ajung la lasi. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. asa| d# frunza frasinelului". expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. mai puternici.

scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . poezia.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. abia societatii &q 919c25j uot. Scriitor realist de sorginte populara. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. prima scoala. etnografic. Pavel Ciubotariul. limba. Primul roman autobiografic din literatura noastra.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. cu flacai voinici si fete mandre. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. poate fi numit si roman traditional. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. 'SfSntul Niculai'. care stiau a invarti si hora. a aparut intre 1881 si 1892. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. ceea ce l-a facut pe G. original. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. de faceau mare cinste satului lor'. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. opera are un mare grad de generalitate. intemeiat in toata puterea cuvantului. si bunicul David Creanga. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. Cu toate acestea. jocurile din din casa parinteasca. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. specie a genului epic in proza de marime substantiala.Junimea'. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. validand tema sociala de extractie rurala. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". Partea a patra si ultima.inspire din traditiile si folclorul poporului. dar si suveica. antrenate de o intriga complicata. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. obiceiurile de Anul Nau. Atmosfera generala este edenica. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. 1881. eresurile. obiceiurile. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. prezinta despartirea de satul natal. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala.. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. in modul de individualizare a personajului. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. 1882. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. in toamna anului 1885 cand este obligat. mai scurta decat celelalte.in 1892. cu gospodari tot unul si unul. de vuia satul de vatale in toate partile. smantanitul oalelor. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. "fabrica de preoti" din Falticeni. 1881. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. Aceasta monografie. datinile. adica de extractie rurala sau religioasa. "Pupaza din tei" furtul cireselor. tema sociala. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. Astfel. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse.

al personajelor si al personajului insusi. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . deoarece are ocurenta mare. mama este personaj secundar. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. nu vor mai gasi acelasi spatiu. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. nazdravan. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. Humulestiul este un cronotop. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. in special in partea a doua.G. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. Ca instanta narativa. nici cu autorul. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii".Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. Ca instanta narativa. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. maturizarii sale. Prin lintermediul poznelor. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. dar si a caracterizarii indirecte. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. acesta devenind personaj tridimensional. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Acesta este. o alungare definitiva in lumea imperfecta. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. Calinescu. Din punctul de vedere al lui Nica. ea beneficiaza de portret moral. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. Satul reprezinta paradisul copilariei. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. dar cel mai important este cronotopul satului.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. 'stropsitul de Ion'. rusinos si fricos de umbra mea'. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. si a vorbi de la dansa am invatat". batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. indraznet. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central.Plecarea spre Ia. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. de asemenea. are prezenta de spirit. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. la mana sau la picior". barba si mustete ca in palma' . cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei.i devine un fel de nastere cu dureri. Este si personaj tridimensional. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . este mamos. portretul fizic lipsind cu desavarsire. Ca referent uman. las si capabil de sentimente. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. fiinta unica. intorsi in sat dupa un timp. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. precum si personaj tridimensional. Ca referent uman. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. este hamic. personaj secundar.

"mort-copt". deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. »mai bine ramai pe loc. nu ca citeste. Cea de-a treia tehnica este .cheltuielilor. autopersificarea: "nemernicii de noi". echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. deoarece. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. creditabil. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. "eram holtei".Ca referent uman. umor de situatie. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Exista mai multe tipuri de focalizari. "cu tot inadinsul". se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". autorul apeleaza la anumite tehnici narative. deraierea lexicala: "furloasele". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. ca la baba oarba. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul.pe vremea aceea. Aplicand notiunile moderne de naratologie. graviteaza in jurul unui singur personaj. Pe parcursul rornanului. ne primea cate pe unul. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". el fiind de trei feluri: umor de caracter. omniscient. intradiegetic. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. ci ca i se povesteste prin viu grai. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. auctorial. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. Alaturi de oralitate. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. Printre acestea se numara oralitatea. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul".cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara".Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. Ioane«". deoarece cunoaste deynodamantul. plasat la nivelul discursului. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". "ma lupt". deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. si umor de limbaj cu aspect generalizat. Oslobanu. Al treilea argument. autorul apeleaza la discursul retoric. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. pentru satisfacerea serviciului scolar. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. Cel mai adesea. este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. unipreyent."ocnita". acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului."daca te lasa pardalnica de inima".deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. deoarece este implicat in actiune. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". "caslegi". Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. mai ales ca avem de.a face cu un narator cu inclinatii ludice. Gatlan. care coroboreaza statutul de roman traditional. ele fiind: 'homodiegetic. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". autorul da frumusete "Amintirilor". portrete comice: "Traznea.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare .

cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . . realizand tema sociala de extractie rurala. .reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate.personajele sunt caracterizate succint. sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. Ion Creanga a reusit.prin tehnica detaliului.ilustreaza portretul general al mamei. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. . Parintele Duhu). Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte. . .seninatatea si neastamparul.. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat.povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. specifice copilariei. – vorba ceea: picioare de cal. si-l bate cu biciul.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda.are un dezvoltat simt al umorului. gurmandul (Oslobanu). sa nuanteze caracterele. . care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. . se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . prin trasaturi definitorii. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. Gratie harului sau scriitoricesc. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. care “…alearga cu voie buna. ca de exemplu portretul preotului. discursul narativ generic al naratorului principal. . .imaginea copilului universal.este autoritara. iar la urma va plateste si dintaritul. realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori. etc. . . isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. prin opera sa. Calinescu. si havelele nu faceti. zgarcitul (Mogorogea).este fericit. Caracterizarea lui Nica . Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. .copilaria este varsta de aur. . incadrate de "rama".dupa G.personajele sunt conturate sumar. Caracterizarea Smarandei Creanga .intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”.traieste intr-o lume imaginara. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. . cand pleaca la scaldat fara voia ei.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. prin actiune sau prin limbaj. ca pe un cal nazdravan. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). . dar totodata iertatoare.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari.Creanga genereaza portrete ilustrative.”) .se induioseaza la suferintele copiilor.mama lui Nica. gura de lup. . batranul hataru (cel care da drumul pupezei). . prin caracterizare directa.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale.

nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. o bucata de huma insufletita din Humulesti. aşadar. care nici frumos pana la douazaci de ani. înfăţişat de autor. el apare in permanenta fie in sanul familiei..dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. nimic cu caracter de confesiune. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. Eroul central apare. se complica sufleteste. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. . Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. se dramboiesc.nu este un insingurat.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. un boţ cu ochi. se sclifosesc“). Într-un sens mai restrâns. se formeaza ca om. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. din copilărie până în pragul adolescenţei.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. cel mai de seamă povestitor român. fără îndoială. devenind cu timpul un jovial povestitor. am fost si eu in lumea asta. ori de jurnal - . fie in comunitatea satului. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. . cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. .

Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. V Caracterizarea . cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei.) Nică ca personalitate: 1. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. Durerea despărţirii. Nică este caracterizat. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. un băiet prizărit.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. ci stadiul de nediferenţiere. Uneori. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. Pus mereu pe pozne. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. care nu sunt amintite în mod explicit.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. descriind relațiile dintre eroul principal. iar la şcoală. de ignorare a necazurilor din copilărie . mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. omoară muşte. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. pupăza din tei. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă.Nică este prezentat preponderent comportamental. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. de veselă inconştienţă.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. și diversele persoane cu care interacționează. Ea urmărește maturizarea lui Nică. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). . Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. “făcând prăpăd din ele” 1. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. apoi.

Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. În urma indicațiilor Smarandei. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. unde sunt primiți de Nastasia. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. . extras din mesteacăn. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. către casa lui David Creangă din Pipirig. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. Datorită insistenței Smarandei. realizat de Elisabeta Bostan. din cauza apropierii de capre. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. la prichiciul vetrei cel humuit. din porunca noului învățător. se îmbolnăvesc de râie. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. Creangă își amintește cum. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. când mă gândesc la locul nașterii mele. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. Ștefan. fata inteligentă. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. pe care le împărtășea și autorul. însă. ambii plângând când. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. preotul paroh. Smărăndița. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. împreună cu vărul lui. a preotului. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). Dumitru. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. când ne jucam noi. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. de-a mijoarca. le sunt tăiate pletele. el și vărul său au dislocat o stâncă. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. soția lui David. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. unde. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. care îl înscrie în clasa nou înființată. dar neastâmpărată. și mama Smaranda. cei doi copii pornesc mai departe. atenta supraveghere a mamei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. cei doi băieți ajung în sat. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. băieții. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. tatăl lui Creangă. încercând să se vindece cu băi dese în râu. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. superiorul lui Vasile. tânărul învățător și cleric ortodox. și unde. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. După un timp. După o călătorie prin Carpații Orientali. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. Nică și Dumitru se adaptează greu. la cuptorul pe care mă ascundeam. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. la Humulești. dar eu. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. Ștefan își retrage fiul de la școală. Școala este. la întoarcerea acasă cu febră mare. este înscris la școală.

iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. am fost și eu. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Dar și sărac așa ca în anul acesta. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. ascunzând-o în podul casei. care îi este simpatică. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. care duc la evitarea unor pagube mai mari. încheiat cu pasajul: „Ia. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. Acesta însă își râde de copil. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). de unde nu mai poate cânta. drept urmare a incidentului. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. dintr-o ascunzătoare în alta. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. După ce ajunge acasă. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. Acolo o întâlnește pe Măriuca. o bucată de humă însuflețită din Humulești. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. care nici frumos până la douăzeci de ani. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. băiatul se ocupă cu torsul. și mama. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. o fată de vârsta lui. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. îi cere moșului despăgubire. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. Vara. o eliberează. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). dar adesea amuzat de poznele băiatului. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. înfuriat. un boț cu ochi. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. Neascultând de mama sa. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. arătat drept un personaj distant și cu toane. lipsită acum de ceasul deșteptător. ca în anul trecut și ca de când sunt. în lumea asta. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. naratorul arată că. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente .

la care Creangă ar fi fost martor. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. cum ar fi regula de trei simplă. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. Primăvara. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. . fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. flirturi și chiar furturi din prăvălii. tatăl băiatului. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. nepoliticosul Mirăuță. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. Aceste farse se folosesc de „poște”. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. Buliga. Oșlobanu. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”).la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. familia și tovarășii. spre surprinderea sa mărturisită. de această dată o nou-creată instituție. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. în fruntea călugărilor săi. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. Pavel ciubotarul. În cele din urmă. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. arătosul David. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. tânărul duce o viață boemă. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. În alte fragmente. însă. și se lasă introdus în cultura cârciumii. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. unde. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. care devine prima sa iubită. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. Trăsnea. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. dar nu se obosește prea mult cu școala. care cântă din fluier. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. care binecuvintează petrecerile întregului grup. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. om de la munte.

O comparație cu traducerile în limba engleză. vecinul și prietenul lor. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. pe de altă parte. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. realizată de profesoara Anca Mureșan. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. Printre problemele lexicale. contemporan cu Creangă). atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. M.[5] Ultima secțiune.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. liderul Junimii Titu Maiorescu. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. respectarea . pe care îl frecventa împreună cu Gruber. a lui A. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora.. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. pe care căruța îl lăsa în urmă. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. și au fost publicate la început ca texte distincte. inclusiv a patra secțiune. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. cu referire la Livia. arhaice și regional-moldovenești. incompletă. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. de aceea. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. adoptând formulări populare. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. "apa-i rea și lemnele pe sponci.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. precum și celelalte scrieri.[3] Textele individuale.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. Constantin). Kirileanu. sub îngrijirea lui Gruber. de practica bisericească. a fost probabil scrisă în anul 1889.[6] În acea perioadă. cum spune Luca. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. fiica mentorului lui Creangă.] vlăguit[e] din cale-afară”. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca... împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). despărțite de intervale de timp lungi.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. iar vara te înăduși de căldură. de superstiții și așa mai departe. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. D.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. publicată postum.

nici prototipurile culte ale genului. ca și în poveștile și povestirile sale. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. contemporanul și colegul lui Călinescu. dar tipice. ajunsă acum să se depășească pe sine”.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. fără a separa contextele. de a prezenta etapele unei formații.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale.[20] . înceata însumare a impresiilor vieții.[19] Dan Grădinaru. scriindu-și Amintirile. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. al nuvelelor. dar. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. desigur. o vagă imitație a actului demiurgic. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. și că. Tudor Vianu. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. fiind crescut doar de mama lui. fără adâncime. și astfel un sacrilegiu. apoi sentimentul timpului. suferință și subiectivitate. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului.convențiilor în vigoare privind stilul literar. din acest motiv."[14] În 2008. operă atât de puțin populară în intenția ei”. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. folosind o terminologie din psihanaliză. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. în schimb. intuitiv un spațiu profan. riguros”. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. lipsit de individualitate. Smaranda.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. susținând că naratorul „stabil”. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. George Călinescu. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”.[10] El considera. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”.[16] Manea observă că. sugera: „Personajul basmelor. influentul istoric și critic literar interbelic. al scurgerii lui ireversibile.[12] Conform interpretării sale: „Aci. la animalele ținute de mama sa. Într-un articol din 2000. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui.”[11] În contrast. autorul unei biografii a lui Creangă. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. tradițional.

participă la liturghie.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. dar nu încurajează bigotismul soției sale”. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. «îmbogățește» amintirile din copilărie. I. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. a varietăților sale și a impactului său. A fost imitată de I. unde.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . deși analfabet. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. cum să nu recunoaștem. transfigurează. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. aici ne aflăm în altă țară”. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. decât Muntenia. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. Mironescu. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. și care. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. scrie Constantinescu.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. la Creangă. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. Dragoslav în cartea lui din 1909.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. În opinia lui Norman Manea.[26] El însuși scriitor. datorită activităților în domeniul industriei textile. ca și accentul pus pe tradiție. este una dintre acele figuri care.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). de fapt. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. o societate relativ mai înstărită.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat.

“Pupaza din tei”. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. subregiunea istorică a Moldovei. Ajuns acasa. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. adult. se duce la balta si-l vede tolanit in .Dupa doua zile. iar drept urmare Nica sare din cires si. Lucrările lui Creangă în general. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Copiii nu inteleg rostul scolii. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. pentru a scapa. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pe drum . care canta.o dezleaga si ii da drumul.Smaranda.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti.4 Partea I: Ion Creangã.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. La scaldat.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. Pupaza din tei.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa.2. incepe sa -l ameninte. Cand o vede. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese.Dar tocmai atunci. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. incepe sa alerge printr.3. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. “Calul Balan” si pe “Sf. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. se aude pupaza. naratorul fixseaza locul. care a scris Copil la ruși.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Un mosneag. Intr-o dimineata mama lui. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. “La scaldat” La cirese.o plantatie de canepa. A fost prins cu arcanul. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. Nicolai”. Speriat. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. taierea pletelor. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). fiica preotului.cand era somnul mai dulce.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Nica a reusit sa scape sarind gardul. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Urmarit de matusa.Nica fuge acasa. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Matusa Marioara il zareste. Republica Moldova (în Basarabia. Intr-o zi.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. Incã de la inceput. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. sa continue scoala la Brosteni. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”.El promite sa stea acasa. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Pentru a urma scoala. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. ci și în țara vecină. Nica este trimis de mama sa Smaranda. satul Humulesti si timpul. de frica sa nu fie prins . Preotul a instituit regula ca. varsta fericita a copilariei.

in lumea asta. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. o cam raream de pe-acasa. ci si in peisajul natal. urmarind procesul formarii lui Nica. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. Gatlan.. in asemenea imprejurari. il latra cainii. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. o bucata de huma insufletita din Humulesti. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut.este colorata. stare amendata aproape intotdeauna de ironie.. daca ma sculam. al sufletului taranesc intre moldoveni. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". limba. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". ca si in altele.. in ograda casei sale. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. morala. poezia. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga.. apoi ajunge. toamna anului 1855 si spatiul. care apare ca un "sat vechi.se afirma in partea a doua a Amintirilor. de pilda." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . intre care Ion Mogorogea. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. macar sa zica cine ce-a zice" . . Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. impresionata. datinile. Nica devine ascultator si harnic."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra.. cu noii colegi de scoala. iar pe de alta parte . cu oamenii.cum isi numeste Creanga personajul-copii . apoi ii ia toate hainele. nu mai asteptam sa-mi deie altii." . obiceiurile.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. Dar si sarac asa ca in anul acesta. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. care nici frumos pana la douazeci de ani. satul Humulesti.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. Trasnea. Ea asteapta sa intre in apa. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. de duiosia autoru lui matur. din perspectiva si prin prisma caruia.pana cand. personajul. cu chiu cu vai. O ia prin papusoi. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. In legatura cu cea de-a doua. dar si suveica. un bot cu ochi. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat.. Partea a III – a Nica este acum adolescent. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . Smaranda il iarta. varul sau. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . Oslobanul. (. ca. CARACTERIZAREA LUI N1CA . al sufletului moldovenesc intre romani. G.Dupa aceasta intamplare. prin gradinile oamenilor. cu natura. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . razesesc.. filosofia poporului. si cand era de facut ceva treaba.. care stiau a invarti si hora. in acest sens. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene.pielea goala pe nisip. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". ca in anul trecut si ca de cand sunt. folosita in mai multe randuri. raporturile lui cu viata sociala. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . Referindu-se la prima semnificatie.de cand ii lumea asta si pamantul. am fost si eu. cu flacai voinici si fete mandre. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. in incheierea partii a doua: "Ia.

mai ales. astfel incat. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. cu aceasta. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. o data cu aceea a personajelor. Trasnea. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". celebra.ca modalitati de exprimare literara -. taranul de la munte. imbinarile neasteptate de cuvinte. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii.ii spunea el. ironia si autoironia. "in puterea noptei". intre care: Oslobanu. mai ales din intamplarile la care ia parte. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. pana la Iasi. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. in general. Vorbind "ca un povestitor. "Mihai scripcariul din Humulesti. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. sotiei . impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia.. mai ales. in modalitatea povestirii.. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". David Creanga. tonalitatea rememorarii se schimba. este nevoit sa plece.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. . certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. impreuna cu care. din invatatura in general. Dialogul si monologul interior . Prin mijlocirea lor se exprima. a lui G. in ruptul capului. viata pe cont propriu.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. e poporul roman insusi. dupa cum socoti tu . si pruncul. sau. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. ca si copilul. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. Scrisa la varsta maturitatii. proverbele. insa. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. in caruta lui mos Luca. foiau. la un moment dat. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. dezlipit de la sanul mamei sale. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. cat. altfel femeie severa. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. intamplarile hazlii. este de acord. expresiile populare. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. Creanga determina in cititor o traire intensa. . surprins intr-un moment de geniala expansiune". nu vrea sa se dea dus din sat. intr-un orizont strain. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. intr-o zi de sarbatoare. Dupa aprecierea. necunoscut. zicatorile. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. . Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. in vocatia sa de povestitor genial. dupa cum o prezinta copilul. pana la urma. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. a intamplarilor. prezente permanent in tesatura naratiunii. nemultumita. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . pe care o canta. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . in mod ironic. Pe masura. retrain-du-le cu o mare satisfactie. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. ca pe niste "nazdravanii"). din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. dar. deci si a lui Nica. cu bunicul. calugari)ca si asupra vietii. varul lui Nica .". spre zari necunoscute. ajuns de-acum "holtei". ce naratiunea inainteaza. Zaharia lui Gat lan.Ion Mogorogea. aluziile.de altfel. in primul rand in mod indirect. in acelasi timp. "dr agalita Doamne". cu tatal Stefan a Petrei -care.si ea o "nazdravana". stramutat la camp. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. . Smaranda Creanga. Calinescu).Personajul se contureaza. mai simplu. din Pipirig.

Creangă povesteşte copilăria copilului universal. Scriitorul se povesteşte pe . de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. dar un roman al copilariei.-lea. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. În mod deosebit. este pus pe năzbâtii şi pozne. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. cu caracter de confesiune ori de jurnal. Copilaria lui nu este senzationala. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . mai bine spus. COPILĂRIA. Rabelais. Este prezentata copilaria autorului. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). Prin Nică. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot.la satul natal. al formarii unui caracter (personalitati). la scoala. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. un simbol al neastâmpărului băieţesc. Tudor Arghezi. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. Mark Twain. glumeşte.Călinescu.din umorul poznelor. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. Mihai Eminescu. evolutia sa intr-un mediu specific. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. Ch. al XIX. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. aventurile povestite. cum fura cirese de la matusa Marioara. in-tamplari de la scaldat. carte unică şi genială. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. Nica apare ca orice copil de la tara. pana la despartirea de vatra satului. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. al spontaneităţii şi poznelor. Aşa cum susţine G. aventurile din copilarie. în acelaşi timp. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. de aur. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. surprins si descris in perioada copilariei fericite. din Moldova sfârşitului de secol XIX. procesul de maturizare a lui Nică. Ionel Teodoreanu. este plina cu umor cand reconstituie poznele. F. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Victor Hugo. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. banala.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. el doar se joacă. cum fura pupaza din tei. Ovidiu Verdeş. ci una obisnuita. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. neastamparat. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. el se formeaza ca om. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Copilul nu conştientizează răul. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. Dickens.

a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. şi vinovatul trebuia să plătească . El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". iar năzbâtiile se ţin lanţ. din pricina mea. ce dormeau pururea în tindă”. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. copilul ia lucrurile în serios. dorind chiar să vândă pupăza. dacă-i cal. lipsindu-i conştiinţa limitei. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. cu evocarea primului an de şcoală. care face “multe şi mari minunăţii”. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. drăgăliţăDoamne. UN MOD DE A FI. “Amintirile din copilărie” debutează . TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. Deşi scapă basma curată. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. Văzând paguba. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. Irinuca. a cărui unică preocupare este joaca. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. amuzându-se de acel copil îndepărtat. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. De aceea. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. închiderea şcolii. netulburate de vanitate. în Pipirig. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. un ţap şi două capre slabe şi râioase. David Creangă din Pipirig. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. Dar pentru copilul Nică. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. Nică şi vărul lui. la biserică. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. care rămăsese fără învăţător. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. să tragă. frumos şi voinic”. şi dacă-i popă. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. ci vinovatul ! Aşa şi tata. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. gardul şi caprele Irinucăi. Dumitru. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. la ce poate să aducă ziua de mâne. stau în gazdă la o femeie săracă. De data aceasta. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. care era “om vrednic şi cu bunătate”.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. zicând: . cum altfel ?. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. dar totul se termină cu bine. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. Astfel. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. fata şi boii din pădure. Acolo. căci “îndată după cea cu cireşele. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. De la aceste capre. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală.sine. un copil ca toţi ceilalţi. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. să se joace. bărbatul. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). de şagă şi şovialitate. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. Nică trăieşte într-o libertate ludică. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. sireaca. i-aţi plânge de milă !”. ci o calitate a ei. de cel căruia. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. şi eu din pricina ei. vine alta la rând”. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Pentru copilul de altădată. Prin urmare. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică.

cu căruţa lui Luca Moşneagu. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. bate-mă. până îi apuca ameţeala”. În acest fel. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. că nu mai este copil. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. spânzură-mă. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. . candoare şi exuberanţă. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. numai dă-mi ceva de mâncare. ucide-mă. “drăgăliţă Doamne. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. eram şi eu acum holtei. fiindcă. voie bună. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. Părăsindu-şi satul. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. fă ce ştii cu mine. căruţaşul satului. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. şi nu te lasă inima să taci. un boţ cu ochi ce te găseşti.care mă aflam. încât “unii dondăneau ca nebunii. sărbătoare. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost.Călinescu). Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. fiind cuprins de fericire. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->